Decizia civilă nr. 32/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 32/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR : A. A. C.
GREFIER :C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul R. A., precum și apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 884 din 22 octombrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri
L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. - procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de reclamantul apelant, invocându-se decizia nr. 1358/(...) a C. C..
La data de 19 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, din partea reclamantului apelant R. A., o cerere de aderare la apel. T., la data de 19 ianuarie 2011, s-a depus întâmpinare la apelul declarat de către pârâtul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Se constată că prin memoriul de apel pârâtul apelant S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de aderare la apel formulată de către reclamantul apelant.
C., în baza art. 293 Cod proc.civ., în urma deliberării, respinge cererea de aderare la apel formulată de către reclamantul apelant, având în vedere că acesta are exercitat propriul apel în cauză, iar apelul exercitat de pârâtul S. R. la care reclamantul arată că aderă, urmărește schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cerere care nu este favorabilă acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamantul apelant.
În ce privește apelul declarat de pârâtul apelant S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea acestuia având în vedere că,prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitate prevederilor legale ce constituie temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 884 din 22 octombrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. A., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al internării defunctului R. M. în baza Deciziei MSS nr.502/953 pe timp de 1 an într-o colonie de muncă; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.000 Euro echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale și să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de
200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în lumina dispozițiilor art.1 alin.1 și 2, art. 3, art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.2., defunctul
R. M. a fost arestat pentru manifestări dușmănoase împotriva regimului democratic și pentru instigare la data de (...). Conform ordinului de misiune, reprezentanții securității au efectuat percheziții și au constituit un post capcană în locuința defunctului pentru ca acesta să poată fi prins.
Din fișa personală întocmită la (...) a reieșit că R. M. avea 4 clase primare, o avere de 12 ha pământ, casă și inventar agricol, avea calitatea de primar al comunei Coc și era membru al PNL Brătianu.
Faptele pentru care defunctul a fost reținut rezultă și din adresa nr.8- S/192 din 13 ianuarie 1953 în cuprinsul căreia se arată că R. M. a desfășurat activitate instigatoare împotriva Gospodăriei Agricole Colective, și față de regimul democratic, precum și faptul că a lansat zvonuri alarmiste în rândurile țărănimii. La cercetări s-a stabilit activitatea lui dușmănoasă pentru care fapt s-a propus încadrarea în CM, iar dosarul cu propuneri a fost înaintat la M. B. C.M unde se găsește și în prezent.
Prin D. M. nr.502/1953 defunctul a fost încadrat în CM pe timp de 12 luni, executarea pedepsei începând la data de (...).
Din adresa din 3 februarie 1953 a Securității reiese că defunctul R. M. a fost înaintat conform ordinului M. Comisia C. M. nr.648.005 din 19 ianuarie 1953 la centrul de triere CM B. ca urmare a internării la CM.
Martorul audiat în cauză a arătat că tatăl reclamantului a fost arestat datorită faptului că era chiabur, fiind eliberat după un an. Odată cu arestarea s-a procedat și la confiscarea întregii averi, reclamantul și mama lui fiind nevoiți să se mute la bunici.
La eliberare defunctul avea o stare de sănătate precară iar după câțiva ani a decedat. Datorită internării tatălui său în CM și a dosarului politic, reclamantul absolvent de liceu pedagogic nu a putut profesa în domeniu, astfel că s-a angajat pe șantier, absolvind și un curs de tehnician în domeniu.
Deși în cuprinsul acțiunii reclamantul a susținut că tatăl său fost arestat de mai multe ori, urmărit și tracasat permanent, acest aspect nu a reieșit din probele administrate în cauză.
R. M. a decedat la 27 august 1968, reclamantul fiind fiul acestuia. Martorul audiat în cauză a relevat faptul că soția lui R. M. a murit de cancer, înaintea acestuia.
Materialul probator analizat în cauză relevă faptul că defunctului R.
M. i s-a aplicat o măsură administrativă cu caracter politic, reclamantul fiind îndreptățit la dauna morale pentru suferința tatălui său.
Reglementând dreptul la reparație, prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999
Cod civil, care prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
T., așa cum s-a reținut și în jurisprudența Inaltei Curți de C. și
Justiție, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. T., în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
În ceea ce privește regimul din coloniile de muncă, după anul 1990 au apărut multe documente și mărturii din care rezultă că în ceea ce privește condamnările politice, acest regim a fost unul cumplit și a constat în supraaglomerarea locurilor de deținere, muncă forțată și deosebit de grea, hrană foarte puțină și de proastă calitate, frig, bătăi și tortură, autoritățile comuniste urmărind exterminarea opozanților și anihilarea oricărei manifestări a nemulțumirii față de regim. În aceste condiții mulți dintre cei internați nu au putut suporta și au decedat pe parcurs.
Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța a reținut că prin măsura administrativă cu caracter politic aplicată, defunctului i s-a produs un prejudiciu deosebit de grav, consecințele internării în CM vizând sănătatea sa fizică și psihică, precum și situația familială, profesională și socială, cursul vieții acestuia fiind schimbat în mod esențial datorită condamnării, aceste aspecte influențând și viața reclamantului.
În consecință, instanța a considerat că suma de 10.000 euro care ar fi trebuit să fie acordată defunctului dacă acesta ar fi fost în viață, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse acestuia ca urmare a condamnării sale politice, raportat la toate elementele stării de fapt descrise mai sus.
Nu au fost reținute susținerile pârâtului, în sensul că daune trebuie limitate conform prevederilor OUG nr.6. în condițiile în care acesta a fost declarată neconstituțională.
Raportat la considerentele reținute, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și în baza dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2. a obligat pârâtul să achite reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de
10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin internarea defunctului R. M. la CM prin D. M. nr.502/1953.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. C.,solicitând schimbarea sentinței atacate, în principal prin respingerea acțiunii reclamantului, iar în subsidiar, prin reducerea cuantumul despăgubiriloracordate reclamantului și reclamantul R. A. solicitând schimbarea sentinței atacate în parte în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la acordarea sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că suma de 10.000 lei acordată de instanța de fond este prea mică în raport de prejudiciul moral suferit și inechitabilă pentru suferințele produse acestuia, ca urmare a condamnării sale politice.
În susținerea cererii sale, reclamantul a arătat că o dată cu arestarea tatălui său, întreaga avere a familiei a fost confiscată, iar el împreună cu mama sa au fost nevoiți să se mute la bunici. D. eliberare, tatăl său, datorită stării de sănătate precare, a decedat la scurt timp fapt ce a avut repercusiuni negative asupra reclamantului, care absolvent de liceu pedagogic fiind nu a putut profesa în domeniu, fiind nevoit să se angajeze pe șantier.
Măsura administrativă cu caracter politic aplicată tatălui său i-a produs acestuia un prejudiciu deosebit de grav, consecințele internării într-o colonie de muncă vizând sănătatea sa psihică și fizică, precum și situația sa profesională, socială și familială.
În motivarea apelului pârâtul S. R. a arătat că instanța de fond, la acordarea despăgubirilor bănești nu a arătat în nici un fel modalitatea în care a realizat cuantificarea acestora, bazându-se pe aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar. I. de fond nu a ținut seama la cuantificarea despăgubirilor de dispozițiile art. II alin. 2 și din OUG nr.
62/2009, cât și de măsurile reparatorii acordate deja în baza D.ui-Lege nr.
1. și al OUG nr. 214/1999.
În ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de fond nu s-a raportat nici la jurisprudența C. E. a D. O. și nici la dispozițiile OUG nr. 6. privind modificarea și completarea L. nr. 2..
În ce privește cuantumul despăgubirilor materiale acordate reclamantului prin sentința apelată, pârâtul a arătat că instanța a încălcat prevederile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6..
Prin întâmpinarea depusă la apelul formulat de reclamantul R. A., pârâtul S. R. a invocat decizia nr. 1358/(...) pronunțată de Curtea Constituțională prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2..
Reclamantul R. A. a depus la (...) aderare la apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cerere cu privire la care instanța s-a pronunțat în ședința publică din (...), în sensul respingerii acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la (...), reclamantul R. A. a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. și menținerea sentinței civile nr. 8. pronunțată de Tribunalul Cluj. Prin aceeași întâmpinare, reclamantul a arătat că acțiunea lui fost întemeiată pe lângă dispozițiile L. nr. 2. și pe dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a D. O., pe dispozițiile art. 504 alin. 4 C.pr.pen., coroborate cu art. 119 C.penal și pe dispozițiile art. 998
C. civil.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat și urmează să-l respingă, iar cel declarat de st prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat și în consecință în baza art. 295 alin. 1 cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat „să li se acorde despăgubiri reprezentând daune morale prevăzute de L. nr. 2., în cuantum de 200.000 euro, având în vedere că antecesorul său, R. M. decedat în anul
1968 a fost arestat de mai multe ori, pentru manifestări dușmănoase regimului comunist și a fost încadrat într-o colonie de muncă timp de 12 luni.
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. R. a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...)- (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituii bunurilor preluate de S. R. au fost adoptate
L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr.
10/2001, L. nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUUG nr. 214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice supuse în regimul comunist cum sunt D.-lege nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L. nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-lege nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamantul avea un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamantul deține și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantului i s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 1, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă înjustiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul său, ca urmare a arestării și încadrarea lui în colonie de muncă, motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamantul R. A. și va admite apelul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință va schimba sentința civilă nr. 8..(...) a T.ui C., în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamantul R. A.
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.
884 din 22 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R. A. împotriva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect despăgubiri în temeiul L. nr. 2..
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
GREFIER
Red. IA dact. GC
6 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 1780/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
