Decizia civilă nr. 1226/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1226/R/2011
Ședința publică din 1 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., recursul declarat de pârâtul M. C.-N., PRIN P. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 44 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați C. A. și C. L., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat C. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 49 din dosarul instanței de recurs, lipsă fiind reclamanții intimați personal și reprezentanții pârâților recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate de pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice reprezentat prin D. a jud. C., recursul declarat de pârâtul M. C.-N., prin P. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 10/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamanții intimați, prin intermediul domnului avocat C. S., au înregistrat la dosar o întâmpinare în patru exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de P. M. C.-N., M. C.-N. prin primar și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar dovada comunicării întâmpinării reclamanților intimați către cei trei pârâți recurenți.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților pârâților recurenți posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat C. S., lipsă fiind reclamanții intimați personal și reprezentanții pârâților recurenți.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați pentru a pune concluzii pe cele trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul M. C.-N., prin P. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., solicită respingerea acestor recursuri și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de
5000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că în concret, prin sentința atacată s-a stabilit restituirea în natură în favoarea reclamanților a unei porțiuni din terenul preluat abuziv de către S. R., iar în compensarea porțiunii de teren care nu a putut fi restituită în natură, s-a dat o porțiune de teren aflată în continuarea terenului restituit în natură.
Cu privire la imposibilitatea de restituire în natură a suprafeței de 481 mp, reprezentantul reclamanților intimați arată că teoria sistematizării, invocată de pârâtul recurent P. M. C.-N., nu este întemeiată, întrucât se arată că acea porțiune de teren face parte din curtea Ș. nr. 9, însă această școală s-a desființat, iar imobilul a fost dat în administrarea domeniului public al M. C.-N.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că terenul primit de reclamanți în compensarea porțiunii de teren ce nu a fost restituită în natură, apare mai mic decât suprafața de teren de 725 mp indicată în raportul de expertiză efectuat de către doamna expert F. F. și de asemenea, arată că normele metodologice prevăd obligativitatea restituirii în natură a terenului preluat abuziv, în măsura în care este posibil, așa cum prevede art. 26 alin. 1 din L. nr. 1. și totodată, arată că potrivit hotărârii nr.
1895/2010 din Buletinul de casație, Secția civilă și de proprietate intelectuală, instanța de judecată poate cenzura acest abuz dacă există și să dispună acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru terenul preluat abuziv, care nu poate fi restituit în natură.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., reprezentantul reclamanților intimați arată că s-a invocat excepția calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, însă acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum rezultă chiar din hotărârile date de C.
(exemple: Hotărârea pilot, prin care a fost condamnat S. R., cauza Jupescu contra R. și cauza I. Huber contra R.), hotărâri din care rezultă că procedura prevăzută de T. VII din L. nr. 2. nu este coerentă, accesibilă, rapidă, previzibilă și nu asigură plata despăgubirilor într-un termen rezonabil, precum și faptul că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu este în măsură să acorde despăgubiri și pentru aceste considerente apreciază că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cu privire la al doilea petit, menționat în memoriul de recurs formulat de pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, privind inadmisibilitatea acțiunii reclamanților prin prisma argumentelor menționate în memoriul de recurs și enumerate prin întâmpinare, reprezentantul reclamanților intimați arată că aceste argumente vin în contradicție cu prevederile legale în vigoare.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele mai sus menționate, care au fost dezvoltate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 44 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. A. și C. L. împotriva pârâților P. M. C. N., M. C. N. prin P., și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., și în consecință s-a dispus anularea dispoziției nr. 4711/(...) a P.ui municipiului C.-N.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 481 mp din terenul înscris în CF 15192 C., cu nr.topo. 8316, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. F. F., care face parte integrantă din hotărâre.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru suprafața de 725 mp din terenul înscris în CF 15192
C., cu nr.topo. 8316, în sensul atribuirii în compensare a terenului în suprafață de 725 mp, situat în prelungirea terenului în suprafață de 481 mp înscris în CF 15192 C., cu nr.topo. 8316, înscris în CF 16037 C. cu nr.topo.
20288/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. F. F., care face parte integrantă din hotărâre.
S-a stabilit în favoarea reclamanților dreptul la despăgubiri bănești, pentru construcția demolată, înscrisă în CF 15192 C., cu nr.topo. 8316, echivalentul în lei la data plății a sumei de 63.600 euro și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE fiind obligat să achite reclamanților suma menționată mai sus.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Conform copiei CF 15192 C., imobilul cu nr.topo. 8316, casă și grădină în str. Baciu nr. 46 în suprafață de 335 stj.p., s-a aflat în proprietatea tabulară a numiților M. I. și soția născută Szilagyi M.. În aceasta carte funciară nu există nici o înscriere privind dreptul de proprietate al statului, persoanele menționate mai sus figurând în calitate de proprietari tabulari și în prezent.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că M. I. și M. M. au decedat la (...), respectiv (...), moștenitoarea lor fiind C. V., născută M., în calitate de fiică, aceasta decedând la data de (...).
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 6. eliberat de BNP A. B. și
I. rezultă că moștenitorii defunctei C. V. sunt reclamanții C. A. și C. L.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 21188/3/(...) la P. municipiului
C.-N. defuncta C. V. a solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul cu nr.topo. 8316 înscris în CF 15192 C..
Prin dispoziția nr. 4711/(...) P. municipiului C.-N. a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1205 mp înscris în CF 15192 cu nr.topo. 8316, în favoarea reclamanților.
S-a reținut că nu au fost identificate documente privind modul de trecere în proprietatea S. R. a terenului revendicat, dar preluarea acestuia a fost abuzivă și fără titlu, ținând cont de faptul că terenul este situat în zonă sistematizată, pe acesta fiind edificată intersecția str. Corneliu Coposu cu Calea Baciului, insula de separație a fluxurilor de circulație, trotuarele aferente străzilor, rețele edilitare supraterane și subterane și curtea Ș. generale nr. 9.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. F. F. rezultă că din terenul cu nr.topo. 8316, în suprafață totală de 1206 mp, o suprafață de 725 mp este ocupată de insula de separare a fluxurilor de circulație, trotuare aferente străzilor, rețele edilitare, iar suprafața de 481 mp este teren liber (grădină) situată în incinta Ș. generale nr. 9.
Referitor la situația terenului solicitat de reclamanți în compensare, din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. F. F. rezultă că în prelungirea terenului în suprafață de 481 mp cu nr.topo.
8316 descris mai sus există o suprafață de 725 mp, care face parte din terenul cu nr.topo. 20288/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, înscris în CF 16037 C. în favoarea S. R., în folosința M.ui Educației N.e. Acest teren la fel ca și cel în suprafață de 481 mp, face parte din incinta împrejmuită a Ș. generale nr. 9, care are suprafața totală de 5225 mp.
Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din L. nr. 1., „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. M. reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv";.
Conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, "dacă restituirea în natura nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită";.
În fine, dispozițiile art. 16 stabilesc că "în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv si nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 si 4 din anexa nr. 2 lit. a)";.
Lit. a pct. 1 din anexa nr. 2 se referă la imobilele „. de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat (grădinițe, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, instituții de învățământ superior)";.
În lumina acestor dispoziții legale, precum și a celor prevăzute de art. 10 alin. 1 din L. nr. 1., tribunalul reține că pentru terenul in suprafață de
481 mp, parte din terenul înscris în CF 15192 C. cu nr.topo. 8316, măsura restituirii în natură este posibilă, terenul fiind liber, fără să fie ocupat de construcții noi, autorizate sau afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică.
Apărarea pârâtului P. municipiului C.-N., în sensul că terenul este în folosința școlii și în domeniul public al municipiului, nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. permit restituirea în natură a imobilelor ocupate de instituțiile de învățământ din sistemul de stat.
Astfel, dacă în privința imobilelor ocupate de aceste instituții, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, se prevede restituirea în natură cu obligația de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 3 ani, cu atât mai mult imobilele ocupate de instituții de învățământ care nu sunt necesare și nu sunt afectate activităților menționate (în speță terenul are destinația de grădină) pot fi restituite, fără a se stabili nici o obligație în sarcina foștilor proprietari.
Totodată, instanța a reținut că în cazul în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, unitatea deținătoare are obligația de a acorda în compensare alte bunuri ori servicii, însă această măsură nu depinde doar de voința unității, ci și de existența în patrimoniul său a unor bunuri care să fie acordate în compensare.
În speță, reclamanții au dovedit că terenul în suprafață de 725 mp înscris în CF 16037 C. este situat în prelungirea terenului cu nr.topo. 8316, având aceleași caracteristici ca și acesta și se află în patrimoniul pârâtului, iar acesta nu a fost în măsura să facă dovada vreunui impediment pentru atribuirea lui, cele două terenuri având același regim juridic, astfel încât instanța consideră că acesta poate fi atribuit prin compensare în favoarea reclamantului.
În privința cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, instanța a reținut că referitor la procedura administrativă prevăzută de T. VII al L. nr. 2., Curtea E. a D. O. s-a pronunțat în mai multe hotărâri, începând cu cauza R. împotriva R. și Ruxanda I. împotriva R., reținând ca principiul propus de lege este de a acorda o indemnizație potrivit valorii de piață a imobilului preluat în mod abuziv, atunci când în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1., restituirea în natură nu mai este posibilă, principiu care reflectă „jurisprudența internațională, judiciară sau arbitrală referitoare la despăgubirile acordate în caz de acte ilicite și confirmate de o manieră constantă de către Curte în jurisprudența sa relativă la privările ilegale sau de facto";. Totuși, Curtea a observat că funcționarea efectivă a Fondului „P.";, implică parcurgerea prealabilă a unor operațiuni care nu au fost încă finalizate, în vederea realizării cotării la bursă. Potrivit paragrafului 33 din hotărârea C. „Pentru ca acțiunile emise de P. să poată face obiectul unei tranzacționări pe piața financiară, este necesar mai întâi urmată procedura de aprobare de către C. N. al V. M. („CNVM";). Între altele, doar după obținerea acestei aprobări a CNVM și după conversia titlurilor de valoare în acțiuni cotate persoanele care au primit asemenea titluri drept indemnizație pot vinde acțiunile în mod legal. Curtea constată că aceste operațiuni, prealabile acordării unei indemnizații efective, nu s-au finalizat până în prezent. Astfel, conform calendarului prognozat al Fondului P., intrarea efectivă la bursă este prevăzută pentru sfârșitul anului 2006."; Astfel, Curtea a acordat importanță faptului că Fondul P. nu funcționează în mod efectiv, ceea ce a determinat și absența oricărei analize a cererii depuse de reclamanți în temeiul L. nr. 1..
A mai reținut că „statul trebuie să adapteze procedura stabilită de legile de reparație (în prezent L. nr. 1. și L. nr. 2.), astfel încât aceasta să devină într-adevăr coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă, inclusiv în ceea ce privește metoda pentru alegerea dosarelor care vor fi examinate de către
C. C.. S.ul astfel îmbunătățit trebuie să permită persoanelor în cauză să beneficieze de despăgubire și/sau să primească acțiunile la fondul P., în funcție de opțiunea lor, într-un termen rezonabil"; .
În concluzie, Curtea a stabilit că „fondul nu funcționează în prezent într-un mod care ar putea fi considerat ca fiind echivalente cu atribuirea efectivă a unei compensații. Mai mult decât atât, nici L. nr. 1., și L. nr. 2. de modificare nu iau în seamă daunele rezultate din lipsa de compensare prelungită. Curtea, pune concluzia că, prin urmare, chiar și în cazul în care L. nr. 1. deschide părților interesate accesul la o procedură administrativă și, apoi, dacă este necesar, la o procedură de contencios acest acces rămâne teoretic și iluzorie, nefiind în prezent în măsură să ajungă într-un termen rezonabil la plata unor despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. Mai exact, ia act de faptul că, în acest caz, există un decalaj semnificativ între termenele prevăzute de lege pentru luarea unei decizii și cele care sunt în realitate";.
Raportat la cele menționate mai sus, instanța a considerat că, deși legislația internă deschide, cel puțin teoretic, posibilitatea reclamanților de a solicita despăgubirile stabilite în cadrul procedurii prevăzute de T. VII din L. nr. 2., în condițiile în care Curtea E. a D. O. a stabilit că această procedura nu este coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă și nu asigură plata despăgubirilor într-un termen rezonabil, reclamanților nu li se poate impune să recurgă la ea, cu excluderea posibilității de a apela la normele dreptului comun.
În consecință, întemeiat pe considerentele expuse mai sus, în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului S. R. prin M. E. ȘI F., instanța a constatat că despăgubirile trebuie acordate reclamanților pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce îi conferă acestuia calitate de debitor al obligației de despăgubire, fiind reprezentat în acest sens de M. E. și F., în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, în cauza a fost efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară de către exp. Moga A. din care rezultă că valoarea de circulație a construcției demolate este în sumă de 63.600 euro.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, și a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții pârâtul S. R., prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. prin D. A J. C., M. C.-N., prin P. și
P. M. C.-N.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. a J. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a S. R. și respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului apreciază hotărârea T.ui C. ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata formulata de către reclamanții C.
A. si C. L. s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 481 mp, teren liber, acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren in suprafața de 725 mp si pentru imobilul care a fost demolat de pe suprafața respective (casa cu o camera si o bucătărie, plus dependințe, în suprafața totala de 4.), iar in subsidiar s-a solicitat obligarea paratului P. mun. C.-N. la emiterea dispoziției motivate de restituire in temeiul L. nr. 1., ca răspuns la N. nr. 1. formulata de către C. V.
Prin precizarea de acțiune, care nu a fost comunicata cu paratul S. R.
- prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat anularea D. nr. 4711/(...) a
P.ui municipiului C.-N., prin care a fost soluționata notificarea formulata de către defuncta C. V., in sensul acordării de despăgubiri pentru terenul in suprafața de 1205 mp înscris in CF 15192 cu nr. topo 8316, conform T.ui VII din L. nr. 2..
Având in vedere obiectul cererii de chemare in judecata așa cum a fost precizata, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva, iar acțiunea este inadmisibila.
Lipsa calității procesuale pasive a S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice rezulta din prevederile art. 21 alin. 1 si alin. 4, art. 26 și art. 28 din
L. nr. 1., de unde rezulta ca S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuala pasiva in cauza doar in cazul în care nu se cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, precum si din prevederile T.ui VII din L. nr. 2..
Conform prevederilor art. 28 din L. nr. 1.: ,,(3) În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de
90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege."
De asemenea, în cauzele întemeiate pe prevederile L. nr. 1. și ale L. nr.
2. S. R. are calitate procesuală pasivă ca titular al obligației de despăgubire, dar este reprezentant de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și de A. N. pentru Restituirea Proprietăților (atunci când au ca obiect obligația de plată).
Dimpotrivă, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de a reprezenta S. R. în calitate de titular al obligației de despăgubire în baza L. nr. 1. și a L. nr. 2..
În-mod eronat instanța a menținut în cauză Ministerul Finanțelor Publice în baza art. 25 din Decretul nr. 31/19954, făcând abstracție de chiar prevederile acestui text de lege.
Față de mențiunea expresă a art. 25 din Decretul nr. 31/1954, coroborat cu prevederile L. nr. 1. și L. nr. 2. rezultă că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/19954, deoarece legea a prevăzut că în litigiile privitoare la acordarea despăgubirilor, S. R. nu este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice ci de organe administrative anume desemnate în acest scop.
Astfel, conform L. nr. 1. și L. nr. 2. modificată, nu Ministerul
Finanțelor Publice reprezintă S. R. în calitate de titular al obligației de despăgubire.
Analizând actele normative mai sus invocate, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să stabilească obligația de plată în sarcina M.ui F. P., nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al S. R.
În L. nr. 2., T. VII - privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, la art. 3 lit. a) se definește noțiunea de titluri de despăgubire ca reprezentând certificate emise de C. C. pentru Stabilirea despăgubirilor în numele și pe seama statului român, care incorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului R.
Față de prevederile textului legal mai sus menționat, M.ui F. P. nu-i revine calitatea de reprezentant al S. R. în acordarea titlurilor de despăgubire. A. timp cât prin legea specială, S. R. este reprezentat de unorgan administrativ special desemnat, Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitatea de reprezentant al S. R.
De asemenea, art. 19 din T. VII al L. nr. 2. prevede faptul că, în justiție, în litigiile privind acordarea despăgubirilor, S. R. este reprezentat prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu prin Ministerul Finanțelor Publice.
În concluzie, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. R. în nici una din situațiile mai sus redate, nu are nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Mai mult, începând cu luna ianuarie a acestui an acțiunile Fondului
P. sunt cotate la bursa.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii reclamanților arată ca prin notificarea înregistrata sub nr. 21188/(...) la P. municipiului C.-N. de către defuncta C. V. s-a solicitat restituirea prin echivalent a contravalorii terenului din Calea Baciului nr. 46 înscris in CF 15192 C.-N., cu nr.topo
8316, motiv pentru care, in mod clar, P. municipiului C.-N. prin D. nr.
4711/(...) a propus acordarea de despăgubiri doar pentru terenul din Calea Baciului nr. 46 înscris în CF 15192 C.-N., cu nr. topo 8316, nu si pentru casa cu o camera si o bucătărie, plus dependințe, în suprafață de 40 mp care a fost demolata si pentru care, din actele existente la dosarul cauzei, defunctului M. Janos i-au fost acordate despăgubiri la data de (...) in suma de 9.660 lei, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont la stabilirea despăgubirilor.
Având în vedere că, construcția demolată nu a făcut obiectul notificării depuse de către defuncta C. V., drept pentru care nici P. municipiului C.-N. prin D. nr. 4711/(...) nu s-a pronunțat, considera ca, in mod greșit, prima instanța a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri pentru construcția demolata si a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 63.600 euro către reclamanți.
De asemenea, acțiunea reclamanților este inadmisibilă și pentru faptul ca prin acțiunea promovată, reclamanții s-au adresat în mod direct instanței de judecată pentru ca aceasta să stabilească cuantumul despăgubirilor pentru construcția demolata și pentru a obține o hotărâre judecătorească care să constituie titlu în temeiul căruia despăgubirile, evaluate judiciar, pot fi executate.
Acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantele încearcă să ocolească procedura prevăzută de L. nr. 2., lege specială care prevede atât modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor (evaluare administrativă), cât și plata acestora precum și instituția competentă în acest sens.
Astfel, în L. nr. 2. - T. VII privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv se prevede procedura administrativă de acordarea despăgubirilor (capitolul 5), precum și organul administrativ al statului anume desemnat în acest scop, respectiv A. N. pentru Restituirea Proprietăților, atribuțiile căreia sunt menționate pe larg în HG nr. 3. privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității N.e pentru Restituirea Proprietăților.
Aceeași lege prevede și căile de atac în justiție (capitolul 6), ceea ce înseamnă că legiuitorul a prevăzut accesul la justiție în temeiul L. nr. 2., dar numai după parcurgerea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor.
În nici un caz nu este admisibilă substituirea procedurii administrative de acordarea a despăgubirilor cu procedura judiciară deoarece, în litigiile privind acordarea de despăgubiri, instanțajudecătorească este chemată să cenzureze actele emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. N. pentru Restituirea Proprietăților și nu să se substituie atribuțiilor acestor instituții.
În nici un sistem de drept, accesul la justiție nu se realizează în orice mod, ci după reguli procedurale cu caracter general sau special, procedurile speciale având prevalență conform principiului "specialia generalibus derogant".
Codul de procedură civilă în art. 109 alin. 2 consacră acest principiu atunci când stabilește că, în anumite cazuri, instanța competentă poate fi sesizată numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
In același sens sunt și prevederile art. 46 alin (3) din L. nr. 1. așa cum a fost modificată prin L. nr. 1., conform cărora" persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."
Este inadmisibilă o procedură mixtă, respectiv parțial pe legea specială parțial pe dreptul comun, așa cum este cazul în speță.
M. C.-N. și P. M. C. N. au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată cu consecința menținerii D. nr. 4711 din 9 noiembrie 2009 emisă de P. municipiului C.-N., ca temeinică și legală.
În motivarea recursului critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității acesteia, apreciind că instanța a pronunțat această hotărâre în mod eronat, având în vedere următoarele considerente:
Arată că în prezenta speța nu au fost identificate documente privind modalitatea de trecere în proprietatea S. R. a imobilului revendicat situat în Calea Baciului nr. 46 (fost nr. 16), înscris în C.F. nr. 15192, nr.top. 8316, de la foștii proprietari tabulari M. I. și soția născuta Szilagyi M., în concordanta cu dispozițiile legale preluarea a fost abuziva ținând cont de faptul ca terenul revendicat este afectat în întregime de detalii de sistematizare, pe acesta fiind situată intersecția str. Corneliu Coposu cu Calea Baciului, insulă de separație a fluxurilor de circulație, trotuare aferente străzilor, rețele edilitare supraterane și subterane si curtea S. generale nr. 9, care face parte din inventarul public al municipiului, nefiind așadar posibil de restituit în natură.
Invederează instanței împrejurarea că sistematizarea are drept scop organizarea judicioasă a teritoriului țării, județelor și comunelor a localităților urbane și rurale, zonarea funcțională privind modul de folosință a terenului, stabilirea regimului de înălțime, a densității construcțiilor, precum și a densității locuitorilor, a spațiilor plantate și de agrement, echiparea cu dotări social-culturale, cu lucrări tehnico-edilitare și căi de comunicație și transport, păstrarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, punerea în valoare a monumentelor istorice și de artă și a locurilor istorice, creșterea eficienței economice și sociale a investițiilor și îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, de locuit și odihnă pentru întreaga populație. De asemenea, subliniază faptul că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea de imobile și a drumurilor de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu și spații de parcare, garaje, spatii verzi, spații de joacă pentru copii, unități de învățământ, etc, care practic, toate sunt necesare creerii unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone. Este evident faptul că nu s-a putut și nici nu este posibil ca, o suprafața de teren expropriata să fie ulterior integral ocupatanumai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menționate.
Mai mult, apreciază că la soluționarea prezentului litigiu instanța a ignorat obiecțiunile formulate la raportul de expertiza, respectiv că nu este de acord cu restituirea în natura a celor 481 mp motivat de faptul că acest teren este curtea S. nr. 9 - fiind introdus pe lista inventarului domeniului public al M. C.-N. - aceasta apreciind, în mod eronat, ca nu exista nici un impediment pentru a nu se putea restitui în natură suprafața de teren precizată anterior.
Referitor la solicitarea reclamanților la acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, învederează instanței ca aceasta nu este o măsură cu caracter obligatoriu, ci este o posibilitate pe care L. nr.
1., respectiv H. nr. 2. o lasă la latitudinea entității investite cu soluționarea notificării, alternativ cu acordarea de despăgubiri. In susținerea afirmațiilor se prevalează de dispozițiile art. 1, lit. a din L. nr. 1. coroborate cu prevederile pct. I. din H. nr. 250/2001.
Acordarea de despăgubiri în alte bunuri sau servicii este de fapt o aplicație particulară a dării în plată, rămânând la latitudinea unitatii deținătoare să decidă dacă are posibilitatea să facă o astfel de ofertă persoanei îndreptățite, instanța neputând cenzura susținerile unității detinatoare, care arată faptul că nu deține terenuri pentru a fi acordate în compensare reclamanților, pe teritoriul M. C.-N., cu atât mai mult cu cât terenurile aflate în administrarea C.ui Local al M. C.-N., fiind insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare pentru dezvoltarea municipiului. De altfel L. nr. 1., nu impune obligativitatea acordării celor îndreptățiți în compensare a altor bunuri.
In opinia recurentei în temeiul Deciziei nr. X. instanța poate soluționa pe fond cererea de revendicare insa nu se poate pronunța în locul autoritatii, proprietara asupra bunurilor sale, daca exista bunuri disponibile. Ori, municipalitatea și-a exprimat clar poziția în ceea ce privește inexistența unor bunuri disponibile, în sensul legii speciale, de a fi acordate în compensare. Deși textul legal se referă la două soluții de urmat în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă - respectiv fie compensarea cu alte bunuri sau servicii, fie acordarea de despăgubiri, acesta trebuie coroborat, așa cum a arătat anterior, cu dispozițiile L. nr. 250/2001 (cu caracter obligatoriu pentru C. de aplicare a prevederilor L. nr. 1.) în sensul că, măsura reparatorie a compensării este posibilă doar dacă unitatea investită cu soluționarea notificării deține în proprietate imobile disponibile.
Menționează ca la sediul instituției este afișat lunar un anunț prin care cei interesați sunt înștiințați ca în conformitate cu prevederile art.1, alin.5 din L. nr.1., republicata, ca "nu deținem bunuri sau servicii disponibile care să poată fi acordate in compensare revendicatorilor care au depus cereri de revendicare în baza L. nr.l0/2001.
Întrucât în lipsa de bunuri sau servicii, nu este posibila acordarea de masuri reparatorii prin compensare, consideră că în speță, singura măsura reparatorie posibilă și legală este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din despăgubiri în condițiile legii speciale.
Obligarea pârâtului S. R. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra unui teren proprietatea acestuia, care potrivit dreptului comun se bucură de toate atributele dreptului de proprietate ca orice subiect de drept, încalcă în mod flagrant prevederile art. 1 primul protocol adițional al Convenției E. a D. O. și Libertăților Fundamentale, care arată ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeninu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile dreptului internațional" Convenția europeana amintita face parte din dreptul intern în urma ratificării ei de Parlamentul României in anul 1994. Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția R. "daca exista neconcordanta intre pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale ""
In acest mod apreciază că obligarea S. R. de a recunoaște reclamanților dreptul de proprietate, reprezintă o sfidare a dreptului de proprietate garantat de C. și un tratament profund discriminatoriu și inechitabil, în condițiile în care spiritul dreptului de proprietate privata nu poate fi decât unul de plina echitate.
Prin urmare, dispoziția cuprinsă în art. 26 din L. nr. 1., republicată, cu modificările ulterioare, instituie pentru unitatea deținătoare o obligație de mijloace și nu o obligație imperativă.
Astfel, în ceea ce privește pretențiile reclamanților privind acordarea unui teren în compensare le apreciază ca nefondate motivat de faptul că P. municipiului C.-N. nu dispune de imobile, bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare pentru imobilele revendicate în temeiul L. nr.l0/2001 și care nu pot fi restituite în natura. Așa cum a arătat anterior , lunar este afișat la sediul instituției un înscris în care se menționează ca instituția nu deține bunuri sau servicii în acest scop.
Pe cale de consecință, urmare a analizării Notificării nr. 1. depusă prin
BEJ, a situației terenului, precum și a documentelor aflate la dosarul de revendicare, apreciază că în mod corect și cu respectarea dispozitiilor legale, C. de aplicare a prevederilor L. nr. 1. întrunita în ședința din 13 iulie 2009, a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 1205 mp motivat de împrejurarea că revendicatoarea era moștenitoarea foștilor proprietari tabulari ai terenului revendicat, iar terenul este situat în zona sistematizată, propunere concretizată prin emiterea de către P. municipiului C.-N. a D. nr. 4711 din 9 nov.2009 pe numele reclamanților, moștenitorii revendicatoarei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C. se susține că nu are calitate procesuală pasivă.
Acest motiv de recurs ca și cel privind obligativitatea urmării procedurii prevăzută de L. nr. 2. nu pot fi primite.
Jurisprudența C. E. a D. O. a stabilit că deși L. nr. 1. le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
S-a constatat astfel că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu putem concluziona decât în sensul că stabilirea cuantumul despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite să se facă direct de către instanță.
Pe de altă parte prin D. nr. X. Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Or, soluționarea pe fond a notificării presupune, în spiritul acestei decizii, și stabilirea despăgubirilor, aceasta și pentru evitarea a unui nou proces, care la rândul lui ar duce la o durată nerezonabilă a soluționării notificării.
Curtea a reținut mai sus că procedura indicată de către recurent pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor nu era una funcțională și nu duce la o despăgubire efectivă astfel că instanța este obligată să stabilească o astfel de despăgubire pentru a nu face iluzorie procedura despăgubirii, procedură opțională de principiu, dar obligatorie din momentul în care a fost asumată de către stat.
Atât timp cât Fondul „P." nu era funcțional la data soluționării acțiunii, și față de jurisprudența C. E. a D. O., se constată că S. R. prin M. E. și F. are calitate procesuală în cauză.
Reclamanții ar trebui să urmeze după prezenta procedura judiciară o nouă procedură administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor conform procedurii reglementată prin T. VII din L. nr. 2. cu posibilitatea de a urma o nouă procedură judiciară, dacă reclamanții ar fi nemulțumiți de modul de soluționare a dosarului de către această comisie.
Cum însă Fondul „P." nu era funcțional la data introducerii acțiunii rezultă că reclamanții ar fi fost în imposibilitate să își valorifice dreptul subiectiv, se găseau într-o stare de incertitudine cu privire la dreptul lor, care tindea să devină iluzoriu și lipsit de conținut.
La data introducerii acțiunii Fondul „P." nu era funcțional ceea ce îi îndreptățea pe reclamanți să formuleze o acțiune de natura celei de față, potrivit celor de mai sus, dat fiind că a-i trimite pe reclamanți, la momentul la care au formulat acțiunea, să urmeze procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2., îi punea în situația de a primi niște despăgubiri iluzorii.
Între timp Fondul „P." a devenit funcțional, fiind listat la B. de V. B. din data de 25 ianuarie 2011.
Aceasta ar face obligatorie procedura prealabilă, potrivit T. VII din L. nr. 2..
A adopta în prezent o astfel de soluție, fără a se ține seama de succesiunea evenimentelor, de care reclamanții nu se fac vinovați în nici o măsură, ar însemna să li se impună tot reclamanților o situație care ar fi din nou împovărătoare, fără ca prin acesta S., care este singurul care a creat această situație, să participe la rezolvarea mulțumitoare a situației reclamanților.
Aceste considerațiuni sunt valabile doar pentru admisibilitatea în principiu a acțiunii, pentru posibilitatea de a introduce o astfel de acțiune, cât și pentru calitatea procesuală pasivă a pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C. ca și pentru lipsa obligativității urmării procedurii prevăzută de L. nr. 2., față de data formulării acțiunii.
Referitor la motivul de recurs formulat de același recurent, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C., privitor la inadmisibilitatea acțiunii reclamanților deoarece prin notificarea înregistrata sub nr. 21188/(...) la P. municipiului C.-N. de către defuncta C. V. s-a solicitat restituirea prin echivalent a contravalorii terenului din Calea Baciului nr. 46 înscris in CF
15192 C.-N., cu nr.topo 8316, motiv pentru care P. municipiului C.-N. prin
D. nr. 4711/(...) a propus acordarea de despăgubiri doar pentru terenul din Calea Baciului nr. 46 înscris în CF 15192 C.-N., cu nr. topo 8316, nu și pentru casa cu o camera si o bucătărie, plus dependințe, în suprafață de 40 mp care a fost demolata, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Având în vedere că, întradevăr, construcția demolată nu a făcut obiectul notificării depuse de către defuncta C. V., drept pentru care nici P. municipiului C.-N. prin D. nr. 4711/(...) nu s-a pronunțat, și nici nu se putea pronunța, în mod greșit prima instanța a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri pentru construcția demolată și a obligat S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata sumei de 63.600 euro către reclamanți.
Din întreaga reglementare a L. nr. 1. reiese că imobilul pentru care se solicită despăgubiri trebuie descris distinct ca și teren și construcție dat fiind că în unele cazuri, cum este și cel în speță, măsurile reparatorii sunt diferite, în funcție de situația construcției și a terenului.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din L. nr. 1., „Prin imobile, in sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fara construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării in mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin incorporare in acest construcții."
Art. 22 din L. nr. 1., prevede la alin. 1 și 2 că „. indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitând restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil. N. va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei indreptatite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia." iar la alin. 4 și 5 prevede sancțiunea pentru neformularea notificării în termen deoarece doar „N. inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului prevazut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul." iar
„Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent."
Nu în ultimul rând, relevante sunt și dispozițiile art. 23 din L. nr. 1., care prevăd că „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum si, in cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si, după caz, înscrisurile care
descriu construcția demolata si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării." și art. 19 alin. 1 din L. nr. 1., prevede că „În situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate …"
În cauză notificarea formulată în termenul legal (fila 8 dosar fond) la data de (...) conținea doar solicitarea de despăgubiri pentru terenul înscris în cf 15192 C.-N. nr. top 8316 în suprafață de 335 stj. p.
Din modul de formulare a acestei notificări nu se poate interpreta în nici un fel că s-ar fi solicitat despăgubiri și pentru construcția demolată, deoarece aceasta nu este amintită în nici un fel în notificare.
Abia ulterior, printr-o „precizare" formulată la data de (...), se solicită despăgubiri și pentru construcția demolată (fila 27 dosar fond).
Or, termenul inițial de 6 luni prevăzut mai sus sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita despăgubiri, curge din februarie 2001 și a fost prelungit a fost prelungit cu 3 luni și apoi cu încă 3 luni prin de urgenta a G. nr. 1. si prin de urgenta a G. nr. 1., deci termenul se împlinea în februarie 2002 iar precizarea notificării și pentru construcția demolată s-a făcut abia la data de (...), prin urmare pentru acest imobil, construcție demolată s-a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Cât privește recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin
P., Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Se arată că terenul este afectat de sistematizare iar suprafața de 481 mp teren este curtea S. nr. 9 - fiind introdus pe lista inventarului domeniului public al M. C.-N.
Curtea reține că din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. F. F. rezultă că din terenul cu nr.topo. 8316 este teren liber (grădină) situată în incinta Ș. generale nr. 9 iar terenul în suprafață de 725 mp înscris în CF 16037 C. este situat în prelungirea terenului cu nr.topo. 8316, având aceleași caracteristici ca și acesta.
Chiar dacă terenul ar fi ocupat de curtea Ș. generale nr. 9 dispozițiile art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. permit restituirea în natură a imobilelor ocupate de instituțiile de învățământ din sistemul de stat.
În cauză, în recurs, s-a depus Hotărârea C. Local nr. 394/2010 din care rezultă că Școala generală nr. 9 a fost desființată iar imobilul a fost dat în administrarea Agenției de P. pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, deci motivul de recurs prin care se susține că imobilul este ocupat de o unitate de învățământ nu poate fi primit.
Recurenții mai susțin că referitor la solicitarea reclamanților la acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, învederează instanței ca aceasta nu este o măsură cu caracter obligatoriu, ci este o posibilitate pe care L. nr. 1., respectiv H. nr. 2. o lasă la latitudinea entității investite cu soluționarea notificării, alternativ cu acordarea de despăgubiri. In susținerea afirmațiilor se prevalează de dispozițiile art. 1, lit. a din L. nr. 1. coroborate cu prevederile pct. I. din H. nr. 250/2001.
Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece din nici o dispoziției a L. nr. 1. nu rezultă că acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii oferite în echivalent ar putea fi acordate doar în funcție de latitudinea entității investite cu soluționarea notificării.
L. nr. 1. atunci când arată la art. 1 alin. 2 că „M. reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv." nu face decât să indice care sunt măsurile reparatorii prin echivalent și nu stabilește o ierarhie a acestora sau criterii în funcție de care să se acorde unele sau altele dintre acestea.
Chiar dacă L. nr. 1. dispune prin art. 1 alin. 3 că „M. reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri sau servicii se acorda prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii. M. reparatorii in echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimulde stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata a entitatii investite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii.", nu face decât să actul prin care se acordă măsurile reparatorii, fără a indica criterii în funcție de care să se acorde masurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii.
Dacă s-ar lăsa la îndemâna doar a entității investite cu soluționarea notificării posibilitatea acordării acestei măsuri reparatorii atunci această măsură ar fi practic golită de conținut pentru că practica a dovedit că în foarte puține cazuri a fost acordată această măsură reparatorie, entitatea investită cu soluționarea notificării nefiind dispusă să își micșoreze patrimoniul.
Cum nu există criterii precise pentru acordarea acestei măsuri reparatorii, pentru a nu o goli de conținut reiese că dacă persoana îndreptățită optează pentru această măsură, sunt identificate bunuri care să se preteze la această măsură și nu sunt alte impedimente care să împiedice acordarea lor, atunci această măsură poate fi dispusă de instanță chiar și dacă entitatea investită cu soluționarea notificării se opune la aceasta.
Este real că și S. R. și unitățile sale administrative au dreptul să li se recunoască prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor lor, dar față de prevalența argumentelor expuse mai sus, chiar legea instituie posibilitatea îngrădirii dreptului de proprietate al statului și unitățile sale administrative, în modalitatea acordării unor bunuri la schimb.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. împotriva sentinței civile numărul 44 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar număr (...), pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura din sentință dispoziția referitoare la stabilirea dreptului reclamanților la despăgubiri bănești pentru construcția demolată, înscrisă inițial în cartea funciară numărul 15192 C. număr topografic 8316, în echivalent în lei la data plății a sumei de 63.600 EURO, precum și dispoziția privitoare la obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la achitarea către reclamanți a acestei sume, cu consecința respingerii acestui petit.
Restul dispozițiilor din sentință vor fi menținute ca legale și temeinice.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P., în contra aceleiași sentințe, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții P. M. C.-N. și M. C.-N., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursurilor acestora, să plătească intimaților reclamanți suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 53.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. împotriva sentinței civile numărul 44 din
(...) a T.ui C. pronunțată în dosar număr (...), pe care o modifică în parte, în sensul că, înlătură din sentință dispoziția referitoare la stabilirea dreptului reclamanților la despăgubiri bănești pentru construcția demolată, înscrisă inițial în cartea funciară numărul 15192 C. număr topografic 8316, în echivalent în lei la data plății a sumei de 63.600 EURO, precum și dispoziția privitoare la obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la achitarea către reclamanți a acestei sume, cu consecința respingerii acestui petit.
Păstrează restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M.
C.-N. prin P., în contra aceleiași sentințe.
Obligă pe recurenții P. M. C.-N. și M. C.-N. să plătească intimaților reclamanți suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)
Judecător fond - T. D.I - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4701/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3668/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
