Decizia civilă nr. 2796/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2796/R/2011
Ședința publică din 8 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții D.-S. L.-O., D.-S. D., D.-S. I. și D.-S. M., împotriva deciziei civile nr. 1. din 8 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții C. M. și C. R. având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
29 iunie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 6 iulie 2011, iar apoi, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 8 iulie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...), Judecătoria Dej a admis acțiunea civilă pentru grănițuire formulată de reclamanții C. M. și C. R. și în consecință: a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, evidențiate în C. nr.238 D., sub nr. topo.379, în suprafață de 1.586 m.p., nr. topo.380, în suprafață de 5.739 m.p. și nr. topo 385,384/2, însuprafață de 432 m.p. - pentru reclamanți, respectiv în C. nr.16.987 D., sub nr. topo.378/1/1/1, în suprafață de 1.056 m.p. - pentru pârâți, potrivit aliniamentului marcat prin punctele A și B din planul de situație întocmit ca anexă la raportul de expertiză efectuat de expert ing. E. Dan, care face parte integrantă din sentința de fond; pârâții au fost obligați în solidar plătească reclamanților suma de 511,3 5 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanții au fost obligați să plătească în favoarea expertului ing. E. Dan suma de 1.780 lei, cu titlu de diferență onorariu pentru contraexpertiza din prezentul dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că imobilele aparținând părților în litigiu, situate în intravilanul municipiului
D., au fost supuse expertizei tehnice judiciare vizând identificarea prin măsurători și în regim de carte funciară, în scopul stabilirii hotarului despărțitor, sens în care a fost întocmit un prim raport de către expert ing. C. G., urmat de un al doilea raport de contraexpertiză la solicitarea reclamanților, întocmit de către expert ing. E. Dan.
În cazul ambelor expertize, s-a constatat că reclamanții au în proprietate un surplus, în timp ce pârâții înregistrează un deficit, propunerea experților fiind de păstrare a liniei de hotar dintre terenurile în litigiu, pe aliniamentul materializat prin gardul existent.
A., expertiza de rd.l a identificat terenul reclamanților ca fiind înscris în C. nr.238 D., sub nr. topo.379, în suprafață de 1.586 m.p., și nr. topo.380, în suprafață de 5.739 m.p., ambele având ramura de folosință "G.", constatându-se că suprafața cumulată a celor două nr. topo. este de
7.235 m.p., iar în realitate reclamanții posedă 8.358 m.p., înregistrând deci un surplus de 1.033 m.p.
Prin expertiza de rd.2 s-a arătat că, potrivit situației de carte funciară, proprietatea reclamanților (str.B.N. Antal nr.2) are o întindere cumulată de
7.757 m.p., fiind alcătuită din parcelele de teren evidențiate în C. nr.238 D., sub nr. topo.379, în suprafață de 1.586 m.p., nr. topo.380, în suprafață de
5.739 m.p., ambele având ramura de folosință "G.", la care se adaugă și parcela cu nr. topo 385,384/2, în suprafață de 432 m.p., constând în casă cu anexe gospodărești și teren aferent curții. Suprafața real măsurată este însă de 8.350 m.p., diferența de 8 m.p. față de raportul anterior fiind dată de limita dintre proprietatea reclamanților și cea de pe str.M. nr.20, astfel că surplusul este de 1.025 m.p.
În privința proprietății pârâților, situată pe str.M. nr.26, ambele expertize au relevat faptul ca la nivel de carte funciară, imobilul înscris în C. nr.16.987 D., sub nr. topo.378/1/1/1, constând în casă cu anexe gospodărești și teren aferent, are menționată suprafața de 1.056 m.p., în timp ce din măsurători a rezultat doar o întindere de 980 m.p., existând așadar un deficit de 76 m.p.
Din planul de situație întocmit de expert tehnic judiciar C. G. a reieșit că suprafețele din litigiu, conform planului cadastral al localității din anul
1970, aveau un alt contur, trasat cu culoarea portocalie, delimitare care evidențiază că la acea dată proprietatea cumpărata ulterior de reclamanți era mai mică, fiind împinsă în timp către parcelele învecinate, luând naștere o frântură a liniei de mejdie.
A., prin expertiza de rd.2, luându-se în calcul limita indicată la fața locului de reclamant și faptul ca acesta nu recunoaște frântura de 2,47 m. produsă în aliniamentul gardului aferent proprietății învecinate de pe str.M. nr.26, expertul a identificat o porțiune de 14 m.p. ocupată de pârâți, din care, 8 m.p. sunt afectați de gardul despărțitor, având fundație din beton, lung de 26,47 m. și lat de 0,3m., edificiu care profită deopotrivă părților litigante. Însă, expertul a arătat că în lipsa altor semne vizibile de hotar care să poată duce la reconstituirea sau confirmarea limitei dintre proprietățile părților, actuala configurație a terenului și gardul existent între proprietatea reclamanților și celelalte două proprietăți învecinate de pe str. M. nr.22 și 28
- ce intercalează practic parcela pârâților de la nr.26 (lipsind numărul administrativ 24) confirmă poziția actuală a hotarului despărțitor, mai puțin frântura menționată, negată de reclamant dar recunoscută de proprietara de la nr.22, aflată la data deplasării în teren de față la constatări, care a arătat ca a aparținut proprietății de la nr.26, deci paraților, înainte de îndreptarea limitei dintre proprietățile de la nr.26 și 22, de unde reiese că ridicarea actualului gard s-a făcut pe vechiul amplasament.
Din acest motiv, a apreciat prima instanță că nu pot fi primite susținerile martorilor M. A. și M. A. propuși de reclamanți care au arătat că pârâții ar fi intrat cu gardul cea. 1-1,5 metri în proprietatea celor dintâi.
În considerarea celor expuse, văzând dispozițiile art.584 cod civil și faptul că introducerea acțiunii demonstrează existența litigiului, instanța de fond a stabilit linia de hotar pe amplasamentul deja existent, identificat prin cele două rapoarte de expertiză, care nu se contrazic.
În privința cheltuielilor de judecată, chiar dacă nu a avut loc o schimbare a liniei hotarului, ținând seama de natura raportului de dreptdintre părți, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.584 Cod civil, cât și de faptul că interesele acestora la grănițuire sunt egale, rezultă că atât cheltuielile de grănițuire, cât și cele de judecată se suportă în mod egal.
Văzând că reclamanții au cheltuit efectiv cu acest titlu suma de
1022,7 lei reprezentând taxele de timbru și onorarii experți, pe cale de consecință, s-a dispus obligarea pârâților la plata cu acest titlu către reclamanți a sumei de 511,35 lei, reprezentând jumătate din aceste costuri.
Prin decizia civilă nr. 187/(...) a T.ui C. a fost admis apelul declarat decătre reclamanți C. M. și C. R., împotriva sentinței civile nr.1. octombrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. D., pe a fost schimbată în parte în sensul că a fost stabilită linia de hotar dintre parcelele înscrise în CF 238 D. sub nr. top 379 în suprafață de 1586 m.p. , nr. top 380 în suprafață de 5739 m.p. nr. top 385,384/2 în suprafață de 432 m.p. pentru reclamanți, respectiv în CF nr. 16577 sub nr. top378/1/1/1/ în suprafață de 1056 m.p. pentru parati potrivit aliniamentului indicat în planul de situație întocmit ca anexa la raportul de expertiză efectuat de expert ing. E. Dan, ca fiind „ limită indicată de reclamant"; aliniament marcat cu linie punctată; pârâții au fost obligați in solidar să plătească reclamanților suma de 1019,3 lei cheltuieli de judecată la fond; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, iar intimații au fost obligați să plătească apelanților în solidar suma de 1009, 65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
In primul raport de expertiză realizat în fața instanței de fond s-a arătat că terenul proprietatea reclamanților are un surplus de 1033 mp iar terenul proprietatea pârâților un minus de 76 mp .Totodată se arată că între cele două proprietăți există semn de hotar respectiv un răzor .
Expertul a arătat că și în ipoteza în care răzorul s-ar fi translatat mai spre vale si înspre terenul pârâților aceștia nu au edificat gardul mai amonte de răzor si ca in aceste condiții ținând cont de acest aspect, de împrejurarea că părțile au cumpărat terenurile si faptul că înscrierea în cf nu garantează proprietatea a propus păstrarea mejdei .
Această expertiză nu poate sta la baza pronunțării unei hotărâri legale si temeinice întrucât are in vedere existenta unui răzor care si-a schimbat poziția in timp așa cum susține si expertul si cum a confirmat martorul. A. spus a avut in vedere un element cu privire la care nu a stabilit care este poziția sa in prezent raportat la vechea mejde pe care a coroborat-o cu doua elemente cu caracter general irelevante in reconstituirea vechiului hotar respectiv faptul ca părțile in litigiu au cumpărat imobilele si că înscrierea in cf nu garantează proprietatea.
In al doilea raport de expertiză aflat la f. 91-98 dosar fond s-a arătat că nu mai există semne vizibile de hotar care să poată duce la reconstituirea sau confirmarea limitei dintre proprietăți, ca suprafață pe care ar revendica- o reclamanții ar fi de 14 mp ceea ce reprezintă un procent extrem de mic raportat la suprafața totală a terenurilor .
Expertul a prezentat punctul de vedere al reclamanților si a arătat că poziționarea mediei susținută de către reclamanți poate fi confirmata doar cu martori datorita lipsei vechilor semne de hotar si configurației actuale a terenurilor si a gardurilor care o contrazic. Ca atare expertul a propus stabilirea mejdei așa cum este ea in prezent sau in ipoteza in care reclamantul dovedește ca limita corecta este cea indicata ce trece la 1,5 m de nucul indicat la punctul C in schița de la f. 98 dosar fond si in prelungirea gardului de la numărul 22 in punctul A conform aceleiași schițe menținerea aceleiași mejdei cu despăgubirea reclamantului .
Aceasta a doua propunere făcută in al doilea raport de expertiză nu a putut fi reținută. A. in ipoteza in care așa cum s-a arătat și în expertiză, se poate dovedi cu martori unde se afla vechiul hotar chiar dacă suprafața de teren ocupata de către pârâți este minima acțiunea in grănițuire care are ca scop reconstituirea vechiului hotar nu poate fi soluționată prin menținerea unui hotar care nu reprezintă vechiul hotar pentru că în acest caz ar însemna ca instanța sa creeze o noua mejdie fapt inadmisibil, așa cum se arată in mod constant in literatura de specialitate si practica judiciară. In consecință menținerea limitei de hotar actuală este posibilă doar in ipoteza în care probele testimoniale nu confirma susținerea reclamantului mai sus expusă si prezentată si in concluziile raportului de expertiză tehnică.
Din probele testimoniale administrate în fața instanței de apel rezultă că susținerile reclamantului sunt conforme cu realitatea si că mejdia indicată de către acesta respectă vechiul hotar .
In ce privește poziția nucului la care face referire si expertul ca fiind situat in punctul C se arata ca acest nuc existent în proprietatea de pe str.
M. aflata la doua proprietăți de cea a familiei D., respectiv familia P. (așa cum a arătat si expertul a doua proprietate de pârâți)când exista gardul viu era limitrof acestuia la o distanta de circa 1-1,5 m de gard, iar in prezent se afla la circa 3 m de gardul existent. Din aceleași depoziții rezultă ca pentru realizarea străzii M. proprietarii terenurilor au cedat o parte din terenul lor.
Doar martora a cărei depoziție se afla la f. 43 dosar apel si care locuiește la nr. 22 pe str. M. a arătat că atunci când si-au edificat gardul l-au pus in interiorul proprietății lor in timp ce pârâții l-au pus corect pe locul vechiului gard viu in mijlocul acestuia. Motivul pentru care a amplasat gardul in interiorul proprietății s-a datorat credinței ca vor mai cumpăra teren in spatele proprietății lor.
T. a apreciat ca aceasta depoziție nu este conforma cu realitatea. A. motivul invocat de martora pentru amplasarea gardului sau in interiorul proprietății este unul pueril, greu de crezut si totodată este infirmat de depoziția de la f. 42. Martorul care a avut in arenda terenul reclamanților a arătat ca in anul 1985 gardul de la nr. 22 era același ca si cel din prezent si a fost edificat fără distrugerea in totalitate a gardului viu, o parte din acest gard viu rămânând înspre terenul reclamanților altfel spus acest gard de la nr. 22 se află in realitate pe locul vechiului gard viu si nu mai jos. De altfel aceasta depoziție de la f. 43 este diferita de celelalte trei depoziții care sunt concordante .
Din aceste depoziții rezulta așadar neechivoc ca traseul vechii mejdii este in realitate la 1,5 m de nucul din punctul C si in prelungirea gardului de la nr. 22, cum a indicat reclamantul. In concluzie rezulta ca gardul edificat de către pârâți nu se afla pe vechea mejdie iar menținerea acesteia ar încălca prevederile art. 584 C.civ .
Întrucât schimbarea mejdiei este imputabilă exclusiv pârâților care au edificat gardul pe un alt amplasament decât vechiul amplasament rezulta ca aceștia se afla in culpa procesuala astfel ca in temeiul art. 274 C.pr.civ au suportat cheltuielile de judecata ale reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții D.-S. L.-O., D.-S. D.,
D.-S. I. și D.-S. M., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel iar după rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1., cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, solicitând șiobligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civ. întrucât instanța de apel nua soluționat fondul pricinii sub toate aspectele și este necesar să se administreze și alte probe în dosar care nu pot fi administrate în recurs.
Recurenții au arătat că este necesară completarea probațiunii cu audierea unor martori care au proprietățile în vecinătatea proprietăților reclamanților și pârâților, respectiv martorii C. I., P. L., T. E., întrucât martorii nu pot fi audiați în recurs recurenții au solicitat casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei sprere judecare în vederea completării probațiunii.
Recurenții au învederat instanței că tribunalul nu a sesizat că în planul de situație utilizat de reclamanți la intabularea dreptului de proprietate, latura dinspre str. Perilor este de 148 mp, în timp ce aceeași latură, are în planșa 1 anexă la raportul de expertiză întocmit de dl. expert
E. Dan, lungimea de 150,53 mp., adică cu 2,53 mp mai mult decât a avut la data delimitării terenului reclamanților. A. fapt probează că reclamanții și- au extins proprietatea cu 2,53 m intrând în terenul vecinilor, inclusiv a pârâților.
Din compararea planului de situație utilizat de reclamanți la intabularea dreptului de proprietate, cu planul de situație din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, a rezultat că suprafața actuală a parcelei reclamanților este mai mare cu 1053 mp decât suprafața pe care au dobândit-o în proprietate.
S-a mai arătat că reclamanții au intrat în proprietatea pârâților, aspect sesizat și de expertul C. G. în pag. 2 a raportului de expertiză.
Recurenții au învederat instanței că hotărârea recurată nu numai că a conferit putere de lege ocupării abuzive de către reclamanți a terenului proprietatea pârâților, dar a propus o linie de grănițuire din care se mai ocupă o suprafață de teren din proprietatea pârâților, neținându-se seama de planul de situație care a servit la intabularea reclamanților și a pârâților.
În al doilea rând, s-au invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5
Cod proc.civ., instanța de apel nu a sesizat că nu sunt introduse toate persoanele afectate de cererea de chemare în judecată și nici cele asupra cărora se răsfrânge hotărârea pronunțată în apel.
Recurenții susțin că linia de hotar stabilită de instanța de apel trece prin proprietatea lui P. I., persoană ce nu a fost chemată în judecată și demarcarea liniei de hotar îl afectează și pe acesta.
Pe de altă parte nu a fost chemată în judecată nici titulara dreptului de uzufruct viager D. S. M..
În subsidiar, s-a solicitat de către pârâții recurenți casarea hotărârii instanței de apel și respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefondat.
Decizia nr. 1./2011 a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 584 C. civil, întrucât instanța de apel nu a ținut seama de limitele de proprietate stabilite la data delimitării proprietăților părților în litigiu, ci a stabilit o linie de grănițuire în baza situației abuziv create de către reclamanți, prin extinderea acestora pe terenul proprietatea pârâților.
Prin dispozițiile deciziei criticate au fost încălcate și prev. art. 129
Cod proc.civ., întrucât instanța nu a stăruit în aflarea adevărului și nu a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului prin audierea altor martori în condițiile în care existau neconcordanțe între concluziile rapoartelor de expertiză pe de o parte și concluziile rapoartelor de expertiză și depozițiile martorilor, pe de altă parte.
Instanța de apel și-a pronunțat hotărârea exclusiv pe depozițiile martorilor propuși de reclamanți, fără a ține seama de celelalte probe administrate.
Prin întâmpinare reclamanții C. M. și C. R. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate în apel, cu cheltuieli de judecată.
În cauză nu se impune suplimentarea probațiunii, fiind admise în apel toate cererile în probațiune formulate de părți. Nu se impune casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare pentru că hotărârea ar afecta proprietatea altei persoane deoarece dispozitivul este clar stabilindu-se linia de hotar între cele două proprietăți. Nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru împrocesuarea mamei recurenți în calitate de uzufructuară deoarece grănițuirea se dispune între proprietarii terenurilor vecine și nu între titularii altor drepturi reale.
Intimații au arătat că motivele invocate sunt de fapt motive de netemeinicie, inadmisibile în recurs. Mejdia între cele două proprietăți este o linie dreaptă indicată de reclamanți și confirmată de trei martori.
În analizarea cererii de grănițuire nu are relevanță suprafața în plus sau suprafața în minus pe care o dețin proprietarii, esențiale fiind reperele din teren.
Analizând decizia pronunțată în apel curtea reține următoarele:
Reclamanții, C. M. și C. R., sunt proprietari ai imobilelor înscrise în C.
238 D., nr. top. 379 grădină, nr. topo.380, în suprafață de 5.739 m.p., ambele având ramura de folosință "G. și pârâții sunt coproprietari ai imobilului cu nr.top. 378/1/1/1 în suprafață de 1., potrivit C. 16987 D..
Fondurile reclamanților și ale pârâților sunt învecinate.
D. cum rezultă din cele două expertize topografice reclamanții dețin faptic mai mult teren decât figurează în cartea funciară iar pârâții mai puțin, împrejurare necontestată de părții.
Motivele de recurs care vizează casarea cu trimitere spre rejudecare nu sunt fondate. Suplimentarea probațiunii testimoniale putea fi solicitată în apel, însă curtea constată că după administrarea probațiunii testimoniale nu s-a solicitat suplimentarea acesteia, după cum rezultă din încheierea din (...). Împrejurările pentru care era necesară suplimentarea probațiunii testimoniale, respectiv dimensiunile laturii proprietății reclamanților înspre str. Perilor, diferite în raportul de expertiză judiciar din prezenta cauză de cele din planul de situație în baza căruia reclamații s-au intabulat erau cunoscute în apel, pârâții putând invoca în această fază procesuală administrarea de noi probe. Întrucât suplimentarea probațiunii testimoniale nu a fost solicitată în apel, deși pârâții puteau face acest lucru, curtea constată ca nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de apel administrând probele care se impuneau în prezenta cauză.
Nu este fondat nici motivul de recurs vizând faptul că nu a fost chemată în judecată D. S. M., titulara dreptului de uzufruct viager înscrisă în C. 16987 D., întrucât acțiunea de grănițuire a fost promovată de reclamanți intimați care potrivit principiului disponibilității, fixează limitele cadrului procesual. Împrejurarea că reclamanții nu s-au judecat cu toți titularii drepturilor reale este o problemă de executare a hotărârii ca nu-i prejudiciază pe recurenți și prin urmare este nefondat și acest motiv de recurs.
Curtea constată că este fondat motivul de recurs vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 584 Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod Civil, orice proprietar îl poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa iar cheltuielile de judecată vor fi suportate pe jumătate.
Din aceste dispoziții legale rezultă că grănițuirea este o operațiune de determinare prin semne exterioare a două fonduri învecinate care aparținunor titulari diferiți. Acțiunea în grănițuire este operațiunea de reconstituire a hotarului real dintre două proprietăți, însă această acțiune nu trebuie confundată cu acțiunea în revendicare. Dacă se impune se formulează petite separate de grănițuire și revendicare. Reclamanții au investit instanța numai cu o cerere de grănițuire nu și cu o cerere de revendicare.
În prezenta acțiune s-a stabilit în al doilea raport de expertiză, că dacă se are în vedere limita indicată de reclamanți, pârâții au încălcat proprietatea reclamanților, cu 10 mp. D. depunerea acestui raport de expertiză reclamanții nu au formulat un petit de revendicare a terenului ocupat de pârâți. C. reperele din teren cu depozițiile martorilor audiați în apel instanța de apel stabilește limita dintre cele două fonduri pe „. indicată de reclamanți";, chiar dacă aceasta ar însemna revendicarea unei suprafețe de teren. A. prin varianta de grănițuire stabilită de instanța de apel, reclamanții revendică o suprafață de10 mp (14 mp între limita actuală și cea indicată de reclamant din care 8 mp este gardul care folosește ambelor proprietăți).
Prin urmare mutarea mejdiei pe alt traseu decât cel folosit în prezent presupune și revendicarea terenului de 10 mp. aparținând pârâților.
Or în prezenta cauză instanța nu a fost investită și cu petit de revendicare situație în care nu poate fi admisă acțiunea de grănițuire pe un alt traseu decât cel existent. A stabili hotarul dintre cele două proprietăți ca fiind „. indicată de reclamanți ar presupune ca instanța să se pronunțe si asupra revendicării unei suprafețe de teren, deși nu a fost investită în acest sens.
Prin urmare având în vedere limitele investirii precum și dispozițiile art. 584 C.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de pârâți și va modifica decizia pronunțată în apel cu privire limita de hotar stabilită între proprietăți și va menține sentința civilă nr. 1719/(...) a J. C.-Napoca sub acest aspect. Linia de hotar dintre cele două proprietăți fiind potrivit aliniamentului marcat prin punctele A și B din planul de situație întocmit ca anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul E. Dan, cum a statuat instanța de fond.
Apelul formulat de reclamanți a avut două critici: una vizând stabilirea liniei de hotar și a doua vizând cheltuielile de grănițuire. T. a modificat sentința și sub aspectul cheltuielilor de grănițuire, care trebuie suportate de proprietarii care au fondurile învecinate în cotă egală. Această dispoziție a instanței de apel s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 584 Cod Civil motiv pentru care va fi menținută.
Întrucât apelul reclamanților a fost admis în parte în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate în primă instanță, curtea aplicând dispozițiile art. 276 C.Pr.Civ. va compensa în totalitate cheltuielile de judecată din apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de pârâții D.-S. L.-O., D.-S. D., D.-S. I. Și D.-S. M.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga intimații-reclamanți să plătească pârâților-recurenți suma de 2480 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial( f. 29).
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, D.-S. L.-O., D.-S. D., D.-S. I. și
D.-S. M., împotriva deciziei civile nr. 1. din 8 aprilie 2011 a T.ui C.pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul și înlătură stabilirea liniei de hotar dintre parcelele înscrise în CF 238
D. sub nr. top 379 în suprafață de 1586 mp, nr. top 380 în suprafață de
5739 mp, nr. top 385, 384/2 în suprafață de 432 mp pentru reclamanți, respectiv în CF nr. 16577 sub nr. top 378/1/1/1 în suprafață de 1056 mp pentru pârâți potrivit aliniamentului indicat în planul de situație întocmit ca anexă la raportul de expertiză efectuat de expert ing. Eeculescu Dan (f.98), ca fiind "limita indicată de reclamant" aliniament marcat cu linie punctată.
Înlătură obligația intimaților la plata sumei de 1009,65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Compensează cheltuielile de judecată din apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Menține dispoziția din sentință privind linia de hotar dintre cele două proprietăți precum și dispoziția care vizează obligarea reclamanților să plătească în favoarea expertului E. Dan diferența de onorar expert.
Obligă intimații-reclamanți să plătească pârâților - recurenți suma de
2480 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.A.M., O.R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 2176/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5151/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
