Decizia civilă nr. 219/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/A/2011
Ședința publică din data de 15 aprilie 2011
Instanța constituită din : Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta D. PENTRU E. P. ȘI A. B. DE D. împotriva sentinței civile nr. 365 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul L. M. și intimații P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, I. G. AL P. DE F.. S. P. COMUNITAT AL JUDEȚULUI M. PENTRU E. ȘI E. P. S., având ca obiectlimitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante, și al pârâților intimați precum și pârâtul intimat L. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 12 aprilie, respectiv 13 aprilie 2011, reclamanta apelantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, a reține cauza spre rejudecare și evocând fondul a respinge cererea de chemare în judecată, fiind abrogate prevederile art.38 lit.a din Legea nr. 248/2005, invocate în considerentele primei instanțe.
C U R T E A
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. în data de 17 ianuarie 2011, reclamanta D. pentru E. P. și A. B. de D. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului L. M. în I., pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din I. în data de (...), din cauza comportamentului său, caracterizat printr-un grad scăzut de integrare și activitate infracțională , aducând prin aceasta atingere ordinii și siguranței publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38 lit.b din Legea nr.
248/2005, art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, precum și Constituția R..
2. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 365/(...),pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins cerereaformulată de reclamanta D. pentru E. P. și A. B. de D., în contradictoriu cu pârâtul L. M., având ca obiect limitarea dreptului la liberă circulație în străinătate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că pârâtul a fost returnat din I., în data de (...), în baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară.
Împrejurarea că autoritățile italiene au dispus expulzarea pârâtului nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța română să restrângă, la rândul său, exercitarea dreptului de liberă circulație a cetățeanului său pe teritoriul I.
Instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a per- soanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale U. Europene este garantat - art. 25 din Constituția R., art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă ele se regăsesc atât în cu- prinsul legii interne - art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În cauză se pune deci problema compatibilității normei interne (Legea nr. 248/2005) cu legislația comunitară (Tratatul CE și Directiva
2004/38/CE) și cea a priorității dreptului comunitar față de dreptul intern.
Art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exer- citării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani ... cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat";.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că „statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor U. și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice";.
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nicio distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații, când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incom- patibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că „atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului";. (Hotărârea Curții din (...), cauza Becker c. Finanzamt
Munster - Innenstadt).
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, tribunalul a constatat că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a R. la U., tribunalul a constatat că România avea obligația ca până la data de (...) să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armo- nizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiu- lui supremației dreptului comunitar, constatând că norma aplicabilă în pre- zentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
În privința aplicării normei comunitare la situația de fapt din speța de față, tribunalul a reținut faptul că pârâtul a fost expulzat din I. pentru că nu a avut forme legale de ședere și a lucrat fără contract de muncă. Nicio altă împrejurare referitoare la atitudinea intimatului sau la eventuale acte ilegale comise de acesta pe teritoriul statului italian nu au fost reținute de autoritățile italiene și nici dovedite de reclamantă .
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că simpla returnare a pârâtului, cu motivarea că a fost reținut de autorități pentru prezența pe teritoriul statului italian fără forme legale, în lipsa altor dovezi cu privire la comportamentul personal al pârâtului, care ar constitui un pericol pentru ordinea sau siguranța publică, nu poate să conducă la admiterea acțiunii formulate.
Atâta timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, instanța a apreciat că nu s-a probat împrejurarea că acesta ar constitui „o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății";, mai ales în condițiile în care Directiva dispune că
„nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală"; arătându-se chiar că și
„condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri"; de restrângere a libertății de circulație.
Reclamanta face referire în acțiunea introductivă la o „. infracțională"; a pârâtului, dar nu precizează în ce a constat presupusa activitate infracțională, neexistând nicio dovadă a săvârșirii de către pârât a vreunei fapte care să prezinte un pericol pentru ordinea publică a statului italian.
Împrejurarea că pârâtul nu a respectat întocmai condițiile de ședere cu forme legale în I., precum și împrejurarea că a lucrat fără contract de muncă (ambele recunoscute de pârât prin declarația dată în fațaautorităților vamale la data de (...)), justifică măsura îndepărtării sale de pe teritoriul S. I., dar nu justifică limitarea de către autoritățile române a dreptului său de liberă circulație.
Având în vedere cele de mai sus, cererea reclamantei D. G. de P. a fost respinsă conform dispozitivului.
3. Declarația de apel. Î. acestei sentințe a declarat apel reclamanta D.pentru E. P. și A. B. de D., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.
În motivele declarației de apel, se arată că prima instanță nu a avut în vedere, la soluționarea cauzei dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d din
Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007, pentru aprobarea Planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în I., ca urmare a situației create prin adoptarea de către S. I. a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu. C. dispozițiilor acestui obiectiv, autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în I., pe o perioadă determinată.
În cauză, pârâtul a fost expulzat din I. în data de (...), expulzarea operând, în mod evident, atunci când se încalcă ordinea juridică interioară a statului respectiv. S-a făcut dovada faptului că acest cetățean nu a respectat condițiile de ședere în străinătate, încălcând prin aceasta ordinea publică a S. I. și ordinea de drept a S. Român, vizând obligațiile cetățenilor români aflați în străinătate.
Aceste împrejurări justifică aprecierea că prin conduita persoanei în cauză sunt amenințate valorile fundamentale protejate în statul pe teritoriul căruia se manifestă o astfel de conduită, și anume, siguranța publică, drepturile și libertățile cetățenilor. Conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al S. I..
A.anta invocă și dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, precum și art. 25 din Constituția R., subliniind faptul că România este chemată să probeze capacitata de a stopa migrația ilegală, iar prezența pârâtului pe teritoriul unui stat membru, fără a respecta condițiile legale de intrare și de ședere, ar dovedi exact contrariul.
4. Judecata în apel. Cu privire la apelul reclamantei, C. are în vedereurmătoarele:
Sub aspectul stării de fapt, ceea ce a fost dovedit cu certitudine este că pârâtul L. M. a ieșit din România în data de 16 august 2004, stabilindu-se în
I., unde a muncit „fără forme legale";.
În data de (...), autoritățile italiene au procedat la returnarea cetățeanului L. M., constatând că acesta nu a respectat condițiile de ședere în I., în momentul verificărilor efectuate.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 1 lit. b din Legea nr.
248/(...), privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, numai cu privire la persoana a cărui prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare ar aduce atingere gravă intereselor R. sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
O restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români este, prin urmare, imperativ condiționată de dovada desfășurării unei activități concrete pe teritoriul unui stat membru, oactivitate care, prin consecințele pe care le generează, ar afecta interesele
R. și relațiile bilaterale, în mod grav.
Legiuitorul nu stabilește conținutul sintagmei „în mod grav";, în schimb art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că „statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor U. și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice";.
Textul normativ al Directivei determină, așadar, în mod precis care sunt situațiile de excepție care admit o restrângere a libertății de circulație a persoanelor.
De altfel, chemată să răspundă unor întrebări preliminare legată de măsura în care art. 27 din Directiva 2004/38 și art. 18 C. se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant dintr-un stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat deoarece se afla în situație de ședere ilegală, C. Europeană de Justiție a pronunțat o Hotărâre în cauza C-33/2007 Ministerul Administrației și Internelor - D. G. de P. B. împotriva lui G. J., subliniind, în principal, că orice resortisant român se bucură de statutul de cetățean al U. și, prin urmare, are posibilitatea de a se prevala, inclusiv față de statul de origine, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit prin art. 18 C.
Derogările de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, astfel cum reies din art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38, pentru a fi justificate, trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În aprecierea Curții, o astfel de limitare nu s-ar putea întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acesteia. Cu alte cuvinte, împrejurarea că față de un cetățean al U. s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui stat membru unde ședea ilegal nu ar putea fi luată în considerare de statul de origine pentru a limita dreptul la liberă circulație, decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Din art. 27 alin. 2 al Directivei 2004/38, precum și din jurisprudența constată a Curții reiese că o măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație nu poate fi justificată decât dacă respectă principiul proporționalității.
În cauză, astfel cum în mod temeinic a stabilit și prima instanță, situația care a determinat litigiul nu răspunde cerințelor art. 27 din
Directiva nr. 2004/38/CE, a cărei aplicare este prioritară, rezultând că se urmărește restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român expulzat din I. pentru unicul motiv că se afla în situația de „. ilegală în acest stat membru";. Nu a fost probată nicio altă conduită pretins infracțională a pârâtului, de natură să releve existența unei amenințări pe care acesta ar constitui-o pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică a S. I..
În aceste circumstanțe dovedite ale cauzei, în mod evident o restrângere a dreptului la liberă circulație ar fi disproporționată în raport cu fapta săvârșită de pârât, aceea de a locui și munci în I. cu nesocotirea condițiilor de ședere în acest stat.
Este adevărat că, în cuprinsul considerentelor hotărârii date, prima instanță invocă art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, text normativ abrogat de pct.1 al art.I din Legea nr.206 din 11 noiembrie 2010 ( publicată în M.Of. nr.767din 17 noiembrie 2010) însă aceasta nu este de natură să afecteze legalitatea soluției pronunțate, acesta fiind susținută prin considerentele circumscrise aplicării directe a dreptului comunitar, respectiv art.27 din
Directiva 2004/38/CE.
Referitor la pretinsa aplicarea în cauză a dispozițiilor H.G. nr.
1347/2007, pentru aprobarea Planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în I., ca urmare a situației create prin adoptarea de către S. I. a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, C. observă că limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români este posibilă numai în condițiile art.38 din Legea nr.248/2005, iar nu ale unei hotărâri de guvern cu o forță juridică inferioară în ierarhia actelor normative.
Față de cele ce preced, constatând că în mod corect prima instanță a respins solicitarea reclamantei, în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., C. va respinge prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. PENTRU E. P. ȘI A. B. DE D. din cadrul M.ui Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 365 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
V. M. D.-L. B.
S. D. G.
Red.DB/dact.MS
| ← Decizia civilă nr. 1745/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4894/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
