Decizia civilă nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/R/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C. G. : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 410 din 11 martie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații C. A., T. I., T. I., T. R. V., C. H., P. M., având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului apelant, consilier juridic P. E., cu delegație de reprezentare la dosar, reclamantul intimat C. A., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, o precizare cu privire la excepțiile invocate de instanță la termenul anterior.
Reclamantul intimat arată că nu are cunoștință despre modul de soluționare a cererii de recuzare pe care a formulat-o.
C., lasă cauza la a doua strigare pentru a de posibilitatea reclamantului intimat de a studia dosarul prin care s-a soluționat cererea de recuzare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta pârâtului apelant, consilier juridic P. E., cu delegație de reprezentare la dosar, reclamantul intimat C. A., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Reclamantul intimat C. A. arată că a luat cunoștință despre modul de soluționare a cererii de recuzare.
C., pune în vedere reclamantului intimat să-și precizeze poziția în legătură cu aspectele puse în vedere la cele două termen de judecată.
Reclamantul intimat arată că înțelege să invoce ca temei de drept L. nr. 2..
C., pune în discuția părților excepția neparticipării procurorului la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
Reclamantul intimat C. A. arată că la Tribunalul Maramureș, instanța de fond a citat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, la 3 termen de judecată, iar aceste nu și-a trimis reprezentantul la nici unul dintre termene.
C., pune în discuția reclamantului intimat să-și exprime poziția față de apelul formulat de către S. R. , față de deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 5 din L. nr. 2..
Reclamantul intimat arată că este nemulțumit de modul în care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate prin deciziile pronunțate de
Curtea Constituțională.
Reprezentanta pârâtului apelant arată că întrucât reclamantul intimat
și-a precizat acțiunea pe prevederile L. nr. 2., hotărârea pronunțată este nulă, având în vedere că nu a fost prezent reprezentantul parchetului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că la instanța de fond nu a participat procurorul datorită temeiul de drept pe care era întemeiată acțiunea, reclamantul înțelegând să-și precizeze acțiunea pe prevederile L. nr. 2., doar la ultimul termen de judecată, respectiv la data de (...). Apreciază că este vorba despre o modificare a temeiului de drept care s-a făcut tardiv, astfel că nu se impunea participarea procurorului la soluționarea cauzei.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului și constatarea nulității sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamanților.
Reclamantul intimat solicită respingerea apelului declarat de către S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât la instanța de fond a câștigat procesul, iar sentința are aplicată ștampila prin care se certifică că aceasta este irevocabilă prin neapelare.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului, având în vedere cele două decizii pronunțate de către Curtea Constituțională.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 410 din 11 martie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât.
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. A., T. I., T. I., T. R. V., C. H., și C. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, pârâtul a fost obligat plătească reclamanților suma de 300.000 euro sau echivalentul în lei la cursul din data plății, reprezentând despăgubiri morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin
Ministerul Administrației și Internelor, instanța a constatat că este întemeiată și a admis-o având în vedere dispozițiile art. 25 din D. nr.
31/1954 privitoare la persoanele fizice și juridice, în conformitate cu care
„ S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop";.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt: Evenimentele la care se referă reclamanții s-au petrecut în vara anului
1949 pe teritoriul comunei O. din județul S. M., în satul ce deține calitatea de centru comunal, O. și, în satul M. A. localități sunt situate în apropierea municipiului S. M., spre răsărit de acesta, pe D. județean 192, distanța între reședința județeană și cele două localități fiind de 3 km în cazul M.ului și de
8 km în cazul O.lui.
Fiind vorba despre măsuri represive înfăptuite de reprezentanți ai structurilor statului comunist, acestea au fost, într-un fel, răspunsul autorităților vremii la acțiunile, atitudinea și starea de spirit anticomunistă a locuitorilor români și maghiari, din cele două sate. C. precare de viață pe care le avea atunci cea mai mare parte a populației din comună erau agravate de obligația de a preda statului cotele de produse agricole și animaliere, care, în general, după colectare, luau drumul exportului către fosta Uniune Sovietică.
În satele comunei au început să se remarce câteva persoane care au devenit treptat și neoficial lideri locali de opinie. S. și îndrumarea lor erau importante pentru sătenii care îi consultau atunci când era vorba de rezolvarea unor probleme sau de luarea unor hotărâri ce priveau interesele de ansamblu ale comunității ori chestiuni private. Din mărturiile unor locuitori mai în vârstă, rezultă că o astfel de persoană a fost tira G. de religie greco-catolică, locuitor al satului O. T. G. s-a născut în 1896 și în timpul Primului Război Mondial fusese încorporat în Armata austro-ungară și trimis pe front, unde a fost capturat și reținut pentru o vreme ca prizonier în R. D. terminarea războiului și întoarcerea sa acasă, neavând avere s-a angajat în serviciu la C. F., unde a activat până la sfârșitul vieții. În anul
1946, ajuns la vârsta de 53 de ani, trăia într-o gospodărie modestă împreună cu soția sa și cei șase copii, trei fete și trei băieți; dintre aceștia, astăzi mai trăiesc două fete și un băiat, acesta din urmă fiind C. A., persoana care a întocmit și trimis memoriul către IICCR. Deosebirea dintre numele de familie al tatălui și cel al fiului (T./C. ) a rezultat din înregistrarea greșită a numelului fiului pe actul său de naștere, situație care s-a perpetuat până astăzi. T. G. era cunoscut în acea vreme ca o persoană cinstită și respectabilă, cu o oarecare experiență de viață, cu o anumită influență asupra consătenilor, îndemnându-i pe aceștia, nu de puține ori, să se opună măsurilor administrative sau de altă natură ale reprezentanților statului comunist. S. exemplu, din relatările fiului său, una din atitudinile și acțiunile tatălui au fost demersurile făcute de acesta pe diferite căi la autoritățile comunale, pentru a nu se distruge și risipi proprietățile și bunurile acelor persoane care au fost deportate în timpul și după terminarea războiului, între care și acelea ale unor familii de evrei care nu s-au mai întors acasă.
Pe fondul unor nemulțumiri generale acumulate treptat în sânul comunității, starea de spirit a majorității localnicilor era atunci una destul de agitată, putând oricând să degenereze într-o mișcare spontană de protest.
M. imediate care au dus în cele din urmă la o anumită radicalizare a comportamentului social al colectivității în raport cu autoritățile locale, au fost determinate de câteva întâmplări oarecum banale, amplificate și de anumite zvonuri sau informații neverificate. Din mărturiile culese rezultă că în acea perioadă trăia în O. un evreu care, împreună cu întreaga familie, fuseseră deportați în timpul războiului în lagărele de exterminare germane, el fiind singurul supraviețuitor, Fiind afectat de pierderea celorlalți membri ai familiei și în special a copiilor, suferind probabil și o traumă psihică, acesta a început să răspândească în zonă diferite zvonuri fataliste, printre care și acela că toți copiii românilor și ungurilor vor fi luați de lângă părinți și duși în Uniunea Sovietică, unde vor fi internați în lagăre, rușii pregătindu- i să devină soldați în slujba statului sovietic. Mai târziu, o întâmplare, petrecută în ziua de 12 august 1949, a făcut ca lucrurile să se precipite și să-i facă pe oameni să creadă că spusele acelui evreu ar putea fi totuși adevărate. În ziua menționată, în zona gării din S. M., câțiva copii care se jucau printre liniile de cale ferată au așezat pietre pe o linie și au provocat astfel deraierea unor vagoane de marfă care executau manevre de redistribuire. M. i-a reținut atunci pe copii pentru cercetări, dar acest lucru a fost observat de câteva persoane din O. care se aflau în acel moment în gară și care au făcut imediat legătura cu povestea evreului despre copii. Odată ajunși în comună, aceste persoane au răspândit peste tot informația conform căreia toți copiii din S. M. urmează să fie reținuți de către autorități în vederea trimiterii lor, peste graniță, în URSS. Locuitorii comunei au intrat atunci în alertă, devenind neliniștiți, zvonul respectiv sporind nemulțumirea oamenilor.
Tensiunile sociale de la O. au atras imediat atenția autorităților locale care au raportat situația organelor județene de partid. În zilele următoare, în comună și-au făcut apariția câțiva activiști de partid și ofițeri de securitate de la S. M., care prin diverse mijloace de intimidare și amenințare, au încercat să aplaneze situație în teren. Metodele folosite nu numai că nu au reușit să-i liniștească pe oameni, dar temându-se de anumite violențe la adresa lor aceștia au părăsit precipitat localitatea. S. creată în O. a fost interpretată atunci de către autorități, drept o revoltă anticomunistă. Măsurile represive nu s-au lăsat așteptate. Astfel, în noaptea de 15 spre 16 august, la marginea satului O. și M. au fost aduse efective ale S., Miliției și Grănicerilor. Locuitorii satelor au fost atenționați de prezența acestora prin executarea unor rafale de arme automate. Împușcăturile i-au trezit pe oameni din somn, care au ieșit cu toți afară, adunându-se apoi în mijlocul localităților, mulți având asupra lor diferite obiecte pentru autoapărare (bâte, topoare, unelte agricole). Procedându-se de la început la înșelarea vigilenței oamenilor și apelându-se la metodele de acțiune ale S., s-a cerut localnicilor să-și delege câte doi reprezentanți din fiecare sat cu care să se poarte discuții despre problemele și nemulțumirile comunității. P. desemnate să participe la aceste tratative cu autoritățile au fost, din O., T. G. și Papp A., iar din M., Biro A. și G. Alexandru. Întâlnirea acestora cu autoritățile a avut loc în clădirea Primăriei din O. De la bun început cei patru, considerați instigatorii și căpeteniile revoltei, au fost arestați și apoi maltratați fizic. D. mărturia unor participanți la evenimente, în dimineața zilei de 16 august au mai fost reținute circa 120 de persoane dintre locuitorii celor două sate,care, împreună cu cei patru, în jurul orelor amiezii, au fost îmbarcați în trei camioane și transportați la sediul S. din S. M.. Ajunși aici mulți dintre cei arestați au fost anchetați și torturați, cei patru având parte de un tratament extrem de dur, fiind bătuți până la desfigurare. C. aproximativ 120 de persoane arestate au fost reținute doză zile, fiind eliberate în cursul zilei de
18 august.
La începutul zilei de 17 august, în jurul orei 2 dimineața, cei patru bărbați considerați a fi responsabili de instigarea consătenilor la revoltă au fost urcați într-o mașină și duși în direcția comunei O. P. oprire a mașinii a fost în dreptul satului M., în câmp deschis, unde au fost coborâți Biro A. și G. Alexandru. Aceștia au fost duși la câțiva zeci de metri din drum spre sat, unde au fost împușcați din apropiere cu o rafală de armă automată. Mașina și-a continuat apoi drumul încă câțiva kilometri, până aproape de intrarea în satul O., unde au fost debarcați ceilalți doi, T. G. și Papp A.. Duși la o distanță mică față de drum, până în dreptul unei cruci de lemn ce se afla pe atunci postată acolo, au fost și ei executați în aceeași manieră. D. plecarea ofițerilor de securitate care au săvârșit omorurile, victimele au rămas pe locurile unde au fost împușcate. La M., G. Alexandru a supraviețuit însă gloanțelor și a reușit în timpul nopții, grav rănit fiind, să ajungă până acasă.
Aici l-au găsit în timpul zilei ofițerii de securitate care veniseră să verifice pe teren starea de lucruri după cele întâmplate în cursul nopții. G. Alexandru, în starea în care se găsea, a fost transportat de securiști cu o mașină la S. din S. M., iar după scurt timp a fost dus spre o destinație necunoscută. Din acel moment nu se mai știe nimic oficial despre soarta acestuia. Astăzi se presupune că G. Alexandru a fost imediat ucis, fără a se cunoaște locul unde ar putea fi înmormântat. Neoficial, din mărturia unui frate încă în viață a lui G., se pare că victima a fost dusă undeva în apropierea fâșiei de graniță cu U. unde i s-a înscenat, se pare, o trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Referitor la celelalte victime, se cunoaște că acestea au fost lăsate intenționat în câmp până către orele serii, fiindu-le interzis rudelor să se apropie. În acest interval de timp, cadavrele au fost văzute de mulți săteni, inclusiv de unele rude și cunoscuți. Ceea ce li s-a întâmplat acestor oameni trebuia să constituie un exemplu pentru toți cei care ar mai fi cutezat vreodată să se opună noii orânduiri sociale. Omorurile au fost oficial motivate prin faptul că respectivii ar fi fugit din arestul S. din S. M. și, urmăriți fiind, aceștia nu s-ar fi supus somațiilor repetate. Toate cele trei cadavre au fost transportate cu o mașină închisă și depuse la morga S. din S. M.. Aici, ele au putut fi văzute de cei apropiați a doua zi, când au fost și înmormântate. C. A., fiul lui T. G., pe atunci în vârstă de 14 ani, alături de mama sa, și-a văzut tatăl întins pe o masă de la morgă. Fața cadavrului era aproape în întregime desfigurată, iar în zona pieptului și abdomenului se observau, prin hainele de care cadavrul nu fusese dezbrăcat, urme de sânge închegat și câteva orificii provocate de gloanțe. N. dintre cadavre nu a fost însă suspus autopsiei, acest lucru fiind interzis, se pare, prin înscrisuri oficiale. Cei trei au fost înmormântați în S. M., în cele două cimitire alăturate situate în zona gării. T. G. și Papp A. au fost înhumați pe locuri diferite în incinta Cimitirului greco catolic, iar Biro A. a fost îngropat în Cimitirul reformat.
Împrejurarea că înhumarea cadavrelor, printre care și cel al lui T. G., s-a efectuat fără autopsie, rezultă din Autorizația nr. 15/(...) depusă la fila
68 vol.I din dosarul de față. Din acest înscris rezultă că judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Satu Mare a concluzionat că, „nefiind bănuieli de crimă"; a autorizat înhumarea fără autopsie a „cadavrelor ce au rezultat cu ocazia evenimentelor din seara zilei de 16 august 1949 în comunele M. și O.
Împrejurarea că numitul T. G. a fost executat de autorități în data de
16-17 august 1949 rezultă din Procesul verbal încheiat la data de (...) de
Ministerul Public- Secția P. militare cu ocazia exhumării cadavrului. În acest proces verbal, se arată că afirmativ „. aparține lui T. G., care împreună cu alți trei localnici din comuna O. și M., a fost împușcat de organele de represiune comunistă în noaptea de 1. august 1949, întrucât se ridicaseră împotriva abuzurilor regimului de atunci. E. cadavrului acestuia s-a realizat și la solicitarea expresă a fiului său, A. C. din B. M., întrucât în vara anului
1949 avea 14 ani."; Aceiași împrejurare rezultă și din conținutul Raportului întocmit sub nr. 360/(...) de către I. de I. a C. C. din R.ia și din declarațiile martorilor audiați.
Din probele administrate rezultă că efectul pe care uciderea lui T. G. l- a avut pentru familia sa a fost devastator. Defunctul era singurul întreținător al familiei și moartea sa a însemnat ani de suferință și de lipsuri materiale pentru soția și copii săi, persecutarea acestora de către autoritățile vremii.
Fiul defunctului, reclamantul C. A., a încercat în zadar, ani de zile să elucideze circumstanțele morții tatălui său, edificatoare în acest sens fiind memoriile depuse de el P. C. de S. al R.-G. în martie 1963, către Procurorul general al R.S. R.ia în august 1968, către Secretarul General al PCR-N.
Ceaușescu, sub nr.93960/04.VII 1968. Demersurile reclamantului C. A. au continuat și după Revoluția din 1989, acesta adresându-se CNS.. De-abia în urma acestor demersuri recente, i s-a comunicat reclamantului că pe numele tatălui său exista un dosar, însă pentru alte evenimente decât cele în discuție. Dosarul existent în arhiva CNS. a fost atașat în copie și din conținutul acestora rezultă că prin sentința nr. 640/(...) tatăl reclamantului, T. G., a fost judecat pentru fapte potrivnice orânduirii sociale, însă a fost achitat prin hotărârea sus menționată, pronunțată de C. M. a C. T.
Evenimentele care au dus la moartea lui T. G. s-au petrecut doi ani mai târziu și cu privire la acestea nu există nici o dovadă că defunctul ar fi fost judecat sau condamnat.
Concluziile raportului medico legal efectuat cu ocazia exhumării confirmă cele arătate de martorii audiați.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Tribunalul Satu Mare a comunicat că nu s-au păstrat documente referitoare la evenimentele din august 1949 în baza cărora s-a eliberat autorizația de înhumare fără autopsie nr. 15/(...) expirând termenul de păstrare al acestor documente.
Așadar, concluzia care se desprinde din întreg probatoriul administrat în cauză este aceea că tatăl respectiv bunicul reclamanților, numitul T. G. a fost omorât de autoritățile vremii în concret de către organele S., fără a fi judecat sau condamnat pentru vreo infracțiune.
Rezultă deci în mod neîndoielnic existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii a autorităților statului comunist, entitatea ținută să repare prejudiciul reclamat în cauză fiind S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale cuvenite descendenților defunctului T. G. (reclamanți în prezenta cauză) instanța raportat la circumstanțele concrete expuse mai sus a apreciat că suma de 300.000 euro/echivalent în lei reprezintă o compensație satisfăcătoare, fără a se putea cu exactitate cuantifica prejudiciul moral suferit de acești descendenți, lipsiți ani și ani de zile de ocrotirea tatălui și persecutați de autoritățile vremii.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere formulate de reclamanți instanța a reținut că se impune respingerea acestora pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat inițial reabilitarea judecătorească post mortem a defunctului T. G., iar ulterior prin concluziile orale formulate dezbaterea fondului cauzei au arătat că doresc reabilitarea morală a defunctului.
Instituția reabilitării judecătorești este o instituție aparținând domeniului dreptului penal, fiind reprezentată de art. 133-139 Cod penal respectiv art. 494-503 Cod procedură penală. În cauza de față, pentru evenimentele din august 1949, defunctul T. G. nu a fost judecat sau condamnat, astfel încât nu se poate pune problema vreunei reabilitări judecătorești. Pe de altă parte, reabilitarea morală nu este consacrată legislativ, ea operând în conștiința publică.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la suportarea cheltuielilor pentru ridicarea unui monument istoric în amintirea celor patru persoane ucise în cadrul evenimentelor din august 1949 instanța a reținut că pentru edificarea unei astfel de construcții se impune autorizarea prealabilă în condițiile legii speciale. Reclamanții nu au dovedit că au autorizarea legală pentru efectuarea unui astfel de edificiu și nici că dețin măcar aprobări de principiu pentru construire.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți instanța a reținut că efectuarea acestor cheltuieli în totală de 57.120 lei (așa cum s-a precizat în concluziile scrise) nu a fost dovedită cu înscrisuri sau cu alte mijloace de probă, în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Sentința a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătându- se că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice răspunde pentru erori judiciare, acordă despăgubiri conform reglementărilor legale persoanelor prejudiciate, însă nu răspunde și pentru erorile altor instituții. De asemenea, statul nu acordă despăgubiri urmare acțiunilor în pretenții formulată de o altă persoană fizică sau juridică și nu răspunde pentru faptele terților.
A.antul a invocat și dispozițiile art. 998 C. civil și art. 20 din
Constituția R.iei, arătând că S. R. nu are posibilitatea de a calcula daunele materiale sau morale suferite de reclamanți, că aceștia nu și-au dovedit cu acte pretențiile, că suma acordată reclamanților este prea mare față de prejudiciul moral suferit.
Intimații au depus la dosar în data de (...) întâmpinare prin care s-au opus admiterii apelului, invocând tardivitatea acestuia și în al doilea rând, respingerea lui ca nefondat.
Cu privire la excepția tardivității apelului, intimații au arătat că sentința civilă nr. 410/(...) a T.ui M. a fost comunicată la D. G. a F. P. M. la data de (...), termenul pentru depunerea apelului expirând la 4 iunie 2010. A.anta nu a respectat acest termen și a depus apelul la 10 iunie 2010, cu depășirea termenului de 15 zile pentru exercitarea căii de atac.
Motivarea D. M. că a primit cu întârziere sentința civilă nr. 4. martie
2010, este nedovedită.
Intimații au mai arătat că după expirarea celor 15 zile acordate de lege pentru depunerea apelului au solicitat T.ui M. investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 410/(...). Tribunalul Maramureș la data de 8 iunie 2010 a certificat că hotărârea este irevocabilă prin neapelare și a investit hotărârea cu formulă executorie.
În sprijinul tardivității apelului vine și sentința civilă nr. 1. iunie 2010 a T.ui M. prin care se investește cu formulă executorie sentința civilă nr.
410/(...), rămasă irevocabilă la data de 8 iunie 2010.
În ce privește fondul cauzei, intimații au arătat că apelantul nu dorește să respecte dispozițiile L. nr. 2., că apelantul este un organ de execuție financiară a S.ui R. și nu un organ de justiție, astfel că el trebuie să se conformeze hotărârilor judecătorești pronunțate, neavând dreptul să conteste cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de judecată.
La (...) apelantul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar D. G. a F. P. M. a depus la dosar precizare, prin care a arătat că apelul este depus în termenul legal pentru următoarele considerente: la termenul de judecată din (...) S. R. a solicitat în temeiul art. 87 pct. 1 Cod proc.civ., stabilirea domiciliului procesual al M. F. P. la sediul D. G. a F. P. M. în baza mandatului și delegației de reprezentare nr. 30969/(...), dar că instanța de fond nu a ținut cont de această solicitare, astfel că sentința civilă nr. 410/(...) nu a fost comunicată nici până la această dată D. G. a F. P. M..
D. G. a F. P. M. a luat cunoștință despre sentința apelată la data de (...), urmare comunicării acesteia de către D. G. J. din Ministerul Finanțelor Publice, astfel că apelul din data de 10 iunie 2010 este promovat în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
La (...) intimații au depus la dosarul cauzei cerere de sesizare a C. C. cu privire la excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 6. și întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu aceeași motivare ca și în întâmpinarea depusă la (...).
În ședința publică din (...) instanța s-a pronunțat asupra tardivității apelului, reținând că la f. 77-79 din dosarul instanței de fond S. R. prin ministerul F. P. a solicitat și învederat că în baza art. 87 pct. 1 Cod proc.civ., își alege domiciliul procesual la sediul D. G. a F. P. M., de unde solicită să fie citat. Instanța procedează la comunicarea hotărârii, conform dovezii de comunicare de la fila 204, la adresa M. F. P. sector 5, str. Apolodor nr. 17 și nu la sediul D. G. a F. P. M., unde pârâtul a solicitat să fie citat. În acest context, instanța de fond în mod greșit procedează la investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 410/(...).
În ședința publică din (...) și (...), instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul juridic al acțiunii, respectiv dacă acțiunea a fost întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe prev. art. 998 și urm. C. civil sau pe legea specială, respectiv L. nr. 2. și să pună concluzii în primul caz pe excepția tardivității acțiunii, iar în a doua situație pe excepția nulități acțiunii, având în vedere neparticiparea procurorului la soluționarea cauzei.
La data de (...) Liga Dreptății împotriva Corupției și a Abuzurilor din
R.ia prin C. Z. M. a depus cerere de intervenție în interesul reclamantului C.
A., prin care au invocat excepția tardivității apelului.
În ședința publică din (...) în baza art. 52 Cod proc.civ., instanța a respins admiterea în principiu a cererii de intervenție, apreciind că intervenientul nu justifică un interes în sensul art. 49 Cod proc.civ.
La (...) S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. M. a depus la dosar poziția procesuală cu privire la excepțiile invocate, arătând că, în situația în care reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, acțiunea lor ce are un obiect patrimonial este prescrisă, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 3 din D. nr. 167/1958.
În situația în care reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate, având în vedere neparticiparea procurorului conform art. 45 Cod proc.civ.
În ședința publică din (...) intimatul C. A. a arătat că înțelege să invoce ca temei de drept al acțiunii L. nr. 2..
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și în consecință în baza art. 295 alin. 1 cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat instanței să dispună reabilitarea judecătorească post mortem a defunctului Ț. G., acordarea titlului de luptător anticomunist în favoarea reclamanților în calitate de urmași ai acestuia, acordarea de despăgubiri de daune morale în favoarea lor, obligarea statului să suporte cheltuielile pentru ridicarea unui monument istoric în onoarea celor patru luptători anticomuniști, . care este și antecesorul lor.
Instanța de fond nu a clarificat temeiul juridic pe care reclamanții și- au întemeiat acțiunea, acest lucru realizându-se cu ocazia judecării apelului, când reclamanții au arătat că temeiul de drept al promovării a fost
L. nr. 2..
Conform dispozițiilor acestui act normativ, participarea procurorului la soluționarea cauzei fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L. nr. 2.. Având în vedere că soluționarea cauzei s-a făcut fără participarea procurorului în baza art. 297 alin. 2 Teza II Cod proc.civ., instanța va anula parțial hotărârea atacată și va reține procesul spre rejudecare.
În ce privește fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. R. a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...)- (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentruacestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituirii bunurilor preluate de S. R. au fost adoptate L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr. 10/2001, L. nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUG nr.
214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice în regimul comunist cum sunt D.-L. nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L. nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-L. nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui R. de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva R.iei), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva R.iei, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui R. în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanții aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamanții dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-L. nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din
Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă înjustiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul lor ca urmare a condamnării cu caracter politic, motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va admite apelul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și va anula parțial sentința civilă nr. 410/(...) a T.ui M., și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanți pentru obligarea S.ui R. la plata daunelor morale în temeiul L. nr. 2..
C.lalte dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea cererii de reabilitare morală a defunctului C. G. și de obligare a pârâtului de suportare a cheltuielilor pentru ridicare unui monument istoric în amintirea persoanelor ucise în evenimentele din 1949, vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 410 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o anulează parțial și rejudecând, respinge acțiunea exercitată de reclamanții C. A., T. I., T. I., T. R. V., C. H., P. M. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE privind despăgubiri în baza L. nr. 2..
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
ANA I.
A. A. C.
C. B.
Red. IA dact. GC
6 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.W.
| ← Decizia civilă nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1303/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
