Decizia civilă nr. 1340/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1340/R/2011
Ședința publică din 11 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M. C. S. Ș. S., precum și recursul declarat de P. O. ȘIMLEU S., împotriva deciziei civile nr.
79 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.
(...), privind și pe reclamanții L. I.-A., D. I., F. M., L. I., L. I.-A., L. M., S. I., L.
A., L. M. și M. F.-D., precum și pe pârâții O. ȘIMLEUL S. PRIN P., C. T. și C. L., având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2010. - anulare antecontract de vânzare-cumpărare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 6 aprilie 2011, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11 aprilie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 751/(...) a Judecătoriei Ș.-S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată a reclamanților L. I.-A., D. I., F. M., L. M., L. I., L. I.-A., S. I., L. A., L. M., M. F.-D. împotriva pârâților O. S. S. prin P., SC M. C. S. Ș. S., C. T., C. L., pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2261/(...) autentificat de notar public F. Eva și nr.5499/(...) încheiat între P. Ș. S. prin primar și C. T. a fost respinsă ca nefondată cererea pentru anularea Încheierilor de intabulare nr.2. și nr.2747/2002 CF și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, la data de (...) sub nr.138/E/2001 reclamanții au notificat P. O. Ș. S. - în calitate de moștenitori ai defuncților L. I. și I.-solicitând restabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de dispozițiile L. 1. pentru imobilele expropriate ale părinților lor, respectiv imobilului situat în Ș. S. (fosta piață Lenin) actualmente str.1 D. 1918, naționalizat în baza Decretului nr.83/1949.
Prin dispoziția nr.3441/(...) a fost respinsă notificarea nr.138/E/(...) depusă de reclamanți pentru imobilul situat în Ș. S. str.1 D.
1918 nr.25 înscris în CF 1641 Ș. S. top.322/b/2/2/b/2/b- întrucât solicitanții nu au făcut dovada calității de moștenitori legali sau testamentari după S. E., fostul proprietar deposedat al imobilului revendicat conform CF 1641 Ș. S. top.322/b/2/2/b/2/b.
Reclamanții au solicitat T. S. să dispună anularea dispoziției nr.3441/2007 și restituirea în natură a imobilului înscris în CF 1641 Ș. S. top.322/b/2/2/b/2/b și prin sentința civilă nr.1642/2008 a T. S., cererea reclamanților a fost respinsă ca nefondată. Această hotărâre a fost casată prin D. civilă nr.348/2008 a C. de A. C., cauza fiind trimisă spre o nouă rejudecare instanței de fond-pentru stabilirea situației juridice a imobilului din litigiu și a naturii măsurilor reparatorii care pot fi acordate reclamanților.
Cu ocazia rejudecării s-a întocmit o nouă expertiză topografică având ca obiectiv identificarea cu date de carte funciară a imobilului litigios cu indicarea dezmembrărilor ulterioare ale acestuia și prezentarea situației de carte funciară actuală.
Noua expertiză topografică a procedat la identificarea topografică a imobilului litigios arătând că în urma dezmembrărilor efectuate în teren în anii 1946-1969 a mai rămas în favoarea Statului Român o suprafață de
2075 mp. D. terenul figurează în această formă, el nu este liber, fiind ocupat de construcții și de o parte a străzii Cetății. În ce privește construcția, o parte din ea a făcut obiectul unei vânzări încheiată în anul 2002 între P. Ș. S. și SC M. C. S., iar o altă parte a fost vândută familiei C..
Prin sentința civilă nr. 2. a tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus anularea dispoziției nr. 3441/2007 emisă de P. orașului S. S., stabilindu-se că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii cu privire la imobilul înscris în CF 1641 S. S., situat în
Ș. S. str. 1 D. 1918 nr. 25.
Pârâtul C. T. a dobândit imobilul - înscris în CF 1641 Ș. S. top.322/b/2/2/b/2/b/1/1/2/b prin contractul înregistrat la P. Ș. S. sub nr. 5499/(...)- deci anterior demarării de către reclamanți a procedurii de restituire a imobilului litigios (0(...)- data depunerii notificării) instanța a constatat că acest act nu intră sub incidența art.21 alin 5 din legea 1. care sancționează cu nulitatea absolută doar înstrăinările efectuate între momentul demarării procedurii administrative a restituirii și momentul soluționării cererilor de restituire - nu și înstrăinările anterioare cum este cazul în speță.
În ceea ce privește actele de înstrăinare efectuate în favoarea SC M. C. instanța a reținut că, P. O. Ș. S. a înstrăinat pârâtei SC M. C. o clădire în suprafață utilă de 262 mp împreună cu 544 mp prin contractul de vânzare încheiat în (...).
În privința acestei înstrăinări instanța a reținut că actul de înstrăinare s-a încheiat după demararea de către reclamanți a procedurii administrative declanșată o dată cu depunerea notificării 138/F/0(...) depusă la BEJ F. V. - dar din această notificare nu a rezultat cu claritatecare anume imobil a fost solicitat a fi restituit. În cuprinsul acestei notificări s-a menționat faptul că reclamanții nu sunt în măsură să depună extras CF anexat.
Instanța a reținut că imobilul descris în notificare nu cuprinde elementele necesare identificării acestuia și extrasul CF pentru imobilul litigios a fost depus abia la data de (...) - dată la care actul de înstrăinare era deja încheiat.
Instanța a reținut faptul că nu se poate invoca reaua credință a pârâților la încheierea contractului a cărei anulare se solicită, câtă vreme din culpa reclamanților care nu au depus o cerere completă (conținând elemente de identificare ale imobilului litigios), și extras CF, imobilul litigios nu a putut fi identificat în timp util de către autorități, respingând cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâții SC M. C. S. și P. orașului S. S.
Prin decizia civilă nr. 79/(...) a T. S. a fost admis apelul declarat dereclamanții L. I.-A., D. I., F. M., L. M., L. I., L. I.-A., S. I., L. A., L. M., M. F.-D. contra sentinței civile nr. 751/0(...) a Judecătoriei Ș.-S., care a fost modificată în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare nr. 2261/0(...) autentificat de notar F. Eva și anularea Încheierii de întabulare nr. 2. din CF 1641 Ș.-S.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut că reclamanții au notificat P. O. Ș.-S. la data de (...), solicitând în natură imobilul situat în Ș.-S., actualmente str. 1 D. 1989 (fostă P-ța Lenin).Cu toate acestea la data de 5 decembrie 2002 s-a vândut de către P. C.-S. imobilul înscris în CF 1641 Ș.-S., cuprinzând clădire de 262 mp. împreună cu 544 mp. teren, prin contract autentificat sub nr. 2261/(...) de B. N. P. F.
Eva, vânzare care a fost aprobată anterior prin H. C. Local nr. 34/(...).
Este adevărat că în momentul adoptării hotărârii de consiliu local în baza căreia s-a vândut spațiul, notificarea reclamanților încă nu a fost formulată, însă în momentul încheierii contractului nr. 2261/(...) în formă autentică notificarea era deja depusă și avea suficiente elemente, chiar dacă nu era indicat nr. de CF al imobilului revendicat.
În cuprinsul notificării se precizează că imobilul revendicat de reclamanți este cel situat actualmente pe str. 1 D. 1918 (fostă P-ța Lenin) compus din 13 încăperi cu o suprafață utilă de 300 mp. și a fost dat în chirie Agromixt-ului, Agenției de T. și A.
În condițiile în care în Ș.-S. este un oraș mic, spațiile fiind date în chirie de către pârâtă, aceasta avea cunoștință care este clădirea în care se află Agromixtul, Agenția de T. (probabil singura din oraș) neputând fi luată în considerare ceea ce a reținut prima instanță că CF-ul a fost depus de către reclamanți abia după (...) când actul de înstrăinare a fost deja încheiat.
Această stare de fapt reținută de prima instanță nu poate fi acceptată nici pentru faptul că art. 23 din L. nr.1., prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni, de la data intrării în vigoare a legii.
Mai mult, termenul precizat a fost prelungit succesiv prin OUG nr.1., OUG nr. 1., OUG nr.148/2002 și prin OUG nr. 1., iar conform ultimei modificări termenul limită de depunere a actelor doveditoare a fost 14 mai
2003.
Astfel pârâta, având în vedere aceste prevederi legale trebuia să aștepte expirarea termenului de depunere a actelor doveditoare și nu să încheie actul autentic de vânzare - cumpărare.
Conform art. 21 alin. 5 din L. nr. 1. procedura administrativă a început la data de (...), când reclamanții au formulat notificarea și s-a terminat cu răspunsul dat la notificare prin D. nr. 3441/(...).
În aceste condiții, tribunalul a constatat că, încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2261/(...) s-a făcut cu încălcarea legii și este sancționată cu nulitatea absolută, admițând acțiunea.
Încheierea de intabulare nr. 2. notată în CF 1641 Ș.-S. în baza acestui contract a fost anulată în temeiul art. 36 alin. 1 din L. nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC M. C. S. Ș. S. și orașul Ș. S. prin P. SC M. C. S. Ș. S. a solicitat modificarea decizieipronunțată în apel, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și menținerii soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a soluționat apelul cu greșita interpretare a legii, motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Instanța în mod greșit a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 5 din L. nr.1., întrucât aceste modificări au fost făcute prin L. nr. 2., act normativ care a intrat în vigoare cu mult după încheierea contractului de vânzare-cumpărare - 29 iunie 2001.
Chiar dacă este dispoziții legale ar fi fost în vedere, nu se putea dispune nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece vânzarea s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. Astfel, contractul sub semnătură privată în baza căruia s-a dobândit proprietatea imobilului litigios a fost perfect valabil și respectat consimțământul părților. A. contractanți au fost de bună credință, nu a existat nici o intenție frauduloasă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
A.anta a arătat că instanța de apel nu a verificat documentele care atestă că imobilul revendicat de către reclamanți se află în altă parte a orașului decât imobilul pe care apelanta l-a cumpărat în 2001. Prin simpla studiere a CF 1641 S. S. se poate observa că imobilul în litigiu a fost preluat de la S. E. și nu de la antecesorii reclamanților.
Reclamanții au revendicat imobilul situat în S. S., fosta Piață Lenin nr.
4, în condițiile în care imobilul înscris în Cf 1641 S. S. este situat în Piața
Stalin și nu în Piața Lenin.
A.anta arată că în mod legal instanța de fond a reținut că cocontractanții au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât din culpa reclamanților nu a putut fi identificat imobilul care face obiectul notificării, întrucât nu s-a depus un extras CF și astfel imobilul nu a putut fi identificat. A.anta a arătat că a investit sume importante pentrurecondiționarea imobilului, făcând investiții serioase pentru observarea și exploatarea acestuia în deplină siguranță.
S-a mai arătat că reclamanții nu au calitate procesuală activă deoarece nu au dovedit că sunt moștenitori după S. E., proprietarul tabular.
II. Împotriva acestei decizii a formulat recurs și O. S. S. reprezentat prin primar, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr.
7. iulie 2010 ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului, pârâtul a invocat nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Pe cale de excepție a fost invocată excepția prescripției dreptului material a intimaților reclamanți la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 2261/(...), autentificat de notarul public F. Eva, întrucât această acțiune nu a fost promovată în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a L. nr.1. (acest termen a fost prelungit succesiv de câte 3 ori prin OUG nr. 1. și OUG nr. 1.).
Reclamanții nu au dovedit existența unei cauze temeinice sau a unei împrejurări speciale care i-ar fi împiedicat să formuleze cerere de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare înăuntrul termenului de prescripție, în condițiile în care dreptul de proprietate al SC M. C. S. a fost înscris în cartea funciară în data de (...). Reclamanții nu se pot apăra, invocând necunoașterea legii.
Pe fondul cauzei, pârâtul apelant a arătat că instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, neținând seama de înscrisurile depuse, atât cele privitoare la dreptul de proprietate, cât și cele privitoare la denumirile vechi ale străzilor și vechea numerotare administrativă, din care rezulta în mod indubitabil că imobilul pretins de reclamanții intimați situat în S. S. str. 1 D. 1918 nr. 25, nu este unul și același cu cel care a fost preluat în baza Decretului nr. 83/1949, de la antecesorul lor L. I..
Instanța de apel în mod eronat a reținut că imobilul revendicat este situat în fosta piață Lenin, ulterior denumită str. Dunării, actualmente str. 1 D.
1918, cu toate că în probațiune au fost depuse documentele găsite în arhiva fostului OGO, din care rezulta în mod evident că fostei piețe Lenin i-a corespuns str. Dunării ( ulterior str. 1 D. 1918),începând de la nr. administrativ 1 până la 19, iar fostei piețe Stalin i-a corespuns str. Dunării, (ulterior str. 1 D. 1918), de la nr. administrativ 21 până la nr. 29, la intersecție cu str. A. M.u.
Din documentele depuse a rezultat că imobilele aflate în Piața Lenin în imediata vecinătate cu cel situat în Piața Lenin nr. 4, respectiv cele de la nr. administrative 1,2,5,6,8,10,14, 18, erau amplasate pe nr. top 461, 463, 428,
319, 316, 317, iar imobilele amplasate pe nr. top 320, 321, 322/b/2/1/a,
322/a/1 imediat în vecinătate cu imobilul cu nr. top 322/b/2/2/b/b/1/1/b
(imobilul în litigiu), erau situate în Piața Stalin la nr. administrative 15,16, respectiv 12.
În al doilea rând, pârâtul apelant a arătat că reclamanții intimați nu au făcut dovada deținerii dreptului de proprietate al antecesorului lor L. I. asupraimobilului înscris în CF 1641 nr. top 322/b/2/2/b/b/1/1/b situat în str. 1
D. 1918 nr. 25, cu nici un înscris din cele prevăzute de lege, art. 23 din L. nr.
1. și pct. 23.1 din HG nr. 250/2007.
Proprietarul imobilului mai sus descris la momentul deposedării abuzive de către stat a fost S. E. și nu antecesorii reclamanților, iar preluarea acestuia de către stat s-a făcut prin naționalizare nr. 9. după cum rezultă din CF 1641
S. S.
Recurentul a arătat că în mod evident nu există identitate între imobilul situat în str. 1 D. 1918 nr. 25 și cel revendicat de către reclamanți din fosta Piață Lenin nr. 4.
Al treilea motiv de recurs vizează faptul că decizia pronunțată este nelegală, întrucât cauzele de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare trebuiau să fie anterioare sau concomitente actului de vânzare-cumpărare. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare decembrie 2002, nu exista nicio indisponibilizare legală, temporară a bunului. Art. 21 alin. 5 a fost introdus prin L. nr. 2. și prin această dispoziție legală se prevedea indisponibilizarea bunurilor care au făcut obiectul notificărilor. Instanța de apel a încălcat principiul neretroactivității legii civile, dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. 5 din L. nr.1. republicată, întrucât a aplicat această dispoziție legală unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestui text legal.
Recurentul a apreciat că a fost încălcat și art. 15 alin. 2 din Constituția României, precum și art. 1 alin. 1 C. civil, dispoziții care consacră principiul că legea civilă dispune numai pentru viitor, neavând putere retroactivă.
În al patrulea motiv de recurs, recurentul a arătat că intimații reclamanți nu au produs nicio dovadă din care să rezulte că încheierea contractului s-a făcut cu încălcarea legislației în vigoare la data încheierii contractului, ambele părți contractante fiind de bună credință.
Vânzătorul și cumpărătorul au avut convingerea că încheie un contract cu respectarea dispozițiilor legale în materie, buna credință a acestora fiind prezumată, iar reclamanții nu au răsturnat această prezumție prin probele administrate.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursurilorca fiind nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că excepția prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare constituie o cerere nouă în recurs care nu poate fi primită, raportat la dispozițiile art. 294 alin.
1 coroborat cu art. 316 Cod proc.civ.
Dispozițiile art. 46 din L. nr.1. au caracter dispozitiv și relativ, dat în folosul părții care a încheiat actul de înstrăinare, situație în care excepția este una relativă, care nu poate fi invocată prima dată în calea de atac a recursului.
S-a arătat că contractul de vânzare nr. 2261 a fost încheiat în 1(...) după intrarea în vigoare a L. nr. 1., așa fiind, până la clarificarea situației juridice a imobilelor preluate de stat era suspendată ope legis vânzarea acestor bunuri, chiar dacă L. nr. 1. în forma sa inițială nu a avut nicio dispoziție în acest sens, soluția decurgând din interpretarea normelor legale.
Reclamanții au apreciat că termenul special de prescripție, prevăzut de art. 46 alin. 5 din L. nr. 1., este suspendat prin demararea procedurii necontencioase prevăzute de lege.
Intimații au arătat că au luat cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare numai cu ocazia depunerii raportului de expertiză în cadrul dosarului nr. (...), când s-a procedat la stabilirea situației juridice a imobilului solicitat a fi restituit în natură.
În ceea ce privește lipsa de identitate dintre imobilul preluat de la antecesorii reclamanților și imobilul în litigiu, s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul aparținând antecesorilor reclamanților este imobilul în litigiu, după cum rezultă din decizia civilă nr. 3. a C. de A. C.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 21 alin. 5 din L. nr. 1. nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, întrucât prin apariția L. nr. 1. s-a suspendat ope legis vânzarea acestor bunuri, chiar dacă L. nr. 1. nu a avut în forma sa inițială nicio prevedere în acest sens.
Reclamanții intimați au arătat că este nefondat și recursul pârâtei SC M. C. S., întrucât la momentul depunerii notificării imobilul revendicat era restituibil. Acest imobil nu făcea obiectul L. nr. 112/1995 și nu a fost implicat în procesul de privatizare, în cauză fiind incidente prevederile art. 966 - 968 C. civil, art. 948 pct. 4 C. civil, fiind prezentă cauza ilicită, imobilul neputând fi vândut decât prin fraudarea legii, întrucât nicio dispoziție legală nu permitea vânzarea acestuia către pârâtă.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ambele părți contractante cunoșteau situația juridică a imobilului, pârâta asumându-și riscul decurgând din acest contract.
S-a mai arătat că vânzarea de către stat al unui bun al altuia chiar unor terți de bună credință și dacă aceasta este anterioară confirmării în justiție al dreptului de proprietate al celuilalt însoțită de lipsa totală de despăgubiri, se analizează ca o privare de bunuri, contrară art. 1 din Protocolul 1, cauza Rățeanu contra României.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentruurmătoarele considerente:
Atât pârâta SC M. C. S., cât și pârâtul O. S. S. prin P. critică în principal greșita aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 5 din L. nr.1. republicată.
Din starea de fapt reținută corect de instanțele fondului rezultă că SC
M. C. S. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu orașul S. S., cu privire la imobilul situat în str. 1 D. 1918 nr. 25, înscris în CF 1614 Ș., teren în suprafață de 70 mp, teren intravilan cu casă și beci de 618 mp și magazii cu suprafața utilă de 70 mp., contract autentificat sub nr. 2261 din (...).
Nulitatea unui act juridic este o sancțiune care se aplică pentru nerespectarea dispozițiilor legale existente la data încheierii actului juridic.
Prin urmare, cauzele de nulitate ale unui act juridic trebuie să fie anterioare sau concomitente încheierii actului juridic.
Motivul de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat este nerespectarea dispozițiilor art. 21 din L. nr.1., întrucât până lasoluționarea pe cale administrativă sau, după caz, judiciară, este interzisă înstrăinarea bunurilor notificate, potrivit prezentei legi.
Această dispoziție legală a fost introdusă prin L. nr. 2., T. I, art.I pct. 50, potrivit căreia, după alin. 4 al art. 20 se introduce alin. 41, potrivit căruia,
„sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurii administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea (…) grevarea sub orice formă a bunurilor imobile, terenuri/construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi. Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din (...). În prezent această dispoziție legală se regăsește în art. 21 al. 5 L. nr. 1.(republicată).
Din starea de fapt mai sus reținută rezultă indubitabil că, contractul a cărui nulitate se solicită a fost încheiat în data de (...), cu mult înainte de a intra în vigoare sancțiunea nulității absolute introdusă prin dispozițiile legale mai sus arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.2 C., „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";. În același sens se reglementează problema acțiunii în timp a legii civile și de către art. 1 din C. civil, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă.
L. este instrumentul prin care se realizează ordinea juridică care presupune stabilitatea raporturilor juridice. Prin urmare, nu se pot aplica anumite sancțiuni prevăzute de un act normativ, pentru raporturi juridice încheiate anterior adoptării actului care a prevăzut sancțiunea.
După cum a rezultat din starea de fapt reținută, contractul a căreia nulitate se solicită a fost încheiat în 2002, iar sancțiunea nulității absolute stabilită pentru încheierea contractelor înainte de soluționarea notificărilor, a fost introdusă abia în anul 2005.
Nu poate fi reținut raționamentul reclamanților potrivit căruia sancțiunea era în vigoare la data formulării acțiunii în constatarea nulității, iar cauza de nulitate numai trebuie să fie raportată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În atare situație, s-ar ajunge să se aplice sancțiuni care nu au putut fi avute în vedere de părțile contractante la data încheierii contractului.
Or, prin acest raționament, s-ar înfrânge principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia o lege sau o dispoziție legală se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu situațiilor anterioare.
Curtea constată că în mod nelegal tribunalul a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 21 alin. 5 din L. nr.1. republicată, aplicând retroactiv o sancțiune introdusă abia în 2005, la un contract încheiat în 2002.
Așadar, apreciem că dispozițiile art. 21 alin. 5 din L. nr.1. nu pot fi aplicate contractului mai sus arătat, fără a încălca principiul neretroactivității legii civile, reglementat de către C. și C. civil, tribunalul pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
A. cocontractanți, atât vânzătorul, cât și cumpărătorul au fost de bună credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât în notificarea făcută de către reclamanți nu era menționat numărul cărțiifunciare, iar, din studierea CF 1641 Ș. S. se menționa că imobilul era preluat de la S. E.
Pe de altă parte, chiar reclamanții intimați, prin întâmpinare (f. 127 alin.
1), au aratat că au luat cunoștință de existența contractului de vânzare- cumpărare doar cu ocazia depunerii raportului de expertiză topografică efectuat în dosarul nr. (...), când s-a procedat la stabilirea situației juridice a imobilului solicitat a fi restituit în natură. Reclamanții intimațiau susținut că doar după depunerea raportului de expertiză, în acel dosar s-a putut stabili cu certitudine imobilul revendicat de aceștia prin notificare, unde se indicase doar numărul administrativ al acestuia.
Așadar, recurenții care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nu aveau posibilitatea să anticipeze, la data încheierii contractului, că L. nr. 1. se va modifica și va sancționa cu nulitatea absolută contractele de vânzare- cumpărare încheiate anterior soluționării notificărilor. De asemenea nu aveau posibilitatea să anticipeze că, în anul 2009, imobilul care a făcut obiectul vânzării-cumpărării va fi identificat ca fiind imobilul menționat într-o notificare depusă în 2001, care individualiza imobilul solicitat numai cu o adresă administrativă.
Prin urmare, în mod corect judecătoria a reținut buna credință a părților la încheierea contratului de vânzare-cumpărare.
Recurenta O. S. S. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocând dispozițiile art. 46 alin. 2 din L. nr.1.. Prin întâmpinare, reclamanții intimați au invocat că este inadmisibilă invocarea acestei excepții direct în recurs, întrucât excepția nu a fost formulată în apel, fiind formulată omisso medio.
Curtea reține că normele care reglementează prescripția dreptului material la acțiune sunt norme de ordine publică, care pot fi invocate în orice stare a pricinii. Potrivit dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța este obligată să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris. Din această dispoziție legală rezultă că normale juridice care reglementează prescripția extinctivă sunt norme imperative.
Așadar, excepția inadmisibilității invocării în recurs a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi primită, excepția putând fi invocată, chiar și din oficiu de către instanță și în recurs. Însă, cauza de nulitate invocată de reclamanții a vizat faptul că, acel contract de vânzare- cumpărare a fost încheiat anterior soluționării notificării(art. 21 al. 5 din lege) și nu pentru că nu au fost respectate dispozițiile legale la încheierea contractului, potrivit dispozițiilor art. 45 din L. nr.1. și în consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit dispozițiilor art. 46 din L. nr.1., excede cadrului procesual cu care reclamanții au investit instanța.
Aspectele invocate de recurenți privind lipsa de identitate între imobilul în litigiu și imobilul care a aparținut antecesorului reclamanților au fost soluționate prin decizia civilă nr. 3., pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., situație în care nu se pot contrazice statuările cu putere de lucru judecat, reținute în această hotărâre.
Nu poate fi primită apărarea reclamanților potrivit căreia nulitatea contractului fiind determinată de cauza ilicită existentă la încheiereacontractului de vânzare-cumpărare deoarece imobilul vândut recurentei nu face obiectul L. nr. 112/1995 și nici nu a fost implicat în procesul de privatizare, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 966 - 968 și art. 948 C. civil.
Reclamanții nu au investit instanța de fond cu nulitatea contractului pentru cauză ilicită, au invocat numai în recurs dispozițiile art. 966 - 968 și art. 948 C. civil, fiind inadmisibilă schimbarea cauzei acțiunii în recurs în cadrul apărărilor formulate prin întâmpinare.
Pentru considerentele mai sus reținute, fiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite recursurile declarate de pârâții SC M. C. S. Ș. S. și O. ȘIMLEU S. prin P. împotriva deciziei civile nr. 79 din 30 noiembrie
2010 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica, cu consecința respingerii apelului declarat de reclamanții L. I.-A., D. I., F. M., L. M., L. I., L. I.-A., S. I., L. A., L. M., M. F.-D., împotriva sentinței civile nr.
751/0(...) a Judecătoriei Ș. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., va obliga intimații-reclamanți să-i plătească recurentei-pârâte SC "M. C." S. suma de 5500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții SC M. C. S. Ș. S. și O. ȘIMLEU S. prin P. împotriva deciziei civile nr. 79 din 30 noiembrie 2010 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și în consecință:
Respinge apelul declarat de reclamanții L. I.-A., D. I., F. M., L. M., L. I., L. I.-A., S. I., L. A., L. M., M. F.-D., împotriva sentinței civile nr.
751/0(...) a Judecătoriei Ș. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă intimații-reclamanți să-i plătească recurentei-pârâte SC "M. C." S. suma de 5500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. M. C. V. T. D.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.apel: P. R.M. Kende M.
| ← Decizia civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 262/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
