Decizia civilă nr. 5151/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5151/R/2011
Ședința ecembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul P. M. C.-N., precum și recursul declarat de pârâtul M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 537 din 8 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații J. T. și C. C. SA B.- S. I. A. C., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului intimat J. T., avocat M. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen, au fost comunicate
și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs recurenții au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Curtea, pune în discuția reprezentantului reclamantului intimat să menționeze dacă prin recursul declarat de către pârâții P. M. C.-N. și M. C.- N. prin P. se aduc critici sentinței pronunțate de tribunal sau de fapt se vizează lămurirea dispozitivului sentinței atacate.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că în opinia sa, aspectele invocate prin motivele de recurs puteau fi soluționate printr-o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă formulată reclamantul J. T. a chemat în judecată M. C.-N. și P. M. C.-N., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să soluționeze notificarea înregistrată sub nr. 668/2001, prin emiterea unei dispoziții de stabilire și acordare de despăgubiri, pentru imobilul expropriat, înscris în CF nr. 4316 C., nr. top. 4763, teren și construcții și să înainteze documentația, pentru stabilirea despăgubirilor, către Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietăților, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.169/(...) a T. C. s-a admis acțiunea formulată,fiind obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să emită în favoarea reclamantului dispoziție în vederea soluționării notificării înregistrate sub nr.669/2009 pentru imobilul înscris în C.F. nr.4316 C., nr.top.4763 în suprafață de 1539 mp. cu propuneri de acordare de despăgubiri ținându-se cont de despăgubirile primite cu ocazia exproprierii și să o înainteze C. pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr.301/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...) s-au admis apelurile declarate de pârâții P. municipiului C.-N. și M. C.- N. prin P., împotriva sentinței civile nr. 169 din 26 februarie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost schimbată în parte, după cum urmează:
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să emită în favoarea reclamantului J. T. o dispoziție, în soluționarea notificării nr. 668/(...), cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.
247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 639 mp., aferent nr. top.
4763/1 din CF nr. 4316 C., ținând seama de despăgubirile primite cu ocazia exproprierii.
A fost înlăturată din sentință dispoziția referitoare la obligația pârâtului P. municipiului C.-N. de a înainta respectiva dispoziție C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost desființată în parte sentința apelată, în privința soluției dată notificării nr. 668/(...), cu privire la terenul de 900 mp., aferent nr. top.
4763/2 din CF nr. 37510 C. și, în aceste limite, s-a trimis cauza pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj.
Pentru a se pronunța în acest sens Curtea a reținut următoarele:
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei:
Prin notificarea nr. 668/(...), formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul J. T., împreună cu numita N. M., au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C.-N., str. Budai N. Antal, actuala str. Dorobanților nr. 109, imobil constând din teren în suprafață de 1539 mp. și casă, evidențiat în CF nr. 4316 C., nr. top 4763 și 4763/1 și transcris în CF nr. 37510 în favoarea S.ui Român, ca efect al aplicării Decretelor de expropriere nr. 7. și nr. 2. (f. 4 dosar fond).
În motivarea notificării cei doi petenți au arătat că exproprierea a fost operată în vederea construcției de blocuri, în două etape, în prima etapă fiind expropriată suprafața de 639 mp., precum și casa, ulterior demolată, iar în a doua etapă expropriindu-se suprafața de 900 mp., aceasta a doua etapă nefiind operată în CF însă, este evident că scopul exproprierii s-a realizat întrucât și pe acest teren în prezent sunt blocuri de locuințe.
Petenții au precizat în cuprinsul notificării faptul că pentru imobilul expropriat au fost despăgubiți cu suma de 46.293 lei.
Potrivit cărții funciare nr. 4316 C. depusă in extenso în xerocopie la filele 9-12 dosar fond, în această carte funciară au fost înscrise două imobile: inițial, un imobil cu nr. top 4763, nr. serial A + 1, constând din casă din piatră cu o cameră, o bucătărie, dependințe, apoi o casă din lemn cu o cameră, curte și grădină în C. Regele Carol II nr. 85, precum și teren în suprafață de 428 stj. (1540,8 mp.), proprietarii acestui imobil fiind, cu titlu de drept moștenire și cumpărare, numiții N. M. în cotă de 3. parte, N. M. și J. M. în cotă de 3. parte împreună, în părți egale, sub B 11, 12, 13, N. M. în cotă de 4. parte sub B 6, J. M., în cotă de 3. parte, sub B 8 și P. M. în cotă de 3. parte, sub B 10.
La (...), prin încheierea de CF nr. 2046, în baza Decretului de expropriere nr. 71/(...) imobilul inițial de sub A + 1 a fost împărțit în două imobile cu numere top noi, 4763/1, teren în suprafață de 639 mp., situat în str. B. N. Antal nr. 109, care s-a reînscris în CF nr. 4316 C., sub nr. ser. A +
2, și nr. top nou 4763/2, teren în suprafață de 900 mp., situat în str. B. N.
Antal nr. 109, transcris în CF nr. 37510 C. în favoarea S.ui Român în administrarea operativă a Întreprinderii Poligrafice C.
Din actele de stare civilă depuse la filele 5-8, f. 28-31 dosar fond, coroborate cu certificatele de moștenitor nr. 2149/(...), nr. 2/(...), nr.
107/(...) (f. 26, 27 dosar fond) rezultă faptul că reclamantul J. T. este fiul lui
J. M., proprietară de CF, căsătorită cu J. Francisc, și totodată, nepotul lui N. M. (M.), precum și unicul moștenitor a lui N. M. și Gal E.
Din Decretul de expropriere nr. 283/(...) rezultă faptul că de la numiții
N. M. și N. M. s-a expropriat suprafața de 639 mp. teren și o construcție în suprafață utilă de 148,85 mp., suprafață construită de 123,35 mp., imobil situat în str. B.N. Antal nr. 109, aceștia figurând în anexa din decretul de expropriere la poziția 95 (f. 71-74 dosar fond).
Prin Decretul de expropriere nr. 71/(...) s-a expropriat de la numitele
N. M., P. M. și J. M. suprafața de 900 mp. teren din str. B. N. Antal nr. 109, precum și o construcție cu suprafața utilă de 158 mp., suprafață construită de 90 mp., stabilindu-se pentru imobilul expropriat despăgubiri în sumă de
37.858 lei prin procesul-verbal de evaluare încheiat la (...) (f. 75-78).
În virtutea dispozițiilor art. 295 C.proc.civ. coroborat cu art. 129
C.proc.civ., instanța de apel a dispus completarea probațiunii în cauză, prin efectuarea de verificări la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru a se stabili dacă Întreprinderea Poligrafică C.-N. mai există în prezent, prin adresa nr. 108850/9198/(...) comunicându-se faptul că Întreprinderea Poligrafică C. nu mai există în prezent cu această denumire, întrucât a fost reorganizată, prima succesoare a acesteia fiind R. A. a I. B., F. I. A. R., cu sediul social în C.-N., B-dul 21 D. 1989 nr. 146, radiată în anul 1999, iar ulterior a fost înființată C. N. a I. C. SA., S. I. A., firma mamă având sediul în B., Sector 1, Piața Presei Libere nr. 1, iar sucursala având sediul social în C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr. 146 (f. 34-39 dosar apel).
Mențiunile comunicate instanței de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj au fost confirmate și de adresa nr. 1009/303/(...) emisă de M. C.-N. prin P. (f. 32 dosar apel).
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță.
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de către organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi, alin. 2 al aceluiași articol prevăzând că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, oferită în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Toate aceste măsuri reparatorii în echivalent se acordă, potrivit art. 1 alin. 3 din aceiași lege, prin dispoziție motivată a entității învestite, potrivit prezentei legi, cu soluționarea notificării.
Art. 22 alin. 1 prevedea că persoana juridică îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, termen prelungit succesiv cu câte trei luni prin O. nr. 1. și prin O. nr. 1., persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului, unitatea deținătoare fiind obligată, conform art. 25 alin. 1 din aceiași lege, ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În conformitate cu art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Textele legale mai sus citate prevăd, așadar, în mod expres că soluționarea notificării formulată de persoana îndreptățită trebuie să fie făcută de către deținătorul imobilului sau de către unitatea deținătoare a acestuia.
Or, în cauză pârâții apelanți au calitatea de deținător al imobilului doar cu privire la suprafața de 639 mp. aferentă nr. top 4763/1 de sub A + 2 din CF nr. 4316 C., în timp ce pentru imobilul cu nr. top 4763/2, teren în suprafață de 900 mp., înscris în CF nr. 37510 C. calitatea de deținător o are C. N. a I. C. S.A. - S. I. A. (f. 32 dosar apel).
Se constată, așadar, de către Curte că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale anterior invocate, atunci când a dispus obligarea pârâților să emită dispoziție și cu privire la terenul de 900 mp., cu privire la care pârâții nu au calitatea de unitate deținătoare sau de deținător.
În conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - capitolul V art. 16, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces- verbal de predare-primire S. C. C., pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Alin. 2 al aceluiași art. 16 stabilește faptul că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluționate în sensul arătat la art. 16 alin. 1 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire S. C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.
Cu privire la caracterul abuziv al preluării imobilului în litigiu de către S.
R.
Prin prisma art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, care prezumă caracterul abuziv al preluării imobilelor ce au trecut la stat în baza unui titlu valabil, astfel cum acesta este definit la art. 6 alin. 1 din Legea nr.
213/1998, este evident că preluarea imobilului litigios prin cele două decrete de expropriere, a fost una abuzivă.
Cu privire la calitatea reclamantului de persoana îndreptățită în temeiul
Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește calitatea reclamantului de persoana îndreptățită la a pretinde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta este incontestabilă, raportat la prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, texte legale care se coroborează cu actele de stare civilă și cu certificatele de moștenitor depuse la dosarul instanței de fond.
Cu privire la caracterul fondat al apelurilor pârâților.
Prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 1, 2 și 3, art. 22 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu întreaga economie a acestei legi, și având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, este evident că pârâții apelanți nu justifică calitatea de deținători ori de unitate deținătoare cu privire la terenul în suprafață de 900 mp. cu nr. top 4763/2, din CF nr. 37510 C., situație în care aceștia nu pot fi obligați să emită o dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care să soluționeze notificarea reclamantului având ca obiect acest teren.
Drept urmare, Curtea a constatat că în aceste limite soluția primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și totodată cu necercetarea fondului cauzei, câtă vreme aceste pretenții ale reclamantului, având ca obiect terenul de 900 mp., nu au fost soluționate în contradictoriu cu unitatea deținătoare a terenului, respectiv, în contradictoriu cu C. N. a I. C. S.A. - S. I. A., astfel că, în temeiul art. 297 alin. 1 C.proc.civ., se impune admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate în aceste limite, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj.
Susținerea apelanților, conform căreia este prematură obligarea lor la înaintarea dispoziției către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, este întemeiată, având în vedere că o atare obligație nu trebuie dispusă de către instanță, dat fiind că este o obligație legală, instituită în sarcina pârâților apelanți prin dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligație care subzistă în virtutea legii.
Așa fiind, pârâții sunt ținuți de executarea acestei obligații ope legis, nemaifiind necesară o nouă dispoziție a instanței cu același conținut ca și textul art. 16 alin. 1 și 2.
Prin sentința civilă nr. 537 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul J. T. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., M. C.-N. și C. „. SA B. - S. I. A. C. și în consecință:
A fost obligată pârâta C. „. SA B.-S. I. A. C. să emită în favoarea reclamantului J. T. dispoziție de soluționare a notificării formulată de cătrereclamant în privința imobilului cu nr. top. 4763/2 din CF 37510 C., cu suprafața de 900 m.p., în sensul acordării de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea 247/2005, ținând cont de despăgubirile plătite la expropriere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată de către reclamanți, s-a solicitat stabilirea de măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001, atât pentru numărul topografic
4763/1, din CF 4316 C., cât și pentru numărul topografic 4763/2 din CF
37510 C.
Cu privire la primul număr topografic, s-a menținut soluția de obligarea pârâtului P. M. C.-N. la soluționarea notificării în sensul acordăriide despăgubiri, însă, cu privire la nr. top. 4763/2 cauza este în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, având în vedere că în primul ciclu procesual nu s-a stabilit în mod corect calitatea de unitate deținătoare a acestui teren.
În rejudecare, reclamanții au completat cadrul procesual, extinzându- și acțiunea și față de unitatea deținătoare a terenului cu nr. top. 4763/2 din CF 37510 C., aceasta fiind identificată a fi C. „. SA B. - S. I. A. C.
Pârâta nou-chemată în judecată a invocat faptul că nu s-a înregistrat până în prezent o notificare cu privire la imobilul solicitat.
Nici reclamantul nu a înaintat o astfel de notificare și nici P. municipiului C.-N. nu a transmis notificarea formulată de către reclamant unității deținătoare, așa cum ar fi trebuit în baza art. 27 din Legea nr.
10/2001.
Instanța a reținut însă că și în această situație, poate soluționa cererea reclamantului, chiar dacă, pârâta nu a avut la dispoziție termenul de
60 de zile pentru soluționarea notificării.
Procedura de restituire a fost începută de către reclamant în anul
2001, nefiind pronunțată o soluție finală asupra cererii sale până în anul
2011, fiind depășite toate termenele rezonabile în cauză.
Astfel, în acord cu practica judiciară consfințită prin D. nr. X. a
Î.C.C.J., instanța a apreciat că poate soluționa pe fond cererea de stabilire a măsurilor reparatorii, reclamantului neputându-i-se opune o gestionare necorespunzătoare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către organele administrative.
Pe de altă parte însă, instanța a observat că extinderea de acțiune a fost formulată în mod oral la termenul din 17 februarie 2011, în 18 februarie
2011 fiind depusă în scris la dosar (filele 8-9).
La data de (...) această extindere de acțiune a fost comunicată pârâtei.
(fila 11).
Prin urmare, cel puțin de la acest termen pârâta avea cunoștință de notificarea formulată, și în termen de 60 de zile ar fi putut soluționa notificarea, în sensul art. 23 și următoarele din Legea nr. 10/2001.
Până la data pronunțării sentinței pârâta nu a soluționat însă notificarea deși a expirat termenul de 60 de zile prevăzut de lege.
Astfel încât, instanța a considerat că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Deciziei nr. X. a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii.
Cu privire la fondul cauzei, în primul ciclu procesual s-a depus la dosar o expertiză tehnică extrajudiciară, efectuată de către expert F. M., în sistemul de proiecție stereografic 1970 .
Potrivit acestei lucrări, în urma identificării și delimitării terenului, s-a constatat că acesta este în întregime ocupat și nu poate fi restituit în natură.
Astfel, nu rămâne decât ca în privința terenului, care face obiectul dosarului în rejudecare, să fie adoptată aceeași soluție de obligare a unității deținătoare la soluționarea notificării, în sensul stabilirii de despăgubiri în temeiul Titlului VII.
În rejudecare, reclamantul a efectuat și un raport de evaluare a terenului, solicitând stabilirea prin hotărâre judecătorească a cuantumului despăgubirilor, însă, instanța a apreciat că în această modalitate s-ar încălca procedura prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care în momentul pronunțării sentinței este pe deplin aplicabilă în practică.
Este adevărat că au existat soluții prin care instanțele judecătorești au stabilit în mod direct despăgubiri, însă, această împrejurare a fost posibilă datorită imposibilității finalizării procedurii prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, datorită nefuncționării efective a Fondului „Proprietatea";.
În prezent însă Fondului „Proprietatea"; a fost listat la B., iar procedura prevăzută de lege este funcțională, astfel încât, nu mai există motive pentru înlăturarea procedurii speciale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. C.-N. și M. C.- N. prin P. solicitând modificarea sentinței civile nr. 5. a T. C. în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
În motivare, care este identică pentru ambele cereri de recurs, s-a arătat că în urma pronunțării deciziei civile nr. 3., pentru suprafața de 900 m.p. teren înscrisă în CF nr. 37510 s-a constatat că unitatea deținătoare este C. N. a I. C. SA - S. I. A., cei doi pârâți nemaiavând calitatea de unitate deținătoare și în consecință nici calitate procesuală pasivă în cauză.
Legal citat intimatul J. T. nu a formulat întâmpinare dar prezent în fațainstanței reprezentantul acestuia a arătat că prin cererea de recurs nu se formulează critici la adresa sentinței pronunțate de tribunal, fiind vorba despre o chestiune de lămurire a dispozitivului sentinței.
Analizând recursurile declarate de către pârâții P. M. C.-N. ȘI M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 5. a T. C., Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul dispozitivului sentinței civile atacate rezultă că acțiunea formulată de către reclamant a fost admisă în contradictoriu cu pârâții P. mun. C.-N., M. C.-N. și C. N. a I. C. SA - S. I. A., cu toate acestea numai pârâta C. N. a I. C. SA - S. I. A. fiind obligată să emită dispoziție de soluționare a notificării pentru imobilul cu nr. top. 4763/2 din CF nr.
37510. S-au respectat astfel indicațiile obligatorii din decizia civilă nr.301/2010 a C. de A. C. prin care s-a stabilit cine are calitatea de pârât în cauză conform prevederilor Legii nr.10/2001, fiind unitatea deținătoare a imobilului litigios.
Menționarea în calitate de pârâți în contradictoriu cu care a fost judecată și admisă acțiunea și a P.ui mun. C.-N. și a M. C.-N., în condițiile în care nu se stabilește nici o obligație în sarcina acestora prin dispozitivul sentinței atacate, o astfel de obligație nefiind menționată nici în cuprinsul considerentelor, conduce la concluzia că este vorba despre o chestiune care poate fi lămurită prin procedura prevăzută de art. 2811 C. A. timp cât cei doi pârâți nu au fost obligați în nici un sens prin hotărârea atacată, criticile formulate la adresa sentinței prin cererile de recurs nu pot fi calificate decât în sensul arătat anterior. Având în vedere însă că în conformitate cu prevederile art. 2812a C. îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812 C., recursul declarat de pârâți apare ca fiind inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, inadvertența sesizată urmând a fi rezolvată conform celor arătate mai sus. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P. împotriva sentinței civile nr. 537 din 8 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ANA I. A. C. A. A. C. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. Trofin
| ← Decizia civilă nr. 2796/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1230/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
