Decizia civilă nr. 932/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 932/R/2011
Ședința publică din data de 11 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte: A. C.
Judecători : V. M.- președintele Curții de A. C.
D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul C. M. V. împotriva deciziei civile nr. 2./(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul L. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat M. G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent C. M. V..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin adresa întocmită de către Înalta Curte de Casație și Justiție B. ( fila 15 din dosar) a fost înaintat Curții de A. C. dosarul nr. (...) al Înaltei Curți de C. și Justiție, împreună cu dosarele anexate.
Nefiind formulate alte cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 6 iunie 2007 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâtul C. M. V. si, in consecință, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul reclamantului situat în C.-N., str. P. nr. 22, ap. 35, jud. C..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.010,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin
D. P. M. C.-N. nr. 3. noiembrie 2001 reclamantului i-a fost restituit în natură apartamentul situat în C.-N., str. P., nr. 22, ap. 35, înscris în CF
27857, nr. topo 11476/3/16/XXXV. Această decizie a fost menținută de către instanțele judecătorești, iar la data de (...) a fost încheiat protocolul de predare primire a imobilului între C. Local al M. C.-N. și reclamantul L. M.
Atât la data emiterii deciziei cat si în prezent, apartamentul a fost si este ocupat de către pârât în baza unui contract de închiriere încheiat cu C. local al M. C.-N., contract care a expirat la (...).
Pârâtul a solicitat prelungirea acestui contract de închiriere cu C. Local, cerere respinsa de cel din urmă ca fiind făcută către un neproprietar, având in vedere că apartamentul fusese restituit reclamantului (f. 14).
Prin urmare, in aceste circumstanțe, reclamantul a apreciat ca pârâtul nu mai are nici un titlu valabil si a formulat prezenta acțiune, in vreme ce paratul s-a prevalat de dispozițiile art. 1 din OUG 4. arătând ca beneficiază de dispozițiile de protecție instituite de acest act normativ.
Esențial pentru dezlegarea problemei este stabilirea normelor legale incidente, respectiv daca sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din OUG
4. la care fac trimitere dispozițiile art. 13 din L. 1., sau dispozițiile dreptului comun.
Instanța a reținut ca într-adevăr art. 1 si 2 din OUG 4. la care trimite art. 13 din L. 1., stipulează faptul ca se vor prelungi de drept cu maxim
5 ani, contractele de închiriere ale chiriașilor din imobilele preluate abuziv de stat in perioada 1948-1989. Aceasta durata insa a expirat in mai 2004 (adică după 5 ani de la intrarea in vigoare a Ordonanței).
Prin urmare, paratul a beneficiat de aceste dispoziții legale, contractul acestuia fiind prelungit pana la data de 12 noiembrie 2006 (adică timp de 5 ani de la data restituirii imobilului către reclamant).
In consecința, la data introducerii acțiunii pârâtul nu mai beneficia de protecția instituita de OUG 4., fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv dispozițiile art. 1415 si urm. C.
De altfel, legiuitorul nu a intenționat o prelungire sine die a contractelor de închiriere atunci când a adoptat OUG 4., ci o măsura de protecție pe o perioada determinata, înțelegând sa acorde un răgaz chiriașilor pentru ca aceștia sa facă demersurile necesare dobândirii unei locuințe.
O interpretare in sens contrar nu numai ca ar constitui o deturnare a spiritului legii, dar ar constitui, pentru reclamant, o sarcina disproporțională si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunului sau in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. In consecință, dat fiind faptul ca pârâtul nu are nici un titlu locativ valabil, in baza art. 480 si urm. C., art. 1415 si urm. C., instanța a admis acțiunea reclamantului.
A mai reținut instanța ca cererea reclamantului este întemeiata si in condițiile in care ar fi incidente dispozițiile OUG 4. atâta vreme cat reclamantul a respectat dispozițiile art. 10 alin. 1 din OUG 4. si s-a prevalat de dispozițiile art. 14 alin. 2 lit. a) din aceeași Ordonanță, refuzând sa prelungească contractul de închiriere pe motiv ca locuința este necesara pentru satisfacerea nevoilor sale locative, refuz justificat de faptul ca paratul locuiește singur in apartamentul reclamantului cu suprafața utila de aproximativ 57 mp, iar reclamantul locuiește cu cei trei copii si soția (deci 5 persoane) intr-un apartament cu 3 camere.
Dat fiind faptul ca paratul a căzut in pretenții, in baza art. 274
C.pr.civ. instanța l-a obligat sa-i plătească reclamantului suma de 1.010,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa de timbru, timbru judiciar si onorar avocațial aferente contractului de asistenta juridica nr. I.(f. 3 , 47). Chitanțele depuse in copie de către reprezentantul reclamantului la filele 48 si 49 nu au fost avute in vedere de către instanța dat fiind faptul ca nu privesc contractul de asistenta juridica mai sus menționat.
Prin D. civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. M.-V. împotriva
Sentinței civile 4. pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al Judecătoriei
C.-N., pe care tribunalul a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut in mod corect că efectele contractului de închiriere in baza căruia apelantul C. M.-V. putea invoca un drept locativ asupra imobilului in litigiu au încetat la data de (...), adică la expirarea termenului de 5 ani de la intrarea in vigoare a OUG nr. 4. .
Potrivit art. 1 si 2 din OUG nr. 4. contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform L. nr. 17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei. Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul L. nr. 17/1994, pentru suprafețele cu destinația de locuințe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriașilor, pentru o perioada de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta.
Conform art. 7 din același act normativ prelungirea contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne valabilă și în cazul redobândirii imobilelor respective de către foștii proprietari sau de moștenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta.
Astfel, in condițiile in care reclamantul nu si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 10 din OUG nr. 4. privind procedura care trebuia urmata in vederea încheierii contractului de închiriere cu paratul, conform art. 11 alin. 1 din același act normativ, contractul de închiriere a fost prelungit de drept pe o perioada de 5 ani , calculata de la data intrării in vigoare a OUG nr. 4. .
In ceea ce privește situația juridica a chiriașului după expirarea acestui termen, potrivit art. 14 alin. 1 si alin. 2 lit. a din OUG nr. 4. la expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgenta chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioada, dacă părțile nu modifica prin acord expres durata închirierii. Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere in cazul in care locuința este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soțului, părinților ori copiilor oricăruia dintre aceștia, numai dacă sunt cetățeni romani cu domiciliul în România .
Așa cum rezulta din procesul verbal încheiat la data de 24 mai 2004, după expirarea termenului menționat mai sus, părțile nu au convenit asupra încheierii unui nou contract de închiriere, reclamantul arătând ca nu are un spațiu de locuit convenabil pentru familia sa, alcătuita in prezent din
4 membri si are nevoie de spațiul restituit, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale menționate mai sus, privind dreptul proprietarului de a refuza reînnoirea contractului .
A.antul a susținut ca familia reclamantului deține un imobil in S., jud. Alba si a depus la dosar extrasul CF 1390 S. din care rezulta ca asupra imobilului cu nr. topo. 2476/1 , casa si loc de casa este proprietar tabular soția reclamantului, L. C. I. .
T. a înlăturat aceste susțineri, având in vedere ca reclamantul, soția acestuia si copiii lor au domiciliul in C.-N., așa cum rezulta din copiile actelor de identitate, având nevoie de o locuință in aceasta localitate si nu in
S., iar dispozițiile legale menționate mai sus nu condiționează refuzulproprietarului de a reînnoi contractul de împrejurarea ca familia acestuia sa nu dețină o alta locuință, indiferent de localitate.
Totodată, tribunalul a considerat lipsita de relevanta împrejurarea ca reclamantul a restituit suma primita cu titlu de despăgubiri abia in septembrie 2006 , in condițiile in care termenul pana la care a fost prelungit contractul de închiriere s-a împlinit la data de (...), așa cum s-a arătat mai sus .
In fine , tribunalul a considerat pertinenta si judicioasa interpretarea data de prima instanță dispozițiilor OUG nr. 4. , raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. , ocuparea in continuare de către parat a imobilului in litigiu , după ce acesta a beneficiat de prelungirea contractului de închiriere pana la data de (...), iar de la aceasta data si pana in prezent a locuit in imobil fără nici un titlu locativ si fără sa achite vreo chirie, constituind o sarcina disproporționata si excesiva in sarcina reclamantului .
Fata de cele ce preced, tribunalul a considerat ca apelul formulat este nefondat și in baza art. 296 C.proc.civ. l-a respins si a menținut sentința atacata , aceasta fiind legala si temeinica.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. M.-V. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare înjudecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod greșit că prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile Codului civil și nu cele ale OUG nr. 4., dispozițiile aplicabile cauzei fiind cele ale art. 1, 7, 9, 11 din OUG nr. 4.. Din analiza acestor articole se poate trage concluzia că ordonanța de urgență se aplică și acelor persoane care au calitatea de foști chiriași, în plus rezultând că termenul de 5 ani prevăzut de aceasta curge ori de la data intrării în vigoare a ordonanței ori de la data deschiderii noului rol fiscal, aceasta însemnând data de la care persoana înscrisă în evidențele primăriei achită impozit pentru imobil.
Notificarea trimisă prin intermediul executorului judecătoresc nu menționează, așa cum prevede OUG nr. 4., intenția proprietarului de a încheia contract de închiriere.
Cererea formulată este inadmisibilă deoarece prin decizia nr. 3. emisă de P. municipiului C.-N. s-a pus în vedere obligația de restituire a sumei primite cu titlu de despăgubiri, actualizate la data plății, în termen de 3 ani, termen care nu a fost respectat de către reclamant care a restituit suma numai în anul 2006. În aceste condiții dispoziția primarului a devenit caducă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare intimatul L. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului s-a arătat că aceasta este justificată prin aceea că în cererea de recurs se invocă exclusiv motive ce țin de temeinicia deciziei, necriticându-se în nici un fel decizia din apel.
Recursul este netemeinic și nelegal deoarece în prezent nu există nici un contract de închiriere încheiat între părți, singurul contract de care se prevalează pârâtul fiind cel încheiat cu C. Local C.-N. care, însă a expirat la data (...), nefiind reînnoit în condițiile în care reclamantul este proprietarul apartamentului.
Dreptul material aplicabil în speță este dreptul comun și nu OUG nr.
4., în același sens fiind și jurisprudența în materie.
Având în vedere că pârâtul recurent a beneficiat de protecția legală instituită de OUG nr. 4. la care face trimitere art. 13 din Legea nr. 10/2009 normele juridice aplicabile sunt cele ale dreptului comun, respectiv ale art. 1415 și urm. C., art. 480 și urm. C.
Termenul prevăzut de art. 1 din OUG nr. 4. a expirat la data de (...), termenul expirând și raportat la data emiterii deciziei de restituire, (...).
Chiar având în vedere dispozițiile OUG nr. 4. evacuarea chiriașului se impune ținând cont de faptul că reclamantul și-a respectat toate obligațiile ce i-au revenit conform acestui act normativ.
Sunt incidente și prevederile art. 14 alin. 2 lit. a din OUG nr. 4., neputându-se vorbi de protecția chiriașului câtă vreme reclamantul are nevoie de apartament pentru a asigura un spațiu de locuit familiei sale.
S-a mai arătat că pârâtul nu a îndeplinit nici una din obligațiile prevăzute de OUG nr. 4., respectiv acelea prevăzute de art. 10 alin. 2, art. 9 alin. 1.
Au fost invocate dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 1 la C. E. a D. O., privarea de proprietate a reclamantului pentru o perioadă îndelungată de timp, fără ca aceasta să fie justificată de vreo cauză de utilitate publică, fiind contrară acestor dispoziții și celor ale art. 44 din Constituția R..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de către pârâtul C. M.-V. împotriva decizieicivile nr. 2. a T. C., Curtea reține următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea recursului motivată prin aceea că se invocă numai motive ce țin de netemeinicia deciziei, se apreciază că această excepție nu se verifică în cauză, recurentul invocând în cererea de recurs aplicarea și interpretarea greșită a legii de către instanțele de fond, fiind incident punctul 9 al art.304 C.pr.civ., astfel cum se indică de altfel în recurs.
Pe fond se constată că între C. Local al municipiului C.-N., în calitate de proprietar, și pârâtul C. M. V., în calitate de chiriaș, a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect imobilul situat în C.-N., str.P. nr.22, ap.35, contract a cărui durată a expirat la data de (...), nefiind prelungit.
Imobilul închiriat a fost restituit reclamantului prin dispoziția nr.
3019/(...) emisă de P. municipiului C.-N., raportat la prevederile L. nr. 1., această decizie fiind menținută în instanță. Protocolul de predare primire al imobilului a fost încheiat la data (...).
Din starea de fapt expusă mai sus astfel cum a fost reținută și de către instanțele de fond rezultă că, în temeiul O. nr. 4., pârâtul a beneficiat timp de 5 ani de folosința imobilului aflat începând cu data de (...), în proprietatea și posesia de drept a reclamantului.
Totodată reclamantul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.10 din
O. nr.4., notificând chiriașul în vederea discutării condițiilor referitoare la imobilul în litigiu, la data de (...), ca urmare a acestei notificări fiind încheiat procesul verbal din data de (...), înscris în care s-a consemnat poziția părților referitoare la încheierea unui contract de închiriere, inclusiv faptul că reclamantul a învederat că are nevoie de locuință pentru familia sa. Faptul că în notificare nu se regăsește exact formularea menționată de art.10 din O.U.G nr.4., nu prezintă nici o relevanță, fiind evident care era chestiunea care comporta discuții, aspect confirmat și de procesul verbal încheiat în urma întâlnirii părților.
În aceste condiții se pune problema dacă prin respectarea dispozițiilor O. nr. 4. și ale L. nr.1., respectiv ale Normelor de aplicare a legii, care aparent permit prelungirea nelimitată a contractelor de închiriere încheiateîn baza acestui act normativ în condițiile în care nu intervine una dintre situațiile expres prevăzute de lege când se poate refuza reînnoirea contractului de închiriere de către proprietarul căruia i-a fost restituit imobilul în temeiul L. nr.1., nu se încalcă nejustificat dreptul de proprietate al reclamantului,drept consfințit și protejat de art.480 C., art.44 din Constituția R. și art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a D. O., consecința fiind imposibilitatea exercitării atributelor acestui drept de proprietate de către reclamant pe durată nedeterminată.
Astfel, conform dispozițiilor legale aplicabile în cauză, art.14 din O.G. nr.4., la expirarea termenului de închiriere stabilit de ordonanță, respectiv acela de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a ordonanței, chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeași perioadă,dacă părțile nu modifică prin acordul expres durata închirierii.
La alin.2 al art.14 sunt enumerate limitativ cazurile în care proprietarul poate refuza reînnoirea contractului, la alin.4 al art.14 prevăzându-se că sunt permise mai multe reînnoiri succesive.
Chiar din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că de fapt proprietarul este obligat o singură dată să reînnoiască contractul de închiriere la expirarea duratei prevăzute de O., ulterior reînnoirea contractului fiind posibilă, dar nu obligatorie, aplicându-se deci regulile de drept comun în materie de contracte.
O altă interpretare a textului de lege, în sensul că proprietarul ar fi obligat să reînnoiască la fiecare 5 ani contractul de închiriere, cu excepția intervenirii uneia din situațiile prevăzute de art.14 alin.2, ar fi în mod evident contrară prevederilor în materie de drept de proprietate stipulate în C. și în C. E. a D. O., dreptul de proprietate ajungând să fie golit de conținut.
Dispozițiile art.13,14,15 din Legea nr.1., nu fac decât să confirme aplicabilitatea O. nr.4. în cazul imobilelor restituite în baza acestei legi, nestipulând aspecte noi în cazul acestor imobile. Art.13.1 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.1., în forma inițială, respectiv cele aprobate prin H.G nr.498/2003, stipulau într-adevăr că termenul de 5 ani prevăzut de art.13,14,15 din Legea nr.1. raportat la O. nr.4. începe să curgă de la data restituirii imobilului, dar prin acest text se adaugă practic la lege, ceea ce este inadmisibil a se face prin normele metodologice de aplicare a legii. Prin H.G. nr.250/2007 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare unitară a L. nr.1., act normativ aplicabil în speță, la art.13.1 nu mai există completarea la lege menționată mai sus, fiind evident că termenul de
5 ani curge așa cum prevede art.1 a O. nr.4. de la momentul intrării în vigoare a ordonanței.
Se apreciază raportat la cele reținute mai sus că interpretarea dispozițiilor O. nr. 4. în sensul că acest act normativ dă posibilitatea chiriașilor de a cere mereu prelungirea și reînnoirea contractelor de închiriere, echivalează cu măsurile dilatorii sancționate de C., deoarece împiedică pe reclamant să beneficieze de bunul său și duc la existența unui drept iluzoriu.
Oricum, în cazul dedus judecății reclamantul a făcut dovada că se află în situația de excepție prevăzută chiar de O. nr.4., prin art.14 alin.2, când se poate refuza reînnoirea contractului de închiriere, locuința fiind necesară pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale familiei sale, nici din această perspectivă pârâtul neputând beneficia de un nou contract de închiriere pentru perioada ulterioară datei de (...).
Curtea apreciază că interesele pârâtului au fost protejate efectiv prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 4., așa cum s-a arătat contractul acestuia de închiriere încheiat cu C. Local C.-N. derulându-se până la data de (...), în cazul în care s-ar permite reînnoirea succesivă a contractului în contra voinței proprietarului ajungându-se ca pe considerentul apărării drepturilor chiriașilor să fie încălcat dreptul de proprietate, drept protejat de C. și de C. E. a D. O.
În numeroasele hotărâri pronunțate de Curtea E. a drepturilor O. împotriva R. raportat la prevederile O. nr.4., respectiv cauzele Radovici și Stănescu împotriva R., Oancea împotriva R., Spanoche împotriva R., P.escu și Toader împotriva R., Pușcaș împotriva R., T.k împotriva R., Arsenovici împotriva R., s-a statuat constant că ingerința în dreptul de proprietate trebuie nu doar să urmărească un scop legitim conform interesului general ci și să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosința bunurilor unui individ. Tocmai acest lucru este exprimat de noțiunea de just echilibru ce trebuie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale omului.
Curtea E. a mai statuat că interesele legitime ale colectivității cer într- un asemenea caz o repartiție echitabilă a sarcinii sociale și financiare pe care o presupun transformarea și reforma imobilelor din țară, însă această sarcină nu ar putea să se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanța pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivității în ansamblul său.
De altfel, considerentele pentru care s-a apreciat de către Guvernul
României, aspect reținut de Curte, că ingerința în dreptul de proprietate astfel cum aceasta rezultă din O.G. nr.4. este permisă raportat la al doilea alineat al art.1, Protocolul nr.1, și anume interesul general constând în protecția intereselor locatarilor într-o situație care se caracteriza prin penuria de locuințe la preț ieftin, nu mai subzistă în prezent.
Trebuie subliniat și faptul că începând cu data de (...) pârâtul locuiește în continuare în imobil fără titlu, și fără a achita vreo chirie, această stare perpetuându-se până în prezent. Ori, în mod cert, la data judecării prezentului recurs, anul 2011, nu se mai poate pune problema obligării reclamantului la încheierea unui contract de închiriere cu pârâtul în temeiul actului normativ special de care se prevalează acesta, un asemenea contract fiind singurul act care ar putea paraliza acțiunea în evacuare formulată de către reclamant.
În concordanță cu opinia tribunalului, se apreciază și de către curte că aspectele invocate de către pârât referitoare la data la care reclamantul a achitat suma de bani la care a fost obligat prin dispoziția de restituire sunt lipsite de relevanță având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus. Tot raportat la cele reținute anterior sunt lipsite de relevanță susținerile din cererea de recurs în sensul că termenul de 5 ani prevăzut de O. nr.4. ar începe să curgă de la data deschiderii noului rol fiscal, adică data de la care se achită impozit pentru imobil.
În consecință, Curtea, în temeiul art.312 alin 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. M.-V. împotriva deciziei civile nr. 2. din 11 ianuarie 2008 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. M.-V. împotriva deciziei civile nr. 2. din 11 ianuarie 2008 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. V. M. D.-L. B.
GREFIER, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: D. T., E. Litus
Jud.fond: E. B.
| ← Decizia civilă nr. 3627/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4701/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
