Decizia civilă nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 126/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. L., precum și apelul declarat de către pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 473 din 21 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant M. L., avocat G. A., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. - procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantului apelant susține apelul așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului la promovarea acțiunii. Solicită respingerea apelului declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului formulat de reclamant și admiterii în parte, a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă n r. 473 din 21 mai 2010 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. L. în contradictoriu cu S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, pârâtul a fost obligat să-iplătească reclamantului echivalentul în lei, la cursul din ziua plății al sumei de 80.000 Euro și să-i plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
În considerentele acestei sentințe, se reține că, prin sentința nr. 4. pronunțată în dosar nr. 33/1955 de T. M. O., reclamantul M. L. D., a fost condamnat la 7 (șapte) ani închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de agitație publică, prev. de art. 327 al.3 C. p.
Recursul declarat a fost respins prin D. nr. 1..
Reclamantul a fost arestat la data de 6 octombrie 1954 și a fost liberat la data de (...).
Prin Sentința nr. 87/1957 pronunțată în dosarul nr. 23/1957 de T. M.
O., reclamantul a fost condamnat la 6(șapte) ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 lit b C.p.
Reclamantul M. L. D. a fost arestat la data de 16 martie 1957, fiind liberat la data de 1 martie 1962.
T. a constatat, din răspunsul sosit la dosar de la C. J. de P. C., că reclamantului i-au fost recunoscute drepturile ca beneficiar al D. L. nr. 1. și în momentul de față beneficiind de aceste drepturi.
S-a depus la dosar, în copii xerox, dosarul fond penal P 1000 de comunicat către C.N.S.A.S., conținând 127 pagini.
Condamnările suferite de reclamant sunt încadrate și considerate ca fiind condamnări politice de drept, în condițiile Legii nr. 221/2009.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere, concret vârsta pe care o avea reclamantul în momentul condamnării, perioada condamnării, durata efectivă a executării pedepsei, suferințele fizice și psihice rezultate din lipsurile pe care a trebuit să le suporte în regimul de detenție, alterarea stării de sănătate, precum și de atitudinea manifestată de acesta, ulterior punerii în libertate.
Chiar dacă, reclamantul a reușit, ulterior, să-și câștige o bună reputație profesională, aceasta nu înlătură consecințele condamnării.
Pe lângă aceste considerente, la stabilirea despăgubirii acordate reclamantului pentru repararea daunelor morale, pe lângă criteriile obiective, s-a avut în vedere principiul proporționalitățile daunelor cu despăgubirea dată, pentru a nu se ajunge în situația îmbogățirii fără justă cauză, ceea ce impune statuarea în echitate și într-un cuantum rezonabil.
Pe de altă parte reclamantul a beneficiat de unele măsuri reparatorii în baza D.L. 1..
De asemenea, având în vedere și jurisprudența C. E., precum și Normele convenției, regulile de evaluare a prejudiciului moral, trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri echitabile.
Suma solicitată de reclamantă, constând în despăgubiri în cuantum de 300.000 Euro, a fost considerată exagerat de mare.
Față de cele reținute mai sus, față de principiile enunțate și având în vedre jurisprudența I.C.C.J. în materie, instanța a constatat că cererea reclamantului este întemeiată, însă numai în parte, tocmai având în vedere consecințele negative, suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor reale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute, iar suma de 80.000 Euro, o satisfacție suficientă și echitabilă.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel ambele
părți, reclamantul solicitând majorarea daunelor morale, raportat la starea de fapt reținută de prima instanță, apreciind că suma acordată de aceasta nu acoperă integral prejudiciul moral cauzat, iar pârâtul solicitândschimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, pe motiv că, cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță este exagerat, fiind și plafonat ulterior prin OUG nr. 6..
Ambele părți au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului celeilalte ca nefondat, reiterând, în principal, considerentele din propriul apel.
În cursul soluționării apelului, a fost pronunțată decizia nr. 1358/(...) a C. C., prin care textul art. 5 alin. 1 a fost declarat neconstituțional, lăsând fără fundament juridic acțiunea, împrejurare pusă în discuția părților de instanță, din oficiu.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, precum
și a celui invocat de instanță din oficiu r aportat la dispozițiil e art. 292 alin.
1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că apelul reclamantului estenefondat, iar cel al pârâtului este fondat în parte, în ceea ce privește obligația de plată a daunelor morale.
Aceasta, deoarece suportul lor îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L.a nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, C. nu a mai fost sesizată cu o astfel de excepție nu a fost ridicată, întrucât a fost admisă într-un alt dosar, decizia C. nr.
1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1.,în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, curtea apreciind că există o culpă procesuală a statului pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamantul a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare imputabilă tot pârâtului, iar calea justiției pentru obținerea reparației a fost prevăzută tot de stat, aceste daune nefiind acordate amiabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge apelul reclamantului M. L. și admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 473 din 21 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge petitul privind daunele morale.
Menține restul privind plata cheltuielilor de judecată. D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
J. primă instanță: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 316/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2857/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
