Decizia civilă nr. 2900/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2900/R/2011
Ședința publică din 09 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. O. și recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 393 din
14 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat I. I. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 19 din dosarul C. de A. C. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta M. O., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamanta recurentă a înregistrat la dosar o întâmpinare la recursul declarat de pârât, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea acestui recurs ca nefondat, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă faptul că reclamanta a împuternicit-o pe doamna avocat I. I. M. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul instanței de recurs.
C. constată că la data de (...), pârâtul recurent a înregistrat la dosar o întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantă.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul recurent.
Ca o chestiune prealabilă, C. pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., natura juridică a căii de atac exercitată de reclamanta M. O., având în vedere că aceasta a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, deși această hotărâre a fost pronunțată la data de (...), după intrarea în vigoare a L. nr.
1., iar potrivit art. XXVI din L. nr. 1., toate cauzele având ca obiect L. nr. 2. sunt susceptibile de recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu ea a redactat calea de atac exercitată de reclamantă, iar calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este recursul și nu apelul, având în vedere prevederile art. XXVI din
L. nr. 1..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac este recursul, ca urmare a modificării L. nr. 2. prin L. nr. 1..
În urma deliberării, C. constată că împotriva hotărârii primei instanțe, calea de atac este recursul, potrivit prevederilor art. XXVI din L. nr.
202/2010, întrucât chiar și prin precizarea de acțiune depusă la dosarul instanței de fond, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 5 lit. a din L. nr.
2..
În temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., C. din oficiu, invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului a următoarelor prevederi legale: art. 14 din C. europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la C. adoptat în anul 2000, principiul discriminării și existența unei speranțe legitime.
Reprezentanta reclamantei recurente și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea de a se referi și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamantei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu de către instanță și solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței atacate, iar pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că prin L. nr. 2., persoanele care au suferit în perioada regimului comunist în urma aplicării unor măsuri administrative cu caracter politic, au fost repuse în termen pentru a putea solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit și de asemenea, arată că există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care persoane aflate în aceeași situație ca reclamanta recurentă, au obținut daune morale și după apariția L. nr. 1..
C. aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei recurente că acele dispoziții pe care nu le-a invocat în fața primei instanțe să nu le mai susțină.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că așa cum rezultă din actele depuse la dosarul C., care a fost depus în copie la dosarul instanței de fond, reclamanta recurentă a fost exmatriculată din facultate întrucât aparținea unui cult religios care la acea vreme era interzis în R.ia, iar apartenența la acest cult religios era privită ca o atitudine dușmănoasă față de regimul comunist, motiv pentru care, apreciază că măsura administrativă aplicată reclamantei, respectiv exmatricularea acesteia dinfacultate și obligarea ei la restituirea bursei de studii primită la vremea respectivă are un caracter politic și totodată, arată că acțiunea reclamantei a fost întemeiată și pe art. 5 lit. a din L. nr. 2..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță, respectiv a excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în calea de atac a recursului, prin invocarea de către reclamantă a prevederilor legale mai sus arătate și respingerea recursului declarat de reclamantă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că acest recurs este fondat și ca atare solicită admiterea lui, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii promovate de reclamantă, acțiune care nu a avut ca petite constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în exmatricularea reclamantei din facultate, în anul 1981 și obligarea pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cu titlu de daune materiale a bursei de studii primită de reclamantă înainte ca aceasta să fie exmatriculată din facultate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că Tribunalul Cluj nu a făcut altceva, decât a enumerat prevederile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., apoi a făcut referire la starea de fapt și la textele invocate, după care a constatat că măsura administrativă aplicată reclamantei, are caracter politic, însă în opinia sa, nu suntem în prezența unei măsuri administrative cu caracter politic, deși măsura exmatriculării reclamantei din facultate este dovedită și este abuzivă, iar în al doilea rând reclamantei i s-a încălcat dreptul la religie, astfel încălcându-se și alte drepturi, precum ar fi dreptul la viață și dreptul la libera exprimare.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că acest cult religios
";M. lui I., a început să funcționeze în anul 1911, a intrat în ilegalitate în luna august 1949 și a revenit în legalitate după anul 1990, astfel încât, în perioada 1949 - 1989 persoanele care au aparținut acestui cult religios au fost pedepsite, însă prin D. nr. 3. a fost soluționat recursul în interesul legii și s-a ajuns la concluzia că persoanele condamnate pentru neprezentarea la încorporare din motive religioase au comis infracțiuni de drept comun, iar în opinia sa, exmatricularea din facultate și încălcarea dreptului la religie sunt de prin asimilare nu sunt măsuri administrative cu caracter politic, motiv pentru care, consideră că S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata daunelor materiale reprezentând plata bursei de studii, care a fost restituită de reclamantă după exmatricularea acesteia din facultate.
În ceea ce privește daunele morale, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că prima instanță în mod corect a aplicat D. C. C. a R.iei nr.
1..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 393 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta M. O., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. G. A F. P. C., având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de
50.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. O. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință s- a constatat caracterului politic al măsurii exmatriculării reclamantei din I. P. C.-N., luată prin dispoziția nr. 3468/(...) a acestei instituții.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 3.133,32 lei reprezentând valoarea actualizată a sumei de 7.580,72 lei, contravaloarea bursei pe care reclamanta a fost obligată să o restituie ca urmare a exmatriculării precum și suma de 2919,76 lei dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă a exmatriculării și și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2..
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., în vigoare la data introducerii acțiunii, "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecata, in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a G. nr. 2. 1999, aprobata cu modificari si completari prin L. nr. 5., cu modificarile si completarile ulterioare" .
Ulterior, prin OUG nr. 6. dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1.
10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 2. 5.000 de euro pentru soțul/ soția și descendenții de gradul I;
3. 3.2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea".
Prin decizia nr. 1. a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), s- a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici omodificare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221 /2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a invocat și dispozițiile art. 998
și 999 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
În ceea ce privește excepția lipsa calității procesuale pasive a S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, instanța a constatat că reclamanta au solicitat acordarea de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin măsura administrativă de organele statului, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă, fiind reprezentat în acest sens de M. E. și F., în temeiul dispozițiilor art.25 alin. 2 din Decretul nr.31/1954.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr.167/1958 "termenul prescripției este de 3 ani", iar conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cît și pe cel care răspunde de ea".
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al reclamantei pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data luării acestei măsuri, deoarece în acel moment aceasta cunoștea toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a reclamantei ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Î. C. de C. și Justiție (de ex. decizia nr. 3769/2007, pronunțată în dosarul nr. (...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța a mai reținut că la data de (...) a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamanta ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru măsura politică suferită, dacă aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Instanța nu a luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a L. nr. 2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, instanța a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care a admis excepția și a respins capătul de cerere privind daunele morale, dreptul la acțiune fiind prescris.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța a reținut că prin hotărârea din 4 martie 1981 a Adunării generale a Asociației Studenților Comuniști s-a hotărât excluderea reclamantei din rândul membrilor UTC și ASC "pentru practicarea cultului religios interzis M. lui I. și pentru deteriorarea carnetului de membru al UTC". În aceeași hotărâre se menționează că în cazul în carereclamanta renunță la cultul religios este posibil să se ridice sancțiunea, în caz contrar se va propune exmatricularea.
Prin dispoziția nr. 3468/(...) a I.ui P. C.- N. s-a dispus exmatricularea reclamantei pentru "gravă încălcare a disciplinei universitare", iar prin chitanța nr. 9493/(...) reclamanta a restituit suma de 7580,72 lei, reprezentând bursa.
Din actele comunicate de C. rezultă că reclamanta a fost urmărită de securitate deoarece "era membră a sectei M. lui I.".
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Conform dispozițiilor art. l alin. 3 din aceeași lege "constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. 1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art. 2 alin. l lit. d și e din OUG nr. 2. "constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor ci vile și politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială".
Raportat la starea de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a considerat întemeiată cererea reclamantei privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a exmatriculării sale, fiind evident că faptele care s-a luat măsura intră în categoria celor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., în condițiile în care reclamanta a fost exmatriculată din facultate doar pe considerentul că aparținea cultului religios "M. lui I.", fiindu-i astfel încălcat dreptul la a-și manifesta religia.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., instanța urmează să constate caracterului politic al măsurii administrative a exmatriculării.
Referitor la cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la restituirea bursei de studiu, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, poate solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Instanța a constatat că, urmare a măsurii exmatriculării, reclamantei i s-a confiscat suma de 7580,72 lei, reprezentând bursa de studiu, aceastăsumă constituind un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența CEDO.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de exp. C. O. rezultă că valoarea actualizată a sumei de 7.580,72 lei este de 3.133,32 lei, iar dobânda legală aferentă acestei sume este de 2.919,76 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta M. O. și pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. a J. C.
Reclamanta M. O. a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, referitor la respingerea capătului de cerere privind acordarea de daune morale, a arătat că L. nr. 2. are ca obiect stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor măsuri administrative asimilate acestora.
Arată că nu a renunțat la invocarea art. 5 din L. 2.. Nu a beneficiat niciodată de nicio măsură compensatorie de despăgubire pentru daune morale sau pentru pierderea materială suferită, conform OUG 2. sau Decretul-Lege 118/1990.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune arată că pentru daunele morale solicitate pentru măsura administrativă de natură politică, această excepție trebuie respinsă.
În ceea ce privește măsura administrativă politică, consideră că se află în termenul general de prescripție de 3 ani. Potrivit legii, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului. Ori, în cauză acest drept s-a născut odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 2., lege care a repus-o pe recurentă în dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudicii cauzate de măsura abuzivă.
Cu privire la faptul că nu s-ar mai putea acorda în baza L. nr. 2. despăgubiri morale, este adevărat că art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. care constituie temeiul juridic al dreptului de a obține daune morale, a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1. a C. C., instanța trebuie să considere însă că această decizie nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol la data pronunțării acestei decizii, ci eventual este aplicabilă celor înregistrate ulterior pronunțării sale.
A aprecia în alt mod, ar însemna să existe un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la despăgubiri pentru condamnări politice, în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul legii nr. 2. s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului. În sensul aplicării principiului neretroactivității este și jurisprudența CEDO - H. din 8 martie 2006 cauza Blecic vs.Croația.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că măsura respectivă, precedată de excluderea reclamantei din rândul UTC și ASC a fost determinat de practicarea cultului religios M. lui I. și a avut la bază convingerile de natură religioasă ale acesteia.
Așadar, nu se poate considera că scopul represiv și sancționator al măsurii exmatriculării din cadrul facultății a fost determinată strict de orânduirea comunistă și mai ales de rațiuni de natura politică.
În acest context al inexistenței unei măsuri administrative cu caracter politic arată că este neîntemeiată obligarea M.F.P. în calitate de reprezentant al S. R. la plata sumei reprezentând contravaloarea bursei, în condițiile în care aceasta a fost restituită ca urmare a faptului că nu a mai urmat cursurile I.ui P. C., situație în care nu putea beneficia de bursa de studii.
De asemenea instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanta a redobândit calitatea de studentă începând cu anul 1981, realizând o actualizare a bursei până la data introducerii acțiunii, precum și dobânzile legale aferente.
Consideră că hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub aspectul obligării pârâtei la plata întregului cuantum al cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamantă în fața instanței de fond.
Procedând în această manieră tribunalul a încălcat prevederile art.274-
276 C.proc.civ., care prevede că numai partea care a pierdut cauza poate fi obligată la plata acestora.
Nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina M.ui F. P., chiar dacă la data promovării acțiunii dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi din L. 2. erau în vigoare, iar, ulterior acestea au devenit neconstituționale urmare a pronunțării deciziei nr.1. a C. C..
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, C. de
A. reține următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din L. nr. 2., „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu … "
Din acest text legal reiese că este necesară îndeplinirea unei duble condiții pentru ca o măsură administrativă să aibă caracter politic, în înțelesul L. nr. 2., prima condiție este ca măsura să fie luată de organele fostei miliții sau securități, iar a doua condiție este ca măsura să aibă ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
În speță nu este îndeplinită nici una din cele două condiții, dat fiind că măsura a fost luată de către I. P. C.-N. și a constat în exmatricularea reclamantei din această unitate de învățământ.
Aceasta, exmatricularea, poate fi analizată ca o măsură abuzivă dar nu una care să se încadreze în ipotezele L. nr. 2., și oricum dacă statul nu a înțeles să acorde despăgubiri pentru altfel de măsuri abuzive decât cele prevăzute expres de textul legal mai sus indicat, instanța nu poate analiza dacă o astfel de măsură este abuzivă și se acorde despăgubiri dat fiind că prin decizia nr. 1. a C. C. s-a statuat că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin H. din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin H. din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodată, instanța de la S. are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun (H. din 23 noiembrie 1983 în Cauza Van der Mussele contra Belgiei, H. din 9 octombrie 2003 în
Cauza Slivenko contra Letoniei, H. din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei). Referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de către stat, aceeași Curte a stabilit că nu se poate interpreta că ar exista vreo obligație generală a statului de a restitui proprietăți care au fost expropriate înainte de ratificarea C. ori că ar exista posibilitatea impunerii unor restricții asupra libertății statelor de a stabili scopul și condițiile oricărei restituiri către foștii proprietari. (H. din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecký contra Slovaciei, H. din 4 martie 2003 în Cauza Jantner contra Slovaciei, D. asupra admisibilității din 13 decembrie 2005 în Cauza Bergauer și alții contra Cehiei).
Acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale care își are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Prin similitudine cu persoanele condamnate politic, și persoanele ce au suferit în timpul fostului regim de alte măsuri ale acestuia nu pot solicita acordarea de despăgubiri deoarece astfel de compensări sunt acordate în achitate iar nu în baza vreunei obligații a statului.
Pe de altă parte, în ce privește temeiul pentru care s-a luat măsura administrativă, apartenența la O. R. "M. lui I.", C. reține că prin D. nr. 3. a Î. C. de C. și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit.
„a"; din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și 354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motive politice.
Art. 1 alin. 1 lit. „a"; din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede că „Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;"
Art. 1 din L. nr. 2. prevede că „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945."
Chiar dacă temeiul prezentei acțiuni nu îl constituie dispozițiile din
Decretul-Lege nr. 118/1990 și deci nu sunt direct aplicabile cele statuate prin D. nr. 32 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, trebuie constatat că ambele acte normative au același scop, repararea în diferite moduri a prejudiciilor suferite ca urmare a unor condamnări politice, și definesc în același fel astfel de condamnări.
Or, nu se poate admite ca sub imperiul unei legi o condamnare să fie considerată politică iar sub imperiul unei alte legi, dar după aceleași criterii, un același fel de condamnare să nu mai fie considerată condamnare politică.
Cele expuse în motivarea Deciziei nr. 3. sunt argumente pertinente și pe deplin valabile în prezenta cauză, mutatis mutandis în ce privește măsurile administrative.
În cauză, dacă o condamnare având la bază apartenența la O. R. "M. lui I.", nu constituie condamnare cu caracter politic, cu atât mai puțin o măsură administrativă luată în baza aceluiași temei nu poate constitui o măsură administrativă cu caracter politic.
Cu privire la capetele accesorii acestea vor fi respinse dat fiind că au aceași soartă cu capătul de cerere principal.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, 3041, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul S.
R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.
393 din 14 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, obligarea pârâtului la plata contravalorii bursei actualizate și a dobânzii legale, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Restul dispozițiilor sentinței recurate, în ce privește soluționarea excepțiilor, vor fi menținute ca legale și temeinice.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. O. împotriva aceleași sentințe, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 393 din 14 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, obligarea pârâtului la plata contravalorii bursei actualizate și a dobânzii legale, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de reclamantă în contra aceleiași sentințe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - T. I.D. - Tribunalul Cluj
A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 276/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5281/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
