Decizia civilă nr. 2174/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2174/R/2011
Ședința de la 16 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR:T.-A. N. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții S. L. C., H. A. și SC M. I. E. S. împotriva deciziei civile nr. 170 din 30 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N. și G. ANA V., având ca obiect acțiune în baza legii nr. 10/2001- anulare dispoziție de restituire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți avocat U. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 iunie
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate G. Ana V., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat, cu consecința modificării în întregime a sentinței civile pronunțată la fond, prin admiterea acțiunii introductive privind constatarea nulității absolute a art. 1-4 din Dispoziția de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 4. de către P. M. C.-N. și rectificarea CF 1. C.-N., în sensul revenirii la situația inițială de carte funciară, proprietar fiind M. C.-N., fără cheltuieli de judecată.
Nelegalitatea deciziei atacate se raportează la faptul că instanța de apel nu a analizat în fapt deloc fondul pretențiilor deduse judecății
În mod greșit și fără nici un temei legal s-a considerat că există putere de lucru judecat în sensul în care sentința civilă nr. 2. impune în sarcina pârâtului intimat P. M. C.-N. obligația de a dispune restituirea terenului, când în fapt s-a dispus doar emiterea unei dispoziții motivate.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 12290/(...) a Judecătoriei C.-N. a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților S. L. C., H. A., SC M. I. E. S., invocată de pârâta G. Ana V.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții S. L. C., H. A., SC M. I. E. S., în contradictoriu cu pârâții G. Ana V., P. M. C.-N.
Au fost obligați reclamanții S. L. C., H. A., SC M. I. E. S. să achite pârâtei G. Ana V. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat cu chitanța nr. 20000025/(...).
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele: Imobilul teren în suprafață de 890 m.p. și casă de piatră compusă din: la subsol o cameră și dependințe, la etaj: 5 camere, bucătărie cu dependințe, situat în C.-N., str. Republicii (actual G. Bilașcu) nr. 14, jud. C., înscrisă în C.F. 34139 C. a făcut obiectul legii nr.10/2001, fiind revendicat de către pârâta G. Ana V. prin notificarea nr. 1374/(...).
Prin Dispoziția de restituire nr. 4. s-a restituit pârâtei G. Ana V. un apartament (din cele 5 care compuneau construcția). În dispoziția de restituire se menționează, la art. 5, că „. privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, pentru restul imobilului, se va comunica după efectuarea evaluării acestuia";.
Restul apartamentelor au fost înstrăinate în temeiul L. nr. 112/1995, unor terți, de la care reclamanții au dobândit prin cumpărare proprietatea acestor apartamente.
Întrucât pârâta G. Ana V., prin notificarea 1374/(...) a solicitat restituirea în natură a întreg imobilului teren în suprafață de 890 m.p. și casă de piatră compusă din: la subsol o cameră și dependințe, la etaj: 5 camere, bucătărie cu dependințe, situat în C.-N., str. Republicii (actual G. Bilașcu) nr. 14, jud. C., înscrisă în C.F. 34139 C., iar Dispoziția nr. 4. a vizat doar un apartament din cele 5 ale construcției iar pentru restul terenului nu primise nicio soluție, pârâta s-a adresat cu o cerere în justiție, solicitând P. C. să emită dispoziție motivată pentru restul cererii care a rămas nesoluționată.
Prin S. civilă nr. 223/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dos.civ.nr. (...) instanța a admis cererea pârâtei din prezenta cauză, G. Ana V., obligând
Primăria la a emite o dispoziție motivată pentru notificarea nr. 1374/(...).
Cu putere de lucru judecat, instanța a reținut că prin încheierea CF nr.6083/(...) asupra imobilului menționat s-a înscris dreptul de proprietate al S. R., în baza Decretului nr.92/1950, iar prin notificarea înregistrata sub nr. 1374/(...) la BEJ S. M. reclamanta G. Ana V. a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in C.-N. str. Prof. G. Bilascu nr.14, teren si construcție, in calitate de proprietara si de succesoare a proprietarilor tabulari Poruțiu P., tatăl sau si Poruțiu Grigore P. , fratele sau.
I. a mai reținut că prin dispoziția P. municipiului C.-N., nr.4030/(...), s-a restituit in natura doar apartamentul nr.2 și s-a stabilit ca acordarea de despăgubiri pentru restul imobilului se va comunica după efectuare evaluării acestuia.
În condițiile în care, în perioada 2005-2007 G. Ana V. a formulat mai multe cereri pentru restituirea in natura a terenului (curte și grădină) situat in C.-N. str. Republicii nr.14 , iar potrivit art.25 alin.1 din L. nr.10/2001 „ in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură „ tribunalul a constatat că, față de datanotificării, (...), P. municipiului C.-N. nu si-a îndeplinit obligația de emitere a dispoziției prevăzuta de art. 25 alin.1 din L. nr.10/2001.
In consecință, instanța a admis acțiunea si a obligat P. M. C.-N. să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării reclamantei, înregistrată sub nr. 1374/(...) la BEJ S. M., cu privire la terenul (curte și grădină) situat în C.-N. str. Republicii nr. 14, înscris în CF 14687 cu nr. topo 88.
După ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat, în executarea dispozițiilor ei, la data de (...) s-a emis Dispoziția de restituire nr. 4714 prin care s-a soluționat cererea pârâtei G. Ana V., care solicitase restituirea în natură a terenului în suprafață de
745 m.p., suprafața reală a terenului care figura în C.F. cu suprafață de 890 m.p.
Concluzia care se impune rezultată din succesiunea evenimentelor este aceea că dispoziția de restituire în natură nr. 4714/(...) nu conține dispoziții nelegale, deoarece hotărârea se baza pe situația juridică a imobilului la data notificării emise de pârâta G. Ana V. pentru că, așa cum a reținut tribunalul, acestei notificări nu i s-a răspuns. I. a reținut, cu putere de lucru judecat, dispoziția cuprinsă în art.5 a Dispoziției de restituire nr. 4. nu echivalează unui răspuns la notificare, în sensul art.25 alin.1 din L. nr.
10/2001.
Reclamanții au solicitat, la data de (...), cumpărarea terenului aferent apartamentelor nerestituite în natură pârâtei G. Ana V. invocând dispozițiile HCL 406 din 3 iulie 2007.Cererea lor a fost respinsă prin decizia nr.
1..40/(...), pe care o atacă la data de (...), respectiv (...) invocând dispozițiile art. 4-6 art.18 din OG 41/2003 și art.7 alin.1 L. nr. 554/2004. În cererea lor au susținut că terenul nu fusese revendicat la data la care au formulat cererile și putea face obiectul atribuirii pe seama lor.
În raport de data la care s-a soluționat notificarea pârâtei G. Ana V., data la care reclamanții s-au adresat P. cu intenția de a cumpăra terenul și data adoptării L. nr. 1/2005, respectiv (...), această dispoziție nu poate fi aplicată cauzei de față, întrucât legea nu retroactivează.
Chiar și într-o situație contrară, reclamanții nu au putut invoca dispozițiile HCL 406 din 3 iulie 2007 deoarece art. 1 se referă la vânzarea terenurilor în favoarea proprietarilor de locuințe cumpărare în condițiile L. nr. 112/1995 fiind exceptate terenurile aflate în proces de revendicare. Or, terenul litigios este exceptat de la aplicarea hotărârii deoarece, la data adoptării ei, așa cum tribunalul a constatat cu putere de lucru judecat, pârâtei G. Ana V. nu i s-a soluționat notificarea înregistrata sub nr.
1374/(...) la BEJ S. M. reclamanta G. Ana V. a solicitat restituirea în natura a imobilului situat in C.-N. str. Prof. G. Bilascu nr.14 (fosta Regala nr.10/a, fosta Republicii nr.14), teren si construcție.
Constatând, așadar, că în mod legal pârâtei G. Ana V. i s-a restituit în natură terenul situat in C.-N. str. Prof. G. Bilascu nr.14 ( fosta Regala nr.10/a, fosta Republicii nr.14 ) instanța a respins cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire nr. 4714/(...).
În ce privește cererea de rectificarea cărții funciare nr. 1. C. nr. cad
22047, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.34 L. nr. 7., instanța a respins-o.
Prin decizia civilă nr. 170/(...) a T. C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții S. L. C., H. A. și SC M. I. E. S. împotrivasentinței civile nr. 12290/(...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
A., cu referire la primul motiv de apel invocat cu privire la pronunțarea instanței ultrapetita, tribunalul a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat ultrapetita, ci doar asupra a ceea ce a făcut obiectul acțiunii, respingând acțiunea formulată de către reclamanți. Î. că judecătoria a adus în discuție în considerente ca argumente în sprijinul soluției de respingere a cererii și aspecte care nu au fost invocate de către reclamanți nu a putut fi interpretat ca o pronunțare ultrapetita.
Pe de altă parte, judecătoria era ținută să analizeze nu doar motivele invocate de către reclamanți ci și apărările pârâților iar aspectele la care fac referire reclamanții au fost introduse prin întâmpinarea depusă de pârâta G. Ana V.
Față de al doilea motiv de apel invocat cu privire la puterea de lucru judecat, tribunalul a reținut că aceasta reprezintă unul dintre efectele pozitive ale unei hotărâri judecătorești, reținerile primei instanțe în acest sens constituind o aplicație a principiilor doctrinare în materie.
O hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se presupune că reprezintă adevărul, prin urmare, în mod corect prima instanță a ținut cont de dispozițiile S. civile nr.2. a T. C. S-a reținut prin sentința civilă nr.2. a T. C. că reclamantei nu i-a fost soluționată notificarea integral, cu privire și la terenul în litigiu, iar instanța a obligat pârâtul din acel dosar, P. M. C.-N. la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării cu privire la teren. În baza sentinței s-a emis dispoziția atacată în prezentul dosar.
Reclamanții au încercat pe calea prezentului proces să acrediteze ideea că dispoziția emisă și procedura de emitere a dispoziției sunt nelegale însă tribunalul a apreciat la fel ca și instanța de fond că reclamanții nu pot obține pe calea prezentului proces o soluție de constatare a nelegalității dispoziției atacate, atâta timp cât aceasta a fost emisă în baza unei sentințe judecătorești.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, în legătură cu reținerile eronate ale instanței de fond referitoare la incidența S. civile 2. a T. C., instanța de apel a considerat că nici acesta nu a putut fi acceptat ca fiind întemeiat.
Reclamanții au arătat că sentința menționată se referă doar la o obligație a autorității administrative de a emite o dispoziție motivată de soluționare a notificării, nedezlegând cauza sub aspectul fondului și neoferind motive de modificare a dispoziției inițiale în sensul de restituire în natură a terenului în loc de despăgubiri.
T. a reținut însă referitor la acest motiv de apel invocat că reclamanții sunt căi care interpretează în mod eronat starea de fapt și situația juridică în cauză și nu instanța de fond, inclusiv sub aspectul incidenței S. civile nr.2. a T. C.
Inițial, ca răspuns la notificarea reclamantei, P. M. C.-N. a emis
Dispoziția nr. 4030. Reclamanta nu a atacat această dispoziție, însă, ulterior, constatând că notificarea sa nu a fost soluționată sub toate aspectele a promovat o acțiune pe rolul instanțelor de obligare a P. la soluționarea notificării sub toate aspectele, respectiv a solicitat obligarea acestuia de a se pronunța printr-o dispoziție și cu privire la terenul solicitat de către reclamantă.
Această acțiune s-a finalizat cu sentința civilă nr.2. a T. C. I. a apreciat că notificarea reclamantei nu a fost soluționată complet și a obligat primarulsă emită o nouă dispoziție. Apreciind că terenul este liber, prin noua dispoziție, acesta a fost restituit în natură reclamantei.
Prin urmare nu s-a putut reține că S. civilă nr.2. a T. C. nu are legătură cu prezenta cauză și de asemenea, nu s-a putut susține că s-a modificat prin noua dispoziție măsurile din dispoziția inițială, atâta timp cât prin sentință s-a reținut că problema terenului nu a fost soluționată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință, schimbarea sentinței prin admiterea acțiunii promovată, cu consecința constatării nulității absolute a art. 1-4 din dispoziția de restituirea și propunerea de acordare de despăgubiri de despăgubiri de către pârâtul P. municipiului C.-N., rectificarea CF 1. C., în sensul revenirii la situația inițială de cartea funciară.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și
9 Cod proc.civ., recurenții au arătat următoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
I. de apel s-a pronunțat ultra-petita, reiterând practic motivarea primei instanțe raportat la incidența prev. HCL nr. 406/2007, și menținând în mod nelegal hotărârea dată, cu toate că, pentru a hotărî astfel s-a tranșat de către ambele instanțe de judecată și situația reclamanților privind o altă acțiune ce face obiectul dosarului nr. (...) al T. C., cauză suspendată, nu doar acțiunea din dosarul cauzei ce vizează constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 4. iulie 2008 emisă de pârâtul P. mun. C.-N. Procedând în această modalitate, ambele instanțe au creat premisa paralizării celuilalt demers al lor, prin simpla invocare a considerentelor hotărârilor pronunțate în dosarul cauzei, intimații fiind în măsură să invoce „puterea lucrului judecat"; cu privire la această chestiune litigioasă nededusă judecății, dar soluționată.
Prin motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., este sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității. Prevederile HCL nr. 406/2007 au fost invocate doar ca apărare de către ei,privind excepția lipsei de interes invocat, iar pârâta G. Ana V. a invocat acest act doar sub aspectul punerii sub semnul întrebării a legitimității procesuale active.
Pe de altă parte, instanța de apel nu putea să țină seama de incidența prevederilor HCL nr. 406/2007, atâta vreme cât s-a respins de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale active, iar pârâții nu au exercitat calea e atac sub acest aspect tranșat în mod irevocabil.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.:
Dispoziția nr. 4. iulie 2008 a fost emisă în condițiile în care, atât în cuprinsul ei, cât și în cuprinsul dispoziției inițiale nr. 4. au fost avute în vedere notificările nr. 1374 și 1375 din (...). Prin urmare, în mod greșit se susține în decizia atacată că la emiterea primei decizii nu a fost soluționată solicitarea de restituire în natură a terenului.
Prin cererile formulate în anul 2004 și 2005 petenta G. Ana V. nu a solicitat niciodată restituirea terenului ca urmare a nesoluționării integrale a cererilor formulate, ci doar o „reanalizare"; a soluției deja comunicate prin dispoziția nr. 4., iar prin actele interne care au stat la baza emiterii dispoziției se arată, de asemenea că are loc o reanalizare a unui dosar deja soluționat. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut în considerentele deciziei atacate că prin prima dispoziție emisă de primar cu nr. 4030/(...) nu au fostsoluționate integral ambele notificări, ci doar cea privind restituirea apartamentelor.
Starea de fapt consemnată în procesul verbal încheiat la data de (...) cu privire la teren nu a fost preluată în cuprinsul referatului prin care s-a propus retrocedarea unei suprafețe de 745 mp. A. aspect deși a fost invocat prin acțiunea introductivă și în susținerea apelului, nu a fost reținut și nici înlăturat cu o motivare legală, astfel că, constituie un motiv de nelegalitate a dispoziției atacate.
Ultimul aspect legat de greșita interpretare dată de instanța de apel actului juridic dedus judecății se raportează la succesiunea temporală a actelor și demersurile îndeplinite pe numele pârâtei G. Ana V. I. de fond nu a analizat aceste acte, nu a stabilit starea de fapt și nu a realizat o veritabilă judecată privind legalitatea dispoziției atacate, iar instanța de apel a procedat în același fel, pronunțând o soluție nelegală.
Cu privire la temeiul de drept prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
I. a dispus în mod formal recalificarea căii de atac din recurs în apel, fără ca aceasta să fie urmată de punerea în aplicare efectivă a posibilităților oferite de caracterul devolutiv al apelului. Nelegalitatea deciziei atacate se raportează la faptul că instanța de apel nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății, starea de fapt și aplicarea legii în cauză, deși motivele de nelegatitate invocate în recurs vizau tocmai fundul pretențiilor deduse judecății.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că instanța de apel și-a respectat obligația de a examina cauza pe fondul pretențiilor deduse judecății, fapt ce rezultă fără dubiu din motivarea deciziei.
Prin sentința civilă nr. 2. s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că la acea dată, chestiunea terenului nu fusese rezolvată, respectiv pârâtul P. mun. C.-N. trebuia să emită o dispoziție referitoare la acest teren. Prin urmare, la momentul respectiv terenul era considerat un teren aflat în proces de revendicare, cu privire la care singura soluție legală ce se impunea era retrocedarea.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., intimata a arătat că recurenții reproduc frânturi din cereri, procese verbale de ședință și dau sensuri juridice proprii dispozițiilor din sentința civilă nr.
2.. Chiar dacă nu ar fi existat această sentință, susținerile reclamanților ar trebui respinse din considerente bazate pe dispozițiile L. nr.10/2001, care prevăd prevalența restituirii în natură a construcțiilor neocupate de obiective de investiții și care se găsesc la dispoziția unității notificatoare.
Terenul fiind preluat abuziv de către stat, fiind liber, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din L. nr.10/2001, pârâta fiind îndreptățită la restituirea părții de teren liberă de construcții, ceea ce s-a și întâmplat prin dispoziția emisă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod proc.civ., curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1374/(...) G. Ana V. a solicitat restituirea în natură a întregului imobil teren în suprafață de 890 mp și casă din piatră, situat în C.-N., str. Republicii nr. 14, înscrisă în CF 34139
C.
Prin dispoziția nr. 4. pârâtul P. municipiului C.-N. a dispus restituirea în natură a unui apartamentul din cele 5 care compuneauconstrucția, restul apartamentelor fiind înstrăinate în condițiile L. nr.
112/1995.
Prin sentința civilă nr. 223/(...) a T. C. a fost admisă cererea pârâtei din prezenta cauză, G. Ana V. și, în consecință, constatându-se că P. mun.
C.-N. nu și-a îndeplinit obligația de emitere a dispoziției, așa cum cere art. 25 alin. 1 din L. nr.10/2001, a dispus obligarea pârâtului P. mun. C.-N. să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării reclamantei cu privire la terenul curtea și grădină situat în C.-N., str. Republicii nr. 14, înscris în CF
14687 C., nr. top 88.
După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, pârâtul primarul mun.
C.-N. a emis dispoziția nr. 4. iulie 2008, prin care dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 745 mp, suprafața reală a terenului din cartea funciară fiind de 890 mp.
Această dispoziție este atacată de către reclamanți în prezenta cauză. Reclamanții au solicitat la data de (...) cumpărarea terenului aferent apartamentelor nerestituite în natură pârâtei G. Ana V., invocând dispozițiile HCL 406/2007.
Conform dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
M.ivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial, constând între altele în aplicarea greșită a unui text de lege sau străin situației de fapt, interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt, ș.a., dar și nesocotirea legii de drept procesual.
În sprijinul aplicării acestui text de lege, recurenta a invocat faptul că instanța de apel prin încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ., nu indică dispozițiile legale care permit reținerea excepției „puterii lucrului judecat"; și nu explică condițiile de aplicabilitate, respectiv efectele puterii de lucru judecat raportat la cauza dedusă judecății.
Recurenții sunt în eroare, pentru că cele două instanțe, instanța de apel a respins ca neîntemeiată acțiunea, iar tribunalul a respins ca nefondat apelul, fără a reține excepția autorității de lucru judecat și a soluționa cauza pe această excepție.
Cele două instanțe nu puteau face abstracție de existența sentinței civile nr. 223/(...) irevocabilă, hotărâre judecătorească în baza căreia P. mun. C.-N. emite o nouă dispoziție de soluționare a notificării sub nr. 4. iulie 2008 prin care dispune restituirea în natură a terenului înscris în CF
14687 C., nr. top 88.
Este real că instanța de fond reține în motivare și face trimitere la reținerile instanței care a pronunțat sentința civilă nr. 223/(...), afirmând că, după intrarea acestei sentințe în puterea lucrului judecat, în executarea dispozițiilor ei pârâtul primarul mun. C.-N. emite dispoziția nr. 4714 prin care restituie reclamantei G. Ana V. terenul în litigiu.
Într-adevăr, prin acea sentință s-a statuat cu putere de lucru judecat că notificarea reclamantei cu privire la teren nu fusese soluționată și că primarul urmează să emită o nouă dispoziție prin care să soluționeze notificarea acesteia cu privire la teren. S. civilă nr. 2. are incidență în cauză și nu se poate susține că prin dispoziția nr. 4. s-au modificat măsurile dispuse prin dispoziția inițială nr. 4., atâta timp cât prin această sentință s-a reținut doar că problema terenului nu a fost soluționată și că P. mun. C.- N. urmează să emită dispoziție prin care să soluționeze notificarea privind terenul.
Prin prezenta acțiune, reclamanții încearcă să acrediteze ideea că dispoziția emisă în baza acestei sentințe este nelegală, reiterând motive care sunt anterioare pronunțării sentinței civile nr. 223/(...) și dispoziției nr. 4. iulie 2008 emisă în baza acestei sentințe.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., acesta cuprinde două ipoteze și anume, un caz de ultra petita când instanța acordă mai mult decât s-a cerut și unul de extra petita, când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut.
În sprijinul aplicării acestui text de lege, recurenții au invocat faptul că, instanța de apel, după recalificarea căii de atac din recurs în apel, nu a urmat punerea în aplicare afectivă a posibilităților oferite de calea de atac a apelului, respectiv de caracterul devolutiv al apelului și nu a analizat cauza integral pe fondul pretențiilor deduse judecății, așa cum cere art. 295 alin. 1 și 292 alin. 2 Cod proc.civ., a încălcat principiul disponibilității în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește limitele judecății prin obiectul cererii de chemare în judecată.
Din conținutul declarației de recurs recalificată de tribunal în apel, curtea constată că s-au invocat trei motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 Cod proc.civ., iar din motivarea deciziei rezultă că instanța de apel a analizat toate motivele invocate de reclamanți. A., cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6
Cod proc.civ., instanța de apel reține că instanța de fond s-a pronunțat asupra aceea ce s-a cerut, iar faptul că a adus în discuție și alte argumente în sprijinul soluției de respingere, argumente invocate de toate părțile procesului, nu poate fi interpretată ca o pronunțare ultra petita.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., instanța de apel a analizat și concluzionat că reclamanții nu pot obține pe calea prezentului proces o soluție de constatare a neegalității dispoziției atacate, atâta vreme cât aceasta a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești și nu există alte motive care să ducă la anularea ei.
Cu privire la ultimul motiv de recurs care viza incidența în cauză a sentinței civile nr. 2. a T. C., instanța de apel a concluzionat că acest motiv nu poate fi acceptat pentru faptul că reclamanții sunt cei care interpretează eronat starea de fapt și situația juridică și nu instanța de fond, inclusiv sub aspectul incidenței sentinței civile nr. 2. a T. C.
Reclamanții susțin că, prin sentința civilă nr. 2. instanța ar fi dispus doar motivarea și nu „emiterea unei dispoziții";, interpretare străină de cauză, și de dispozițiile L. nr.10/2001, care prevăd în art. 25 alin. 1 că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii. Oricum, dispozițiile sentinței civile nr. 2. (f. 77) sunt clare, instanța dispunând că pârâtul este obligat să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării reclamantei cu privire la terenul situat în C.-N., str. Republicii nr. 14, înscris în CF 14687, nr. top 880.
Cu privire la încălcarea principiului disponibilității, recurenții au arătat că au invocat dispozițiile HCL 406/2007, ca apărare împotriva excepției lipsei de interes invocată de pârâtă. Cu privire la acest aspect este de observat că instanța de fond respinge excepția lipsei de interes areclamanților invocată de pârâta G. Ana V., că pârâții nu au exercitat calea de atac a apelului, astfel că sub acest aspect sentința a rămas irevocabilă.
Prin urmare, reținerile celor două instanțe nu creează niciuna dintre situațiile la care se referă dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.: În susținerea acestui motiv de recurs, recurenții reproduc toată starea de fapt anterioară emiterii dispoziției nr. 4. iulie 2008 emisă de pârâtul P. mun. C.-N., invocând și faptul că pârâtul nu a atacat sentința civilă nr. 2. în baza căreia a fost obligat să emită dispoziție de soluționare a notificării cu privire la teren.
Invocarea cu succes a acestui motiv de recurs se poate face numai în situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății, or înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut. Această cerință nu este îndeplinită în cauză, cele două instanțe analizând legalitatea dispoziției nr. 4017/17 iulie 2008 emisă de pârâtul primarul mun. C.-N., aplicând dispozițiile speciale ale L. nr.10/2001, singurele care stabilesc conținutul și consecințele juridice ale actului juridic dedus judecății.
Urmare respingerii recursului, reclamanții vor fi obligați să plătească intimatei G. Ana V., suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 19.
PENTRU A.E M.IVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. L. C., H. A. și SC M. I. E. S. împotriva deciziei civile numărul 170 din 30 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei G. Ana V. suma de
800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. T. A. N. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/ (...)
Jud. apel: M. T.. C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
