Decizia civilă nr. 2857/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2857/R/2011
Ședința publică din 7 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. ANA, împotriva sentinței civile nr. 853 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 iulie
2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefundat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței recurate, întrucât din toată probațiunea administrată în dosar, rezultă că soțul reclamantei a fost deportat ca prizonier de război, or această situație nu se regăsește în prevederile Legii nr. 2..
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 8666/100 din (...) a T.ui M., reclamanta P. ANA l-a chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 20.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de soțul ei P. T. și de descendenții lui, ca urmare a deportării în prizonierat în fosta U.R.S.S., în perioada (...)-(...).
Prin sentința civilă nr. 853 din (...) a T.ui M., s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta P. Ana împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că fostul soț al reclamantei, defunctul P. T., a fost înrolat ca soldat în R. 13 I. M. în timpul celui de-al doilea război mondial, iar în perioada(...)-(...) a fost prizonier în fosta U.R.S.S.
Măsura prizonieratului a fost luată de un alt regim, decât cel comunist instaurat în România la data de 6 martie 1945.
Apoi, prin decizia C. C. nr. 1358 din 21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din L. nr. 2., întrucât contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție.
În timpul procesului, reclamanta a mai invocat ca temei de drept și dispozițiile art. 998 Cod civil, însă în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Totodată, acțiunea civilă în răspundere delictuală este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data când cel îndreptățit a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, conform art. 8 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Termenul de 3 ani a expirat în anul 1993, după apariția Decretului- lege nr. 1..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. Ana, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea ei în totalitate și în consecință, admiterea acțiunii formulate și precizate, în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale pentru prejudiciul suferit de antecesorul ei, P. T., precum și de descendenții acestuia, în sumă de 20.000 euro, precum și constatarea caracterului politic al măsurii administrative de prizonierat a defunctului P. T. în fosta U.R.S.S. în perioada (...)-(...).
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că prin acțiunea introductivă de instanță, a solicitat doar acordarea de despăgubiri în temeiul
Legii nr. 2..
La termenul din (...), reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative a prizonieratului fostului ei soț P. T., care a fost prizonier în U.R.S.S. în perioada (...)-(...), dar prima instanță nu a comunicat această precizare cu pârâții, pentru a-și putea exprima poziția procesuală.
Pentru solicitarea subsidiară, reclamanta a învederat că dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (1) din L. nr. 2., coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 1., recunosc dreptul de a obține măsuri reparatorii pentru orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada (...)-(...), sau de a se constata caracterul abuziv al măsurilor luate împotriva fostului ei soț.
Prizonieratul pe teritoriul fostei U.R.S.S. după data de (...) și reținerea în captivitate după încheierea Armistițiului din (...), constituie o măsură administrativă abuzivă, prevăzută de D. nr. 1. în art. 3 alin. (2) lit. b), fiind luată în calcul la stabilirea vechimii în muncă.
L. nr. 2. definește în art. 3 alin. (1) lit. a), f), noțiunea de măsură administrativă, dar permite persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, să solicite instanței de judecată constatarea caracterului lor politic.
S. Român a fost complice la luarea măsurii prizonieratului, acceptând să-i fie deportați cetățenii săi de către un alt stat aliat, iar după data de 6 martie 1945 nu a depus diligențe pentru recuperarea cetățenilor săi, sau pentru încetarea măsurilor abuzive luate împotriva acestora.
Or L. nr. 2. are caracter de complinire, fără să înlăture drepturile stabilite prin legile anterioare.
Prin aplicarea deciziei nr. 1358/2010 a C. C., România și-a încălcat grav o serie de obligații asumate sub egida Cartei O.N.U., a Consiliului Europei și a tratatelor de aderare la U. E..
Motivarea instanței de fond în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2., ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv, ar avea repercusiuni atât asupra reclamantei, cât și asupra S.ui Român, împotriva căruia se vor declanșa proceduri internaționale de sancționare.
În cauză a fost ignorat și principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare depusă la dosar fila 12-17, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, susținând în esență că starea de prizonierat nu crează vocație la drepturile prevăzute de L. nr. 2..
Recursul este nefondat.
Din copia livretului militar seria Do nr. 0. eliberat la data de (...) de C. militar al raionului Marghita, rezultă că P. T. născut la data de (...), a fost încorporat în Armata maghiară la data de (...) în R. 13 I., ca mitralior, până la data de (...), iar în perioada (...)-(...) a fost prizonier în fosta Uniune a
Republicilor Sovietice Socialiste. La data de (...) s-a căsătorit cu reclamanta
P. Ana (născută Chereji), și a decedat la data de (...).
Așadar, P. T. a fost încorporat și ulterior a luptat în armata Ungariei hortiste, ostilă României după ocuparea Ardealului de N. în urma Dictatului de la V. din 30 august 1940. P. T. a fost prins în captivitate în timpul când lupta în Armata maghiară și a fost dus în prizonierat în fosta U.R.S.S. În acea perioadă, Ardealul de N. nu se afla sub jurisdicția S.ui Român.
Prin L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu a fost reglementată situația în care s-a aflat P. T., deoarece el nu a suferit o condamnare cu caracter politic, sau vreo măsură administrativă cu caracter politic potrivit art. 3 din aceeași lege, ori o altă măsură administrativă, prin săvârșirea căreia să fi urmărit vreunul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Faptul că lui P. T. i-ar fi fost recunoscută perioada de prizonierat ca vechime în muncă în temeiul Decretului-lege nr. 1., nu înseamnă că starea de prizonierat în care a căzut ca urmare a faptului că lupta într-o armată ostilă României, reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic sau ce poate fi asimilată acesteia, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2..
Neîncadrându-se ipoteza din acțiunea reclamantei în prevederile Legii nr. 2., înseamnă că în speță nu se pune problema nerespectării principiului nerectroactivității legii civile, ca urmare a pronunțării deciziei C. C. nr.
1358/2010.
Prima instanță a respins acțiunea precizată, iar nu doar acțiunea introductivă de instanță.
Prima zi de înfățișare s-a consumat la data de (...), când reprezentantul reclamantei a solicitat un termen pentru studierea întâmpinării depuse de pârât și nu pentru a formula o „precizare"; de acțiune.
Dispozițiile art. 132 alin. (1) C.pr.civ. privind amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării, sunt recunoscute în favoarea pârâtului, nicidecum a reclamantului.
Dar pârâtul care ar fi avut interes să invoce faptul că nu i s-a comunicat precizarea de acțiune, nu a declarat recurs împotriva sentinței și nici nu a invocat că prin aceasta ar fi suferit vreo vătămare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9, coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. ANA împotriva sentinței civile nr. 853 din 21 aprilie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
Red.TD:(...)-2 ex. Dact.CC:(...) Jud.fond:P. G.
| ← Decizia civilă nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1181/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
