Decizia civilă nr. 120/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.120/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 332 din
13 aprilie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații C. N. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. - procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 14 februarie 2011, s-au depus la dosar, de către pârâtul-apelant,concluzii scrise.
De asemenea, se constată că, prin înscrisul depus la dosar, la fila 12, din dosar, reclamanta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamantă, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă n r. 332 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului C., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către reclamanta C. N., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlul de daune morale, ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic constând în deportarea reclamantei pe perioada (...)-(...) și a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
În considerentele acestei decizii, se reține că reclamanta este îndreptățită la daune morale, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, legiuitorul considerând că prejudiciul material suferit de condamnații politici și de cei care au fost supuși unor măsuri politice cu caracter administrativ este reparat prin acordarea drepturilor stabilite de D.
- L. nr.1., privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Articolul 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. nu stabilește criteriile în cuantificarea daunelor, mărginindu-se doar la precizarea că acordarea unor despăgubiri pentru prejudicial moral se va realiza ținându-se cont de măsurile reparatorii acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui - L. nr.1..
Având în vedere probele administrate, tribunalul a considerat că reclamantei i s-a produs un prejudiciu moral, în condițiile în care la vârsta dislocării a avut aproape doi ani, fiind nevoită, alături de familia sa, la o vârstă la care necesita o îngrijire aparte, o alimentație și o educație specifică vârstei, să suporte condițiile deportării timp de aproximativ 5 ani.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, pornind de la ideea că daunele morale nu pot avea un caracter pur simbolic, dar nici nu pot deveni o sursă de îmbogățire pentru victimă, trebuind să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-și ușura ori compensa în măsura posibilității suferințele sau neplăcerile pe care le-a îndurat, a acordat reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune morale, admițând în parte pretențiile formulate.
S-a avut în vedere și faptul că daunele morale constituie o compensație care poate fi, de multe ori, nu atât un efect al cuantumului sumei respective (deși nici acest aspect nu poate fi neglijat), cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Tribunalul a ținut cont și de drepturile acordate reclamantei în temeiul
D.ui - L. nr. 1., acesta beneficiind începând cu data de (...) de o indemnizație lunară de 1050 lei, care în prezent se ridică la suma de 1049 lei.
Cererea privind cheltuielile de judecată a fost respinsă întrucât, acestea nu au fost justificate prin depunerea unor acte din care să rezulte faptul că s-a achitat onorariul avocațial de către reclamantă.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârât ul,solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2., dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 dezile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apeluluica nefondat, pe motiv că cuantumul daunelor morale se justifică prin prisma împrejurărilor de fapt reținute de prima instanță, care a avut în vedre și despăgubirile acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1..
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază căacesta este fondat.
Aceasta, deoarece suportul daunelor morale îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare,motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 332 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta C. N. împotriva pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 2..
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
6 ex/(...)
Jud. primă instanță: O.C. T.
| ← Decizia civilă nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 48/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
