Decizia civilă nr. 129/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul D. Ș., precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului apelant D. Ș., avocat R. C. C., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, o completare la motivele de apel, un exemplar fiind comunicat părții prezente.
Reprezentanta reclamantului apelant depune la dosar, în probațiune o declarație pe proprie răspundere din partea numitului D. Ș., prin care arată că nu a beneficiat de drepturile persoanelor persecutate din motive politice, în conformitate cu dispozițiile decretului L. nr. 118 din 30 martie 1990, republicat.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantului-apelant arată că își susține apelul formulat în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate. Solicită de asemenea obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, întrucât nu poate fi reținută culpa reclamantului în promovarea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată și în apel conform chitanței pe care o depune la dosar.
În ce privește apelul declarat de către pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că este de acord cu admiterea apelului reclamantului doar în ce privește obligarea S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 772 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantul D. Ș. împotriva pârâtului statul român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C. și în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 1000 E. cu titlu de daune morale ca urmare a internării defunctului D. I., decedat în (...) într-o unitate de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, având în vedere selecția de acte realizată de către C. din dosarul fond penal F.P.
5298/C. și din dosarul din F.I. 7761/C.-2 volume, alte înscrisuri depuse și declarațiile testimoniale, tribunalului îi revine sarcina grea de a cuantifica daunele morale solicitate raportat la prejudiciile suferite de condamnat, decedat în (...) și succedat de reclamant în calitate de fiu, conform actelor de stare civilă depuse, în ciuda limitării aduse prin O. nr. 6..
Din documentele existente în dosarul de fond penal nr. 5298/C. rezultă că defunctul a fost internat în perioada (...) -(...) deoarece s-a manifestat dușmănos față de reforma bănească.
Din cuprinsul referatului întocmit la (...) de către M. R.-C., Secția a
V.-a a reieșit că acesta a fost reținut în cadrul operațiunilor din februarie
1952, în legătură cu reforma bănească și încadrat într-o unitate de muncă pe timp de 6 luni, iar în octombrie 1952 a fost transferat de la M. R. - C. la această direcție pentru cercetări conform Ordinului DGSS nr.
856/58.485/(...).
Din materialul informativ existent la dosarul său personal s-a reținut că antecesorul reclamantului în urma Dictatului de la V. a venit din Brașov la C. și a intrat în serviciu la P. C., în calitate de șef de birou în urma legăturilor sale întreținute cu fostul colonel fascist maghiar Beck, fost șef al contraspionajului maghiar.
De asemenea, s-a reținut că a întreținut legături cu elementele din P.S.D.I. și în 1947 a căutat să defăimeze conducerea U.P.M. în ședința deschisă pentru care fapt a fost exclus.
În finalul referatului menționat, s-a concluzionat faptul că nu s-a stabilit că ar fi întreținut legături cu fostul colonel Beck, cunoscându-l de la începutul anului 1941 când a fost comandantul orașului și la P. i-a fostsuperior având doar simple legături oficiale necunoscând ce altă misiune mai avea.
Totodată, s-a constatat faptul că în februarie 1952 a răspândit zvonuri alarmiste în legătură cu reforma bănească pentru care fapt a fost încadrat într-o unitate de muncă pe timp de 6 luni, măsură executată, propunându- se punerea în liberate și ținerea lui în supraveghere pe linie informativă.
Pe numele antecesorului reclamantului s-a constituit și dosarul nr.
131/152 pe coperta acestuia menționându-se următoarele „prevenit de la data de (...)- condamnat la data - ridicat securitate la (...)";. În fișa aferentă acestui dosar, rezultă că a fost depus în ziua de (...), pe baza adresei nr.
143815/(...) emisă de S. C. și a fost predat pentru cercetări la (...), ridicat de securitatea de stat C. la (...) cu adresa nr. 928/1953.
În „hotărârea de trecere în evidență informativă"; a fost specificat faptul că defunctul în perioada (...)-(...) a fost internat într-o colonie de muncă pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului cu ocazia reformei bănești. Acest document poartă o mențiune olografă datată (...) prin care se arată că „se scoate din baza de lucru";.
Printr-un raport al Inspectoratului Județean C.-Serviciul I/B nr.
0077761/(...) s-a propus aprobarea scoaterii din SI a problemei 19, cu menținerea în E.C.C. aprobându-se această solicitare.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, R. Cora R. și C. Tiberiu a rezultat că defunctul a fost reținut de organele de securitate pe o perioadă de o jumătate de an -2 ani și a lucrat la canal în condiții crunte.
Având în vedere faptul ca antecesorul reclamantului a fost supus măsurii internării într-o colonie de muncă pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului, cu ocazia reformei bănești pe o perioadă de 6 luni, de la data de (...)-(...), la MSS-R. C., fiind ulterior transferat la MSS R. C. și eliberat în final ulterior datei de (...), tribunalul a constatat că aceasta este o măsură administrativă cu caracter politic, care se încadrează în prevederile art. 4 alin.2 din L.a nr. 2..
În consecință, defunctul este îndreptățit la daune morale, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, legiuitorul considerând că prejudiciul material suferit de condamnații politici este reparat prin acordarea drepturilor stabilite de D. - L. nr.1., privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Traumele morale ale fiecărui condamnat politic sau persoană supusă unor măsuri administrative politice au fost generate, pe de o parte, de regimul de detenție inuman, iar pe de altă parte, de urmările acestei condamnări-măsuri după executarea acestora, având consecințe atât în plan familial, material și social.
În ceea ce privește regimul de detenție martorii arătați mai sus au precizat că, antecesorul reclamantului a fost deportat la canal și datorită regimului crunt la care erau supuși condamnații, unii clacau, aruncându-se deliberat în Dunăre.
În perioada de detenție, întreaga familie a avut de suferit, susținându- se financiar din vânzarea cotei de ½ din locuință.
Ulterior perioadei de executare a măsurii administrative defunctul, deși avea studii superioare și a practicat avocatura, nu s-a mai putut angaja, decât ca și muncitor necalificat, în condițiile în care era bolnav, suferind de inimă și de stomac.
Tot din motive politice reclamantul nu a reușit să urmeze cursurile învățământului superior.
În considerarea celor reținute, tribunalul a apreciat că onoarea și demnitatea acestei persoane au fost lezate fără putință de tăgadă, producându-i-se de asemenea și suferință fizică, ca urmare a condițiilor de detenție, motiv pentru care a acordat reclamantului suma de 1.000 E., cu titlu de daune morale, admițând în parte pretențiile formulate, raportat la limitările aduse de O. nr. 6., L. nr. 2..
T. nu a avut în vedere drepturile acordate condamnaților politici în temeiul D.ui L. nr. 1., pe considerentul că antecesorul reclamantului a decedat în (...), soția acestuia D. Sara, decedată la rândul său, în (...), nefigurând ca beneficiară a acestor dispoziții legale în condițiile în care anterior datei de (...) baza de date a C. J. de P. C. nu permite, iar reclamantul nu a fost în măsură să depună cuponul de pensie al acesteia sau o hotărâre a comisiei de aplicare a decretului respectiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamantul și pârâtul.
Reclamantul a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul acordării daunelor morale în raport cu traumele suferite.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că prin probele administrate a demonstrat că măsura administrativă luată împotriva antecesorului său este una cu caracter politic, ce justifică acordarea daunelor morale.
Reclamantul a mai arătat că reținerile instanței de fond referitoare la faptul că prejudiciul moral suferit de condamnații politici este reparat prin acordarea drepturilor stabilite de D. - lege nr. 1. sunt nefondate, nu a ținut seama de faptul că antecesorii săi nu au beneficiat de drepturile conferite de acest act normativ.
Pârâtul S. Român a solicitat în principal schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar, respingerea cuantumului despăgubirilor.
La (...) pârâtul S. Român a solicitat instanței ca la soluția ce o va pronunța să țină seama de dispozițiile deciziei nr. 1358/(...) C. Constituționale și în consecință, să schimbe sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și a celui invocat de instanță din oficiu, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea S.ui Român la plata daunelor morale în temeiul art. 5 alin. 1 din L.a nr. 2., ca urmare a internării defunctului Descy I., antecesorul reclamantului într-o unitate de muncă.
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L.a nr. 2. ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. Român a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...) - (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituii bunurilor preluate de S. Român au fost adoptate L.a nr. 18/1991, L.a nr. 169/1997, L.a nr. 1/2000, L.a nr.
112/1995, L.a nr. 10/2001, L.a nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUUG nr. 214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice supuse în regimul comunist cum sunt D.-lege nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L.a nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-lege nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din
L.a nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L.a fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L.a nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L.a nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte
„erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamantul avea unbun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamantul deține și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantului i s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr.12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din
Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L.a nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
În speță, curtea nu a mai fost sesizată cu o astfel de excepție, întrucât o astfel de sesizare a fost admisă într-un alt dosar, decizia nr. 1358/(...) a C. Constituționale fiind însă definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a internării antecesorului său într-o unitate de muncă, motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamant și va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 772/(...) a T.ui C., pe care o va schimba, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva S.ui Român pentru obligarea acestuia la plata daunelor morale, în temeiul L. nr. 2..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamantul D. Ș. și admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 772 din 21 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D. S. împotriva pârâtului S. Român pentru obligarea pârâtului la plata daunelor morale, în temeiul L. nr. 2...
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. B.
Red. IA dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 1303/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4402/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
