Decizia civilă nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. împotriva sentinței civile nr.
740 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații O. ANA, M. M., G. E. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de apel, pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului și în consecință respingerea acțiunii formulate de reclamanți, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie
2010, s-a constatat neconstituționalitate prevederilor legale ce constituie temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Notă: După luarea cauzei se prezintă reprezentantul reclamanților intimați O. Ana, M. M. și G. E., avocat C. G., care depune la dosar împuternicire avocațială și solicită respingerea apelului declarat de către pârâtul apelant, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 740 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele O. Ana, G. E. și M. M., împotriva pârâtului S. Român Prin Ministerul
Finanțelor Publice, și, în consecință, a fost obligat pârâtul să achitereclamantelor echivalentul în lei la data plății a sumei de câte 5.000 Euro pentru fiecare, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată defunctului M. P. prin S. nr.9., pronunțată în dosarul nr.747/1951 al T. Militar C., și a fost respinsă cererea reclamantelor privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr.934/(...) pronunțată în dosarul nr.747/1951 al T. Militar C. defunctul M. P. a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională, pentru delictul de instigare publică prevăzut de art.327 alin.3 C.penal.
S-a reținut că defunctul a fost membru în „secta religioasă interzisă
„Martorii lui I. din anul 1935, a dus o activitate intensă, având diferite funcțiuni până la interzicerea acestei secte. În toamna anului 1949, la propunerea lui V. V. a acceptat să treacă la reorganizarea elementelor iehoviste în mod subversiv. Inculpatul a primit misiunea de serv de grupă în comuna S. și în aceasta calitate stătea de vorbă cu țăranii din comuna, pentru a-i convinge să activeze și pe mai departe în această sectă. De asemeni ținea adunări ascunse cu membrii sectei unde se citea reviste iehoviste primite de la inculpatul M. G. În calitatea sa de serv de grupă, aduna rapoartele de activitate și cotizațiile pe care le centraliza și conform instrucțiunilor primite le ducea la B., predându-le lui M. G..
Prin decizia nr.290/1952 a C. Militare de C. și Justiție s-a respins recursul declarat de defunct împotriva sentinței menționate.
Din actele comunicate de C. rezultă că defunctul a executat pedeapsa în perioada (...) -(...).
Din declarațiile martorilor P. M. și D. P. rezultă că în perioada de detenție defunctul a fost torturat și maltratat, iar familia sa a avut de suferit în această perioadă.
Din actele stare civilă depuse la dosar rezultă că M. P. a decedat la data de (...), reclamanta M. M. fiind soția sa, iar reclamantele O. Ana și G. E. sunt fiicele sale.
Prin hotărârea nr.115/(...) a Comsiei pentru aplicarea D.ui-L. nr.1. C. s-a acordat reclamantei M. M. o indemnizație lunară de 10.000 lei, în calitate de văduvă a fostului deținut politic M. P..
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.2. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 323-329, din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.5 alin.1 lit.a și alin.1¹ din lege, astfel cum a fost modificat prin OUG 6., orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despagubiri pentruprejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la: 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic; 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I; 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al II- lea. La stabilirea cuantumului despagubirilor prevazute la alin.(1), instanta judecatoreasca va lua in considerare, fara a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursa de la condamnare si consecintele negative produse in plan fizic, psihic si social, precum si masurile reparatorii deja acordate in temeiul D.ui-lege nr.1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, si al Ordonantei de U. a G. nr.214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin L. nr. 5., cu modificarile si completarile ulterioare.
În raport de cele reținute, instanța a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică aplicată antecesorului lor, care a executat efectiv pedeapsa închisorii pe o perioadă de 3 ani.
În ceea ce privește regimul de detenție, după anul 1990 au apărut multe documente și mărturii din care rezultă că în ceea ce privește condamnările politice, acest regim a fost unul cumplit și a constat în supraaglomerarea celulelor, muncă forțată și deosebit de grea, hrană foarte puțină și de proastă calitate, frig, bătăi și tortură, autoritățile comuniste urmărind exterminarea opozanților și anihilarea oricărei manifestări a nemulțumirii față de regim. În aceste condiții mulți dintre deținuți nu au putut suporta acest regim și au decedat pe parcursul detenției.
Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța a reținut că prin condamnarea politică suferită defunctului i s-a produs un prejudiciu deosebit de grav, consecințele condamnării vizând sănătatea sa fizică și psihică, precum și situația familială, profesională și socială, cursul vieții acestuia fiind schimbat în mod esențial datorită condamnării.
Instanța a apreciat că suma maximă de 5.000 euro pentru fiecare reclamantă, prevăzută de art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2., astfel cum a fost modificată prin OUG 6., cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse defunctului ca urmare a condamnării sale politice, raportat la toate elementele stării de fapt descrise mai sus.
Instanța a respins cererea reclamantelor privind cheltuielile de judecată, întrucât reclamantele nu au făcut dovada acestor cheltuieli, conform dispozițiilor art.1169 C.civ., respectiv nu au depus la dosar chitanțele privind plata onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. C., solicitândmodificarea sentinței atacate în principal prin respingerea acțiunii și în subsidiar prin reducerea despăgubirilor acordate.
În motivarea apelului apelantul a arătat că despăgubirile acordate reclamantelor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a antecesorul lor M. P., a fost acoperit integral de S. Român prin drepturile acordate soției supraviețuitoare reclamanta M. M. în temeiul D.ui-L. nr. 1., încă din anul 1995, iar pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor acordate depășește limita prevăzută de OUG nr. 6..
A.anta a mai arătat că instanța de fond nu a ținut seama la stabilirea despăgubirilor acordate și de măsurilor reparatorii acordate reclamantei M.
M. în temeiul D.ui-L. nr. 1..
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și în consecință în baza art. 295 alin. 1 cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantele au solicitat „să li se acorde drepturile bănești reprezentând daune morale prevăzute de L. nr. 2., având în vedere că antecesorul lor M. P. decedat la (...) a fost condamnat prin sentința nr. 9. a T. M. C. la 4 ani închisoare, pentru delictul de instigare publică.
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. Român a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...)- (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituii bunurilor preluate de S. Român au fost adoptate L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr. 10/2001, L. nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUUG nr.
214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice supuse în regimul comunist cum sunt D.-L. nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L. nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuiesă fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-L. nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui Român de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva României), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva României, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui Român în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanții aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamanții dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. adin L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-L. nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din
Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul lor ca urmare a condamnării cu caracter politic, motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va admite apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și va schimba sentinței civile nr. 740/(...) a T. C., în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite apelul declarat de S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 740 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamatele O. Ana, G. E. și M. M. împotriva S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 2..
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I.
A. A. C.
C. B.
Red. IA dac GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 3257/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 257/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
