Decizia civilă nr. 2263/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2263 /R/2011
Ședința publică din data de 23 iunie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
J.ecători : A. C.
G. : S. - D. G.
A. A. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva deciziei civile nr. 248 /A din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții S. E., R. M. A. și C. M. E., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat D. Contra cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâților intimați, avocat C. G., lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit de domnul expert P. F., privind evaluarea imobilului și dovada comunicării acestuia cu pârâții intimați.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului, punând în vedere reprezentantului reclamantei recurente ca în concluziile pe care le formulează să se refere și la aspectul că hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel doar de intimate, că apelul a fost admis doar în ceea ce privește probele legate de bijuteriile din masa succesorală, că recursul privește aspecte ce țin de valoarea imobilului în litigiu și în raport de aceasta, admisibilitatea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, instanța trebuind să acorde cheltuieli de judecată în apel, având în vedere că apelul a fost admis pe alte motive decât cele invocate în declarația de apel, reclamanta nefiind în culpă.
Susține că recursul este admisibil chiar dacă nu a declarat apel împotriva instanței de fond, motivat pe faptul declinului pieței imobiliare în raport de anul 2009, când s-a efectuat expertiza de evaluare a imobilului și data prezentă, apreciind că se impune modificarea valorii construcției pentru rațiuni de echitate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării probei cu expertiza privind evaluarea imobilului construcție, arată că reclamanta nu a declarat apel, aceasta având posibilitatea ca să solicite o astfel de probă
, apreciind critica ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește proba privind raportul de expertiză depus la ddosar, solicită ca instanța să-l considere inadmisibil în raport de prev. art. 305 C.pr.civ, solicitând, în consecință, respingerea recursului ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9. noiembrie 2009 a J.ecătoriei B. M. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtele S. E., R. M. A. și C. M. E., și în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. Ș. I., decedat la data de (...), se compune din cota de ½ parte din următoarele bunuri mobile și imobile: apartament cu 4 camere, dependințe, garaj și boxă, situat în localitatea B. M., str. Hortensiei, nr. 5/33, înscris în CF nr. 10857/33, nr. topo 1589/6 și nr. topo
1589/10, în valoare de 159.945 lei; autoturism marca Volskwagen Golf
IV, serie șasiu WVWZZZ1JZ4D075881 în valoare de 15.816 lei; suma de 7.299,63 lei aflată în depozit la BRD G. S. G. - S. B. M. T. valoare masă partajabilă: 183.060,63 lei.
S-a constatat că au calitate de moștenitori ai defunctului reclamanta C. A., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă parte din succesiune de 2. S. E., în calitate de ascendent privilegiat, cu o cotă parte din moștenire de 1. R. M. A. și C. M. E., în calitate de colaterali privilegiați, care împreună au o cotă parte din succesiune de
3/6 (fiecăreia revenindu-i câte o cotă parte de 3.) și s-a dispus ieșirea din indiviziune , a fost atribuit reclamantei C. A. imobilul apartament situat în localitatea B. M., str. Hortensiei, nr. 5/33, județul M., în valoare de 159.945 lei.
Reclamanta C. A. a fost obligată să le plătească pârâtelor sulta cuvenită, după cum urmează:pârâtei S. E., suma de 26.657 lei; pârâtei
R. M. A., suma de 39.986 lei; pârâtei C. M. E., suma de 39.986 lei.
S-a atribuit pârâtelor în indiviziune bunul mobil reprezentat de autoturismul marca Volskwagen Golf IV, în valoare de 15.816 lei.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantei sulta cuvenită din acest bun, după cum urmează: pârâtei S. E., suma de
2.636 lei; pârâtei R. M. A., suma de 3.954 lei; pârâtei C. M. E., suma de 3.954 lei.
Prin aceeași sentință, s-a dispus partajarea cotei de ½ parte din suma de 7.299,63 lei aflată în depozit la BRD G. S. G. - S. B. M., astfel:suma de 1.216 lei îi revine reclamantei C. A. suma de 2.433,21 lei le revine, în indiviziune, pârâtelor.
S-a constatat că masa succesorală este gravată de un pasiv succesoral, compus din:suma de 1.893,25 euro, cu penalități de întârziere aferente reprezentând rate neachitate pentru autoturismulmarca Volskwagen Golf IV și suma de 7.007,68 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, s-a constatat existența unui drept de creanță în patrimoniul reclamantei C. A., constând în: suma de
1.262,16 euro și penalități aferente reprezentând rate neachitate pentru autoturismul marca Volskwagen Golf IV; suma de 4.671,78 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantei următoarele sume:
- pârâta S. E. de 315,54 euro și penalități aferente reprezentând rate neachitate pentru autoturismul marca Volskwagen Golf IV; suma de 1.167,94 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare;
- pârâta R. M. A. suma de 456 euro și penalități aferente reprezentând rate neachitate pentru autoturismul marca Volskwagen Golf IV; suma de 1.751,91 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare;
- pârâta C. M. E. suma de 456 euro și penalități aferentereprezentând rate neachitate pentru autoturismul marca Volskwagen Golf IV; suma de 1.751,91 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
A fost respinsă cererea reclamantei C. A. privind includerea la masa de împărțit a bunurilor mobile reprezentate de bijuterii și ceas de mână A.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante S. E., R. M. A. și C. M. E., în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă C. A., și în consecință:
S-a constatat că au calitatea de bunuri proprii ale defunctului C. Ș. I., următoarele bunuri mobile:
- bijuterii constând în : 1 bucată colier (60,24 gr. aur), în valoare de
4.546,31 lei; 1 bucată inel (5,40 gr. aur), în valoare de 407,53 lei; 1 bucată brățară (23,81 gr. aur), în valoare de 1.796,94 lei. Valoarea totală a bijuteriilor este de 6.750,78 lei.
- ceas de mână marca A., în valoare de 500 lei.
T. valoare bunuri proprii ale defunctului: 7.250,78 lei.
Au fost atribuite pârâtelor în indiviziune, toate bijuteriile ale căror caracteristici au fost arătate mai sus, precum și bunul mobil reprezentat de ceasul de mână marca A.
Au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantei C. A., sulta cuvenită, după cum urmează: pârâta S. E., i-a plătit reclamantei suma de 1.208,46 lei; pârâta R. M. A., i-a plătit reclamantei suma de
1.812,69 lei; pârâta C. M. E., i-a plătit reclamantei suma de 1.812,69 lei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante privind constatarea calității de bunuri proprii ale defunctului C. Ș. I. asupra imobilului apartament situat în localitatea B. M., str. Hortensiei, nr. 5/33, județul M..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante privind includerea în masa succesorală a bunului mobil reprezentat de autoturismul marca Smart cu număr de înmatriculare CH 244 RA.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtele- reclamante privind partajarea bunurilor mobile reprezentate de o pereche de cercei din aur și de un ceas de mână marca A., din aur.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamanta C. A., asupra imobilului apartament identificat mai sus.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta
C. A. s-a căsătorit cu C. Ș. I., la data de (...), iar potrivit certificatului de deces, acesta din urmă a decedat la data de (...).
Pârâtele sunt mama, respectiv surorile defunctului C. Ș. I., aspect necontestat de nici una dintre părțile litigante.
La data de (...) a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 29895 potrivit căruia cei doi soți, C. A. M. și C. Ș.
I. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în B. M. str. Hortensiei nr. 5/33, înscris în CF 10857/33 B. M. nr. top. 1589/6 și 1589/10, compus din patru camere și dependințe, garaj, boxă, în suprafață construită de 100 mp., iar potrivit cuprinsului contractului cei doi soți cumpărători au declarat că au luat la cunoștință de prev. art. 30 din Codul familiei.
Pârâtele au susținut că suma de 50.000 - 60.000 euro primită de defunct cu titlu de despăgubiri în urma unui accident de circulație, constituie bun propriu al definctului.
Martorii G. I. și G. C., prieten cu defunctul C. Ș. I. au afirmat că
știu de la acesta despre accidentul produs în anul 2002, în care a fost implicat, accident în urma căruia, defunctul i-a spus de asemenea că a primit suma de 50.000 - 60.000 euro, sumă pe care a arătat că a folosit-o pentru achiziționarea imobilului.
Ambii martori arătați au fost audiați la solicitarea pârâtelor și se observă că potrivit depozițiilor lor, aceștia au luat cunoștință în mod indirect de aspectele relatate, neputând fi reținute de către instanță ca probe care să ducă la soluționarea cauzei.
De asemenea, instanța a mai arătat că nici cu înscrisurile prezentate mai sus, pârâtele nu au dovedit caracterul de bun propriu al imobilului, reținând că asemenea înscrisuri nu au valoare probantă, câtă vreme nu poartă datele de identificare ale unor unități bancare care ar fi emis acel extras de cont, și nici nu poartă o semnătură sau o ștampilă de autentificare a conținutului acestuia.
Prin urmare, constatând că imobilul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuția egală a celor doi soți în scopul asigurării în R. a unei locuințe comune, conform depozițiilor martorilor audiați, precum și faptul că acesta nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii, instanța a reținut caracterul de bun comun al imobilului respectiv.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în specialitatea construcții, imobilul apartament a fost evaluat la suma de
74.683 euro sau 319.891 lei.
În componența masei succesorale instanța a cuprins și cota de
1/2 parte din autoturismul marca VW Golf IV ale cărui caracteristici au fost arătate mai sus, precum și din suma de 7.299,63 lei, aflată îndepozit la BRD G. S. G. - S. B. M., bunuri al căror caracter comun a fost cunoscut de ambele părți.
Reținând că reclamanta C. A. și-a adus contribuția în mod egal la dobândirea imobilului bun comun, precum și faptul că astfel aceasta deține o cotă mai mare față de pârâte din acest bun, în acord cu prevederile art. 6739 Cod procedură civilă, instanța i-a atribuit imobilul reclamantei, iar pentru egalizarea loturilor, aceasta a fost obligată la plata sultei cuvenite pârâtelor. Bunul mobil reprezentat de autoturismul marca VW Golf IV a fost atribuit pârâtelor, în indiviziune, având în vedere acordul pârâtelor și al reclamantei exprimat în acest sens (art. 6739 Cod procedură civilă), de asemenea cu consecința obligării acestora la plata sultei cuvenită reclamantei). Cota de 1/2 parte din suma de 7.299,63 lei aflată în depozit la BRD- S. B. M., a fost împărțită între părțile în favoarea cărora s-a reținut calitatea de moștenitori ai defunctului, proporțional cu cota parte cuvenită fiecăreia. Instanța a constatat că masa succesorală este grevată de un pasiv succesoral, ce se compune din următoarele sume: - 1.893,25 euro, cu penalitățile de întârziere aferente, sumă ce reprezintă contravaloarea ratelor care nu au fost achitate pentru bunul mobil constând în autoturismul marca VW Golf IV, reprezentând adresa înaintată reclamantei de către C. F. SA - C., prin care i s-a solicitat acesteia plata sumei de mai sus, reprezentând debit, cu penalitățile aferente, ca urmare a încheierii unui contract de finanțare, de către defunctul C. Ș. I., cu societatea de mai sus; - suma de 7007,68 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare care a fost dovedită potrivit următoarelor înscrisuri: fila 222 - factura fiscală seria A nr. 475/(...) și chitanța nr. 2108316/(...) - în valoare de 704,48 lei, reprezentând produse alimentare pentru paos, fila 223 - factura fiscală nr. 15/(...) și chitanța nr. 7/(...) în valoare de 3000 lei, reprezentând masă servită înmormântare, chitanța nr. 28/(...), în valoare de 1800 lei, reprezentând sicriu, bonul fiscal eliberat la data de (...) de hipermarchetul R., în valoare de 208,59 lei, comanda întocmită la data de (...) de SC B. T. SRL, privind prepararea unor produse în valoare de 461 lei. La suma de mai sus s-a adăugat și valoarea de 1459 lei, conform bunului fiscal de la fila 220, reprezentând monument funerar. Deși reclamanta a depus pentru a dovedi acest aspect factura fiscală în 34/(...), fila 220, în valoare 12.450 lei, instanța a considerat că numai suma de 1459 lei este dovedită de către reclamantă că a fost achitată pentru realizarea monumentului funerar, deoarece pentru diferența până la totalul sumei înscrise în factura fiscală, nu a fost depusă vreo altă chitanță sau vreun alt bon fiscal care să ateste plata efectivă a unor asemenea sume. Constatând existența unui drept de creanță care s-a născut astfel în patrimoniul reclamantei, pârâtele au fost obligate, proporțional cu cota parte cuvenită din masa succesorală la suportarea cheltuielilor prilejuite de înmormântarea defunctului. C. reconvențională formulată în cauză de pârâte a fost admisă în parte, în sensul constatării calității de bunuri proprii ale defunctului, în ceea ce privește bijuteriile enumerate în dispozitivul sentinței și unceas de mână A., bunuri a căror valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză la nivelul sumei de 7.251 lei. Bijuteriile se află în prezent la reclamantă, iar în ceea ce privește structura acestora, instanța a reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni la momentul efectuării expertizei, în raport cu precizarea de acțiune de la fila 50, 52. Reclamanta a susținut că asemenea bunuri mobile au calitatea de bunuri comune, însă nu a produs vreo dovadă în acest sens, spre deosebire de pârâte care, prin depoziția martorului G. C., au dovedit că asemenea bijuterii au fost purtate de defunct și înainte de încheierea căsătoriei părților. Prin urmare, față de prevederile art. 31 lit. c Codul familiei, instanța a reținut caracterul de bunuri proprii ale defunctului, a acestor bijuterii. Bijuteriile ale căror caracteristici au fost arătate în dispozitivul sentinței, au fost atribuite, în indiviziune pârâtelor, având în vedere acordul părților exprimat în acest sens (art. 6739 Cod procedură civilă), cu consecința obligării lor la plata sultei cuvenite reclamantei. Pârâtele reconvenționale au mai solicitat să se constate că în componența masei succesorale rămase după defunctul C. Ș. I., se include și un autoturism marca Smart, dobândit de ambii soți în timpul căsătoriei, autoturism ce a avut numărul de înmatriculare CH 244 RA. Existența unui asemenea bun în patrimoniul soților nu a fost dovedită de către pârâtă, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar și care fac referire la un autoturism marca Smart, instanța a constatat că acesta nu mai aparținea de multă vreme celor doi soți, fiind înstrăinat unei terțe persoane încă din timpul vieții defunctului. Martorul G. I., audiat la solicitarea pârâtelor, a declarat cu privire la un asemenea bun, faptul că din auzite știe că cei doi soți au mai cumpărat și un autoturism marca Smart, dar nu a văzut acest lucru, relatări cu privire la care instanța a reținut că nu prezintă nici o relevanță sub aspect probatoriu, dată fiind incertitudinea unor asemenea rețineri. Nici existența unei perechi de cercei din aur și a unui ceas de mână marca A. din aur, nu a fost dovedită de pârâte. Ca atare, instanța a respins cererea reconvențională formulată în acest sens. Ca o consecință a constatării calității de bun comun a imobilului apartament și a atribuirii acestuia reclamantei, s-a dispus totodată înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit de aceasta asupra bunului respectiv. Cu compensarea cheltuielilor făcute de părți cu procesul, instanța a constatat că acesta le profită tuturor. Prin decizia civilă nr. 248 din (...) a T.ui C. a fost admis în parte apelul declarat de către pârâtele-reclamante S. E., R. M. A. și C. M. E., împotriva sentinței civile nr. nr. 9. noiembrie 2009 a J.. B. M., care a fost schimbată în parte în sensul că au fost obligate pârâtele- reclamante să-i plătească reclamantei-pârâte C. A., sulta cuvenită, în raport de bijuteriile atribuite acesteia, după cum urmează: - pârâta S. E. îi va plăti reclamantei suma de 604,23 lei - pârâta R. M. A. îi va plăti reclamantei suma de 906,34 lei - pârâta C. M. E. îi va plăti reclamantei suma de 906,34 lei. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apartamentul în litigiu a fost dobândit de către reclamantă împreună cu defunctul său soț în timpul căsătoriei. Operează așadar prezumția comunității de bunuri. P. ca pârâtele să probeze apartenența bunului imobil la masa bunurilor proprii ale defunctului trebuia să dovedească incidența prev. art. 31 lit. e. și f. invocate în susținerea punctului lor de vedere și astfel să răstoarne prezumția că bunul este bun comun. În cauză a fost administrată proba testimonială și proba cu înscrisuri prin care s-au adus anumite elemente probatorii în acest sens, însă nu suficiente. Într-adevăr, așa cum au susținut și apelantele, unii dintre martorii audiați au declarat că apartamentul a fost cumpărat din banii încasați de către defunct cu titlu de indemnizație de asigurare urmare accidentului auto în urma căruia acesta a suferit o vătămare corporală. Martorii nu au luat la cunoștință în mod direct faptele despre care relatează, ci declarațiile lor s-au bazat bazează pe spusele defunctului. În cadrul probei cu înscrisuri s-a depus atât la dosarul primei instanțe (însă într-un exemplar care nu permitea stabilirea certă a originii înscrisului) cât și la dosarul de apel, un extras de cont al unei bănci din Italia, respectiv B. del Chianti Fiorentina e Monteriggioni, din care a rezultat că în contul defunctului C. Ș. a intrat la (...) suma de 52.750 E. Nu există date în extrasul de cont pentru a verifica de unde provine suma de 52.750 E. Coroborând înscrisul cu declarațiile martorilor s-a stabilit că suma respectivă reprezintă indemnizația de asigurare. La (...) s-a realizat un transfer în străinătate al sumei de 25.010 E. Sume semnificative se retrag din cont și la alte dăți (de ex. 9.508 Euro la (...), 10.000 euro la (...)), fără ca de fiecare dată să se achiziționeze un imobil. Așadar virarea sumei de 52.750 Euro și transferul în străinătate a sumei de 25.010 Euro nu sunt singurele operațiuni cu sume mai mari operate în contul defunctului. Din declarațiile martorilor audiați a rezultat și faptul că reclamanta a avut și ea un loc de muncă în străinătate. Dacă la acestea se adaugă veniturile din muncă ale soțului și darul de nuntă, se poate vorbi despre strângerea unui capital, a unor economii care au permis achiziționarea de către soți a unui apartament în R.. Prețul apartamentului nu a fost unul semnificativ raportat la potențialul financiar al celor doi soți care, prin câștigurile realizate cu diverse titluri, și-au permis achiziționarea acestuia. Nu s-a putut stabili așadar cu certitudine că apartamentul în litigiu a fost achiziționat tocmai din banii obținuți de către defunct cu titlu de indemnizație de asigurare. În aceste condiții prezumția comunității de bunuri nu s-a putut susține că ar fi fost răsturnată, astfel încât prima instanță în modcorect s-a raportat la bunul imobil ca incluzându-se în categoria bunurilor comune și nu proprii ale defunctului. În ceea ce privește autoturismul marca Smart tribunalul a reținut că nu s-a dovedit cu vreun înscris că bunul respectiv ar fi existat în patrimoniul soților sau, mai bine zis, că aceștia ar fi deținut două autovehicule marca „Smart";, din care unul s-a înstrăinat și unul mai există. Chiar și martorii pârâtelor vorbesc despre un singur autoturism aparținând acestei mărci, martorul G. C. precizând chiar că soții ar fi avut un singur astfel de automobil. Nu au existat probe suficiente însă care să convingă instanța că în patrimoniul defunctului, la data decesului acestuia, ar fi existat un astfel de bun. F. că reclamanta a fost văzută circulând cu un autoturism marca Smart după decesul soțului nu dovedește și proprietatea bunului, bun care putea fi utilizat cu orice alt titlu, oneros sau gratuit. Bunul nu a fost supus nici expertizării reținându-se că a fost înstrăinat. Așadar neincluderea în masa succesorală a acestuia de către prima instanță a fost apreciată ca fiind corectă. Cu privire la cerceii pe care i-ar fi avut defunctul, martorii audiați au declarat că acesta folosea astfel de bijuterii, dar fără a oferi date concrete care să permită identificarea cerceilor (gramaj, model etc.). Nu există însă dovezi că în patrimoniul defunctului la momentul decesului existau astfel de bijuterii pentru a fi incluse în masa succesorală. Apartenența la masa de împărțit fiind infirmată de către reclamantă, în lipsa altor probe certe, prima instanță a pronunțat și sub acest aspect o hotărâre corectă. De asemenea nu au fost confirmate criticile apelantelor nici sub aspectul includerii în masă a unui ceas de aur marca „A."; în valoare de 5.000 de E. S. expertizare a fost prezentat un ceas „A."; care s-a dovedit a fi nonaur și, chiar dacă martorii au declarat că defunctul ar fi avut un ceas din aur „A.";, nu există nici o dovadă că vorbim despre două ceasuri aparținând aceleiași mărci. Martorii, și chiar defunctul, puteau să se înșele cu privire la caracteristicile ceasului care s-a crezut a fi de aur și valoros însă în urma expertizării dovedindu-se contrariul. A. au criticat hotărârea primei instanțe și pentru faptul că aceasta nu a stabilit cotele de proprietate pentru bunurile proprii ale defunctului. Dar nici nu era necesar, fiindcă acestea se includ în masă în cotă de 1/1, iar cotele de moștenire ale tuturor moștenitorilor au fost arătate pe prima pagină a dispozitivului. În raționamentul primei instanțe a intervenit însă o eroare la momentul calculului sultelor prin raportare la bijuterii. S. totală avută în vedere este de 7250,78 lei. Bijuteriile au fost atribuite pârâtelor în indiviziune. Reclamanta are dreptul la cota de 1/3 din moștenire, iar sultele pe care paratele sunt datoare să i le plătească trebuie să fie echivalentul cotei, adică 2416,92 lei. În cadrul clasei a II-a de moștenitori, între moștenitorii dinăuntrul acestei clase, antecesorului îi revine cota de 1/4, iar colateralilor privilegiați, împreună, cota de 3/4. Sultele pe care pârâtele le-au datorează reclamantei sunt în limitele cotei moștenite, astfel încât datoria de 2416,92 lei au fost împărțite astfel: mama defunctului a plătit 604,23 lei, iar surorile acestuia, fiecare, câte 906,34 lei. În ceea ce privește modalitatea de partajare a apartamentului, instanța a reținut că argumentul apelantelor, potrivit căruia acestea ar deține o cotă de proprietate superioară, nu subzistă, iar argumentele pentru care prima instanță a atribuit bunul reclamantei sunt pe deplin împărtășite și de către instanța de apel. Calculul sultelor prin raportare la autovehiculul marca Golf a fost corect efectuat de către judecătorie, fiindcă pe lângă cota de 1/3 din masa succesorală (deci din ½ din bun), reclamanta mai deține și cota ei proprie de ½ parte. Așadar, deține în total cota de 2/3 din dreptul de proprietate asupra autovehiculului, care, raportată fiind la suma de 15.816 lei, la cât se ridică valoarea bunului, reclamantei i se cuvine o sultă de 10.544 lei, căreia dacă i se aplică cotele de ¼ și 3/4, aplicabile înăuntrul clasei a II-a de moștenitori, despre care s-a făcut vorbire mai sus, ajungem tocmai la rezultatul la care a ajuns prima instanță. La fila 226, 227 din dosarul primei instanțe există dovada faptului că în patrimoniul succesoral se include și o datorie de 1893,25 euro cu penalități. A. și-au susținut poziția potrivit căreia acea datorie nu există prin aceea că, dacă ar fi existat, autovehiculul nu s-ar fi putut înmatricula în R.. Susținerea aceasta nu își are suport tocmai prin aceea că la f. 44 din dosarul de apel există dovada că de altfel nici nu s-a operat înmatricularea la noi în țară a respectivei mașini. În condițiile în care există probe care dovedesc existența datoriei și calculul primei instanțe prin aplicarea cotelor de moștenire este corect, instanța a respins apelului și sub acest aspect. S-a mai criticat hotărârea și pentru faptul că nu s-a procedat corect la efectuarea calculelor privitoare la pasivul succesoral. A. au susținut că se impunea compensarea cheltuielilor făcute de reclamantă prin parastasele ulterioare decesului cu cheltuielile prilejuite pârâtelor de acțiuni similare. Instanța a omis a se avea în vedere că acestea nu au formulat un petit reconvențional pentru includerea în pasiv a cheltuielilor făcute de către pârâte în acest scop. P. a putea vorbi de compensare trebuie să vorbim despre creanțe reciproce, certe sub aspectul existenței și a cuantumului. Or apelantele au depus niște adeverințe că s-au ocupat de organizarea slujbelor de parastas, dar nu s-a dovedit cuantumul sumelor cheltuite. Având în vedere că la suma dovedită de reclamantă ca incluzându-se în pasivul succesoral, cotele de moștenire au fost corect aplicate, hotărârea a fost apreciată corectă și sub acest aspect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar modificarea hotărârii și în consecință, obligarea pârâtelor la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel. În motivarea cererii principale a recursului care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., recurenta a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reevaluării imobilului construcție în litigiu. Acest lucru se impune, întrucât în fața instanței de apel nu a avut loc o reevaluare a apartamentului, deși acest lucru putea fi făcut în condițiile art. 295 alin. 2 și 292 Cod proc.civ. Este real că niciuna dintre părți nu au solicitat o astfel de probă în apel, însă piața imobiliară a determinat o scădere drastică a prețurilor, iar în contextul în care este reținută valoarea de 90.000 euro a apartamentului supus partajului și reclamanta obligată să plătească sultă prin raportare la această valoare, este evident faptul că, în prezent nu mai sunt corect aplicate cotele de moștenire, raportat la valoarea masei succesorale. Prin menținerea acestei valori a apartamentului se ajunge la situația în care sunt încălcate prevederile legale imperative referitoare la cotele cuvenite moștenitorilor, reclamanta fiind obligată să plătească o sultă care se ridică la 50% din valoarea actuală a imobilului, față de cota de 4. din valoarea totală a bunului, care se cuvine pârâtelor. Prin întâmpinarea depusă, intimate l-au opus admiterii recursului, arătând cu privire la cererea principală este inadmisibilă, întrucât este formulată pentru prima dată in recurs. În ce privește petitul subsidiar, intimatele au arătat că recurenta omite prev. art. 292 Cod proc.civ., că chiar dacă criticile aduse de apelante nu au fost admise în apel, schimbarea sentinței a avut loc doar prin formularea căii de atac a apelului, astfel că în mod corect s-au reținut incidența art. 274 Cod proc.civ. Examinând recursul declarat, curtea apreciază că este întemeiat în parte și în consecință, și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente: Cu privire la cererea principală de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, întemeiată pe art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. Potrivit acestui text de lege, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs după casare, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad. Motivul invocat de recurentă se regăsește în teza I a textului citat, dar cererea acesteia este nefondată, pentru că situația casării cu trimitere spre rejudecare se poate ivi doar dacă instanța de apel, efectiv nu a intrat în cercetarea fondului. Ori, în cauză, se constată că instanța de apel prin soluția de admitere în parte a apelului și schimbarea parțială a hotărârii instanței de fond, a soluționat cauza pe fond. C. de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea reevaluării imobilului în litigiu la valoarea actuală de circulație având în vedere declinul pieței imobiliare intervenit de la data efectuării expertizei până la soluționarea apelului și neadministrarea probei în apel, nu echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, astfel că sub acest aspect recursul este nefondat. Instanța de recurs a pus în discuția părților și faptul dacă recursul poate fi exercitat „omisso medio";, adică trecând peste calea de atac a apelului, având în vedere că recurenta nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 248/(...) a T.ui M.. Aceasta pentru că, potrivit art. 377 Cod proc.civ., dintre hotărârile judecătorești care pot forma obiect al recursului sunt hotărârile pronunțate în apel, indiferent de soluția care a pronunțat-o instanța de apel. În speță, curtea apreciază că recursul este admisibil chiar în această condiție, aceea că recurenta nu a exercitat calea de atac a apelului și urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente: Sentința civilă nr. 9071/(...) a J.ecătoriei B. M. a fost atacată cu apel de către pârâtele S. E., R. M. A. și C. M. E., care au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale și respingerea acțiunii. Prin cererea reconvențională pârâtele au solicitat să se constate că imobilul situat în B. M., str. Hortensiei nr. 5/33, înscris în CF 10857/33 B. M., nr. top 1589 /6 și 1589/10 are calitatea de bun propriu al defunctului C. S. I., să fie inclusă în masa succesorală rămasă după defunct și autoturismul marca „Smart";, o pereche de cercei din aur și un ceas din aur marca „A.";, să se constate că reclamantei îi revine cota de 1/3 parte, iar pârâtelor cota de 2/3 parte din bunurile proprii ale defunctului, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea către pârâte a apartamentului, iar către reclamantă a autoturismului marca „Smart"; și obligarea pârâtelor la plata sultei. Instanța de apel modifică hotărârea instanței de fond în parte, doar sub aspectul sultei pe care urmează să o plătească pârâtele, „. faptului că în raționamentul primei instanțe a intervenit o eroare la momentul calculării sultelor prin raportare la bijuterii";. În consecință, nefiind admis niciunul dintre motivele de apel invocate de pârâte, cele care datorează cheltuieli de judecată în apel, în baza art. 274 Cod proc.civ., sunt apelantele. Intimata nu este în culpă procesuală datorată motivului de admitere în parte a apelului pentru motivele reținute de instanță, astfel că i se cuvin cheltuieli de judecată ocazionate de exercitarea căii de atac a apelului, în condițiile în care apelul a fost admis doar pentru că instanța de fond a calculat greșit sultele, prin raportare la valoarea bijuteriilor. Urmare admiterii în parte a recursului, instanța va modifica decizia atacată în sensul că va obliga apelantele să plătească intimatei C. A. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar avocat. Urmare admiterii în parte a recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., intimații vor fi obligați să plătească recurentei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă apelantele să plătească intimatei C. A. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Obligă intimații să plătească recurentei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2011. PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. ANA I. A. C. A. A. C. S. D. G. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) J..apel:D.W., V. P.
| ← Decizia civilă nr. 3575/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 53/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
