Decizia civilă nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/A/2011
Ședința de la 18 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. C. V.
JUDECĂTOR : D. C.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. D.-P. împotriva sentinței civile nr. 273 din 25 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C., privind și pe pârâții intimați S. ROMÂN PRIN MINISTERUL JUSTIȚIEI și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul apelant C. D. P. și reprezentantul acestuia desemnat din oficiu, avocat R. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul apelant C. D. P. a depus la dosar note de probațiune, prin care solicită încuviințarea efectuării unei contraexpertize.
Reprezentanta reclamantului apelant susține cererea în probațiune formulată în scris, solicitând a se dispune încuviințarea efectuării unei contraexpertize, având ca teză probatorie: răspunsul punctual la toate cele cinci obiective formulate în scris de către apelant în condițiile în care ambele rapoarte de expertiză medico-legale dispune în cauză nu concluzionează în mod clar dacă bolile de care suferă apelantul au fost dobândite sau agravate în timpul detenției.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune formulată de reclamantul apelant prin reprezentant, întrucât apreciază ca neutilă cauzei efectuarea unei contraexpertize în această fază a judecății, în condițiile în care, în fața primei instanțe s-au administrat două probe constând în expertize de specialitate, conținutul acestora nefiind contestat sub aspectul lor formal.
Reprezentanta reclamantului apelant C. D. P. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauză, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, pe baza reaprecierii probelor administrate și a concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant în fața primei instanțe. În completare va depune concluzii scrise, dacă instanța va acorda un termen în acest sens.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, din fondul M. de Justiție, precum și taxa judiciară de timbru achitată pentru eliberarea copiilor din dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 273 din 25 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ului C. s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al S. Român a M. J. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. P. împotriva S. Român prin M. J.
S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al S. Român a M. F.
P.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. D.
P., împotriva pârâtului S. Român prin M. F. P., având ca obiect despăgubiri.
S-a stabilit onorariul pentru avocatul gratuit, d-na avocat V. R., la suma de 500 lei, care va rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, instanța a constatat că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât S. Român, considerând că acesta se află în culpă pentru încălcarea drepturilor sale. Totodată, reclamantul a înțeles să susțină calitatea de reprezentanți ai S. Român, în privința M. J. și
M. F. P.
În consecință, excepțiile invocate de pârâți se referă la calitatea acestora de reprezentanți ai statului și nu la calitatea lor procesuală pasivă, nefiind chemați în judecată în nume propriu.
Referitor la calitatea de reprezentant al S. Român a M. J., instanța a reținut că potrivit 25 din Decretul nr.31/1954 „statul este persoana juridică în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participa în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop";. În spetâ, instanța constată cu nu există nici o dispozție legală prin care să se stabilească în favoarea M. J. calitatea de reprezentant al statului în litigiile prin care se invocă încălcarea dreptului la asistență medicală de specialitate a persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant al S. Român a M. J. și a respins acțiunea împotriva S. Român prin M. J.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al S. Român a M. F.
P., instanța a constatat că în temeiul dispozițiilor art.25 alin.2 din Decretul nr.31/1954, menționate mai sus, acest minister reprezintă statul în toate litigiile în care acesta are calitatea de parte, cu excepția cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop, iar în speță nu există dispoziții legale care să confere altui organ calitatea de reprezentant al statului.
În consecință, instanța a considerat neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant al S. Român a M. F. P., și a respins-o.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a susținut că din cauza condițiilor din penitenciare în anul 1998 s-a îmbolnăvit de TBC și întrucât că nu a fost tratat boala s-a agravat. Reclamantul consideră că nu a beneficiat în mod corespunzător de asistență medicală de specialitate, motiv pentru care și-a pierdut capacitatea de muncă.
Din actele dosarului a rezultat că reclamantul C. D. P. a fost condamnat prin sentința penală nr.55/(...) a T.ului Bistrița-Năsăud lapedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, începând executarea pedepsei la data de (...).
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr.A(...) al
Institutului Național de M. L. „. M., concluziile acestui raport, urmare a corelării actelor medicale și medico-legale de la dosar cu examinarea medico- legală a reclamantului, fiind următoarele:
Reclamantul prezintă o patologie pulmonară și cardiacă cronică
(Pahipleurită, TBC sechelară. BPOC. Cord pulmonar cronic compensat, cardiomiopatie dilatativă). Pe fondul unor afecțiuni preexistente diagnosticate în 1980 (Etilism cronic. Cură de dezalcolizare), august 2001 (fibroză pulmonară. BPOC. Cord pulmonar compensat. K. pulmonară bilaterală remisă), reclamantul a prezentat în noiembrie 2001 tuberculoză pulmonară secundară activă cu emfizem pleural multiplu drenat pentru care este corect și la timp evaluat, monitorizat și tratat în multiple centre sanitare, în perioada (...)-(...), sub supraveghere permanentă. Evoluția este staționară, în contextul afecțiunilor preexistente dezvoltând o pahipleurită sechelară post TBC.
În anul 2007 prezenta o complicație pulmonară ( fistulă bronho-pleuro cutanată) pentru care se intervine chirurgical, instituindu-se drenaj pleural permanent și tratament antibiotic intensiv și specific.Evoluția este lent favorabilă. Se întrerupe drenaj și se recomandă decorticare pleuro- pulmonară la terminarea pedepsei (2008).
Contactarea tuberculozei de către reclamant a putut fi favorizată de patologia pulmonară cronică preexistentă (fibroză pulmonară.
Bronhopneumopatie cronică obstructivă. Cord pulmonar compensat) dezvoltate pe parcursul a 10 ani ( BPOC ) și 29 ani ( cord pulmonar), la o persoană cu antecedente de etilism cronic și dezalcolizare, având în vedere condițiile de muncă și de viață anterioare. Incidența TBC crește de peste 30 de ori în prezența bolii pulmonare restrictive profesionale, față de restul populației.
În perioada 2001-2008 reclamantul a fost multiplu internat, investigat, supravegheat și tratat specific și complex în unitățile sanitare specializate din întreaga țară. Nu au existat deficiențe privind aplicarea tratamentului atât în centrele specializate, cât și în rețeaua sanitară a ANP.
Examenele de specialitate actuale, corelate cu examinarea medico- legală decelează o patologie cardiopulmonară, cu evoluție progresivă, a cărei etiologie și debut nu pot fi raportate cu certitudine la un moment anume.
Fibroza pulmonară, bronhopneumopatia cronică obstructivă, pahipleurita și insuficiența cardiacă de natură predeminant pulmonară i-au afectat reclamantului capacitatea de muncă, afecțiuni dezvoltate pe parcursul a cel puțin 10-20 ani, neputând astfel considera că evoluția
„staționară și trenantă"; a acestora a fost dobândită sau agravată în timpul detenției.
Conform actelor din dosarul medical al reclamantului, în perioada
2001-2008 acesta a formulat mai multe cereri având ca obiect întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, care au fost respinse pe considerentul că afecțiunile de care suferă puteau fi tratate în rețeaua sanitară a DGP, ținându-se cont de expertizele medico-legale efectuate. Pe de altă parte, din actele medicale depuse a rezultat că reclamantul a fost tratat atât în cadrul spitalelor penitenciare, cât și în cadrul spitalelor aparținând M. Sănătății. De asemenea, reclamantul a formulat plângeri penale împotriva medicilor care l-au tratat, fiind pronunțate soluții de neîncepere a urmăririi penale.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a considerat că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., în condițiile în care a rezultat că în perioada 2001-2008 acesta a fost internat, tratat și supravegheat în unități specializate din întreaga țară, fără să existe deficiențe privind aplicarea tratamentului.
În consecință, instanța a considerat că acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. F. P. este neîntemeiată, și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând admiterea apelului, reaprecierea probelor administrate în cauză și a concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, în condițiile în care nicinul din rapoartele de expertiză medico- legale dispus în cauză nu a concluzionat în mod clar dacă bolile de care suferă au fost dobândite sau agravate în timpul detenției.
În ambele rapoarte de expertiză se reține ca afecțiuni preexistente diagnosticate în anul 2001 „fibroză pulmonară BPOC, cord pulmonar compensat, keratoză pulmonară remisă";, în mod incorect, deoarece apelantul a fost încarcerat încă din anul 1994, la data încarcerării fiind considerat sănătos și folosit la muncă.
Apelantul apreciază că pretențiile sale în ceea ce privește pierderea capacității de muncă în timpul detenției au fost dovedite prin însăși concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză, deoarece ambele concluzionează că afecțiunile au fost diagnosticate în august 2001, adică în timpul detenției, tratate abia din noiembrie 2001, ceea ce i-a afectat capacitatea de muncă.
Niciunul din rapoartele de expertiză întocmite în cauză nu au dat un răspuns categoric obiectivelor expertizei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
În fața primei instanțe a fost administrat un probatoriu vast, pertinent
și concludent, constând în raportul de expertiză medico-legală întocmit de I. M. M. (f. 425-429 dosar fond), completat prin examinarea directă a reclamantului (f. 464-465 dosar fond).
Având în vedere că cele două rapoarte de expertiză, unul întocmit pe baza actelor medicale, iar celălalt în urma examinării directe a reclamantului, s-au finalizat cu aceleași concluzii, neexistând contradicții între concluziile relevate, cererea în probațiune formulată în apel de efectuare a unei contraexpertize de către o comisie de experți, formulată de către reclamant s-a respins la termenul de judecată din (...), apreciindu-se că nu este utilă raportat la concluziile unitare ale probei similare administrată la fondul cauzei.
Acest probatoriu a fost corect interpretat de către prima instanță, demers facil de altfel raportat la concluziile clare și lipsite de echivoc exprimate în cadrul expertizelor medico-legale.
Astfel, s-a arătat clar că încă din anul 1980 reclamantul a prezentat afecțiuni care îl predispuneau la contactarea bolilor diagnosticate în anul
2001 și tratate constant ulterior depistării, până la punerea sa în libertate, în intervalul 2001-2008.
Din anul 1980 reclamantul era în evidență cu etilism cronic. Raportat la momentul efectuării expertizei - septembrie 2009 concluzia potrivit căreia vechimea bolii cord pulmonar, de 20 de ani nu poate fi interpretată în alt mod decât acela că de această afecțiune reclamantul suferă din perioada anterioară încarcerării, respectiv din 1990, momentul încarcerării situându-se în anul 1994.
Expertiza relevă clar faptul că antecedentele patologice ale reclamantului au putut favoriza contactarea tuberculozei, arătându-se că patologia cardiopulmonară are evoluție progresivă, etiologia și debutul său nefiind susceptibile de a fi raportate cu certitudine la un moment anume.
Din ansamblul concluziilor expertizelor efectuate în fața primei instanțe, reiese că reclamantul cu mai mult de un deceniu anterior momentului încarcerării prezenta o patologie cardiacă și pulmonară cu evoluție progresivă, contactarea tuberculozei fiind previzibilă în contextul bolilor preexistente.
Reiese că nu regimul din detenție a declanșat apariția acestei boli, ci antecedentele patologice cardiace și pulmonare pe care le prezenta reclamantul cu mult înaintea încarcerării sale.
S-a arătat totodată în concluziile expertizelor efectuate că în perioada
2001-2008, adică de la momentul diagnosticării și până la punerea sa în libertate, reclamantul a fost multiplu internat, investigat, supravegheat și tratat specific și complex în unități sanitare specializate din întreaga țară, opinia specialiștilor fiind în sensul că nu au existat deficiențe în privința aplicării tratamentului nici în centrele specializate, și nici în rețeaua sanitară a ANP.
Concluzionând, declanșarea afecțiunilor de care suferă reclamantul nu este imputabilă regimului de detenție, o parte din aceste afecțiuni erau preexistente cu mult timp anterior instituirii acestui regim față de reclamant, constituind premisa debutului celorlalte afecțiuni, ce constituie practic complicații ale celor dintâi, fără ca perioada detenției să fi avut vreo contribuție în declanșarea unor boli sau agravarea altora.
În perioada detenției, imediat după diagnosticare, reclamantul a beneficiat de investigații, tratament specializat, internări, astfel încât nu se poate reproșa abordarea unei atitudini de indiferență față de starea de sănătate precară a sa, care să fi avut ca și consecință agravarea afecțiunilor.
În ceea ce privește capacitatea de muncă a reclamantului, expertizele concluzionează în sensul că aceasta este afectată din cauza bolilor cardiace
și pulmonare, dezvoltate pe parcursul a cel puțin 10-20 ani (adică tot anterior momentului încarcerării), neputându-se considera că evoluția acestora a fost dobândită sau agravată în timpul detenției.
Reclamantul subliniază în cadrul motivelor de apel această concluzie, dar prin scoaterea din context doar a sintagmei „afecțiunile dobândite și diagnosticate în august 2001 i-au afectat capacitatea de muncă";.
În ceea ce privește momentul dobândirii afecțiunilor, acesta a fost analizat în prezentarea anterioară, ca fiind anterior momentului încarcerării, cel puțin sub aspectul acelor afecțiuni care au constituit punctul de pornire și premisa declanșării celorlalte boli ca și complicații secundare.
Referitor la afectarea capacității de muncă, este de notorietate faptul că principalele caracteristici ale tuturor bolilor cronice sunt acelea că sunt ireversibile și chiar cu tratament sunt cu evoluție progresivă defavorabilă în timp, aspect care în mod evident afectează potențialul organismului, inclusiv sub aspectul capacității de muncă.
Dovedit fiind în cadrul probațiunii administrate în fața primei instanțe că perioada de detenție a reclamantului nu poate fi apreciată ca fiind răspunzătoare nici pentru declanșarea afecțiunii cardio-pulmonare de care suferă acesta, nici pentru neaplicarea unui tratament prompt și corespunzător și nici pentru pierderea capacității de muncă a acestuia, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. D.-P. împotriva sentinței civile nr. 273 din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. D. C. A. B.
Red. MV dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 32/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2178/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
