Decizia civilă nr. 3575/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3575/R/2011
Ședința 3 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de pârâții A. V. I. S. și A. V. I., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. M. I., S. M. O., A. V. F. și A. E., având ca obiect succesiune.
Se constată că la data de 11 octombrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți A. V. I. S. și A. V. I., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7908/(...) pronunțată de J. C.-N., s-a luat actcă reclamanta S. M. I. a renunțat la cererea de ieșire din indiviziune formulată în contradictoriu cu pârâții A. V. I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. și A.
E.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. M. I., în contradictoriu cu pârâții A. V. I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. Și A. E. și în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul A. S. F., decedat la (...), cu ultimul domiciliu în B., este compusă din cota de ½ din imobilul cu nr. top. 10972, loc de casă în str. Baii nr. 25, înscris în cartea funciară nr. 10088 C., și cota de ½ din imobilul cu nr.top. 258/2 înscris în cartea funciară nr. 104 C.-N., și cota de ½ din apartamentele nr.
1, 2, 4, 5 și 7 din imobilul cu nr. top. 258/1 înscris în cartea funciară nr. 1.
C.-N. și cota de ½ din terenul corespunzător apartamentelor nr. 1, 2, 4, 5 și
7 din imobilul cu nr. top. 258/1 înscris în cartea funciară nr. 1. C.-N.
Instanța a constatat că reclamanta S. M. I. are calitatea de moștenitoare de moștenitori după defunctul A. S. F., pentru cota de 1/5 din masa succesorală, în calitate de legatară cu titlu universal.
Prin aceeași sentință, au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanta S. M. I. în contradictoriu cu pârâții A. V.
I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. și A. E. și a fost respinsă excepția nulității raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar P. I., invocată dereclamantă și s-a încuviințat onorariul definitiv în cuantum de 600 lei pentru expertul P. I.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în baza prevederilor art. 246 alin. 2 Cod proc.civ., că reclamanta S. M. I. a renunțat la cererea de ieșire din indiviziune formulată în contradictoriu cu pârâții A. V. I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. și A. E.
Prin D. civilă nr. 9., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.
1553/2001, irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 5. pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 2691/2001, a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanții A. V.-I.-S. și A. S.-F. împotriva pârâtului S. Român prin C. local al mun. C.-N. și s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. Băii nr. 25, în prezent str. Pavlov nr. 29, înscris în CF nr. 10008, cu nr.top. 10972, a trecut în proprietatea statului fără titlu, și a fost obligat pârâtul să le recunoască dreptul de proprietate reclamanților asupra imobilului, în calitate de moștenitori ai defuncților A. V. și Piso L., dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară asupra imobilului.
Prin S. civilă nr. 4. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
8969/2001, a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanții A.
V. I. S. și A. S., împotriva pârâtului C. local al mun. C.-N., s-a constatat trecerea în proprietatea S. Român a imobilului situat în mun. C.-N., str. Regele Ferdinand nr. 27, înscris inițial în CF 104 C. nr. top. 258, s-a făcut fără titlu valabil, s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 104 C., în sensul radierii dreptului de proprietate al S. Român asupra parcelei cu nr. top.
258/2 și al reînscrierii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților, numiții A. V. și soția născută Piso L., cu rangul dobândit prin înscrierea efectuată sub nr. 3640/(...), și s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF col. 1. C. și CF ind. 1. C., în sensul radierii dreptului de proprietate al
S. Român asupra apartamentelor nr. 1, 2, 4, 5, 7 și 8, cu nr. top. 258/1/I,
258/1/II, 258/1/IV, 258/1/V, 258/1/VII și 258/1/VIII, și al reînscrierii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților, numiții A. V. și soția
A. L., cu rangul dobândit prin înscrierea efectuată sub nr. 3640/(...) în CF
104 C.. Această hotărâre a fost schimbată în parte în apel, în sensul că s-a admis în totul acțiunea reclamanților și s-a dispus întabularea dreptului lor de proprietate asupra apartamentului în litigiu, prin D. civilă nr. 6. pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul civil nr. 1., menținută în recurs prin D. nr. 5. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere hotărârile judecătorești mai sus arătate, în baza art. 650 și urm. Cod civ., instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul A. S. F., decedat la (...), cu ultimul domiciliu în B., este compusă din cota de ½ din imobilul cu nr. top. 10972, loc de casă în str. Baii nr. 25, înscris în cartea funciară nr. 10088 C., și cota de ½ din imobilul cu nr. top.
258/2 înscris în cartea funciară nr. 104 C.-N., și cota de ½ din apartamentele nr. 1, 2, 4, 5 și 7 din imobilul cu nr. top. 258/1 înscris în cartea funciară nr. 1. C.-N. și cota de ½ din terenul corespunzător apartamentelor nr. 1, 2, 4, 5 și 7 din imobilul cu nr. top. 258/1 înscris în cartea funciară nr. 1. C.-N.
La dosarul cauzei, au fost depuse, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, traducerea certificatului de deces al defunctului A. S. F., certificatul comun de moștenitor emis de T. B. privind succesorii acestuia, printre care și reclamanta, în cota de 1/5 din succesiune șitestamentul defunctului, prin care a instituit-o legatară cu titlu universal în cota de 1/5 pe reclamanta S. M. I. F. de acestea, având în vedere dispozițiile art. 650, 888, 894 și urm. Cod civ., instanța va constata că reclamanta S. M. I. are calitatea de moștenitoare după defunctul A. S. F., pentru cota de 1/5 din masa succesorală, în calitate de legatară cu titlu universal.
Instanța a respins, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere formulate de reclamanta S. M. I., în contradictoriu cu pârâții A. V. I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. și A. E., pentru considerentele ce urmează:
În ce privește cererea reclamantei de constatare a calității sale de moștenitoare după defunctul A. V., decedat la 3 aprilie 1961, cu ultimul domiciliu în Păuliș, jud. Arad, A. L. născută Piso și S. L. V. născută A., ambele decedate la 4 martie 1977, cu ultimul dom. în B., instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii după acești defuncți, deși sarcina probei sub acest aspect îi revenea, în baza dispozițiilor art. 1169 Cod civ., față de împrejurarea că pârâții s-au opus admiterii acțiunii.
M. G. S. I. a arătat că nu a asistat direct la înțelegerea părților în sensul ca A. S. să se ocupe de recuperarea averii, iar, la o întâlnire cu pârâții, aceștia și-au exprimat nemulțumirea în sensul că reclamanta nu s-a ocupat de recuperarea averii, fără a invoca faptul că aceasta a renunțat la succesiune. M. F. F. L. I. a declarat că A. S. și pârâtul A. V. I. S. i-au spus că reclamantei îi vor da partea ce i se cuvine după mama acesteia, respectiv sora lor. Această declarație se coroborează cu declarația martorului A. C., care a arătat că cei doi i-au spus că fac ei procesul și îl duc la capăt, iar ce se va obține la terminarea acestuia se va împărți în trei, și că nu au spus că reclamanta ar fi renunțat la moștenire.
F. de probele testimoniale administrate în cauză, instanța a reținut că lipsa unei renunțări exprese la moștenire nu echivalează cu o acceptare tacită a acesteia, față de dispozițiile imperative ale art. 700 Cod civ. Totodată, instanța reține că, față de dispozițiile art. 1205 Cod civ. raportat la prevederile art. 1191 alin. 1 și 2 Cod civ., prin proba testimonială administrată în cauză, nu s-a dovedit acceptarea succesiunii de către reclamantă în cadrul termenului de decădere prevăzut de art. 700 Cod civ.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. M. I., în contradictoriu cu pârâții A. V. I. S., S. M., A. V. F., A. V. I. și A. E.
Constatând că în cauză nu s-a solicitat d-lui expert tehnic judiciar P. I. să depună la dosar dovada convocării părților la fața locului, instanța a respins excepția nulității raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar P. I., invocată de reclamantă, iar raportul de expertiză fiind efectuat și depus la dosar, s-a încuviințat acestuia onorariul definitiv în cuantum de
600 lei.
În baza art. 274 alin.1 raportat la art. 275 Cod proc.civ., întrucât pretențiile asupra cărora reclamanta a avut câștig de cauză au fost recunoscute de către pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui C., a fost admis apelul formulat deapelanta reclamantă S. M. I. împotriva sentinței civile nr. 7., pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), în dosar nr. (...), care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă, după cum urmează:
S-a constatat că reclamanta S. M. I. are calitate de moștenitoare a def. A. V., decedat la 3 aprilie 1961, , A. L. (n. Piso) și S. L. V. (n. A.), ambele decedate la 4 martie 1977, precum și după A. S. F. dec. la 15 ianuarie
2006, S-a constatat că reclamantei i se cuvine după defuncți cota de moștenire de: 1/6-a parte, din succesiunea def. A. V. și A. L. n. Piso în calitate de nepoată de fiică; 1/5-a parte din partea succesorală cuvenită def. A. S. F. din moștenirea antecesorilor A. V. și A. L. (n. Piso), în calitate de legatară cu titlul universal.
Au fost obligați pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate în cota de 1/6-a parte, cu titlu de moștenire după def. A. V., A. L. și S. L. V., asupra imobilelor: imobil situat în C.-N., str. C. I. H., nr. 29 și compus din loc de casă cu suprafața de 1656 mp (460 stj.p) și construcție neevidențiată în CF înscris în CF nr. 10088 C. sub A+1 cu nr. topo. 10972; imobil situat în C.- N., str. Regele Ferdinand, nr. 27, compus din teren de 90 mp, identificat cu nr. top. nou 258/2 în CF nr. 104 C., și construcțiile identificate ca apartamente nr. 1, 2, 4, 5, 7 și 8 cu nr. topo noi 258/1/I, 258/1/II,
258/1/IV, 258/1/V, 258/1/VII și 258/1/VIII, înscrise în CF nr. 1. colectivă C.-N. și cota parte indiviză aferentă acestor apartamente din terenul de 378 mp, identificat cu nr. topo. 258/1 din CF nr. 1. colectivă C.-N.
S-a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr. 10088 C. în privința imobilului de sub A+1 cu nr. top. 10972 în sensul: radierii dreptului de proprietate înscris sub B 8 și B 9 cu titlu de restituire imobil și moștenire în cotele de câte ½-a parte în favoarea numiților A. V. I. S. și A. S. F. reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în cote de câte 1/3-a parte, în favoarea numiților A. V. I. S. și A. S. F. și câte 1/6 parte în favoarea reclamantei și a pârâtului S. M. O., în calitate de fii ai def. S. V. L..
S-a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr. 1. colectivă C.-N. și CF nr. 1. individuală C.-N. în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 1, 2, 4, 5, 7 și 8, identificate cu nr. topo noi 258/1/I,
258/1/II, 258/1/IV, 258/1/V, 258/1/VII, 258/1/VIII și asupra cotei părți indivize din imobilul teren de 378 mp identificat cu nr. top. 258/1, aferente acestor apartamente, în cote de: câte 1/3-a parte, în favoarea numiților A. V. I. S. și A. S. F. și câte 1/6-a parte, în favoarea reclamantei și a pârâtului S. M. O., în calitate de fii ai def. S. V. L..
S-a constatat că masa succesorală rămasă după def. A. S. F. se compune din: cota de 1/3-a parte din imobil situat în C.-N., str. C. I. H., nr.
29 și compus din loc de casă cu suprafața de 1656 mp (460 stj.p) și construcție neevidențiată în CF înscris în CF nr. 10088 C. sub A+1 cu nr. topo. 10972; cota de 1/3-a parte din imobil situat în C.-N. str. Regele Ferdinand, nr. 27, compus din: teren de 90 mp, identificat cu nr. top. nou
258/2 în CF nr. 104 C., și construcțiile identificate ca apartamentele nr. 1,
2, 4, 5, 7 și 8 cu nr. topo noi 258/1/I, 258/1/II, 258/1/IV, 258/1/V,
258/1/VII, 258/1/VIII, cu cota parte indiviză din teren aferentă acestor apartamente, înscrise în CF nr. 1. colectivă C.-N.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei de 7. parte din imobil situat în C.-N., str. C. I. H., nr. 29 și compus din loc de casă cu suprafața de 1656 mp (460 stj.p) înscris în CF nr.
10088 C. sub A+1 cu nr. topo. 10972 și din imobilul situat în C.-N. str. Regele Ferdinand, nr. 27, compus din: teren de 90 mp, identificat cu nr. top. nou 258/2 în CF nr. 104 C., și construcțiile identificate ca apartamentele nr.
1, 2, 4, 5, 7 și 8 cu nr. topo noi 258/1/I, 258/1/II, 258/1/IV, 258/1/V,
258/1/VII, 258/1/VIII, cu cota parte indiviză din teren aferentă acestor apartamente, înscrise în CF nr. 1. colectivă C.-N.
A fost admisă excepția nulității raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar P. I. și înlăturată dispoziția din sentință privind încuviințarea onorariului expertului în sumă de 600 lei.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 11.809 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 6.544 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Respinge restul cheltuielilor de judecată de la fond.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, din declarațiile martorilor audiați în cauză, A. C. și Policieac Septimia S., că reclamanta apelantă a efectuat, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din Codul civil pentru acceptarea moștenirii, acte de acceptare tacită a moștenirii rămasă după defuncta A. V. (n. Piso).
Astfel, martorii au arătat că mobila pe care bunicii reclamantei, A. V. și
L. au avut-o, a fost dusă la B., după decesul bunicului, când bunica s-a mutat cu mama reclamantei. B. și mama reclamantei au decedat la cutremurul din 1977, care a avut loc în martie, iar mobila Biedermeier, care fusese depozitată în altă parte, a fost singura care a rămas după cutremur, astfel încât în vara anului 1977, reclamanta a început procedurile pentru scoaterea acesteia din țară, ea mutându-se în Germania definitiv în acel an. Martorii au arătat că au fost ulterior în vizită la reclamantă și că într-adevăr acea mobilă de la bunica se găsește la reclamantă acasă.
Potrivit art. 689 cod civil, acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită. "Acceptarea este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.";
Or, așa cum se arată în literatura juridică, luarea unor bunuri de valoare din masa succesorală constituie act de acceptare tacită a moștenirii. Deci, în speță, luarea de către reclamantă a mobilei ce a aparținut bunicilor A. V. și L. constituie acceptare tacită a moștenirii, însușirea și mutarea ei în Germania fiind un act ce nu putea fi făcut decât în virtutea calității sale de moștenitoare, astfel că nu există nici un fel de echivoc în această privință.
T. a constatat întemeiate motivele de apel și a reținut că reclamanta a făcut dovada calității ei de moștenitoare după defuncții A. V. și L.. Calitatea de moștenitoare după mama reclamantei, S. L. V. și după unchiul A. S. F. nu a fost contestată și rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosar că, prin moșteniri succesive, reclamanta a dobândit cotele de moștenire așa cum au fost precizate în cererea acesteia, în final reclamanta dobândind 7. parte din imobilele ce fac parte din masa succesorală supusă dezbaterii, conform hotărârilor judecătorești irevocabile depuse la dosar.
În plus față de bunurile reținute de către prima instanță ca făcând parte din masa succesorală, tribunalul a constatat că intră în aceasta și apartamentul nr. 8 din imobilul situat în C.-N., str. Regele Ferdinand, nr. 27, dat fiind că prin S. civilă nr. 1083/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...) și rămasă irevocabilă prin D. civilă nr. 2461/R/(...) a Curții de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat la L. 1. pentru apartamentul 8 din imobil și s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul radierii cumpărătorilor și înscrierii în CF a dreptului de proprietate al părților din prezentul litigiu.
Potrivit art. 208 C.pr.civ., aplicabil în speță, întrucât, pentru evaluarea imobilului, era necesară deplasarea expertului la acesta, în vederea stabiliri poziției și a stării în care se află, "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele cândîncepe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.";
Or, dovada citării părților nu a fost depusă la dosarul de fond, deși reclamanta a invocat nulitatea raportului de expertiză, pentru necitarea părților, chiar la termenul de judecată la care a fost depus la dosar. De asemenea, această dovadă nu a fost depusă nici în apel, deși tribunalul a solicitat expertului s-o depună, prin adresa de la fila 60.
În consecință, tribunalul a admis excepția nulității raportului de expertiză întocmit de expert P. I. D. și a înlăturat obligarea reclamantei la plata onorariului de 600 lei către acest expert, stabilită prin sentința primei instanțe.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că reclamanta este îndreptățită, în temeiul art. 274 C.pr.civ., la recuperarea acestora, în măsura în care pârâții sunt căzuți în pretenții și în măsura în care cheltuielile sunt justificate. Astfel, la fond, reclamanta a achitat taxa de timbru 214 lei, timbru judiciar 3,9 lei, onorariu avocațial 14.637 lei, onorariu expert U. M. 1745,22 lei, cheltuieli de expediere a procedurilor de citare 1.378 lei, cheltuieli de traducere 400 lei. Din acestea, onorariul pentru expertul U. M. nu va fi acordat, întrucât reclamanta a renunțat la petitul de ieșire din indiviziune, astfel încât această expertiză nu a mai fost necesară cauzei. De asemenea, instanța a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la a recupera de la pârâții din prezenta cauză cheltuielile de transport și restul de cheltuieli indicate la filele 349-354 și f. 357-395 din dosarul de fond, întrucât unele din acestea sunt anterioare prezentului proces, iar celelalte nu sunt în legătură directă cu dosarul. Astfel, se observă că deplasările din Germania în România nu au fost strict pentru ziua de judecată, ci pe perioade mai lungi, cam de o săptămână, că reclamanta angajase avocat, acțiunea și documentele puteau fi trimise prin poștă, astfel încât deplasările nu s-au făcut neapărat pentru proces.
Din totalul cheltuielilor justificate, de 16.632,90 lei (taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, expedieri citații și traduceri), a fost acordat reclamantei un procent de 71%, adică suma de 11.809 lei, diferența reprezentând cota parte din cheltuieli aferentă petitului privind dreptul după defunctul A. S. F., conform testamentului lăsat de acesta, cotă recunoscută de pârâți prin întâmpinarea depusă la fond.
În ce privește cheltuielile de judecată din apel, acestea au fost acordate în totalitate, apelul fiind admis în întregime, deși pârâții s-au opus, cheltuielile însumând 6.544 lei și constând în: taxa de timbru de 3602 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții A.
V. I . S. și A. V. I. , solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și, în consecință, menținerea sentinței civile nr. 7. a J. C.-N.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9
Cod proc.civ., recurenții au arătat următoarele:
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.:
Instanța de apel omite să observe că interesul reclamantei apelante este acela de a i se recunoaște un drept de proprietate asupra unor bunuri care se află în proprietatea lor exclusivă, fiind fără relevanță legală vocația succesorală a reclamantei față de bunicii acesteia, așa cum este fără relevanță transmiterea succesivă a acestei vocații.
Având în vedere că imobilele cu privire la care se solicită atribuirea unor cote de moștenire au intrat direct în patrimoniul recurenților, în urmaadmiterii cererilor lor în revendicare, nu se mai pute problema acceptării sau nu a succesiunii după bunicii lor.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.:
Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât nu se mai poate pune în discuție vreun drept succesoral după bunicii lor, de vreme ce bunurile au intrat în patrimoniul lor în nume propriu. Aceste bunuri nu pot face parte din masa succesorală după bunicii lor, așa cum greșit reține instanța de apel.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:
Chiar dacă acțiunile în revendicare câștigate au fost întemeiate pe dreptul comun, doctrina și jurisprudența recunosc faptul că, legile de reparație, derogatorii de la dreptul comun, au dat celor care au cerut și au repus în termenul de acceptare a succesiunii pe aici moștenitori care au formulat cereri în baza acestor legi. Prin urmare, era interesul tuturor moștenitorilor să depună eforturi pentru recuperarea bunurilor, drepturile câștigate în urma acestor demersuri fiind drepturi proprii ce intră în patrimoniul propriu al fiecărui moștenitor care a formulat acțiunea în revendicare.
În speță, bunurile revendicate nu au reintrat în patrimoniul proprietarului inițial, ci direct în patrimoniul moștenitorului, astfel că aceste bunuri nu mai pot intra în masa succesorală.
D. instanței de apel încalcă și prezumția autorității de lucru judecat, având în vedere că prin această hotărâre se încalcă ceea ce s-a stabilit în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești prin care a fost admisă acțiunea în revendicare.
Instanța de apel omite să observe faptul că se poate formula acțiune în constatarea calității de moștenitor fără a se solicita ieșirea din indiviziune, dar starea de indiviziune trebuie să existe, așa cum trebuie să existe o componență a masei succesorale. În speță, bunurile la care se face referire nu fac parte din masa succesorală rămasă după bunici, ci sunt bunuri proprii ale recurenților.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta s-a opus admiterii recursului, arătând că motivele invocate de recurenți sunt nefondate.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., intimata a arătat că recurenții nu arată care sunt argumentele pentru care hotărârea ar trebui considerată că nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că ar exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Cu privire la celelalte motive, intimata a arătat că, criticile recurenților sunt identice și se referă în principal la faptul că recurenții vor să li se recunoască întreg dreptul de proprietate, singurul argument fiind acela că numai pârâtul A. V. I. S. și defunctul A. S. F. s-au ocupat de demersurile administrative și judiciare pentru recuperarea imobilelor și că doar lipsa lor de pregătire juridică i-a determinat să afirme în primele două faze procesuale, că sunt de acord cu înscrierea dreptului ei de proprietate , numai dacă intimata este de acord să achite o parte din cheltuielile de judecată.
Elementul central al recursului pârâților trebuie analizat prin prisma faptului că în 1999 aceștia au demarat procedura de drept comun, promovând acțiune în revendicare, ocazie cu care au afirmat că sunt singurii moștenitori, trecând sub tăcere dreptul ei. Acțiunea reclamantei în prezenta cauză a fost determinată de conduita pârâților, care, după recuperarea proprietăților au refuzat să reglementeze corect situația privind dreptul ei de proprietate.
Examinând recursul declarat de pârâți, prin prisma motivelor
invocate, curtea ap reciază că este nefo ndat și în baza art. 312 alin. 1 Cod
proc.civ., urmează să -l respingă pentru u rmătoarele considerente:
În esență, recursul pârâților se fundamentează pe împrejurarea că, ei fiind cei care au exercitat acțiuni civile în justiție pentru recuperarea imobilelor preluate de stat abuziv de la antecesorii comuni al părților, prin hotărârile judecătorești favorabile obținute, aceste imobile au intrat direct în patrimoniul lor, nepunându-se problema dezbaterii succesiunii după autorii comuni, cu atât mai mult cu cât legea de reparație recunoaște calitatea de persoane îndreptățite doar moștenitorilor care au ieșit din pasivitate și au formulat cereri de restituire și nu tuturor celor care au avut o vocație succesorală concretă asupra patrimoniului din care făcea parte imobilul.
În realitate, pârâții nu au formulat cereri de restituire în baza Legii nr.10/2001, pentru a se pune problema considerării lor ca persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. 3 și 4 din lege, cu excluderea reclamantei, ci acțiuni de drept comun, iar hotărârile judecătorești obținute sunt declarative și nu translative de drepturi. Nu se poate susține, astfel, că dreptul de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de către stat a intrat direct în patrimoniul lor. În realitate, prin hotărârile judecătorești, s-a recunoscut preluarea imobilului fără titlu valabil și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâților, reclamanți în acele cauze, în cartea funciară, în calitate de moștenitori și nu în considerarea vreunui drept propriu.
Așadar, pârâții nu au făcut decât să exercite în justiție acțiuni de drept comun în temeiul cărora au desființat titlul abuziv al statului asupra imobilului proprietatea antecesorilor comuni, restabilind, din punctul de vedere al cărții funciare, situația juridică anterioară preluării, iar, în continuare, se pune problema stabilirii calității de moștenitor după proprietarii tabulari și a masei succesorale rămasă după aceștia, ceea ce instanțele de fond au și făcut, în realitate, acțiunea fiind o varietate a petiției de ereditate, întrucât este una a adevăratului moștenitor împotriva celorlalți moștenitori, care, în ceea ce privește cota sa, sunt doar moștenitori aparenți.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., din considerentele arătate, recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A. V. I. S. și A. V. I. împotriva deciziei civile numărul 133 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei S. M. I. echivalentul în lei la data plății a sumei de 200 E., cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.A. M., O. R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 162/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2263/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
