Decizia civilă nr. 3667/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3667/R/2011
Ședința 20 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul formulat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 306 din (...) a T.ui C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații I. M. M., I. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie și, ulterior pentru data de 20 octombrie 2011.
C U R T E A
Prin acțiunea civi lă precizată reclamanții I . M. M. și I . C., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 1. E. cu titlu de daune morale:restituirea în natură sau plata contravalorii depozitului de material lemnos în suprafață de 24746 mp. cuprins în C.F. nr. 661, nr. top.
989/1/1/4, 989/3/3/4, 989/2/2/2, 989/1/2/c, deținut la ora actuală de
S. ". C.-N. casă din comuna C. nr. 175, compusă din două camere, o bucătărie, o cămară de alimente, anexe cu 600 mp., casa fiind demolată, iar în locul ei construindu-se un bloc de locuințe;o casă de pe strada H. nr. 38 din municipiul C.-N., cu două prăvălii la stradă și 344 mp. echivalată la peste 6. E., care deși din anul 2006 a fost propusă la F. P. pentru despăgubiri - dosar nr. 12739/CC, nu a fost soluționată pozitiv nici până în prezent;un grajd și o șură din comuna C. nr. 443, care au fost demolate și în prezent nu mai există, fiind evaluate la data de 15 D. 1997 de către domnul expert în construcții Mărie S. la suma de 136660759 lei vechi, un grajd din livada pentru animale estimat la aceeași dată la 26622226 lei vechi. T. reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata contravalorii animalelor confiscate respectiv 12 bucăți animale, din care 4 cai, 2 boi, 4 vaci cu lapte, 2 viței de 5 ani, 20 de oi, 4 porci între 150-200 kg, 28 gâște, 80 găini;bunuri agricole constând din 2 care grele pentru boi, 2 care pentru cai,o trăsură pentru 2 cai, 2 sănii, 3 pluguri, 4 grape;mobilier complet din lemn masiv pentru 3 camere, dormitor, sufragerie, birou, mobilier și veselă pentru dotarea unei cârciumi și a unei prăvălii;casă de bani cu 0,922 kg bijuterii de aur ale familiei, compusă din cocoșei de aur, brățări, lănțișoare, inele, ceasuri, acte, bani ce rezultă din comercializarea cherestelei, 6 kg argint, compuse din tacâmuri de 24 persoane, tăvi, 20000 mc de cherestea care se găsea în depozitul din comuna C. pe o suprafață de 24746 mp., ce rezultă din exploatarea celor 45 ha deținute de părinți în comuna C. și M. tone de porumb, 5 tone de grâu, 2 tone de orz și ovăz, 50 care de fân;materiale de construcții, așa cum rezultă dintr-o adresă a Primăriei C. adresată P. județului C. nr. 64/1949, eliberată de arhivele naționale: 42000 bucăți de cărămizi mari, 5 vagoane de țiglă, fier beton și alte materiale de construcții.
La data de 7 octombrie 2009 prin scriptul depus la dosar, reclamanții au arătat că în ceea ce privește bunurile imobile mai solicită doar depozitul de material lemnos în suprafață de 24746 mp .
Prin Sentința civilă nr. 306 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții I. M. M., prin mandatar T. V., și I. C., prin mandatar T. V. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 8.327.445 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate constând din depozit de material lemnos, înscris în C.F. nr. 661, nr. top. 989/1/1/4, 989/3/3/4,
989/2/2/2, 989/1/2/c, în valoare de 50.729 lei, patru cai în valoare de
16.000 lei, doi boi în valoare de 7.000 lei, patru vaci în valoare de 8.000 lei, doi viței în valoare de 4.000 lei, 28 gâște în valoare de 1.400 lei, șaizeci de găini în valoare de 1.800 lei, două căruțe pentru boi în valoare de 2.000 lei, două căruțe pentru cai în valoare de 2.000 lei, o trăsură în valoare de 1.500 lei, două sănii în valoare de 1.000 lei, trei pluguri în valoare de 600 lei, patru grape în valoare de 1.200 lei, mobilier și veselă în valoare de 20.000 lei, aur în valoare de 92.200 lei, tacâmuri argint și alte obiecte în valoare de 12.000 lei, cherestea în valoare de 8.000.000 lei, cărămizi în valoare de 42.000 lei, țiglă și fier în valoare de 80.000 lei.
S-au respins pretențiile pentru restul bunurilor mobile, pentru restituirea în natură a terenului, precum și pentru daune morale.
S-a respins excepția prescripției invocată de pârât.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din dosarul defunctului I. I., comunicat de C. reiese că acesta, în baza Deciziei nr. 26 din 18 mai 1950 a M.ui Afacerilor Interne, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950 a fost trimis într-o unitate de muncă. Din raportul întocmit de S. reiese că I. C. a fost eliberat în luna octombrie 1951 și și-a stabilit domiciliul în C.-N.. Fișa personală a acestuia menționează că a fost internat la data de (...) și că pedeapsa trebuia să expire la (...), deci a avut o durată de 24 de luni, însă eliberarea a avut loc la (...) devenind inapt de muncă.. În fișa personală se consemnează că I. I. fost expropriat de 70 ha de pădure în anul 1958, că a fost simpatizant al regimului moșieresc, a fost comerciant de cereale.
Din dosarul informativ care cuprinde lista persoanelor internate în unități de muncă în temeiul art. 3 di Decretul 6 din 14 ianuarie 1950 și declarațiile a două persoane reiese că I. I. a fost comerciant și exploatatormai ales a persoanelor din regiunea Moțească, că a avut activitate anticomunistă și a fost membru al PNȚ M..
În ceea ce o privește pe I. C. C. a comunicat că aceasta nu figurează nici în evidențele sale și nici în cele ale SRI.
Prin Sentința penală nr. 712/1950 pronunțată de Tribunalul Cluj-
Secția penală în dosar nr. 1546/1950 inculpații I. I. și I. C. au fost condamnați, pentru săvârșirea infracțiunii de sabotaj prevăzută și pedepsită de art. 2 lit. a din Decretul nr. 183/1949 combinat cu art. 24,25 din Decretul 143/1950 la doi ai de închisoare, respectiv la 10 luni închisoare corecțională și 10.000 lei amendă. În ceea ce o privește pe I. C. s-a desocotit arestul preventiv . T. s-a dispus confiscarea întregii averi mobile și imobile , cu întregul inventar viu și mort în favoarea statului.
Prin Deciziunea penală nr. 230 din 5 februarie 1952 pronunțată de C.
C. - Secția penală în dosar nr. 1209/1951 au fost admise recursurile formulate de I. I. și I. C. împotriva sentinței penale nr. 712/1952 care a fost casată în ceea ce privește pedeapsa astfel că lui I. I. i s-a aplicat amenda corecțională de 500 lei, iar lui I. C. i s-a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare corecțională care a fost considerată ca executată. Prin deducerea arestului preventiv din 7 august 1950 până la 3 noiembrie 1950.
Prin Decizia nr. 1970 din 13 septembrie 1996 a Î.C.C.J. dată în dosar nr. 1542/1996 s-a admis recursul în anulare formulat de procurorul general al României a fost casată sentința penală nr. 712 din 18 august 1950 a T.ui C. și Deciziunea penală nr. 232 din 5 februarie 1952 a Curții C. - Secția penală și în baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d din Codul de procedură penală și a achitat inculpații I. I. și I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de sabotaj, prevăzută de art. 2 lit. a din Decretul nr. 183/1949 combinat cu art. 24 și 25 din Decretul nr. 143/1950. A fost înlăturată pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Potrivit certificatului de deces seria D 9 nr. 0. eliberat de C. local al municipiului C.-N. I. C. a decedat la 4 mai 1991. I. I. decedat la 11 august
1952, reclamanții fiind moștenitorii celor doi, în calitate de fii.
În ceea ce privește petitul de acordare de despăgubiri reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate de condamnare lui I. I., tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr.
183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în
Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Prin Deciziile nr. 1354/2010 și nr. 1358/2010 publicate în M.Of. al
României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 221/2009, precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale. De la momentul declarării ca neconstituționale acestor dispoziții, potrivit art. 31 din L. nr. 47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune în acord prevederileneconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Urmare a declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 lit. a din
L. nr. 221/2009 acestea își încetează efectele juridice, fără relevanță cu privire la momentul formulării cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, urmează ca pretențiile reclamanților referitoare la despăgubiri bănești pentru daune morale să fie respinse.
Cu privire la pretențiile întemeiate pe dispozițiile art. 5 lit. b din L. nr.
221/2009, tribunalul a reținut că, deși prin hotărârea de condamnare a soților I. I. și I. C. s-a dispus confiscarea întregii averi mobile și imobile cu întregul inventar viu, din cuprinsul acesteia nu reiese bunurile care au constituit această avere. Singurele scripte care să ateste averea soților I. sunt certificatul emis de A. N. și copia extrasului CE 661, care urmează să fie coroborate de către instanță cu depozițiile martorilor și celelalte scripte depuse la dosar.
Printr-un script depus la 7 octombrie 2009 reclamanții au arătat că în privința bunurilor imobile înțeleg să-și susțină cererea doar cu privire la depozitul din material lemnos în suprafață de 24746 mp, imobil pe care înțeleg să îl evalueze la suma de 50729 lei.
Potrivit certificatului nr. C/312 din 26 august 1997 eliberat de A. N., D. J. C. , I. I. din C. figurează în „Tabelul Nominal al Chiaburilor in Raionul Huedin pe anul 1952-deschiaburit pentru GAC, iar situația materială din anii 1935-1948 consta în 14 ha teren cultivabil, , 6 corpuri de case, din care
2 în C., depozit de cioplit, cereale, cârciumă, coloniale și 12 bucăți de animale. Se mai menționează în cuprinsul certificatului faptul că din 12 august 1950 I. C. a fost evacuată și în prezent se găsește la C., iar gospodăria s-a preluat de către comitetul provizoriu al comunei C.
Conform copiei CF 661 Ciuleni imobilul cu nr. top 989/1/1/4,
989/3/3/4,989/2/2/2 și 989/1/2/c constând din loc de încărcare a constituit proprietatea lui I. I. și soția R. E., fiind confiscat în favoarea statului în baza sentinței penale nr. 712/1950 a T.ui C.. Aceste teren reprezintă depozitul de lemne și este folosit în prezent de către SC T. SA. Cu privire la acest depozit reclamanții au formulat notificare în baza L. nr. 1. la P. comunei C., însă aceasta a comunicat notificarea societății deținătoare, fără ca până în prezent acesta să fi dispus restituirea. Deși, din actele depuse la dosar reprezentând corespondența reclamanților cu unitatea deținătoare reiese posibilitatea restituirii în natură,dispozițiile art. 5 lit. b nu permit decât acordarea de despăgubiri. Cu privire la aceste aspect, în baza dispozițiilor art. 129 Cod de procedură civilă tribunalul a pus în discuția mandatarului reclamanților să continue procedura pe legea nr. 1. care permite și restituirea acesta a refuzat.
Ca urmare, pentru a verifica valoarea de circulație a acestui depozit, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate prin care un expert A. a evaluat depozitul la prețul de 1.167.138 lei, superioară față de valoarea solicitată de reclamanți de 50.729 lei. Având în vedere principiul disponibilității, tribunalul a admis acțiunea cu privire la depozitul de material lemnos obligând pârâtul la plata sumei de 50.729 lei.
Prin adresa nr. 64/1949 a Primăriei comunie C. președintele acesteia aducea la cunoștința prefectului că organizația de clasa a hotărât ca pentru edificarea noului local de școală elementară să pună la dispoziție, în mod voluntar toate brațele de muncă. Localul școlii urmează să fie edificat pe un teren proprietatea chiaburului I. I. la care se găsesc și materiale necesare edificării, de care dânsul nu are nevoie. Acesta deține în depozitele saleurmătoarele materiale care pot fi luate contra cost sau prin rechiziție constând din: 42.000 buc. cărămizi, care provin din demolarea fostei fabrici de cherestea"; G., 5 vagoane de țiglă, cumpărate încă din timpul când făcea comerț cu lemne. Tot aici se mai găsesc o mulțime de alte materiale, printre care fier. Chiaburul mai deține porumb.
Cu privire la celelalte bunuri mobile, din declarația martorului C. T. reiese că a copilărit împreună cu reclamanții iar la momentul arestării părinților acestuia, li s-a confiscat întreaga avere. Părinții reclamanților au deținut două perechi de cai, boi, alte animale și păsări. Au deținut, de asemenea inventar agricol constând din căruțe, grape, alte utilaje agricole, precum și mobilă din furnir masiv și numeroase alte bunuri a căror valoare este de sute de milioane.. Cu ocazia confiscării depozitului de lemn au fost confiscate cantități însemnate de lemn, cărămizi și țigle de ordinul miilor., precum și cantități importante de cereale . Depozitul de material lemnos era ocupat la momentul confiscării de stive întregi de material lemnos și avea acces la calea ferată.
Martorul M. I. a cunoscut-o pe mama reclamanților de la care a aflat că la momentul arestării familia I. avea la momentul arestării aproximativ
60-70 mii bucăți de cărămidă și țiglă, precum și cantități însemnate de cherestea. T. mama reclamanților i-a mai spus martorului că i-au fost confiscate bijuteriile din aur, tacâmurile de argint, 6 cai, un ștraf, 8 vaci, păsări de curte, fără a putea preciza numărul sau valoarea acestora. În fine, în ceea ce privește cantitatea de lemne, acesta s-a ridicat la 6-7 vagoane.
Din depozițiile martorilor a reieșit că antecesorilor reclamanților li s-au confiscat un număr de 4 cai, valoarea unui cal fiind de aproximativ 4000 lei, doi boi, valoarea acestora fiind de aproximativ 3500 lei / animal, , 4 vaci în valoare de aproximativ 200 lei/ animal și 2 viței în valoare de 200 lei/ animal. Numărul acestora animale reiese din copia certificatului C/312/1997 eliberat de A. N. M. au declarat că părinții reclamanților aveau și găini și gâște, chiar dacă nu s-a putut preciza numărul acestora,tribunalul va oblig pârâtul la plata sumei de 1.400 lei reprezentând c/v a 28 de gâște, și suma de 1.800 lei,c/v a șaizeci de găini în valoare.
Din adresa comunicată prefectului nr. 64/1949 de P. comunei C. reiese că familiei I. i s-au confiscat 42.000 de cărămizi, 5 vagoane de țiglă, precum și fier vechi. În ceea ce privește valoarea acestor materiale de construcții, din oferta de preț depusă la dosar a unei societăți comerciale care comercializează materiale de construcții reiese că o cărămidă costă 1,4 lei, o țiglă 1,7 lei, un vagon conținând aproximativ 13.000 de țigle, iar valoarea fierului beton este de 2,4 lei/kg. Prin urmare, având în vedere că valoarea solicitată de reclamanți de 1 leu/ cărămidă, acestea fiind refolosite urmează să admită cererea și să oblige pârâtul la plata sumei de 42.000 lei reprezentând c/v a 42.000 cărămizi, precum și la plata sumei de 80.000 lei reprezentând c/v țigle și fier vechi. Apreciază instanța că raportat la numărul de țigle de 65.000 , la valoarea acestora și la faptul că s-a dovedit că a fost preluat și fier pretențiile sunt dovedite.
Din declarațiile martorilor reiese faptul că familiei I. i s-a confiscat utilaje agricole constând din grape, pluguri, sănii, căruțe trase de boi și căruțe trase de cai, iar cu privire la valoarea acestora martorul N. I. a declarat că o căruță trasă de boi valorează 100 lei, iar cea trasă de cai 800 lei, o grapă sau un plug valorează 300-400 lei bucata, o trăsură în jur de
1500 lei, iar o sanie în jur de 500-600 lei, tribunalul va admite cererea reclamanților și va obliga pârâtul să plătească suma de 2000 lei reprezentând c/v a două căruțe trase de boi, 2000 lei reprezentând c/v adouă căruțe trase de cai, suma de 1500 reprezentând c/v unei trăsuri, suma de 600 lei reprezentând c/v a 3 pluguri, suma de 1200 lei, reprezentând c/v a 4 grape și 1000 lei reprezentând c/v a două sănii.
M. C. T. și M. I. au confirmat faptul că părinților reclamanților li s-ai mau confiscat cantități mari din lemn, veselă, tacâmuri de argint, mobilă și bijuterii din aur, valorile solicitate de către reclamanți fiind inferioare prețurilor oficiale practicate pentru un gram de aur, un gram de argint sau un m 3 de cherestea, astfel că tribunalul va acorda în echitate suma de 20.000 lei pentru mobilier și veselă, suma de 92.200 lei pentru aurul confiscat, 12.000 lei pentru tacâmurile de argint și alte obiecte de valoare, precum și suma de 8.000.000 lei pentru cherestea. La stabilirea sumei pentru cherestea s-a ținut cont de faptul că a fost vorba de o cantitate de aproximativ 6-7 vagoane, iar un metru cub are o valoare medie de 500 lei. Cu privire la restul bunurilor constând din cereale, fân, oi, porci, tribunalul a apreciat că cererea nu a fost dovedită și pretențiile au fost respinse. Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la despăgubirile materiale, invocată de pârât a fost respinsă. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009 de la intrarea în vigoare a căreia nu au trecut trei ani. În speță, față de temeiul invocat termenul de prescripție nu curge de la data pronunțării de către Î.C.C.J. a Deciziei nr. 1970/1996, dată de la care reclamanții aveau la îndemână alte căi de obținere a despăgubirilor, însă trebuie ținut cont de principiul disponibilității și de oportunitatea oferită de noul act normativ. În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces. Prin decizia civilă n r. 2267 din 23 iuni e 2011 a Curții de A. C. , a fost admis în parte recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 306 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), ce a fost casată parțial, în ceea ce privește daunele materiale și cauza reținută spre judecare, restul dispozițiilor fiind menținute. În motivarea deciziei, curtea a reținut că, prima critică formulată de către pârât prin cererea de recurs se referă la modul în care instanța de fond a încuviințat și administrat probațiunea în cauză, invocându-se încălcarea prevederilor art.1191 C.civ., care interzic administrarea probei testimoniale pentru a se dovedi peste sau în contra unui înscris. Proba testimonială a fost încuviințată de către instanța de fond în mod legal, fiind îndeplinite condițiile art.1197,art.1198 C.civ. Există în primul rând un început de dovadă scrisă în ceea ce privește confiscarea bunurilor care au aparținut antecesorilor reclamanților, respectiv sentința penală nr.712/1950 a T.ui C. prin care s-a dispus confiscarea întregii averi mobile și imobile a inculpaților I. I. și I. C., cu întregul inventar viu și mort, în favoarea statului(filele 4, 5 dosar fond), certificatul nr.C/312/(...) emis de A. N.-D. J. C.(fila 41 dosar fond) și adresa nr.64/1949 emisă de P. comunei C.(filele 42,43 dosar fond). T. se poate aprecia că reclamanții sau antecesorii lor au fost în imposibilitate de a procura o dovadă scrisă referitor la măsura confiscării în lipsa încheierii unui proces verbal de către organele statului care au pus în executare dispozitivul sentinței penale nr.712/1950. Referitor la momentul la care a început să curgă termenul de prescripție în ceea ce privește acțiunea în despăgubiri pentru daune materiale se apreciază că susținerile recurentului sunt nefondate. Astfel cum a arătat și prima instanță, prin L. nr.221/2009 s-a prevăzut la art.5 alin.1 lit. b, posibilitatea pentru persoanele limitativ prevăzute de text de a primi despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr.1., cererea putând fi formulată în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii. La alin.4 al art.5 din lege se prevede că prezenta lege se aplică și persoanelor care au obținut desființarea , anularea, sau casarea hotărârilor de condamnare ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la intrarea în vigoare a prezentei legi cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin.1 lit.a, b sau c. Rezultă deci că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data intrării în vigoare a L. nr.221/2009, momentul pronunțării Deciziei nr.1970/1996 de către I. neavând relevanță în cauză, acțiunea fiind întemeiată în drept pe prevederile L. nr.221/2009. Neîntemeiată se apreciază a fi și critica referitoare la acordarea de către instanța de fond a despăgubirilor pentru imobilul teren situat în comuna C., pe considerentul că este vorba de un teren care poate fi restituit în natură, principiul restituirii în natură prevalând raportat la L. nr.1.. Textul art.5 alin.1 lit. b din L. nr.221/2009, lege pe care a fost întemeiată acțiunea reclamanților, permite acordarea de despăgubiri și pentru imobilele care au făcut obiectul L. nr.1., singura condiție fiind aceea ca imobilele să nu fi fost deja restituite sau să fi fost acordate despăgubiri în echivalent pentru acestea. L. nr.221/2009 nu prevede restituirea în natură, ci numai acordarea de despăgubiri, alegerea fiind a persoanelor îndreptățite, persoane care în cazul dedus judecății au optat pentru aplicarea dispozițiilor L. nr.221/2009. Aceeași concluzie rezultă și din conținutul alin.5 al art.5 din L. nr.221/2009 care stipulează că acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin.1 lit.b atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit L. nr.1. și a L. nr.247/2005. Singura critică întemeiată din cererea de recurs este aceea referitoare la faptul că în cauză instanța de fond a stabilit bunurile confiscate prin sentința penală și valoarea acestora fără a fi administrate în cauză suficiente probe care să poată conduce la concluzii neechivoce. Astfel, cum în mod corect a statuat prima instanță, înscrisurile existentela dosar referitoare la aceste aspecte nu conțin suficiente informații referitoare la bunurile care au fost efectiv confiscate în temeiul sentinței penale. În acest sens, s-a procedat la administrarea probei testimoniale, martorii audiați, C. T. și M. I., cunoscând anumite aspecte referitoare la bunurile confiscate și valoarea acestora, informații care însă nu sunt în măsură să conducă la elucidarea acestei chestiuni. În vederea pronunțării unei hotărâri temeinice, se impune, deci,completarea probațiunii referitoare la bunurile menționate a fi fost confiscate decătre S. Român prin acțiunea formulată și valoarea acestora. Î n rejudecarea după casarea cu reținere , în temeiul art. 31 2 alin. 4 și 315 alin. 3 ind. 1 C. pr.civ., a mai fost administrată proba cu înscrisuri, în ceea ce privește prețul materialului lemnos (f. 9-13), a fost reaudiat martorul M. I. (f. 14) și audiat martorul H. N. (f. 15). Ambii martori au arătat că nu au perceput prin propriile simțuri cele declarate, ci le cunosc doar din spusele mamei reclamanților, aceștiaformulând acțiunea în calitate de moștenitori ai acesteia, astfel că aceste declarații nu au nicio forță probantă. Un singur martor, C. T., audiat de prima instanță (f. 147), a declarat că au fost confiscate ca urmare a condamnării mobila, o căruță, grape, utilaje agricole, animalele din gospodărie, lemnele aflate în depozit, cantități de cereale. Raportat la probele administrate, curtea a apreciat că ceea ce s-a dovedit ca existență la data condamnării și ca valoare, au fost depozitul de material lemnos, evaluat prin expertiza judiciară efectuată în prima instanță, animalele și utilajele agricole din gospodărie, chiar dacă nu s-a dovedit numărul exact al acestora, cel reținut de prima instanță fiind rezonabil raportat la dimensiunile gospodăriei antecesorilor reclamanților, valorile fiind în concordanță cu cele de pe piață, precum și cărămizile, țiglele și fierul, existența lor fiind dovedită prin cererea adresată de comitetul de construire a școlii elementare din comuna C. prefectului în anul 1949 (f.42-43 dosar tribunal). În condițiile în care nu s-a dovedit preluarea prin rechiziționare, instanța de fond corect a prezumat, în temeiul art. 1203 C. civ., că acesta au fost confiscate în temeiul hotărârii penale de condamnare. Nu au fost, însă, dovedite, mobilierul, vesela, cantitatea de aur, tacâmurile de argint, cantitatea de cherestea confiscată (martorii cunoscând aceste împrejurări de la mama reclamanților), astfel că, în cazul acestora, curtea va prezuma, în temeiul art. 1203 C. civ., că, în gospodăria antecesorilor reclamanților, ca în orice gospodărie, a existat mobilier, tacâmuri, veselă, iar, în depozitul de material lemnos, o cantitate de lemn și va acorda în echitate suma de 40.000 lei pentru toate acesta. Astfel, va rezulta un cuantum total al despăgubirilor materiale de 243.245 lei, la care pârâtul va fi obligat, ca urmare a admiterii parțiale a acțiunii, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții I. M. M. și I. C. împotriva pârâtului S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. și, în consecință: Obligă pârâtul să le plătească reclamanților daune materiale în sumă de 243.245 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: A.S. Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 193/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
