Decizia civilă nr. 2176/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2176/R/2011
Ședința 16 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: T.-A. N. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 216 din 4 martie 2011 a T.ui C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. I., P. E., P. P. B., P. M., C. B., C. M., P. V., P. T. ȘI P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 216 din 4 martie 2011 a T.ui C. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor P. M. și P. E. raportat la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării și a măsurii administrative dispusă față de defunctul P. V.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. I., P. M., C. B., C. M., P. E., P.-P. B., P. V. și P. T. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul Legii nr. 221/2009, și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative constând în stabilire domiciliu obligatoriu, dispusă față de P. V. și a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite de P. V. și cererea având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În considerentele acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
I. Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterul politic al condamnării defunctului P. V., aplicată prin sentința nr. 87/(...), pronunțată în dosarul nr. 23/1957 al T.ui Militar Oradea, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordineisociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b Cod penal, instanța a reținut că, potrivit art.1 alin.2 lit. a din L. nr.221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare. Conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul reclamanților, P. V., intră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a apreciat că nu se impune constatarea acestui caracter a condamnării examinate. Condamnarea anterioară, ce rezultă din actele comunicate de C., la pedeapsa de 5 ani închisoare corecțională, instanța a reținut că nu intră sub incidența legii, deoarece P. V. a fost pus în libertate după data de 23 august 1944. Din actele comunicate a rezultat că această condamnare a fost dispusă de tribunalul militar maghiar.
Instanța a constatat însă că este întemeiată cererea având ca obiect constatarea caracterul politic al măsurii administrative constând în stabilire domiciliu obligatoriu, dispusă față de P. V.
Astfel, din înscrisurile comunicare de C. N. pentru Studierea Arhivelor
Securității, instanța și-a format convingerea că măsurile administrative aplicate antecesorului reclamanților, au avut caracter politic, aceste măsuri fiind determinate de convingerile religioase ale persoanei în cauză, respectiv apartenenței la gruparea religioasă Martorii lui I. În cuprinsul unui referat întocmit la data de (...) de către D. R. a M. C., s-a arătat că P. V. s-a încadrat în secta Martorii lui I. încă din anul 1941, iar în anul 1948, datorită activității desfășurate a fost numit serv de grupă al sectei interzise din comuna A. Î.-un alt referat s-a consemnat că după liberarea din închisoare, respectiv după 23 august 1944, acesta a difuzat materiale de propagandă, a ținut adunări clandestine, a primit de la servii de unități rapoarte cifrate de activitate și cotizații pe care le-a dat legăturii sale superioare. În același timp, organele de securitate au constatat că P. V. a ținut legătura cu iehoviști fugari, urmăriți de autorități, pe care i-a găzduit și alimentat, înlesnindu-le în același timp activitatea. În consecință, s-a propus ca, la expirarea pedepsei cu închisoarea, dispusă prin sentința penală nr. 87/1957 a T.ui Militar Oradea să i se fixeze domiciliu obligatoriu pe timp de 24 luni în comuna V., raionul Slobozia, regiunea București.
Din cele expuse a reieșit că măsura administrativă constând în stabilirea domiciliului obligatoriu a avut caracter politic.
II. Asupra cererii având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de antecesorul reclamanților, P. V., conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din
L. nr. 221/2009, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din L. nr.221/2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, „orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și demăsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauza în temeiul Decretului- lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgentă a G. nr.
2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Ulterior, prin O. nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache\ Legislatie\temp\00135843.HTM" l "#" |}10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache\ Legislatie\temp\00135843.HTM" l "#" |}2. 5.000 de euro pentru soțul/. șidescendenții de gradul I; { H.
"file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache\ Legislatie\temp\00135843.HTM" l "#" |}3. 2.500 de euro pentrudescendenții de gradul al II-lea";.
Prin Decizia nr. 1358/2010 a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), a fost { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache
\Legislatie\temp\00135843.HTM" l "#" |}admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice
- D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din L. nr. { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache
\Legislatie\temp\00122843.htm" |221/2009} privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Cu ocazia acordării cuvântului asupra fondului cauzei, reprezentanta reclamanților a arăt că susține capătul de cerere având ca obiect despăgubiri în baza art. 1 Protocol nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Raportat la momentul procesual anterior arătat, precizarea unui alt temei de drept al pretențiilor este tardivă. Înainte de închiderea etapei probatorii instanța a respins cererea formulată pentru acordarea unui nou termen de judecată în vederea precizării unui alt temei de drept, apreciind că reclamanții au dispus de un termen suficient în acest sens, ținând cont de faptul că termenul anterior a fost în data de 26 noiembrie 2010, iar solicitarea examinată a fost formulată în ședința publică din 25 februarie
2011.
În altă ordine de idei, în considerentele Deciziei nr. 1358/2010 Curtea Constituțională a apreciat că nu poate exista decât o obligație „morală"; a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. Se face de asemenea trimitere la jurisprudența C. E. a D. O. care a statuat în sensul că dispozițiile C.i nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii săi. În același timp, C. de la S. are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun.
Adoptarea celor două acte normative în materia examinată - Decretul- lege nr. 118/1990 și L. nr. 221/2009 - nu a dat naștere la un drept substanțial la despăgubiri pe alte temeiuri de drept, cum ar fi art. 998-999
C.civ., art. 504-506 C. pr. pen. sau art. 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O. în ipoteza acestor temeiuri noi de drept fiind necesară respectarea termenului de promovare și a condițiilor de admisibilitate.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs pârâtul S.
R., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ,inclusiv a capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu al antecesorului reclamanților, pe motiv că o acțiune în constatare este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 111 Cod proc.civ. și, oricum, antecesorului reclamanților i-a fost deja recunoscut statutul de condamnat politic în baza Legii nr. 118/1990.
Reclamanții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât, referitor la excepția inadmisibilității, reclamanții nu au o acțiune în realizarea dreptului, câtă vreme textul ce a stat la baza acordării daunelor morale a fost declarat neconstituțional și a ieșit din vigoare, iar, în ceea ce privește lipsa de interes, aceasta este valabilă și în cazul S.ui R., în ceea ce privește declararea recursului, acesta nejustificând un interes în respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, câtă vreme chiar recunoaște acest caracter în considerentele recursului.
În baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 216 din 4 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. T. A. N. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 50/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2796/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
