Decizia civilă nr. 832/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 832/R/2011
Ședința publică din 3 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: CRMEN-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul P. M. D. împotriva deciziei civile nr. 4. din 23 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. D. și M. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților intimați M. D. și M. M., avocat B. O. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, din oficiu, pune în discuția părții prezente, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
P. M. D.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că pârâtul primarul M. D. are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 2 din
Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și dispozițiile art. 62 alin. 1 din aceeași lege, prin care se arată că „P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice ori străine, precum și în justiție";. Depune în acest sens și concluzii scrise.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului, menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că recursul este inadmisibil având în vedere că pârâtul P. M. D. a declarat recurs numai în ce privește al doilea capăt din cererea de recurs.
În răspunsul la interogatoriu pârâtul a recunoscut că terenul din fața gardului este proprietatea statului, fiind amenajat ca o parcare auto.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) al J. D. , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții M. D. și M. M., împotriva pârâtului P. M. D., și în consecință, a fost obligat pârâtul să amenajezeterenul (parcarea) din fața imobilului proprietatea reclamanților, situat în Mun. D., P-ța Ș. cel M., nr. 2/b, jud. C., prin amenajarea unui spațiu de trecere pietonal de 80 cm lățime, pe toată lungimea gardului de 32 m (40 de m cu porțile de acces), delimitat de zona parcării, prin stâlpi metalici, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data îndeplinirii obligației, a fost obligat pârâtul să desființeze terenul de sport (minifotbal) situat în D., str. Înfrățirii, jud. C., amenajat fără autorizație de construcție și fără aviz de amplasament și să ridice împrejmuirea constând în gardul de plasă de sârmă de pe toată suprafața terenului, a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii pentru cel de-al doilea capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1016 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Municipiul D., P-ța
Ș. cel M., nr. 2/b, jud. C., înscris în CF nr. 51544 D., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 12134 D. constând în teren în suprafață de 400 mp, pe care se află situată casa construită din beton, beton armat, cărămidă, lemn și tablă, compusă din: cabinet stomatologic, format din 2 încăperi, 3 holuri, grup sanitar, laborator tehnică dentară cu 2 încăperi și casa scărilor la parter, 2 camere, bucătărie, cămară, baie, hol, terasă și casa scării la etaj.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, imobilul proprietatea reclamanților este împrejmuit de un gard constituit din plăci de beton la bază și gard metalic, amenajat cu vegetație (gard viu), pe o lungime de aproximativ 40 m (incluzând porțile de acces). S-a constatat că pe terenul din fața locuinței reclamanților, aflat pe domeniul public al M. D. sunt parcate autoturisme, atât cu fața cât și cu spatele, la o distanță ce variază între 5 și 10 cm față de baza gardului (plăcile de beton) și aproximativ 20 cm față de partea amenajată cu vegetație a gardului ce împrejmuiește imobilul reclamanților, partea inferioară a gardului (plăcile de beton) prezentând urme de degradare (fisuri, locuri înfundate). S-a constat că terenul aflat pe domeniul public al statului nu prezintă urmele vizibile ale unui spațiu amenajat ca și parcare auto, contrar răspunsului afirmativ al pârâtului la interogatoriu.
În drept, instanța a reținut dispozițiile art. 998 c.civ. potrivit cărora
„orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";. De asemenea, instanța a reținut dispozițiile art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului potrivit cărora orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, precum și a domiciliului său.
În speță, reclamanții se plâng de inactivitatea autorităților statului care nu au amenajat timp de aproximativ 7 ani spațiul din fața locuinței reclamanților, aflat pe domeniul public al M. D., astfel încât autoturismele parcate pe acest spațiu să nu degradeze în mod progresiv gardul care împrejmuiește imobilul reclamanților, care constituie atât domiciliul lor cât
și sediul profesional. Reclamanții se plâng și de faptul că amenajarea cu vegetație de tip gard viu a împrejmuirii lor este supusă, de asemenea, degradării progresive ca urmare a noxelor emise de țevile de eșapament ale autoturismelor parcate mult prea aproape de acesta.
Instanța a reținut că aspectele invocate de reclamanți au mai fost constatate de autorități, făcând obiectului unui alt demers judiciar (dosarulcivil nr. 3. al J. D. ), în urma căruia autoritățile au fost obligate, prin sentința civilă nr. 327/(...) să întreprindă măsuri efective în sensul amenajării unui parcări auto și a unui spațiu pietonal. De altfel, reclamanții au învederat că în cursul anului 2009 - aspect necontestat de reprezentantul pârâtului la fața locului - angajați ai P. M. D. au avut o tentativă de a amenaja spațiul în sensul solicitat, demers care nu s-a finalizat.
Instanța a reținut că statul, prin autoritățile sale locale, are obligația pozitivă de a respecta domiciliul cetățenilor săi, privit atât ca și simplu spațiu fizic, cât și ca drept de a folosi și de a dispune de respectivul spațiu (cauza Tașkin și alții c.Turcia, cauza Moreno Gomez c.Spania). În speță, instanța a constatat că inactivitatea statului cauzează reclamanților prejudicii, materializate în degradări progresive atât ale gardului ce împrejmuiește imobilul cât și ale amenajării cu vegetație, ca urmare a noxelor emise de țevile de eșapament ale autoturismelor parcate mult prea aproape. Dreptul persoanei de a-i fi respectate limitele trasate pentru delimitarea spațiului de locuit și de desfășurare a activității profesionale, precum și dreptul de a-și amenaja din punct de vedere estetic aceste limite, nu poate fi atins, autoritățile fiind obligate să ia măsuri în acest sens.
În cauză, instanța a apreciat că statul, prin administrația locală a M. D. nu luat măsurile necesare pentru remedierea unei situații cunoscute de autorități și continue în timp, pasivitatea autorităților locale aducând atingere dreptului reclamanților la respectarea domiciliului și vieții private. Lipsa actuală a mijloacelor financiare pentru luarea unor astfel de măsuri nu constituie argument suficient pentru exonererea de răspunderea pentru remedierea unei situații, de altfel, continue.
Reținând în sarcina administrației locale a M. D., fapta cauzatoare de prejudicii prevăzută de art 998 c.civ., față de dispozițiile art. 1073 c.civ., instanța a constatat întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului să amenajeze terenul (parcarea) din fața imobilului proprietatea reclamanților, în varianta solicitată de reclamanți și asupra căreia reprezentantul pârâtului cu ocazia cercetării la fața locului nu s-a opus, dispunând obligarea pârâtului să amenajeze un spațiu de trecere pietonal de
80 de cm, lățime, pe toată lungimea gardului de 32 de m, delimitat de zona parcării prin stâlpi metalici, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data îndeplinirii obligației.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, cu ocazia cercetării la fața locului din aceeași dată, s-a constatat că la adresa din D. sr. Înfrățirii se află în amenjat un teren de sport, de aproximativ 40 m lungime și 10 m lățime, împrejmuit de un gard din plasă de aproximativ 4 m înălțime, neacoperit, situat în imediata apropiere (aprox. 2m) de doi stâlpi electrici, uniți prin linii electrice și conductoare neizolate, care parțial trec pe deasupra terenului de sport. S-a mai constatat că terenul se află la o distanță de aproximativ 5-10 m depărtare de un bloc de locuințe, având balcoanele și ferestrele cu vedere la teren, iar în aproprierea acestuia se află alte amenajări destinate jocului de copii (balansoare, topogan).
Conform răspunsului pârâtului la interogatoriu, precum și adresei nr.
13355/(...) emisă de P. M. D., terenul de sport, destinat practicării de minifotbal, aflat pe domeniul public al M. D., a fost construit fără autorizație de construcție și fără avizul de amplasament al F. de D. a E. E. - S. C.
Prin adresa nr. 1065/(...) emisă de SC F. de D. a E. E. - S. C., P. M. D. i s-a comunicat că peste terenul de sport traversează o linie electrică aerianăcu conductoare izolate și este subtraversat de 2 cabluri de 04 KV, conform planului de situație anexat la fila 12. Potrivit aceleași adrese, s-a comunicat că în timpul activităților sportive din perimetrul respectiv, conductoarele LEA 04KV sunt lovite efectiv cu mingea, provocând scurtcircuit în LEA
04KV, întreruperi de curent, șocuri, care provoacă deteriorarea aparatelor electrocasnice și un iminent pericol de electrocutare, prin ruperea conductoarelor electrice și punerea accidentală sub tensiune a îngrădirii metalice a terenului de sport, iar în ceea ce privește cablurile 04KV subterane, peste acestea a fost turnată o placă de beton, în cazul defectării acestora neputându-se interveni asupra lor, perimetrul fiind îngrădit. Față de cele comunicate, s-a solicitat efectuarea demersurilor pentru eliberarea amplasamentului, prin încheierea cu S. C.-C. D. un contract pentru eliberarea acestui amplasament potrivit dispozițiilor legale.
În drept, instanța a reținut dispozițiile art. 46 din Legea nr. 13/2007 potrivit cărora este interzis persoanelor fizice și juridice să efectueze construcții de orice fel în zona de siguranță a rețelelor electrice, fără avizul de amplasament al operatorului de distribuție.
Avizul de amplasament constituie răspunsul scris al operatorului de distribuție, la cererea solicitantului, în care se precizează punctul de vedere la propunerea de amplasament al obiectivului solicitantului referitor la îndeplinirea condițiilor de coexistență a obiectivului cu rețelele electrice ale operatorului.
Potrivit art. 5 alin 1 lit g din Ordinul nr. 48/2008 privind aprobarea
Metodologiei pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de retea, solicitantii avizelor de amplasament se adresează operatorului de rețea când se afla în situația de a executa (....) „orice alte lucrări de construcții pentru care, conform legii, este obligatorie obținerea unei autorizații de construire de la organele abilitate";, iar potrivit alin 2 solicitarea avizelor de amplasament este obligatorie pentru construcțiile ce fac obiectul tuturor categoriilor de lucrări menționate la alin. (1) și se afla în una dintre situațiile încare: a) avizul de amplasament se regăsește in lista cu avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizării, prevăzute, conform legii, in certificatul de urbanism; b) construcția respectiva va fi/este amplasata in zona de siguranță a capacitaților energetice.
De asemenea, potrivit art. 3 lit. d din Legea nr. 50/1991 împrejmuirile, amenajările de spații verzi, parcurile, locurile de joacă și agrement, piețele și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice se fac numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Coroborând dispozițiile legale invocate rezultă că obținerea avizului de amplasament reprezintă o condiție prealabilă și obligatorie pentru amenajările de tip „. de joacă și agrement";, pentru care este necesară, de asemenea, obținerea autorizației de construcție și care urmează să fie amenajate în preajma rețelelor electrice.
În speță, instanța a constatat că terenul de sport a fost amenajat fără a de deține autorizație de construcție și aviz de amplasament, în conformitate cu dispozițiile legale.
De precizat că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 prevăd sancțiunea desființării lucrărilor executate fără autorizație de construcție, măsură care se va dispune, fie de autoritatea administrației publice competente, fie de către instanța de judecată. Față de împrejurarea cătocmai cei care aveau obligația de a supraveghea executarea lucrărilor de construcții potrivit normelor legale și de a sancționa orice conduita contrară, au nesocotit aceste norme, instanța a apreciat ca admisibilă intervenția particulară a persoanelor interesate în restabilirea unei situații de fapt contrară dispozițiilor legale. În acest context, nu este de neglijat interesul cetățenilor de a solicita luarea măsurilor legale atunci când interesele lor sunt prejudiciate, chiar și în ipoteza în care acțiunea prejudiciabilă se realizează de către stat, prin administrația publică locală. În acest sens, dreptul statului de a amenaja spațiile publice nu se poate exercita decât în conformitate cu dispozițiile legale și cu respectarea intereselor generale ale societății și cele particulare ale cetățenilor săi.
Sub acest aspect, instanța a reținut afirmațiile reclamanților potrivit cărora activitatea desfășurată pe terenul de sport, construit fără autorizație de construcție și aviz de amplasament, provoacă scurtcircuite, întreruperi de curent, șocuri, care provoacă deteriorarea aparatelor electrocasnice și a aparaturii de specialitate cu care își desfășoară activitatea, aspecte confirmate și prin adresa nr. 1065/(...) emisă de SC F. de D. a E. E. - S. C. De asemenea, există un iminent pericol de electrocutare, prin ruperea conductoarelor electrice și punerea accidentală sub tensiune a îngrădirii metalice a terenului de sport, astfel încât soluția acoperirii terenului cu plasa nu apare oportună. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și prejudiciile cauzate locuitorilor blocului învecinat amenajării, aceștia solicitând acoperirea terenului de sport, conform tabelului nominal depus la fila 15.
În contextul mai sus arătat, instanța a apreciat că măsura desființării construcției edificate fără autorizație de construcție și aviz de amplasament, reprezintă o măsură justă în raport de prejudiciile suferite de reclamanți, motiv pentru care va admite acest capăt de cerere, dispunând desființarea terenului de sport (minifotbal) situat în D., str. Înfrățirii, jud. C., amenajat fără autorizație de construcție și fără aviz de amplasament și ridicarea împrejmuirii constând în gardul de plasă de sârmă de pe toată suprafața terenului.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, pentru acest capăt de cerere, instanța a reținut că nu se pot aplica daune cominatorii pentru asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face, în cazul în care refuzul debitorului este clar exprimat, astfel încât, față de răspunsul pârâtului la interogatoriu, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 274/C.proc.civ instanța a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1016 lei reprezentând cheltuieli de judecata (taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat), cheltuieli efectuate de către reclamanți și justificate prin chitanțele nr. 2130/(...) și nr.36/(...) .
Prin decizia civilă nr. 441/(...) pronun țată de Tribunalul Cluj , apelulpârâtului a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat să le plătească intimaților M. D. și M. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii se reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
În ce privește criticile apelantei vizând obligarea ei la desființarea terenului de sport situat în D., str. Înfrățirii, jud. C., tribunalul apreciază că acestea sunt neîntemeiate și fără niciun suport probator sau legal.
Astfel, contrar susținerilor apelantei, nu au fost produse niciun fel de probe în sensul că aceasta ar fi început demersurile necesare obținerii autorizației de construcție pentru terenul de sport în litigiu și nici că acesta s-ar fi realizat la solicitarea expresă a locuitorilor din cartierul Ș. cel M..
Chiar și în condițiile în care ar fi existat o asemenea solicitare, ea nu este în măsură să justifice eludarea dispozițiilor legale de către apelantă, respectiv construirea fără autorizație a unui teren de sport.
Potrivit art. 1 din L.50/1991 rep. executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe baza unei autorizații emise in acest sens, în condițiile legii , la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Totodată, dispozițiile art. 28 din același act normativ prevăd ca sancțiune, desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construcție, măsură care se poate lua, după caz, de către autoritatea administrației publice competente, sau, de către instanță.
Pe de altă parte, tot ca o condiție prealabilă pentru amenajările tip "loc de joacă și agrement"; situate în zona de siguranță a rețelelor electrice, dispozițiile art. 46 din Legea nr. 13/2007 impun necesitatea obținerii unui aviz de amplasament emis de operatorul de distribuție.
În speță, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, apelanta a edificat terenul de sport situat în D., str. Înfrățirii, jud. C. fără a deține avizul de amplasament al operatorului de distribuție și autorizația de construcție.
O conduită diligentă și conformă cu normele legale în vigoare, ar fi presupus abținerea de la efectuarea oricărui act de construire in lipsa autorizării și a avizului de amplasament, conduita contrară, urmată de apelantă, expunând-o riscului sancționării cu toate consecințele ce decurg din aceasta, astfel cum în mod judicios a statuat instanța de fond.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul P. municipiului D., solicitând casarea ei, rejudecând apelul, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, pentru lipsa calității procesuale pasive, pe motiv că instanța a interpretat greșit că instituția P.ui mun. D. este autoarea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, în condițiile în care terenul nu figurează ca parcare în actele primăriei, prejudiciul fiind cauzat de proprietarii mașinilor parcate, instanța depășindu-și competența atunci când a obligat autoritatea administrativ-teritorială la amenajarea spațiului pietonal.
Desființarea terenului de sport amenajat fără autorizație de construire
și aviz de amplasament, precum și ridicarea împrejmuirii, constând în gard de plasă de sârmă este un atribut al unității administrativ-teritoriale și nu al pârâtului, oricum, fiind începute demersurile pentru intrarea în legalitate, fiind vorba de o construcție ridicată pe domeniul public care satisface dorința de joacă a copiilor din cartier, în urma solicitărilor cetățenilor din zonă.
Reclamanții intimați, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că nu sunt întrunite motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4 și 8, invocând declararea recursului omisso medio în ceea ce privește motivul referitor la amenajarea spațiului pietonal, acesta neconstituind obiect al apelului, iar, referitor la motivul privind terenul de sport, nu s-a făcut dovada demarării lucrărilor pentru intrarea în legalitate, prin utilizarea acestuia cauzându-se însemnate prejudicii reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, au fost depuse concluzii scrise, în sensul că acesta are calitate raportat la dispozițiile art. 21 alin. 2, 62 alin. 1 și 77 din Legea nr.
215/2001, privind administrația publică locală, primarul reprezentând în justiție unitatea administrativ-teritorială, primăria fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, însă neavând personalitate juridică și capacitatea de a sta în justiție.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.c iv., curtea apreciază că acesta este
fondat parțial, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește motivul referitor la amenajarea locului de parcare, pârâtul nu a formulat apel, recursul fiind, astfel, formulat omisso medio.
Referitor la capătul de cerere privind desființarea terenului de sport, într-adevăr, primarul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acesta a fost chemat în judecată în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale din al cărei domeniu public face parte terenul pe care a fost amenajat locul de joacă, apărările reclamanților cuprinse în notele scrise referindu-se la calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale și chemarea în judecată a primarului în calitate de reprezentant al acesteia, contrar celor arătate în cererea de investire a instanței, instanța fiind ținută de cadrul procesual fixat de reclamant, în recurs neputând fi introduse părți noi, așa cum rezultă din dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., din considerentele arătate, apreciind că primarul nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul II de cerere, instanțele de fond făcând o greșită aplicare a normelor de drept substanțial, curtea va admite recursul pârâtului raportat la acest motiv, modificând decizia apelată, în sensul admiterii apelului pârâtului și schimbării în parte a sentinței cu consecința respingerii capătului de cerere referitor la desființarea terenului de sport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M.
D.
Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică și, rejudecând, admite în parte apelul declarat de pârâtul P. M. D., în contra sentinței civile nr. 1204/(...) a J. D., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge petitul privind obligarea pârâtului să desființeze terenul de sport (minifotbal) situat în D., str. Infrățirii, jud. C., amenajat fără autorizație de construcție și fără aviz de amplasament și să ridice împrejmuirea, constând în gardul de plasă de sârmă de pe toată suprafața terenului, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 martie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. C. A. A. C.
C.-M. CONȚ
C. B.
Red. CAA dact. GC
3 ex/(...)
Jud. apel: D.I. Tașcă, M.O.Sanislav
| ← Decizia civilă nr. 1027/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2482/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
