Decizia civilă nr. 2143/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2143/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
ANA I. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. E., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- D. C., împotriva sentinței civile nr. 256 din 16 martie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente S. E., avocat I. V., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 iunie
2011, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantului reclamantei-recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost promovată, fără cheltuieli de judecată. Motivarea instanței de fond cu privire la respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale nu poate fi primită întrucât motivele invocate nu pot constitui temei al respingerii acestei cereri. În urma adoptării deciziei Curții Constituționale nr.
1358/2010, acțiunea a fost precizată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 998 Cod civil, întrucât sunt îndeplinite toate cele 4 condiții ale răspunderii delictuale. Cererea poate fi respinsă doar dacă una dintre cele 4 condiții nu este îndeplinită, ceea ce nu este cazul în speță, iar instanța de fond nu a făcut vreo referire la eventuala neîndeplinire a acestor condiții. Apreciază că S. R. trebuia obligat la plata integrală a cheltuielilor dejudecată, având în vedere că procesul a fost inițiat în baza Legii nr. 2., în speță neputându-se reține vreo culpă în sarcina reclamantei.
Solicită respingerea recursului declarat de pârât întrucât din probațiunea administrată în cauză și din documentele trimise de C. rezultă că măsura a avut caracter politic, în fișa matricolă de la faculate a reclamantei-recurente a fost menționat că tatăl acesteia a avut o atitudine dușmănoasă față de regimul comunist, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 2 lit. a din L. nr. 2..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârât, întrucât în speță este vorba despre o veritabilă crimă, antecesorul reclamantei a fost ridicat de la domiciliu în timpul nopții de către organele securității, executat prin împușcare la marginea satului în care locuia și apoi îngropat într-o pădure din apropiere, fără să aibă parte de un proces, certificatul de deces fiind eliberat abia după
18 ani de la moartea acestuia. Din întreg probatoriu administrat în cauză precum și din actele provenite de la C. rezultă faptul că în speță este vorba despre o măsură politică. Antecesorul reclamantei a lucrat în jandarmerie și a fost membru al Partidului M.. Pentru aceste motive se impune respingerea recursului declarat de pârât.
Cu privire la recursul reclamantei, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii doar în parte a acestuia, sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în întregime, întrucât în sarcina reclamantei nu se poate reține vreo culpă procesuală în promovarea acțiunii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 256 din 16 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat caracterul politic al măsurii uciderii tatălui reclamantei I. A., a fost respins capătul de cerere referitor la plata de despăgubiri și a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor parțiale de judecată constând în onorariu avocațial 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că tatăl reclamantei a fost membru PNȚ M. și a fost plutonier major șef de jandarmi. A. a fost supravegheat de organele de securitate colectându-se informații de la diverse persoane.
Tot din notele informative a rezultat că în urma supravegherii, tatăl reclamantei a fost depistat în locul unde se ascundea și ucis într-un schimb de focuri.
Prin urmare caracterul politic al activității antecesorului reclamantei este evident.
Antecesorul reclamantei nu a beneficiat de un acces la un tribunal care să se pronunțe asupra faptelor sale și nici nu a făcut obiectul unor măsuri administrative clasice.
Nu se poate susține însă că executarea acestuia, aspect mai grav decât o condamnare sau o măsură administrativă clasică nu s-ar putea încadra în dispozițiile Legii nr. 2., potrivit disp. art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. persoanelecare au făcut obiectul altor cereri decât cele prev. la art. 3 pot solicita instanțelor de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Prin urmare pe acestei temei juridic instanța a constatat că poate admite cererea reclamantei, cu privire la constatarea caracterului politic al uciderii tatălui său.
Cererea nu este întemeiată însă sub aspectul daunelor morale solicitate deoarece au intervenit între timp dispozițiile Deciziilor Curții Constituționale nr. 1354 și 1358/2010, care au înlăturat textele de lege care dădeau dreptul la despăgubiri.
Ulterior, reclamanta și-au precizat temeiul juridic al cererii pe dispozițiile art. 998 Cod civil, transformând astfel acțiunea într-o acțiune de drept comun.
Instanța a reținut însă că, acțiunea, astfel cum a fost precizată, nu poate fi admisă.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Deciziilor Curții Constituționale nr. 1354 și 1358/2010 nu doar sub aspectul dispozitivului, ci și al considerentelor acestora.
S-a reținut în considerentele invocate că prejudiciul foștilor condamnați politici a fost reparat prin dispozițiile D. L. nr. 1., prin urmare instanța consideră că nu mai este admisibilă o nouă acțiune în despăgubire în temeiul unei acțiuni de drept comun, nefiind aplicabil dreptul comun.
S. are dreptul să legifereze, în modalitatea în care consideră potrivit, stabilirea unor despăgubiri pentru suferințele pricinuite cetățenilor săi în perioada comunistă. Ori reglementarea de bază în acest context a fost Decretul L. nr. 1..
Din acest motiv, o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil nu mai poate fi promovată cu succes, pentru prejudiciul suferit fiind aplicabil doar decretul lege menționat.
Având în vedere admiterea în parte a cererii, instanța, în temeiul art.274 C.pr.civ, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor parțiale de judecată constând în onorariu avocațial 300 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
I. Reclamanta S. E. a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtului la daune morale.
După adoptarea deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 reclamanta și-a precizat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, art. 998 C. civil și instanța nu a făcut referire care din condițiile răspunderii civile delictuale nu erau îndeplinite în situația în care a respins acțiunea.
Instanța de fond a arătat că nu este aplicabil dreptul comun, ci doar
Decretul - lege nr. 1., fără a motiva în vreun fel aceste afirmații. E. adevărat că statul are dreptul să legifereze modalitatea în care consideră potrivit stabilirea unor despăgubiri, însă nu poate să anuleze sau să limiteze dreptul la despăgubiri, atunci când sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, reclamanta a apreciat că în mod greșit au fost acordate parțial cheltuieli de judecată, întrucât ceea ce a generat prezentul proces a fost adoptarea Legii nr. 2. și s-a creat convingerea reclamantei că poate obține despăgubiri pentru suferințeleproduse ca urmare a condamnărilor și măsurilor administrative cu caracter politic luate înainte de 1989.
Faptul că, ulterior, dispoziția legală a fost declarată neconstituțională, nu poate fi imputată recurentei, culpa aparținând S.ui R..
II. Pârâtul S. R. a solicitat modificarea acțiunii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei în ceea ce privește constatarea caracterului politic și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că măsura uciderii tatălui reclamantei nu se încadrează în măsurile administrative cu caracter politic prev. de art. 3 din L. nr. 2.. Totodată, pentru celelalte măsuri administrative prev. de art. 4 alin. 2 se face trimitere la art. 1 alin. 3 din lege, care, la rândul său, definește caracterul politic al faptei, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prev. de art. 2 alin. 1 din OUG nr.
214/1999.
Din probele de la dosar nu rezultă cu claritate fapta pentru care tatăl reclamantei a fost ucis și mai mult decât atât, nu există acte sau dovezi care să ateste că defunctul ar fi suferit o condamnare cu caracter politic sau a făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic, situație în care, constatarea caracterului politic a măsurilor aplicate excede limitelor legale prev. de L. nr.
2..
A doua critică invocată de pârât, vizează faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ. Pârâtul apreciază că, în speță, nu este vorba de o condamnare sau măsură administrativă cu caracter politic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., situație în care nimic nu poate îndreptăți concluzia că S. R. prin M. F. P. să fi căzut în pretenții si să plătească cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteaconstată următoarele:
I. Recursul declarat de reclamanta S. E.
Primul motiv de recurs vizează faptul că în mod nelegal instanța nu a acordat despăgubiri cu titlu de daune morale.
T. corect a arătat că nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru daune morale în temeiul legii 2. deoarece art. 5 al.1 din acest act normativ, a fost declarat neconstituțional potrivit Deciziilor Curții Constituționale nr. 1354 și
1358/2010.
Nu poate fi primită critica reclamantei potrivit căreia instanța nu a arătat considerentele pentru care se aplică D.-lege nr. 1.. În ceea ce privește precizarea acțiunii pe dreptul comun instanța a reținut că această acțiune nu este admisibilă întrucât prejudiciul foștilor condamnați politici a fost reparat prin adoptarea D.-lege nr. 1., statul având dreptul să legifereze în modalitatea în care consideră potrivit măsuri reparatorii pentru prejudiciul creat ca urmare a abuzurilor săvârșite în perioada totalitară.
În privința măsurilor reparatorii pe care fostele state comuniste le-au legiferat, C. Europeană a arătat constant în jurisprudența sa că nu impune statelor contractante nici o restricție în exercițiul libertății lor de a determina
domeniul de aplicație a legislației pe care ele pot să o adopte în materiarestituirii de bunuri preluate de stat și în a stabili condițiile pe care trebuiesă le îndeplinească persoanele cărora li se restituie bunurile. Acest principiu se aplică în cazul tuturor măsurilor pe care țările din Europa Centrală și de Est le-au adoptat pentru repararea prejudiciilor create ca urmare a abuzurilor comise în perioada totalitarismului. Acordarea despăgubirilor pentru daune morale este la libera apreciere a legislativului și în considerentele Deciziei nr.1358/2010 Curtea Constituțională a reținut că despăgubirile prevăzute de L. nr. 2. au același scop ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 1. motiv pentru care nu pot fi considerate drepte și echitabile.
Problema în discuție este dacă după declararea neconstituționalității art. 5 din L. nr. 2. se mai poate promova cu succes o acțiune pe dreptul comun.
Considerăm că nu poate fi ignorat principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant - și care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Așadar, în mod legat tribunalul aplicând principiul de drept mai sus arătat a respins ca inadmisibilă acțiunea în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil .
Al doilea motiv de recurs invocat de reclamantă vizând cheltuielile de judecată este fondat. Acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa persoanei care a pierdut procesul. L. nr. 2. prevede o procedură judiciară obligatorie care trebuie parcursă pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute și care a generat cheltuieli substanțiale pentru reclamantă. Respingerea petitului privind daunele morale nu se datorează faptului că reclamanta ar fi investit instanța cu o acțiune nefondată ci datorită constatării neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus arătate, care nu-i pot fi imputabile acesteia.
Culpa în acest caz îi aparține pârâtului S. R., care a edictat unui act normativ (ulterior declarat neconstituțional) generând un val de procese care au implicat si cheltuieli judiciare importante pentru persoanele vizate de aplicarea L.. deci pârâtul trebuie să suporte în întregime onorariul avocațial de 600 lei, achitat pentru redactarea acțiunii și reprezentarea reclamantei în fața primei instanțe.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 274 C. raportat la art. 312
C. curtea va admite în parte recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței civile nr. 256 din 16 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică parțial în sensul că obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
II. Recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice este nefondat.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a arătat în art. 2 din OUG nr. 214/1999 că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc. În același act normativ, la art. 3 sunt definite și măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fosteimiliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 în baza cărora s-a dispus: privarea de libertate, internarea în spitale de psihiatrie, stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate, deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice.
Din probele administrate a rezultat că antecesorul reclamantei I. A. a fost membru al Partidului Național Țărănesc „M.";. Din adresa nr. 1/(...) (f.47) a reieșit că I. A. era înarmat și urmărea să protesteze împotriva regimului cu ocazia zilei de 23 august, însă informatorul securității a descoperit locul unde acesta se ascundea și a fost împușcat mortal. Acest înscris se coroborează cu alte note informative din care rezultă că I. A. dorea să ajungă și el în „ceata lui C. care evident desfășura o activitate potrivnică regimului comunist.
Prin urmare tatăl reclamantei a desfășurat o activitate care avea ca scop răsturnarea ordinii comuniste. P. verbal încheiat în (...) de către C. de C. al I. de A. P. „. A. din C. în care s-a consemnat excludererea reclamantei din institut confirmă faptul că tatăl reclamantei avea o atitudine dușmănoasă față de regim și a fost arestat și executat în 1950.
Administrarea probelor testimoniale în prezenta cauză este dificilă deoarece faptele s-au petrecut în urmă cu 60 de ani și persoanele care au participat la evenimente nu mai sunt în viață. Reclamanta a depus două depoziții extrajudiciare date în 1993 de către B. C. și S. I., persoanele care au fost obligate să îngroape cadavrul lui I. A. A. probe extrajudiciare se coroborează cu înscrisurile mai sus reținute. Mai este de subliniat că certificatul de deces a fost eliberat în 1968, după 18 ani de la deces, un alt indiciu al abuzurilor comise de organele de stat în aceea perioadă.
Suprimarea fizică a antecesorului reclamantei nu este expres prevăzută ca măsură administrativă abuzivă, însă este de o gravitate mult mai mare decât privarea de libertate care este calificată ca și măsură administrativă abuzivă.
Deoarece tatăl reclamantei a fost ucis de către organele de securitate, măsura luată se încadrează în art. 4 al. 2 L. nr. 2. și în mod legal s-a constata de către tribunal caracterul politic al măsurii.
Critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită pentru considerentele avute în vedere la admiterea recursului reclamantei.
În temeiul art. 312 C. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței civile nr. 256 din 16 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică parțial în sensul că obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. ANA I. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/1207.2011
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 212/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
