Decizia civilă nr. 385/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 385/R/2011
Ședința publică din 2 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
T. D. - președintele Secției civile
A.-A. P.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. V., împotriva deciziei civile nr. 4. din 7 octombrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul B. V., având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul-recurent F.
V. și reprezentanta pârâtului-intimat B. V., avocat M. P. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantului- recurent de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul- recurent F. V. și reprezentanta pârâtului-intimat B. V., avocat M. P.-L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul-recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtului-intimat d-na avocat M. P.-L. depune delegație de reprezentare, concluzii scrise și chitanța nr. 2 din (...) în cuantum de 500 lei, care atestă plata onorariului avocațial.
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtului-intimat arată că poziția sa față de recursul formulat de reclamant este de respingere a acestuia ca nefondat.
Întrucât memoriul de recurs este redactat și semnat doar de doamna avocat A. S.-L., iar la dosar nu există o împuternicire avocațială pentru redactarea recursului, instanța pune în discuția reclamantului-recurent dacă înțelege să-și însușească motivele de recurs formulate de aceasta.
Reclamantul-recurent F. V. arată că doamna avocat A. S. nu se poate prezenta în instanță deoarece este bolnavă, și având în vedere că nu există o delegație de reprezentare, arată că înțelege să-și însușească motivele de recurs așa cum au fost formulate, procedând la semnarea memoriului de recurs în fața instanței.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, admiterea apelului declarat de reclamant în sensul schimbării în tot a sentinței pronunțate de prima instanță și pe cale de consecință să se admită în întregime cererea sa de chemare în judecată, în sensul de a obliga pe pârâtul B. V. să-și dea consimțământul pentru efectuarea lucrărilor de modificare, extindere casă amenajare incintă, și schimbarea destinației din locuință în pensiune și restaurant a imobilului din str. M. nr. 5, iar în caz de refuz, hotărârea judecătorească să țină loc de consimțământ în formă autentică. A. că s-au făcut studii de mediu și nu s-a constatat depășirea numărului de decibeli și a făcut toate demersurile necesare și a obținut toate aprobările care se cer, în vederea obținerii autorizației de construire.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, și în consecință menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei potrivit dovezii depuse la dosar. A. că acordul exprimat de pârâtul-intimat s-a referit la extinderea locuinței și nu la transformarea unui spațiu de locuit într-o unitate cu profil restaurant și cafenea.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7. ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. V. împotriva pârâtului B. V., precum și cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că reclamantul F. V. este proprietarul imobilului, teren și construcții situat în
C.-N. str. M. nr.5, iar pârâtul B. V. este proprietarul imobilului învecinat situat în C.-N. str. M. nr.3. D.d schimbarea destinației imobilului său, din spațiu cu destinație de locuință în spațiu cu destinație comercială, respectiv pensiune și restaurant, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât în vederea obținerii consimțământului acestuia la schimbarea acestei destinații.
Instanța a reținut că în cuprinsul certificatului de urbanism nr.
3453/(...) eliberat reclamantului F. V. era precizat faptul că cererea de emitere a autorizației de construire, necesară în cazul schimbării destinației unui spațiu conform art.3 lit.a din Legea nr.50/1991, trebuia să fie însoțită, printre alte documente, și de acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, pentru noua funcțiune a spațiului.
În speță, reclamantul a obținut acceptul proprietarului de la imobilul învecinat situat pe str. M. nr.7, numita S. I., fără a obține însă acordul pârâtului B. V., proprietarul imobilului vecin situat în C.-N. str. M. nr.3.
Instanța a reținut că exercitarea unui drept poate fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o altă persoană. Când exercitarea unui drept de către titularul său încetează a mai fi legitimă, respectiv atunci când ea nu are alt scop decât acela de a cauza un prejudiciu altuia, prin respectarea doar a literei legii și nu a spiritului ei, exercitare bazată pe o atitudine culpabilă a proprietarului, atunci apare abuzul de drept.
Aplicând cele mai sus reținute la cauza de față, instanța a constatat că atitudinea pârâtului de refuz la consimțirea schimbării destinației imobilului reclamantului, este fundamentată de un interes serios și legitim, și nu este justificată de intenția de a-l prejudicia pe reclamant.
Instanța a reținut că cele două imobile ale reclamantului și pârâtului, au un perete comun, fiind vorba de două imobile lipite unul de celălalt. Or, în aceste condiții apare ca normală atitudinea pârâtului care urmărește a-și proteja propria locuință de zgomotele produse de desfășurarea în principal a unui restaurant în casa învecinată. Instanța a reținut din depozițiile martorilor și expertiza tehnică efectuată că activitățile specifice unui restaurant produc inevitabil anumite zgomote care afectează liniștea ambientului locuinței pârâtului. T., au fost depuse procese verbale de contravenție întocmite societății reclamantului, încheiate pentru săvârșirea contravenției de tulburare a liniștii publice și nerespectarea orarului legal de funcționare.
J. a avut în vedere, circumstanțele personale ale pârâtului: faptul că este o persoană în vârstă de 74 de ani și suferindă, fiind luat în evidențele medicale cu diagnosticul de cardiopatie ischemică cronică dureroasă, hipertensiune arterială, tulburări anxioase, decompensare depresivă pe fond vascular, urmând tratament cardiologic și antidepresiv. Or, un asemenea istoric medical justifică intenția pârâtului de a-și păstra ambientul liniștit al locuinței sale, fără a fi nevoit să tolereze zgomotele specifice funcționării unui restaurant în clădirea învecinată casei sale.
Având în vedere această stare de fapt, instanța a concluzionat în sensul că refuzul pârâtului de a consimți la schimbarea destinației imobilului reclamantului este una justificată, obiectivă, bazată pe interesul legitim primordial de a păstra confortul și liniștea propriei locuințe, astfel că nu se poate reține săvârșirea unui abuz de drept în exercitarea dreptului său de proprietate, cu intenția de a-l păgubi în acest fel pe reclamant.
Cu privire la cererea reconvențională a pârâtului de obligare a reclamantului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a desfășurării activității restaurantului în imobilul reclamantului, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că pârâtul nu a probat daunele morale solicitate.
Prin decizia civilă nr. 481/(...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. V. împotriva sentinței civile nr. 713/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime, iar apelantul a fost obligat să plătească intimatului B. V., suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, raportat la probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, în sensul că refuzul pârâtului B. V. de a-și da acordul la schimbarea destinației imobilului reclamantului din spațiu cu destinația de locuință, în spațiu cu destinație comercială, respectiv pensiune și restaurant, este unul justificat, fără să se poată reține elementele unui abuz de drept în exercitarea dreptului său de proprietate.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. D.
C., din declarația martorului L. P. I., din procesele verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor și din actele medicale depuse la dosar, arezultat în mod clar că prin funcționarea în imobilul reclamantului a unui spațiu cu destinația pensiune și restaurant, confortul și liniștea locuinței pârâtului sunt afectate, prin zgomotele care ajung până în locuință, fiind necesar să se ia în considerare și vârsta pârâtului, precum și starea sa de sănătate.
De altfel, reclamantul nu a contestat această stare de fapt și nici interpretarea dată de prima instanță mijloacelor de probă menționate mai sus, prima critică a sa privind faptul că pârâtul și-a dat acordul pentru modificările de construcție în anul 2002.
T. a observat că prin declarația autentificată prin încheierea nr.2141/(...) a BNP Jakab Etelka, pârâtul și-a exprimat acordul doar ca reclamantul să execute lucrări de extindere a imobilului său, fără să existe nici o mențiune cu privire la acordul în vederea schimbării destinației imobilului din spațiu cu destinația de locuință, în spațiu cu destinație comercială, respectiv pensiune și restaurant, iar autorizația de construire nr.391/2003 se referă doar la „., recompartimentare și etajare casă S+P+E";.
Apare ca fiind firesc ca, după ce și-a dat acordul în vederea executării de către reclamant a lucrărilor de extindere a casei sale, iar ulterior acesta a început să utilizeze imobilul ca pensiune și restaurant, cu consecințele menționate mai sus, pârâtul să refuze să își dea acordul în vederea schimbării destinației imobilului în sensul dorit de reclamant.
T., contrar susținerilor apelantului, funcționarea până la data introducerii acțiunii în imobilul său a unui spațiu cu destinația pensiune și restaurant nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, în condițiile în care prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 7505/(...) încheiat de M. C.-N., D. P. C. s-a constatat că în imobilul reclamantului se desfășura activitate de cafe-bar și restaurant, fără să se dețină toate autorizațiile prevăzute de lege, respectiv fără să se obțină autorizație de funcționare și aprobare de orar eliberată de P. municipiului C.-N., dispunându-se suspendarea activității până la intrarea în legalitate.
T. a apreciat nefondate și susținerile apelantului privind dreptul său de proprietate care include si atributul dispoziției în ceea ce privește destinația imobilului său, întrucât acest drept nu este unul absolut, fiind condiționat de respectarea drepturilor terțelor persoane, care ar putea fi prejudiciate prin exercitarea lui, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
În fine, tribunalul a apreciat ca fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea cauzei promisiunea reclamantului privind luarea pe viitor a tuturor măsurilor de izolare fonică, întrucât, pe de o parte, instanța de judecată este chemată să soluționeze litigiul raportat la starea de fapt existentă în prezent și nu la una viitoare și incertă, iar pe de altă parte, reclamantul a avut posibilitatea să procedeze la luarea măsurilor menționate până la momentul introducerii acțiunii și să obțină astfel dovada că schimbarea destinației imobilului său nu îl prejudiciază cu nimic pe pârât.
Împotriva acestei decizii reclamantul F. V. a declarat recurs, solicitândadmiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 4., iar rejudecând apelul, a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 713/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul admiterii cererii reclamantului și obligării pârâtului B. V. să-și exprime consimțământul pentru efectuarea lucrărilor de modificareextindere casă, amenajare incintă și schimbarea destinației imobilului din locuință în pensiune și restaurant, iar în caz de refuz, sentința să țină locul consimțământului pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia instanței de apel este umbrită de lipsă de imparțialitate, motivarea hotărârii este contradictorie, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, pronunțând o soluție lipsită de temei legal.
Recurentul a menționat că instanța de apel a absolutizat dreptul de proprietate al pârâtului, stabilind în afara oricăror mijloace de probă că cele două imobile sunt despărțite printr-un zid comun, când, în realitate, este vorba de două ziduri individuale alăturate și despărțite. Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzii false, deoarece fără acordul pârâtului reclamantul nu poate obține autorizația de construcție necesară și obligatorie pentru luarea pe viitor a tuturor măsurilor de izolare fonică, care ar face dovada că schimbarea destinației imobilului nu-l prejudiciază cu nimic pe pârât.
Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia atunci când a ignorat obiectul prezentei acțiuni, l-a denaturat, limitându-l doar la pronunțarea unui acord cu privire la schimbarea destinației de locuință în spațiu comercial, care, potrivit Legii nr. 31/1990 și Legii nr. nr. 26/1990 nu era nici necesară, nici legală, acest acord fiind necesar doar în baza Legii nr.
50/1991, modificată ulterior emiterii acordului autentic pentru extinderea construcției existente.
Recurentul a arătat că din probațiunea administrată, rezultă fără echivoc că pârâtul este de rea credință și își exercită abuziv dreptul, refuzând reclamantului acordul solicitat. S-a arătat că din probațiunea administrată, chiar instanța de fond a reținut că „studiul de impact depus la dosar a fost realizat în perioada în care funcționa pensiunea nu și restaurantul";, de unde rezultă că schimbarea destinației de locuință în pensiune și restaurant a imobilului din C.-N., str. M. nr. 5 s-a realizat în condiții de legalitate, anterior promovării prezentei cauze, existând acordul autentic al pârâtului B. V., după cum rezultă din declarația autentificată nr.
2141/(...) a Biroul Notarului P. Jakab Etelka.
În baza acestui acord al pârâtului a fost eliberată autorizația de construire nr. 391/(...), care nu a putut fi valorificată în interiorul termenului de valabilitate, fiind nevoit să solicite o nouă autorizație în care acordul pârâtului B. V. trebuie completat conform legislației în vigoare în acest moment și să dețină și acordul pentru schimbarea destinației în pensiune și restaurant, deși acestea funcționează în mod legal în imobilul din C.-N., str. M. nr. 5. În acest imobil funcționează în mod legal SC Raul SRL, având activitate principală hoteluri și alte facilități de cazare, dar și activități conexe, restaurante, atât pensiunea turistică cât și restaurantul Casa Raul fiind certificate cu trei și două stele de M. T.
Recurentul apreciat că pârâtul B. V. și-a exprimat în mod autentic consimțământul pentru efectuarea lucrărilor de modificare, extindere la imobilul arătat prin declarație autentică, iar schimbarea destinației acestui spațiu s-a realizat anterior, în condiții de legalitate, fără a fi necesar consimțământul său.
Întrucât în declarația autentică pârâtul a arătat că este de acord cu extinderea construcției cu condiția ca reclamantul să ridice un nou zid separat, refuzul nejustificat din prezenta acțiune reprezintă un abuz de drept, prejudiciabil pentru recurent.
Recurentul a mai arătat că este de acord cu toate condițiile formulate de pârât în cadrul acordului inițial dat prin declarație autentică, urmând să ia toate măsurile de izolare fonică așa încât să nu îi afecteze dreptul de proprietate al acestuia.
Prin concluzii scrise, pârâtul intimat B. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin acordul dat în 2002, pârâtul a arătat că și-a exprimat consimțământul cu privire la extinderea, recompartimentarea și etajarea casei reclamantului, fără să existe vreo mențiune cu privire la schimbarea destinației imobilului din locuință în spațiu comercial.
Refuzul intimatului de a-și da consimțământul pentru schimbarea destinației imobilului este fondat pe un interes legitim, întrucât funcționarea pensiunii și a restaurantului în imobilul reclamantului l-a deranjat, reclamantul fiind sancționat contravențional de mai multe ori pentru tulburarea liniștii publice, nerespectarea orarului legal de funcționare, ca în final, activitatea cafe-barului și a restaurantului să fie suspendată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
Majoritatea motivelor de recurs vizează interpretarea greșită a probelor de către instanța de apel, însă în prezenta reglementate recursul este o cale extraordinară de atac care vizează numai motive de nelegalitate și nu de netemeinicie a deciziei pronunțate în apel.
În memoriul de recurs reclamantul recurent F. V. denaturează starea de fapt reținută corect de prima instanță și instanța de apel și arată că în imobilul de pe str. M. nr. 5 a funcționat în mod legal restaurantul și pensiunea. Această susținere este contrazisă de probele de la dosar, starea de fapt fiind corect reținută de instanța de fond. În ipoteza în care acest restaurant și pensiune ar fi funcționat în mod legal, activitatea acestora nu putea fi suspendată de către M. C.-N., împrejurare ce reiese din procesul verbal de constatare a contravenției nr. 7505/2007. Cert este că reclamantul nu a respectat toate dispozițiile legale în materia funcționării unei societăți comerciale cu obiect de activitate servicii hoteliere și de restaurant, motiv pentru care a și promovat această acțiune de obligare a pârâtului să consimtă la schimbarea destinației imobilului pe care-l are în proprietate, din spațiu cu destinația de locuință în spațiu cu destinație comercială.
Din starea de fapt rezultă că reclamantul a desfășurat această activitate comercială în spațiul pe care-l deține, fără a avea acordul pârâtului și s-a constatat că activitatea desfășurată era deranjantă, motiv pentru care reclamantul a fost sancționat contravențional de mai multe ori.
Potrivit principiului general ce decurge din reglementarea dreptului de proprietate, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă astfel încât să nu fie stânjenită exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi civile ale vecinilor. În acest sens, trebuie interpretată dispoziția art. 3 lit. a coroborată cu pct. 2,5,6 din anexa 1 din Legea nr. 50/1991, conformcărora, în cazul schimbării destinației unei construcții din locuință în spațiu comercial este necesar acordul proprietarilor vecini.
Recurentul trebuie să se supună regulilor de urbanism în vigoare, iar în ipoteza în care dorea schimbarea destinației spațiului deținut, trebuie să solicite acordul pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social. Din această reglementare legală rezultă că proprietarul unui bun este liber să dispună de acesta cum dorește, însă cu respectarea drepturilor celorlalte persoane, întrucât în caz contrar, s-ar putea ajunge la abuz de drept. A. de drept presupune exercițiul dreptului peste limitele ocrotirii legale, putând încălca astfel drepturile altor persoane.
Dreptul de dispoziție al reclamantului ca și componentă a dreptului de proprietate, are în cazul de față limitări legale, respectiv acel acord al vecinilor pentru schimbarea destinației spațiului pe care-l are în proprietate. A schimba destinația spațiului dintr-un spațiu de locuit într-un spațiu cu destinație comercială, fără acordul vecinilor, ar putea duce la situații în care aceste persoane (titulare la rândul lor a dreptului de proprietate) să nu își poată folosi imobilele conform destinației datorită activității comerciale ale vecinului.
Cu totală rea credință reclamantul a invocat faptul că decizia pronunțată în apel este umbrită de lipsă de imparțialitate și faptul că motivarea este contradictorie.
Instanța de apel a dat dovadă de imparțialitate în modul în care a soluționat dosarul, decizia pronunțată este legală și în considerente s-a arătat punctual starea de fapt și considerentele legale pentru care apelul reclamantului a fost respins.
Refuzul pârâtului de a consimți la schimbarea destinației spațiului aparținând reclamantului este legitim, având în vedere faptul că acesta este o persoană în vârstă și bolnavă, precum și comportamentul pârâtului, care în disprețul solicitărilor pârâtului, a desfășurat o activitate comercială în imobil, care presupune mult zgomot și agitație cu efecte nefaste asupra sănătății și liniștii pârâtului.
Faptul că SC Raul SRL are activitate principală hoteluri și alte facilități de cazare, precum și restaurant și este certificată cu 3 și respectiv 2 stele de către M. T., sunt irelevante în prezenta cauză, deoarece prin însăși promovarea acestei acțiuni, reclamantul recunoaște că nu funcționează în condiții de legalitate și încearcă să intre în legalitate.
Nefiind fondate nici unul din motivele de recurs invocate, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ., curtea în temeiul art. 312
Cod proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. V. împotriva deciziei civile nr. 4. din 7 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga recurentul F. V. să-i plătească intimatului B. V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. V. împotriva deciziei civile nr. 4. din 7 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului B. V. suma de
500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. T. D. A. A. P.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M.O.S., D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5043/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
