Decizia civilă nr. 1230/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1230/R/2011
Ședința publică din 1 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G.IER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții M. I. și M. ANA, împotriva deciziei civile nr. 7. din 26 ianuarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. T. și B. C., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 3414/(...), pronunțată de Judec ător ia B is tr i ț a în dosar nr. 8091/2005, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții B. T. și B. C., în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. A. s-a admisîn parte cererea reconvențională formulată de pârâți și, în consecință:
S-a stabilit linia de demarcație între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților pe linia A-B-C-D-E-F, varianta 1 din expertiza întocmită în cauză conform planului de ansamblu de fila 138.
Pârâții au fost obligați să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia A-B-C-D-E-F, în termen de cel mult 1 an de zile de la rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a dispus autorizarea reclamanților să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F, pe cheltuiala pârâților, în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de 1 an de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pârâții au fost obligați să ridice placa din construcție aflată pe proprietatea reclamanților în termen de cel mult 1 an de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a dispus autorizarea reclamanților să ridice, pe cheltuiala pârâților, partea din construcție edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția în termen de 1 an de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a instituit o servitute de trecere auto și pietonală, în mod permanent, pe traseul dat de punctele M-N-O-P, în favoarea fondului dominant cu nr. cad. 6934 din CF nr. 13836 N B. și în sarcina fondului aservit cu nr. top 5548/2/2/1/1/1 din CF nr. 9235 B., servitutea instituindu-se pe suprafața totală de 38 mp., potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză.
S-a dispus înscrierea în CF a servituții.
Au fost compensate cheltuieli de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că probatoriul administrat în cauză, înscrisuri, expertize, martori, evidențiază faptul că proprietatea reclamanților este în suprafață de 11600 mp., iar cea a pârâților este în suprafață de 8900 mp., linia de demarcație dintre cele două proprietăți fiind punctele A-B-C-D- E-F, iar nu punctele X-Y-Z-Q-U-V-T-S, întrucât în această din urmă ipoteză, suprafața deținută de pârâți ar depăși suprafața de 8900 mp., pe care aceștia o au și care este respectată în prima variantă.
În mod corelativ admiterii liniei de demarcație din varianta 1, între punctele A-B-C-D-E-F, se vor admite și celelalte petite.
În temeiul art. 616-619 C.civ., întrucât lotul pârâților este înfundat, se va institui o servitute de trecere peste terenul reclamanților, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, p e de o
p ar te, recl aman ț ii B. T . și B. C., iar pe de al tă p ar te, p âr âț ii M. I. ș i M. A.
T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 7.(...), pronunț ată în dosar nr. (...), a respins ca nefondat apelul pârâților M. I. și A. a admis apelul reclamanților B. T. și B. C. și, în consecință:
A desființat hotărârea apelată în privința cererii în revendicare formulată de reclamanți și, sub acest aspect, a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a înlăturat termenul de 1 an instituit pentru executarea obligației de mutare a gardului
și de ridicare a construcției și dispoziția de compensare parțială a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
A menținut hotărârea cu privire la: stabilirea liniei de demarcație pe traseul A-B-C-D-E-F, conform variantei 1 din raportul de expertiză și a planului de ansamblu; obligarea pârâților la mutarea gardului pe traseul stabilit; autorizarea reclamanților să procedeze la mutarea gardului pe cheltuiala pârâților, în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; obligarea pârâților la ridicarea părții din construcție edificată pe terenul proprietatea reclamanților; autorizarea reclamanților să procedeze la ridicarea, pe cheltuiala pârâților, a părții de construcție amplasată peterenul reclamanților, în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; instituirea servituții de trecere auto și pietonală; înscrierea acesteia în evidențele de CF.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată ale părților și s-a stabilit obligația părților de plată a cheltuielilor de judecată rămase în urma compensării, pentru fond și apel.
La pronunțarea acestei soluții, T. a reținut următoarele:
În ceea ce privește linia de demarcație între terenurile părților, aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond pe aliniamentul A-B-C-D-E-F, reclamanții dovedindu-și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 11600 mp., drept înscris în CF nr. 9325 B., nr. top
5548/2/2/1/1/1, și pe care l-au dobândit prin cumpărare de la urmașii lui
S. F., și pe care aceștia l-au dobândit prin titlul de proprietate nr. 7., emis în baza Legii fondului funciar.
Pârâții nu justifică act apt să transfere dreptul de proprietate decât în privința suprafeței de 4500 mp., situată în tarla 71, parcela 9/1/1 din titlul de proprietate nr. 1., emis pe numele lui M. L. și M. M., cu privire la care, prin sentința nr. 3. a J. B., pronunțată în dosar nr. 4584/2004 s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia la (...) cu M. D., fiul defunctei M. L..
Ca atare, la momentul promovării prezentei acțiuni în grănițuire și revendicare, pârâții justifică un drept de proprietate doar asupra suprafeței de 4500 mp., chiar dacă pârâții figurează în CF cu suprafața de 8900 mp., T. apreciind că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în CF pe o suprafață mai mare decât cea dobândită în proprietate prin antecontractul de vânzare-cumpărare validat prin sentința nr. 3. a J. B., constituind o eroare care poate fi rectificată oricând la cererea proprietarului direct interesat.
Antecontractele de vânzare-cumpărare prezentate instanței la termenul din (...) nu îi îndreptățesc pe pârâți să își justifice dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren învecinate cu a reclamanților, întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare din (...), încheiat între M. M. și pârâtul M. I. pentru suprafața de 0,57 ha. din Valea G., nu este un act apt să transfere dreptul de proprietate asupra bunului. La fel, proprietatea pârâților nu poate fi dovedită nici cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) cu proprietara M. L., atâta timp cât acestea antecontracte nu au fost validate de instanța de judecată.
În ceea ce privește cererea de revendicare a suprafeței ocupate, pretins cuprinsă între punctele A-B-C-D-E-F și X-T-N-Q-U-V-T, T. a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, impunându-se în baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ., trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea acestei cereri.
Obligarea pârâților la ridicarea construcției, aflată parțial pe terenul proprietatea reclamanților, este o măsură corect stabilită de către instanța de fond, însă, instituirea unui termen de 1 an pentru mutarea gardului și ridicarea construcției nu este justă, instanța nemotivând care sunt argumentele care justifică amânarea punerii în executare a măsurii, imediat ce hotărârea instanței devine executorie, termenul de 1 an fiind inserat doar în dispozitivul hotărârii, însă nefiind motivat în considerentele acesteia.
Măsura compensării cheltuielilor de judecată este greșit rezolvată de instanța de fond prin prisma art. 274 C.proc.civ.
Împ o tr iv a aces te i dec iz ii au decl ar at recur s, în ter men leg al, pâr âț ii M. I.
ș i M. An a, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice decizia recurată, în sensul stabiliri limitei dedemarcație între proprietatea recurenților și proprietatea intimaților pe linia dată de punctele X-Y-Z-Q-U-V-T-S, conform variantei I din completarea la expertiză întocmită de expert P. V., și a respingerii petitului de obligarea a recurenților la ridicarea părții din construcție aflată pe proprietatea reclamanților.
În motivarea recursului, s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate, decurgând din aceea că linia de demarcație dintre proprietățile părților a fost greșit stabilită pe linia dată de punctele A-B-C-D- E-F, din stabilirea greșită a acestei linii de demarcație, decurgând și greșita admitere a celorlalte petite.
Recurenții au arătat că au dobândit terenul pe care îl folosesc în baza a trei antecontracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate la (...) cu M. L., pentru suprafața de 0,56 ha., la (...) cu M. M., pentru 0,57 ha. și la (...) cu M. D. Ș., fiul lui M. L., pentru 0,45 ha., rezultând o suprafață totală de 11300 mp., suprafață folosită de recurenți cu bună-credință.
Este adevărat că recurenții sunt întabulați doar pe 8900 mp., dar confuzia cu privire la suprafața scriptică a terenului dobândit de recurenți a început în 1996 când M. D. Ș. i-a solicitat recurentului să semneze din nou antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat inițial cu mama sa, M. L., exclusiv în vederea întabulării, motiv pentru care expertul i-ar fi solicitat atunci recurentului să scrie o suprafață mai mică de 0,45 ha., în loc de 0,56 ha., abia acum recurentul dându-și seama că numitul M. D. Ș. nu a fost de bună-credință.
Terenul folosit de către recurenți a fost identificat de către experți în titlul de proprietate nr. 13391/(...), emis pe numele lui M. M. și M. L., tarla
71 parcela 9/1, și înscris în CF nr. 13836/N B. cu titlu de cumpărare, mejdia dintre terenurile părților fiind bine delimitată atât natural, prin pomi plantați, cât și prin țăruși fixați de către comisiile de fond funciar, mejdie care s-a păstrat din 1992 până în prezent, intimații B. cumpărând terenul din vecinătatea recurenților la data de (...).
Cu bună-credință recurenții au început edificarea construcției pe terenul pe care îl foloseau, nefiind niciun fel de discuție cu proprietarii de la acea dată, care știau că recurenții au cumpărat terenul de 11300 mp., foarte bine delimitat, iar mejdia existentă este cea veche, care delimita proprietarii inițiali - vânzătorii recurenților și a intimaților.
Lățimea construcției recurenților este de 38,2 m. și nu de 52 m cum greșit a reținut instanța de apel, situația păstrându-se neschimbată de la data cumpărării de către intimați, când chiar și construcția recurenților era ridicată.
În opinia recurenților, alta ar fi trebuit să fie soluția juridică de reparare a lipsei de teren faptic a intimaților B., iar acțiunea trebuia introdusă de aceștia împotriva acelora de la care au cumpărat, iar nu împotriva recurenților.
Fiind constructori de bună-credință, recurenților le sunt aplicabile prevederile art. 494 alin. 3 C.civ.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, mand atarul recl aman ț ilor in timaț i a solicitat să se aibă în vedere că pârâții M. sunt de extremă rea-voință și le- au încălcat abuziv drepturile reclamanților, având permanent un comportament agresiv și sfidător și practicând fără rușine politica faptuluiîmplinit și pe care vor să o legalizeze.
Recursul este fondat.
În argumentarea soluției sale T. a pornit de la o dublă premisă eronată, și anume, pe de o parte, aceea că întabularea pârâților M. în CF asupra unui teren în suprafață de 8900 mp. constituie o eroare, care poate fi rectificată oricând la cererea proprietarului direct interesat, iar pe de altă parte, aceea că dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 11600 mp. este mai calificat, s-a stabilit cu certitudine că nu există probleme de graniță între terenul reclamanților și vecinul N. I., astfel încât nu se poate admite ca reclamanților să li se diminueze suprafața de la
11600 mp., prin trasarea liniei despărțitoare conform variantei II, pe traseul X-Y-Z-Q-U-V-T-S, numai pentru a se asigura pârâților posesia asupra unui lot de 8900 mp. teren.
Prima instanță nu a fost legal învestită de către reclamanții intimați de azi cu o cerere prin care să se solicite rectificarea cărții funciare nr. 13836/N B., nr. cad. 6934, în care recurentul M. I. și-a întabulat dreptul de proprietate prin cumpărare cu încheierea de CF nr. 5., asupra unei suprafețe de 8900 mp. fânețe (f. 145 dosar fond), și nici cu o cerere prin care să se fi contestat valabilitatea titlului lui M. I., titlu care a servit întabulării dreptului de proprietate în această CF.
Pe cale de consecință, aprecierea instanței de apel, în sensul că întabularea pârâților pe o suprafață de 8900 mp. constituie o eroare care poate fi oricând rectificată la cererea proprietarului direct interesat, excede cadrului legal al învestirii instanței, contravenind astfel prevederilor art. 129 alin. final C.proc.civ.
Atât vreme cât pârâții M., respectiv recurentul M. I. este proprietar tabular asupra unei suprafețe de 8900 mp. teren, și atâta vreme cât dreptul de proprietate al acestuia nu a fost contestat în instanță, prin formularea unei cereri având ca obiect constatarea nevalabilității titlului în baza căruia recurentul M. I. și-a întabulat în CF nr. 13836/N B. dreptul de proprietate asupra terenului de 8900 mp., respectiv, având ca obiect rectificarea acestei cărți funciare, în soluționarea cererii de grănițuire și de eventuală revendicare trebuie avute în vedere suprafețele efective cu care fiecare dintre părți sunt întabulate în CF.
Referitor la compararea titlurilor părților, Curtea constată că T. a folosit o dublă măsură, respectiv, în ceea ce privește titlul reclamanților, aprecierea valabilității acestuia s-a făcut prin raportare la înscrierea dreptului reclamanților în CF nr. 9235 B., în timp ce, în ceea ce privește titlul pârâților, deși pârâtul M. I. este proprietar tabular, întabulat în CF nr.
13836/N B., totuși aprecierea valabilității titlului acestuia s-a făcut, nu prin raportare la cartea funciară, ci prin raportare la sentința nr. 3., pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4584/2004, și prin care a fost validatantecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurentul M. I. cu numitul M. D. Ș., fiul defunctei M. L., pentru suprafața de 4500 mp. teren.
Câtă vreme ne găsim în regim de carte funciară, indiferent dacă sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, ori sub imperiul Legii nr. 7/1996, aprecierea valabilității și a întinderii drepturilor de proprietate ale părților trebuie făcută prin raportare la înscrierile operate în evidențele de carte funciară, mai ales că aceste înscrieri, în ceea ce îl privește pe M. I., nu au fost contestate de către reclamanți pe calea unei acțiuni în rectificare de CF.
Pe de o parte, așadar, la stabilirea grănițuirii dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de suprafețele cu care, fiecare dintre părți, este înscris în evidențele de carte funciară, respectiv, reclamanții figurează în
CF nr. 9235 B. nr. top 5548/2/2/1/1/1, cu suprafața de 11600 mp., înscrisă sub nr. ser. A + 1 (f. 5, 6 dosar fond), în timp ce pârâtul M. I. figurează în CF nr. 13836/N B., nr. cad. 6934, cu suprafața de 8900 mp. (f.
145 dosar fond).
Pe de altă parte, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de un dublu aspect: în primul rând, de planurile de punere în posesie întocmite cu ocazia punerii în posesie în baza Legilor fondului funciar, iar în al doilea rând, de eventualele semne vechi de hotar existente în teren.
În ceea ce privește primul aspect de care trebuie să se țină seama, acesta este fundamentat pe împrejurarea că fiecare dintre părțile din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios de la cei în favoarea cărora fusese reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 1..
Astfel, prin titlul de proprietate nr. 7788/(...) s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1., în favoarea numiților R. M., S. V. și N. L., în calitatea de moștenitori ai defunctului S. F., pentru o suprafață totală de
3 ha 5000 mp. teren, situat pe teritoriul municipiului B. (f. 141 dosar fond).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2649/(...), R. M., N. E. L. au vândut reclamanților B. T. și C. suprafața de 11600 mp. extravilan, din tarla 71, parcela nr. 8 din titlul de proprietate nr. 7788/(...), reclamanții întabulându-și apoi dreptul de proprietate în CF nr. 9235 B., nr. ser. A + 1, nr. top 5548/2/2/1/1/1 (f. 142, f. 5 dosar fond).
Prin titlul de proprietate nr. 13391/(...) s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1., a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, în favoarea numiților M. L. și M. M., în calitate de moștenitori ai defunctului M. Fira, pentru un teren în suprafață totală de 3 ha 9300 mp. pe teritoriul municipiului B. (f. 144 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 3015/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4584/2004, s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare- cumpărare sub semnătură privată încheiat la (...) între M. I., în calitate de cumpărător, și pârâtul M. D. Ș., fiul lui M. L. din titlul de proprietate mai sus menționat, în calitatea de vânzător, contract având ca obiect vânzare- cumpărare terenului în suprafață de 45 ari., situat în B., Valea G., Ridul Zimbriger, înscris în titlul de proprietate nr. 13391/(...), tarla 71, parcela
9/1/1, vânzătorul fiind obligat la predarea actului de întabulare, în caz de refuz sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; s-adispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, conform expertizei întocmită de expert V. N.
Drept urmare, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de planurile întocmite cu ocazia punerii în aplicare a dispozițiilor Legii fondului funciar și mai precis, de procesele verbale de punere în posesie întocmite în temeiul Legii fondului funciar, însă prin luarea în considerare a suprafețelor cu care fiecare dintre părți figurează efectiv întabulat în CF, respectiv, reclamanții cu 11600 mp., iar pârâtul M. I. cu 8900 mp.
Apoi, la o stabilire a liniei de hotar trebuie să se țină seama de eventualele semne vechi de hotar, întrucât, dacă există anumite semne vechi de hotar, respectiv, pomi plantați, cât și țăruși fixați de C. de F. F., cu ocazia punerii în posesie la L. nr. 1., atunci - fiind de presupus că țărușii fixați de respectivele C. au fost montați ca urmare a întocmirii proceselor verbale de punere în posesie și de punere efectivă în posesie a beneficiarilor fondului funciar - stabilirea liniei de hotar trebuie să respecte aceste semne vechi de hotar.
În altă ordine de idei trebuie precizat faptul că întotdeauna petitele în grănițuire și în revendicare sunt indisolubil legate, ele trebuind să fie soluționate deodată, întrucât, eventuala revendicare a unei anumite suprafețe de teren depinde strict de modul în care se va stabili petitul în grănițuire, respectiv, de amplasamentul pe care ar urma să fie trasată linia de hotar dintre proprietățile învecinate.
Din această perspectivă, Curtea constată că soluția T.ui apare ca fiind nelegală, intrând sub incidența art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul, se va casa decizia recurată în întregime, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Bistrița Năsăud, urmând ca instanța de rejudecare să dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților care să țină seama de considerentele invocate în paginile prezentei decizii, respectiv, va administra orice alte probe vor fi necesare pentru a se stabili linia de mejdă dintre cele două proprietăți, atât raportat la planurile de punere în posesie întocmite în baza legilor fondului funciar, cât și raportat la eventuala existență a unor vechi semne de hotar.
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții M. I. și M. Ana, împotriva deciziei civile numărul 7/A din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la T. B.-N.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G.IER A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: C.V.O.
Jud.apel: G.C.Frențiu/R.Berari
| ← Decizia civilă nr. 5151/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 218/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
