Decizia civilă nr. 128/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 754 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată părțile au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 754 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul S. C., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru daune morale, pe motiv că, deși bunicul său, defunctul V. M., a suferit o condamnare politică în sensul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., fiicadefunctului, mama reclamantului, numita S. R., la rândul ei, a formulat o astfel de cerere, admisă prin S. civilă nr. 4. a aceleiași instanțe.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. II lit. a din L. nr. 2., pot solicita despăgubiri descendenții persoanei condamnate politic până la gradul II, în lipsa unei dispoziții derogatorii exprese a Legii nr.2., cu privire la descendenți, tribunalul apreciază că sunt aplicabile regulile devoluțiunii legale.
Conform regulilor devoluțiunii legale, rudele defunctului cu vocație succesorală generală nu sunt chemate toate împreună și deodată la moștenire, legiuitorul instituind o ordine concretă la moștenire.
Devoluțiunea legală este guvernată de principiul priorității clasei de moștenitor din care fac parte rudele, iar în cadrul aceleiași clase este guvernată de principiul priorității gradului de rudenie. A. spus, în cazul moștenitorilor din clase diferite au prioritate cei din clasele mai apropiate, iar între moștenitorii din aceeași clasă are prioritate gradul de rudenie mai apropiat. Scopul legii nr.2. a fost acela de a acorda despăgubiri foștilor condamnați politici pentru suferințele pricinuite în urma condamnării. Este vorba, prin urmare, de prejudicial suferit de cel condamnat care este numai unul și de care poate beneficia potrivit regulilor anterior amintite moștenitorul din clasa și gradul cel mai apropiat. Prin obținerea unei hotărâri de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de defunctul V. M. de către un descendent de gradul I, descendentul de gradul II este înlăturat.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamantul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pe motiv că legea reparatorie instituie o regulă derogatorie de la principiile care guvernează devoluțiunea legală, întrucât prevede că doar soțul supraviețuitor înlătură dreptul descendenților de a solicita despăgubiri, fără a distinge, însă între descendenți, legea specială fiind derogatorie de la dispozițiile generale ale Codului civil, tocmai pentru că distinge între categoriile de descendenți, judecătorul neputând formula distincții acolo unde legea nu distinge.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat,reiterând considerentele sentinței și invocând, în plus, decizia C. Constituționale nr. 1358 / 2010, prin care dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază căacesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum corect a reținut prima instanță, în condițiile în care legea prevedea acordarea de despăgubiri moștenitorilor, pentru situația în care, condamnatul politic a decedat, în ceea ce-i privește pe moștenitori, sunt aplicabile regulile devoluțiunii succesorale legale, reclamantul fiind înlăturat de la succesiunea defunctului de mama sa, care a formulat o cerere identică.
Nu sunt fondate apărările acestuia referitoare la împrejurarea că legea nu face o astfel de distincție între descendenți, întrucât legea specială de reparație se completează cu legea generală în materie de moștenire, care este Codul civil.
În plus, textul de lege ce a constituit fundamentul juridic al acțiunii a fost declarat neconstituțional, prin decizia nr. 1358/(...) a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. Constituționale în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul său în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va respinge apelul ei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 754 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.S. S.
| ← Decizia civilă nr. 5243/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
