Decizia civilă nr. 131/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
G.: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 1739 din 29 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 7 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. C. proc. civ.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. solicită respingerea apelului formulat, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1739 din 29 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respinsă acțiunea civilă precizată, formulată de către reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut din probele administrate în cauză că tatăl reclamantului, defunctul P. N. a fost prizonier în U. în perioada (...)-(...) așa cum rezultă din livretul militar.
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv lacondamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile L. nr. 2., deoarece căderea în captivitate nu constituie
„condamnare cu caracter politic"; (art.1 alin.1) și nici „măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de L. nr. 2..
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic în sensul L. nr. 2..
În ipoteza de aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 sunt enumerate 3 categorii de beneficiari, și anume: orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; orice persoană care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; soțul sau descendenții până la gradul al II-lea al persoanei care a suferit o condamnare politică sau a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, după decesul acesteia. Ulterior, sunt enumerate la lit. a), b) și c) 3 categorii de drepturi de care pot beneficia persoanele respective. În mod logic, după cum este redactată formal norma juridică, ar trebui ca fiecare dintre cele 3 categorii de beneficiari indicați să beneficieze de oricare dintre drepturile prevăzute la lit. a), b) și c). Însă, cercetând conținutul drepturilor enumerate la lit. a), b) și c) se constată că interpretarea pe baza logicii formale este exclusă, din cauza condițiilor și conținutului celor 3 drepturi. Astfel, se observă că la lit. a) legiuitorul a înțeles să limiteze cazurile în care se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral doar la acele situații în care acest prejudiciu a fost suferit
„prin condamnare";.
În tot cuprinsul legii, legiuitorul a făcut o demarcație clară între persoanele condamnate politic și persoanele care au fost victimele unor măsuri administrative cu caracter politic, iar termenii folosiți au un înțeles bine stabilit, demarcație făcută chiar și în cadrul alin. 1) al art. 5. Astfel, dacă la lit. a) legiuitorul vorbește despre despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit „prin condamnare";, la lit. b) vorbește despre despăgubiri
„reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";.
Partea introductiva a art. 5 are un caracter general, iar prin modul de formulare a celor 3 categorii de drepturi la lit. a), b) și c) se circumstanțiază si restrânge sau, mai bine zis, se individualizează categoria de persoane care pot beneficia de fiecare dintre drepturi.
În acest sens, de dreptul prevăzut la lit. a) poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic; de dreptul prevăzut la lit. b) poate beneficia atât cel care a suferit o condamnare cu caracter politic, cât și cel care a fost victima unei măsuri administrative cu caracter politic; iar de dreptul prevăzut la lit. c) în mod cu totul evident poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic.
Prin urmare, în condițiile în care acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare presupune, în mod logic, existența unei hotărâri judecătorești de condamnare, este exclusă acordarea de despăgubiri, în baza art. 5 din L. nr. 2., persoanelor care nu au suferit prejudiciul moral în baza unei astfel de hotărâri de condamnare.
Art. 5 pct. 1 din L. nr. 2. autorizează doar interpretarea potrivit căreia persoanele prevăzute la pct. 2 si 3 au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor, exclusiv prin condamnare si nu la prejudiciul moral suferit de autorul lor prin masuri administrative cu caracter politic. Legiuitorul dă dreptul la obținerea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsuri administrative cu caracter politic doar persoanei care a fost victima acestora. Altfel spus, daca reclamantul nu este persoana care a făcut obiectul măsurii administrative (ci este soțul/., descendentul de gradul I ori descendentul de gradul al II-lea) și prin ipoteză nu se pune problema condamnării, instanțele nu pot să acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Corecta interpretare a textului art. 5 iese în evidentă dacă se realizează o lectură independentă a textului de la lit. a) pct. 1, a textului de la lit. a) pct. 2 și a textului de la lit. a) pct. 3. Acest procedeu permite o corectă înțelegere a voinței legiuitorului, deoarece evită capcana subordonării logice a conținutului punctelor 2 si 3, conținutului punctului
1. Atât pct. 2 cât și pct. 3 trebuie înțelese prin raportare la teza din litera a pe care o detaliază în cazuri particulare. În această grilă de lectura lit. a) pct.
2 din art. 5 are următorul conținut: ";acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la 5.000 de euro, pentru soțul/. și descendenții de gradul I";. La fel lit. a) pct. 3 din același articol are următorul conținut: ";acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la 2.500 de euro, pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că tatăl său a fost deportat în U. în anul 1944, unde a stat în lagăr până în anul 1948, perioadă în care a fost supus la muncă silnică, măsuri ce au caracter politic și se încadrează în dispozițiile art. 5 din L. nr. 2.. În sprijinul încadrării acestei măsuri în dispozițiile art. 5 vin și dispozițiile art. 3, art. 4 alin. 3 și art. 1 alin. 3 din L. nr. 2., cât și dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
Având în vedere că tatăl său a fost deportat, privat de libertate, supus unor munci silnice, s-a îmbolnăvit, fiind în imposibilitate de a munci, mama acestuia fiind obligată să întrețină familia, reclamantul apreciază că este îndreptățit la acordarea daunelor morale de către S. R.
A.antul a solicitat instanței ca la stabilirea cuantumului daunelor morale să țină seama de raționamentul juridic exprimat de dreptul fundamental prevăzut de C. E. a D. O. și protocoalelor adiționale, cât și de practica judiciară în materie, raportat și la dispozițiile art. 20 din
Constituția R.iei.
A.antul a mai arătat că el, mama lui și nici un alt descendent nu au beneficiat de drepturile prevăzute de D. - lege nr. 118/1990.
Prin întâmpinarea depusă, S. R. s-a opus admiterii apelului, arătând că situația invocată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 5 din L. nr. 22172009 cu privire la caracterul politic al măsurii administrative a deportări.
În ce privește cuantumul despăgubirilor daunelor morale solicitate de reclamant, intimatul a invocat decizia nr. 1358/2010 a Curții
Constituționale, prin care dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.
22172009 au fost declarate ca neconstituționale.
Examinând apelul declarat prin prima motivelor invocate, curtea apreciază apelul ca nefondat și în consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului
S. R. la plata despăgubirilor morale în sumă de 200.000 euro, invocând ca temei de drept al acțiunii art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
La data de (...) reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării autorului P. N. ca prizonier în U. începând din anul 1944 până în anul 1948, să se constate că are calitatea de moștenitor a defunctului P. N., calitate în care este îndreptățit la despăgubiri morale și să fie obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor morale în sumă de
200.000 euro, în temeiul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
Conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Prin art. 1 alin. 1 din același act normativ se prevede că, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de (...).
Rezultă din aceste texte de lege voința legiuitorului ca acest act normativ să reglementeze situația juridică cu privire la faptele de împotrivire la regimul totalitar instaurat în R.ia după data de (...).
Referirea recurentului la faptul că de dispozițiile L. nr. 2., art. 5 lit. a beneficiază și persoanele ori succesorii acestora înscriși de art. 5 alin. 1, care au fost deportate sau constituite prizonieri, este nefondată. Aceasta pentru că, textul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completărileulterioare"; și nu se referă la acordarea acestor măsuri în favoarea persoanelor deportate sau constituite prizonieri.
Legal a apreciat instanța de fond că reclamantul nu este îndreptățit la plata daunelor morale și pentru faptul că din interpretarea art. 5 pct. 1 rezultă cu certitudine că persoanele prevăzute la pct. 2 și 3 au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor exclusiv prin condamnare și nu la prejudiciul moral suferit de autorul lor urmare unor măsuri administrative cu caracter politic.
Oricum, prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. invocat ca temei de drept al acțiunii de către reclamantă, ca neconstituțional, fapt ce are drept consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie erga omnes, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale, astfel că soluția instanței de fond este legală, apelul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1739 din 29 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 106/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3472/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
