Decizia civilă nr. 2910/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2910 /R/2011
Ședința publică din data de 9 septembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele C. de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. V. împotriva sentinței civile nr. 460 din 10 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect D. L. nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 1 septembrie 2011, respectiv 5 septembrie 2011, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală.
Prin răspunsul depus la dosar, înregistrat prin serviciul de registratură al instanței la data de 8 septembrie 2011, Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității arată că urmare a verificărilor efectuate în evidențele interne ale C.N.S.A.S cât și la S. R. de I. a rezultat că G. Teodor figurează
„necunoscut"; în evidențele create de către fosta Securitate, nefiind identificate documente sau dosare pe numele acestuia.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile L. nr.221/2009.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 08 A. 2011 pe rolul T. C., reclamanta G. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acordarea de despăgubiri în valoare de 5.000 Euro conform L. nr.221/2009, cu motivarea că soțul ei a fost prizonier în U. în perioada 23
August 1944 - 29 Mai 1948.
Prin sentința civilă nr. 460 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. V. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe de o parte faptele pentru care reclamanta solicită acordarea de despăgubiri morale nu se pot încadra în dispozițiile L. nr. 221/2009.
Această lege se referă la condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-(...). Faptele invocate de către reclamantă sunt anterioare perioadei de referință menționate în L. nr. 221/2009 și nu se referă la o condamnare politică sau măsuri administrative cu caracter politic, reclamanta invocând că soțul său a fost prizonier de război în U. în perioada (...)-(...).
Pe de altă parte, chiar și dacă faptele invocate de către reclamantă s-ar înscrie în dispozițiile L. nr. 221/2009, art. 5 alin. 1 lit. a care prevede posibilitatea acordării de despăgubiri a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. Constituționale, lipsind de temei juridic orice acțiune în despăgubire promovată pentru despăgubiri.
Pentru motivele arătate, instanța a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. V. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că prizonierii de război au fost declarați deținuți politici, art. 5 alin. 1 din L. nr. 221/2009 referindu-se și la prizonierii de război.
O.G. nr. 62/2010 reglementează despăgubiri și repară prejudiciul și pentru rudele de gradul II.
În apărare, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că faptele pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri nu se pot încadra în dispozițiile L. nr. 221/2009, această lege referindu-se la condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora.
S-a mai învederat că art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, text de lege pe care este întemeiată acțiunea, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1. a C. C.
Analizând recursul declarat de reclamanta G. V. împotriva sentințeicivile nr. 460 din (...) a T. C., C. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 1 alin. 1 a L. nr.
221/2009, act normativ care fundamentează în drept cererea reclamantei, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr- o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Pentru ca o condamnare să confere celui condamnat dreptul la despăgubiri, potrivit art. 5 din L. nr. 221/2009, se cer, așadar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
- condamnarea să fi fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
- hotărârea de condamnare să fi fost pronunțată în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989;
- faptele care au atras această condamnare să fi fost săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și să fi avut drept scop
„împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
În cauză, observă C. că nu a existat o condamnare, pronunțată printr- o hotărâre judecătorească definitivă, fiind exclusă incidența dispozițiilor art. 1 din L. nr. 221/2009.
Conform prevederilor art. 3 din L. nr. 221/2009, constituie măsură administrată cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres și limitativ menționate la lit. a - f.
În cauză, se observă că nu a fost luată față de soțul reclamantei nici o măsură de natura celor menționate în cuprinsul art.3, de către organele fostei miliții sau securități, în temeiul unuia sau mai multor acte normative din cele prevăzute expres și limitativ, concluzia fiind acea că nu este aplicabil acest text normativ, fiind exclusă existența unei măsuri administrative căreia legea să îi recunoască caracter politic.
Potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă, astfel, instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Este adevărat că în cuprinsul art.3 și art.4 din L. nr.221/2009 nu există nici o mențiune expresă cu privire la perioada de referință pentru măsurile administrative însă ea este similară celei care condiționează condamnările cu caracter politic fiind înscrisă în chiar titlul L. nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Trimiterea la O. nr. 2., pe care o face art.1 alin.3 din L. nr.221/2009, este una limitativă, ea vizează exclusiv scopurile menționate în cuprinsul art.2 alin. 1 din Ordonanță, nu și definiția pe care acest act normativ o dă măsurii administrative abuzive, obiectul reglementării fiind diferit de cel al L. nr.221/2009. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să trimită și la alte dispoziții ale Ordonanței ar fi făcut-o or, în absența unei astfel de trimiteri, o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 alin.3 din L. nr.221/2009 nu este permisă instanței de judecată.
În cauză, măsura deportării la muncă în U. nu a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S.ui R. și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O. nr. 2., toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus. Mai mult decât atât, deportarea a fost dispusă de forțele sovietice anterior datei la care a fost instaurat regimul comunist în R., respectiv 6 martie 1945, astfel că ea nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist, înscriindu- se în categoria deportărilor pretinse de U. ca despăgubiri de război după Convenția de A. din 1944.
În mod corect a reținut instanța de fond în subsidiar că în condițiile declarării neconstituționalității art.5 alin.1 lit.a a din L. nr.221/2009, text de lege avut în vedere la formularea cererii de chemare în judecată, acțiunea formulată nu ar fi putut fi admisă chiar dacă situația reclamantei s-ar fi încadrat în dispozițiile L. nr.221/2009.
Pentru considerentele de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 ind.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. V. împotriva sentinței civile nr. 460 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. V. împotriva sentinței civile nr. 460 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. C. A. C. V. M.
GREFIER, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: A.-F. D.
| ← Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
