Decizia civilă nr. 1182/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1182/R/2011
Ședința publică din 30 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. G., P. P., P. E., C. E. și B. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din 19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanții-recurenți P. G.
și P. E., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 martie
2011, reclamanții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanții-recurenți P. G. și P. E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru pronunțarea unei soluții asupra fondului litigiului, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 15.057/211 din 24 ocombrie 2008 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții P. G., P. P., P. E., C. E. și B. I., l-au chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 euro reprezentând contravaloarea unei batoze de treierat cereale făinoase marca MAV, 35.000 euro contravaloarea unui tractor marca Fordson Internațional 24 HP, 10.000 euro piese de schimb pentru cele două utilaje agricole și 25.000 euro daune morale, în total 90.000 euro, sau 324.000 lei.
La termenul din (...), reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate preluarea abuzivă de către stat a batozei, tractorului și a pieselor de schimb.
Prin sentința civilă nr. 7295 din 31 mai 2010 a Judecătoriei C.-N., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocate din oficiu de instanță și în consecință, s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanții P. G., P. P., P. E., C. E. și B. I., împotriva S.UI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților având ca obiect plata către pârât a contravalorii a două utilaje agricole și a pieselor de schimb necesare exploatării acestora, despre care reclamanții susțin că au fost preluate în anul 1950 de la tatăl lor P. G., a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil.
Întrucât reclamanții solicită plata echivalentului în bani a celor două utilaje agricole și a pieselor de schimb preluate abuziv, iar nu restituirea lor în natură, aceștia urmăresc valorificarea unui drept de creanță, iar nu a unui drept real.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, care este de 3 ani conform art. 3 din același decret și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or dreptul reclamanților la acțiunea în despăgubiri cauzate prin preluarea abuzivă a utilajelor agricole de către reprezentanții regimului comunist, s-a născut cel mai târziu la data de 1 ianuarie 1990, când a devenit posibilă repararea daunelor produse cetățenilor de vechiul regim, însă au rămas în pasivitate până în anul 2008.
Cererea adresată de către reclamanți conducerii S.C. Agromec B. la data de 24 aprilie 2002, fără să poarte mențiunea înregistrării ei, nu are caracter suspensiv sau întreruptiv al prescripției extinctive conform art. 13 ori ar. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Prin decizia civilă nr. 39 din 19 ianuarie 2011 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. G., P. P., P. E., C. E. și B. I., împotriva sentinței civile nr. 729 din 31 mai 2010 a Judecătoriei C.-N..
Pentru a decide astfel, instanța superioară de fond a reținut că deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile art. 480 Cod civil, acțiunea lor nu este în revendicare și prin urmare imprescriptibilă așa cum susțin în mod neîntemeiat apelanții, ci este o acțiune în despăgubiri, prin care solicită contravaloarea bunurilor preluate abuziv de la antecesorul lor, defunctul P. G..
Chiar dacă reclamanții au invocat dispozițiile art. 480 Cod civil, instanța nu este ținută de calificarea în drept a acțiunii, ci de pretențiile efectiv solicitate, respectiv de obiectul acțiunii, care se circumscrie sferei răspunderii delictuale, fiind o acțiune în despăgubiri, iar nu o acțiune în revendicare.
În raport cu regimul juridic al acțiunii stabilit de prima instanță, instanța de apel a reținut că în mod corect a fost invocată din oficiu și admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva acestei decizii au declarat rercurs reclamanții P. G., P. P., P. E.,
C. E. și B. I., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că decizia atacată este netemeinică și nelegală, deoarece ei au învestit prima instanță cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil, prin care au solicitat să le fie restituite utilajele agricole preluate în mod abuziv de S. Român, astfel că date fiind caracterele dreptului de proprieatate, acțiunea lor apare ca imprescriptibilă.
De asemenea au mai susținut recurenții, că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, considerându-se că dreptul lor la acțiune s-a născut cel mai târziu la data de 1 ianuarie 1990, or reclamanții au fost încunoștiințați abia în cursul procesului că bunurile revendicate nu mai există fizic.
Toate demersurile întreprinse de reclamanți după anul 1990 au rămas fără răspuns, situație în care au optat într-adevăr doar pentru obținerea despăgubirilor echivalente valorii bunurilor de care au fost spoliați. Calificarea acțiunii reclamanților din punct de vedere al temeiului de drept, s-a făcut de către instanțele de fond numai după ce s-a comunicat la dosarul cauzei care este situația bunurilor revendicate.
În această situație, dreptul la acțiunea în despăgubiri s-a născut la data când în mod clar și categoric s-a recunoscut de către societatea comercială care a preluat patrimoniul fostei Stațiuni de M. și T. B., că bunurile preluate de la antecesorul lor nu se mai regăsesc fizic în patrimoniul lor.
Întrucât acest aspect a fost cunoscut abia în cursul prezentului proces, în speță nu se poate pune problema prescripției dreptului la acțiune.
Intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice legal citat, nu și-a trimis delegat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 24 octombrie 2008, reclamanții au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună „obligarea acestuia la plata sumelor de bani după cum urmează: contravaloarea unei batoze de treierat cereale păioase marca MAV
20.000 EUR; contravaloarea unui tractor marca Fordson Internațional a 24 HP
35.000 EUR; piese de schimb pentru cele două utilaje de exploatare agricolă
10.000 EUR; daune morale 25.000 EUR; total 90.000 EUR = 324.000 lei";.
Ulterior, la termenul din (...), reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, în patrimoniul statului a batozei, tractorului și a pieselor de schimb, obligarea pârâtului să îi despăgubească achitându-le contravaloarea lor, daune morale și cheltuieli de judecată, arătând că acțiunea lor este fundamentată pe dispozițiile art. 480-481 Cod civil, raportat la art. 44 alin. (1), (3) și (6), art. 46 și art. 52 alin.(1) din Constituție.
Întrucât este vorba de bunuri mobile, dacă reclamanții ar fi intenționat să intenteze o acțiune reală mobiliară împotriva pârâtului, atunci ei trebuiau să solicite obligarea lui la predarea bunurilor, iar în cazul imposibilității predării lor, la plata contravalorii acestora și să indice ca temei de drept dispozițiile art. 1909 alin. (2) Cod civil, conform cărora cel ce a pierdut sau cel căruia s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut saucând i s-a furat, de la cel care-l găsește, rămînând acestuia recurs în contra celui de la care îl are.
Chiar dacă antecesorul reclamanților -. a fost deposedat abuziv, prin violență de bunurile mobile revendicate, acțiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art. 1909 alin. (2) Cod civil, trebuia înregistrată înăuntrul termenului de decădere de 3 ani prevăzut de acest text legal, ceea ce nu au făcut. Din adresa nr. 6019/(...) emisă de C. de I. T., rezultă că S.C. Agromec SA B. a fost declarată în faliment prin sentința civilă nr.5551 din (...).
Dar reclamanții au fost conștienți încă de la data înregistrării acțiunii lor că utilajele agricole preluate abuziv de la antecesorul lor în anul 1950, nu mai există în materialitatea lor și cu atât mai puțin în stare de exploatare, motiv pentru care nici nu au produs probe în acest sens.
Solicitând contravaloarea batozei, a tractorului și a pieselor de schimb preluate abuziv în anul 1950 de S. Român, precum și daune morale, în total
90.000 de euro echivalentul sumei de 324.000 lei, reclamanții au învestit judecătoria cu o acțiune personală, în realizare, cu caracter patrimonial, având ca scop valorificarea unui drept de creanță, în temeiul art. 998 Cod civil.
În această situație, ținând seama de obligația impusă de prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, în mod corect prima instanță a invocat și a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în sens material al reclamanților, față de dispozițiile art. 1 și 3 din același decret, conform cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani, iar instanța superioară de fond în mod corect a respins și a menținut sentința.
Aceasta pentru că temeiul juridic invocat de reclamanți nu leagă instanța, care este în drept ca în baza rolului ei activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă să-i dea acțiunii calificarea juridică exactă, după ce în prealabil a pus în discuția părților temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii.
Față de modul de redactare al acțiunii, aceasta era într-adevăr prescrisă la data înregistrării ei, neavând nicio relevanță faptul că doar în cursul procesului reclamanții ar fi aflat că utilajele agricole nu mai există în materialitatea lor, câtă vreme aceștia nu au formulat o acțiune în revendicare mobiliară, ci au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii batozei, a tractorului și a pieselor de schimb.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 313 alin. (1) C. pr. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută ca legală.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. G., P. P., P. E., C. E. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 19 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
Președinte Judecători Grefier
T.-A. N. M. C.V. T. D. M. T.
Red.TD:(...) Dact CC:(...)
-2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
