Decizia civilă nr. 3668/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR.3668/R/2011

Ședința din 20 octombrie 2011

I. constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.

JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.

S-a luat în examinare -pentru pronunțare- recursul formulat de reclamanții A. M., A. A., A. M., A. V. O. și T. I. G., precum și recursul declarat de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie și, ulterior pentru data de 20 octombrie 2011.

C U R T E A,

Prin sentința civilă nr. 5. iunie 2011 a Tribunalului C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A. M., A. A., A. M., A. V. O., A. G. E., decedat în cursul procesului, continuată de moștenitoarea acestuia T. G., împotriva pârâților M. C.-N. prin P. și P. M. C.-N. și, în consecință:

S-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 3988/(...) emisă de P. municipiului C.-N.

S-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților, pentru terenul înscris în CF 19874 C., cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, în suprafață de 217 stj.p. (781 mp), pentru terenul înscris în CF 19336 C., cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, în suprafață de 219 stj.p. (788 mp) și pentru cota parte de ½ din terenul înscris în CF 26067 C. cu nr.topo. 21535, în suprafață de 126 stj.p. (454 mp), reprezentând suprafața de 227 mp, valoarea de circulație a terenurilor fiind de 1.679.200 lei, precum și pentru construcția demolată, înscrisă în CF 42677 C. cu nr.topo. 21535/II, apartamentul nr.2 situat în C.-N., Calea Florești nr.22-24, valoarea de circulație a construcției fiind de 35.800 lei.

S-a respins capătul de cerere din acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilelor descrise mai sus.

În considerentele acestei sentințe se reține că prin dispoziția nr.3988/(...) a P.ui municipiului C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru construcția demolată în suprafață de 279,75 mp, din care suprafața utilă de 236,20 mp și terenul însuprafață de 1220 mp, situate în C.-N., Calea Florești nr.22-24, în favoarea reclamanților A. G. E., A. M., A. V. O. și a defunctului A. F. I. O.. S-a reținut că revendicatorii au calitatea de persoane îndreptățite, fiind foștii proprietari ai imobilului, conform CF nr.19874, 19336 și 42677 și că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr.121/1988, prin care s-a preluat teren în suprafață de 1220 mp și construcția în suprafață de

279,75 mp, din care suprafața utilă de 236,20 mp, de la A. F. I., A. G. E. Și

A. E. M. V.

Prin notificarea înregistrată sub nr.643/(...) A. F. I. O., A. G. E. Și A. ( fostă G.) E. M. V. au solicitat, în nume propriu și în calitate de moștenitori

(copii) ai defuncților A. I. și soția născută C. V., acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă și teren, situat în C.-N., Calea Florești nr.22-24, identificat în CF 19874 C., cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, grădină la T. în suprafață de 217 stj.p., CF 19336 C., cu nr.topo. 21529, 21530,

21533, grădină la T. în suprafață de 219 stj.p. și apartamentul nr.2 din CF

42677 cu nr.topo. 21535/2.

Conform copiei CF 19874 C., terenurile cu nr.topo. 21528, 21531,

21532, 21534, grădină la T., în suprafață totală de 217 stj.p. (781 mp), s-a aflat în proprietatea tabulară a numiților Alb I. și soția născută C. V., G. E., Născută A., A. M., A. E. M. V., A. G. E., A. V. O. și A. F. I. O..

Conform copiei CF 19336 C., terenurile cu nr.topo. 21529, 21530,

21533, grădină la T. în suprafață totală de 219 stj.p. (788 mp), s-au aflat în proprietatea tabulară a numiților A. I., A. F., A. G. și G. E. M. V. născută A..

Conform copiei CF 26067 C., asupra imobilului cu nr.topo. 21535, casă și grădină în str. Florești nr.22-24, în suprafață de 126 stj.p. (454 mp), A. F., A. G. Și G. E. M. V. au deținut cota parte de 2.. Prin încheierea CF

6658, conexată cu nr.4858/1979, în baza sentinței civile nr.2307/1978 a J.

C.-N. și a deciziei nr.816/1979 a Tribunalului C., construcția a fost transcrisă în CF col. 42675 și CF ind. 42676-42678, iar terenul a rămas înscris în CF 26067, în favoarea proprietarilor menționați, cu aceeași cotă parte.

Prin încheierea CF nr.713/1992, în baza Decretului de expropriere nr.121/1988, terenul cu nr.topo.21535 a fost transcris în CF 1. în favoarea Statului Român, CF 26067 fiind sistată.

Din extrasul CF ind.42677 C. rezultă că A. F., A. G. și G. E. M. V. au fost proprietari asupra apartamentului nr.2 situat în C.-N., Calea Florești nr.22-24, cu nr.topo. 21535/II.

La dosar s-a depus anexa Decretului de expropriere nr.121/1988, în care pentru imobilul expropriat situat în C.-N., Calea Florești nr.22-24, teren în suprafață de 1220 mp și construcția în suprafață de 279,75 mp, din care suprafața utilă de 236,20 mp figurează A. F. I., A. G. E. și A. E. M. V. De asemenea, pentru aceeași adresă este menționată exproprierea unui teren în suprafață de 270 mp de la C. V., a unui teren în suprafață de 61 mp de la A. V. O. și a unui teren în suprafață de 245 mp de A. M.

Față de cele ce preced, instanța a considerat întemeiate susținerile reclamanților, în sensul că exproprierea a avut ca obiect terenul în suprafață de 1795 mp, și nu de 1220 mp, așa cum s-a reținut în dispoziția atacată. Această stare e fapt rezultă din cărțile funciare menționate mai sus, în care reclamanții și antecesorii lor figurează ca proprietari tabulari ai terenurilor cu nr.topo. 21528, 21531, 21532, 21534, în suprafață de 217 stj.p. (781 mp), cu nr.topo. 21529, 21530, 21533, în suprafață de 219 stj.p. (788 mp) și asupra cotei părți de ½ din terenul înscris în CF 26067 C. cu nr.topo.

21535, în suprafață de 126 stj.p. (454 mp), reprezentând suprafața de 227 mp, dar și din anexa Decretului de expropriere nr.121/1988, în care, pelângă suprafața de 1220 mp, avută în vedere de pârât, sunt menționate și suprafețele de 270 mp, 61 mp și 245 mp, expropriate tot de la reclamanți și de la antecesorii lor.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. V. V. rezultă că întregul teren în litigiu este ocupat de două blocuri de locuințe și de drumul de circulație dintre acestea, iar construcția a fost demolată după expropriere. De asemenea, rezultă că valoarea de circulație a terenurilor este de 1.679.200 lei, iar a construcției demolate de 35.800 lei, raportat la data efectuării reportului de expertiză.

Față de cele ce preced, instanța a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acordarea despăgubirilor pentru întregul terenul în suprafață de 1795 mp și pentru construcția demolată, astfel încât urmează să dispună, în baza dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, anularea parțială a dispoziției atacate și acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru aceste imobile, valoarea de circulație fiind cea menționată mai sus.

Referitor la solicitarea reclamanților ca la stabilirea valorii de circulație a imobilelor să se țină cont de valorile de la data introducerii acțiunii, instanța a considerat-o nefondată, deoarece în cazul efectuării unui raport de expertiză având ca obiectiv evaluarea unui imobil, expertul trebuie să stabilească valoarea de circulație a acestuia la data efectuării raportului, fiind necesar ca instanța să țină cont de valoarea imobilului la o dată cât mai apropiată de data soluționării cauzei.

În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilelor descrise mai sus, instanța a reținut că potrivit art.11 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele expropriate foștii proprietari sunt îndreptățiți să solicite acordarea de măsuri reparatorii, prin restituire în natură sau în echivalent, în funcție de situația imobilelor .

În consecință, în condițiile în care dispozițiile legale menționate stabilesc dreptul foștilor proprietari la acordarea de măsuri reparatorii, instanța a apreciat că nu se impune constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat, astfel încât a respins acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs toatepărțile.

Reclamanții au solicitat modificarea ei parțială, în sensul admiterii întotalitate a acțiunii, inclusiv a capătului de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil, iar despăgubirile să fie stabilite raportat la anul

2008, conform variantei I din raportul de expertiză.

În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că greșit a respins instanța capătul de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 instituie un tratament juridic diferențiat raportat la acest criteriu, în art. 2 alin. 2 și art. 46 alin.

2, rezultând din aceste texte că doar atunci când restitutio in integrum este imposibil, se impun măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 7., fiind încălcate și dispozițiile art. 16 alin. 1 și 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O., care instituie regula echității în înfăptuirea actului de justiție, or echitatea impune judecarea capetelor de cerere care privesc dreptul invocat.

În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, aceasta trebuie să se raporteze la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la anul 2008, așa cum rezultă și din decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale, întârzierea soluționării litigiului nefiind imputabilăreclamanților, care nu pot fi obligați la suportarea diminuării valorii imobilului.

Pârâții au solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar modificarea sentinței, în sensul respingerii în întregime a acțiunii, pe motiv că prima instanță a stabilit greșit cotele din imobil cu privire la care reclamanții sunt îndreptățiți și a stabilit greșit și cuantumul despăgubirilor la valoarea de circulație a terenurilor sub două aspecte, și anume, în primul rând, pentru că a stabilit în mod greșit suprafața expropriată ca fiind de 1795 mp, în condițiile în care, în cartea funciară și anexa decretului de expropriere, este trecută o suprafață de 1220 mp, diferența de suprafață fiind preluată de la terțe persoane, iar, în al doilea rând, pentru că această valoare trebuie stabilită de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII nr. 247/2005, neintrând în competența instanței de judecată. În plus, expertul calculează valoarea de piață al imobilelor la nivelul anului 2008, în condițiile în care ar fi trebuit să se raporteze la anul 2010, anul întocmirii raportului de expertiză.

Reclamanții au formulat întâmpinare la recursul pârâților, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât motivele nu se încadrează în cele prev. de art. 304 Cod proc. civ., suprafața expropriată rezultă din anexa decretului de expropriere, iar calculul valorii de circulație s-a raportat la anul 2008 și nu la anul 2010, acesta fiind unul dintre motivele recursului reclamanților. Au arătat că sunt de acord cu reducerea sumei cuvenite pentru terenul construit și casă la cota de ½ din valoarea expertizată.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., curtea apreciază că doar declarat de pârâtul M. C.-N. este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie o plângere împotriva dispoziției P.ui mun. C.-N., conform art. 26 alin. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, calitate procesuală pasivă are doar P. municipiului C.-N. și nu și M. C.-N., problema calității procesuale pasive a acestuia punându-se doar în situația în care ar fi acordate în compensare bunuri din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește recursul pârâtului P. mun. C.-N., acesta nu este fondat, întrucât persoanele trecute în anexa decretului de expropriere nr.

121/1988, de la care s-a preluat, în afara suprafeței de 1220 mp trecută în cartea funciară și suprafața de 575 mp, de la poziția 6 din anexa decretului, sunt C. V., A. V. O. și A. M., adică reclamanții, respectiv antecesoarea lor, C. V. fiind soția lui A. I., antecesor a lui A. G. și a lui A. E. M. V., așa cum rezultă din cuprinsul CF 19336 C., fiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Cu privire la reducerea cotelor de proprietate, instanța s-a raportat la cuprinsul dispoziției contestate, plângere formulând titularii cărora nu li se poate înrăutăți situația în propria cale de atac, instanța nefiind investită, oricum, cu o astfel de cerere.

Referitor la momentul la care s-a raportat instanța atunci când a stabilit valoarea de circulație a imobilelor, acesta este anul 2010 și nu anul

2008, cum greșit susține recurentul.

În cele din urmă, referitor la competența de a stabili valoarea de circulație a imobilelor, în prezent, Fondul „Proprietatea"; este funcțional, așa cum rezultă, de exemplu, din consultarea site-ului fondului { H. "http://www.fondulproprietatea.ro/" |http://www.fondulproprietatea.ro/}, a site-ului Bursei de valori B., { H. "http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=FP&t=0"

|&t=0} etc.

Așadar, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanțe doar a unor despăgubiri bănești, conform jurisprudenței anterioare.

Cu toate acestea, obiecțiunile reclamanților vizând aplicarea dispozițiilor Titlului VII sunt parțial fondate, sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prev. de art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, legiuitorul, prin adoptarea celor două legi ce vizează măsuri reparatorii diferite (Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din legea nr. 247/2005), a obligat persoanele îndreptățite la parcurgerea a două proceduri administrative, urmate, atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicționale, pentru realizarea unui singur drept, de fapt, acela de a obține măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, cel puțin sub aspectul termenului rezonabil al procedurilor.

De aceea, instanța apreciază că, în procedura jurisdicțională a cenzurării posibilității acordării măsurilor reparatorii, în sensul verificării condițiilor restituirii în natură, posibilității de acordare a unor bunuri în compensare, instanța poate stabili, la solicitarea reclamanților, și valoarea de circulație a bunului preluat abuziv, ce nu mai poate fi cenzurată de C. centrală de stabilire a despăgubirilor în temeiul art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru a prelungi, în continuare, procedura și a atrage, sub acest aspect, posibilitatea unei alte cenzuri și din partea instanței de contencios, în temeiul art. 19 și urm. din același titlu, prelungind, astfel, durata rezonabilă a procedurilor judiciare în realizarea aceluiași drept, comisiei rămânându-i, în astfel de situații, doar sarcina de a emite titlul de despăgubire până la concurența sumei stabilite de instanță.

Așadar, în mod corect a stabilit prima instanță cuantumul despăgubirilor, anulând doar parțial dispoziția primarului, cu păstrarea mențiunii vizând acordarea lor în condițiile Titlului VII.

În ceea ce privește recursul reclamanților, în mod corect a respins prima instanță capătul de cerere privind constatarea preluării abuzive, fără titlu valabil, întrucât aceștia au exercitat o acțiune în realizarea drepturilor lor, în cadrul căreia au fost avute în vedere aceste împrejurări. Oricum, raportat la probele administrate, reclamanții au solicitat în final doar măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. În plus, nu s-a pus problema constatării nulității vreunor contracte, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 46 alin. 2, de fapt, art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 după republicare, iar art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 deși prevede că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, stipulează în continuare că acestea își exercită această calitate doar după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor legii speciale.

În ceea ce privește momentul la care se raportează stabilirea despăgubirilor, respectiv valoarea de circulație a imobilelor, acesta este cel al pronunțării hotărârii judecătorești, așa cum corect a reținut prima instanță și nu un moment aleatoriu ales de reclamanți. I. trebuie să aibă învedere un criteriu general de evaluare, atunci când pronunță o hotărâre judecătorească, indiferent de materia în care o pronunță, iar criteriul general aplicat de instanțe privind evaluarea bunurilor obiect al unui proces este acela al momentului pronunțării hotărârii. Desigur că, până în anul

2008, tendința era de creștere a prețurilor, faptul că din anul 2008 până în anul 2010 acestea au scăzut datorându-se unei împrejurări extraordinare, care este criza economică la nivel mondial. În plus, în concret, modalitatea de preluare a fost prin expropriere, iar, în ceea ce privește despăgubirile acordate în astfel de situații de către instanțe, pentru ipotezele în care despăgubirea stabilită la momentul exproprierii nu acoperă valoarea de circulație a imobilelor, este valoarea de circulație din momentul întocmirii raportului de expertiză, conform dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Este adevărat că această lege se aplică exproprierilor ce au avut loc după data de (...), însă criteriul privind stabilirea despăgubirilor rămâne valabil și pentru exproprierile ce au avut loc anterior acestei date, fiind considerat că satisface necesitatea unei drepte despăgubiri.

În baza art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâtul M. C.-N., împotriva sentinței civile numărul 569 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică parțial, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul M. C.-N., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat de reclamanții A. M., A. A., A. M., A. V. O.

și T. I. G. și cel declarat de pârâtul P. M. C.-N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

ANA I. A. C. A. A. C. C. B.

Red. CAA dact. GC

3 ex/ (...)

Jud. primă instanță: D. I. T.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3668/2011, Curtea de Apel Cluj