Decizia civilă nr. 5244/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5244/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
P.:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU V. A. S., împotriva sentinței civile nr. 607 din 1 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul B. M., precum și pe pârâții SC C. SA H. prin G. I. - LICHIDATOR J. și C. C. PENTRU S. D., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 și 8 decembrie reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinări, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
În cursul dimineții, pârâta-intimată SC C. SA H. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită pe cale de excepție respingerea recursului ca tardiv, iar pe fond ca netemeinic și nelegal.
Se constată de asemenea că la prin memoriul de recurs pârâta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 607 din 1 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M., împotriva pârâților G. I., în calitate de lichidator judiciar pentru S. C. S. H. și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, și în consecință: a fost obligată pârâta G. I., în calitate de lichidator judiciar pentru
S. C. S. H., să emită dispoziție de restituire în natură, în temeiul Legii
10/2001, în favoarea reclamantului B. M., asupra terenului în suprafață de
732 mp., situat în H., str. Stadionului, nr. 19, jud. C., ce face parte din imobilul înscris în CF 1315 H., nr. top. 390, 391, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert T. M. în dos. nr. 8653/2003 al T. C., a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 313 mp. din imobilul situat în H., str. Stadionului, nr. 19, jud. C., ce face parte din imobilul înscris în CF 1315 H., nr. top. 390, 391, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și a fost respinsă cererea de chemare în judecată față de pârâta C. C. PENTRU S. D., cu sediul în B., C. Floreasca, nr.
202, sector 1, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea formualtă în temeiul Legii 10/2001, înregistrată la primăria H. sub nr. 5876/(...), reclamantul a solicitat restituirea terenului preluat abuziv de stat, situat în H., str. Stadionului, nr. 19, jud. C..
Ca urmare a nesoluționaării notificării, reclamantul s-a adresat instanței de judecată.
Inițial, prin S. civilă nr. 7. a T. C., a fost admisă cererea reclamantului și s-a dispus restituirea către acesta a ternului de 732 mp., constatându-se deptul reclamantului la despăgubiri pentru diferența de suprafață de 1805 mp., ce nu poate fi restituit în natură. Instanța a reținut că terenul a fost proprietatea reclamantului, a fost preluat abuziv de stat, iar potrivit expertizei întocmită în cauză, suprafața de 732 mp este liberă, restul de
1805 mp, fiind ocupat de clădirea fostului IGR H., nu poate fi restituit în natură, astfel că pentru această suprafață reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs, a casat această sentință, precum și decizia din apel și a trimis cauza spre rejudecare T. C., pentru lămurirea cadrului procesual.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 5., Tribunalul Cluj a dmis în parte cererea reclamantului, a anulat Dispoziția nr. 530/2003 emisă de P. oarașului H. și a obligat P. orașului H. să identifice unitatea deținătoare a imobilului și să trimită acesteia notificarea reclamantului.
Conform extrasului de carte funciară depus la dosar, reclamantul B.
M. este proprietar, cu titlu de moștenire, asupra unei cote din imobilul cu nr. top. ing. 390, 391. Restul cotei de proprietate a fost preluată de S. R. în anul 1977, în baza Legii nr. 58/1974.
Așa cum s-a arătat și în sentința civilă nr. 7. a T. C., preluarea de către stat a fost abuzivă, potrivit art. 2 din L. 10/2001.
Așadar, în conformitate cu art. 3 din L. 10/2001, reclaamntul este îndreptățit la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 8653/2003 al T. C., acvirat la prezentul dosar, din terenul ce a aparținut reclamantului, în prezent este liberă doar suprafața de 732 mp., restul de 1805 mp. fiind ocupat de construcții ale fostului IGR H.
Unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, situat în H., str. Stadionului, nr. 19, a fost identificată ca fiind SC C. SA H., aflată în prezent în lichidare.
Din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, a rezultat că în anul
1998, Fondul Proprietății de S. a vândut o serie de acțiuni ale SC C. SA H.
Din structura acționariatului, a rezultat că la momentul intrării în vigoare a Legii 10/2001, A. deținea calitatea de acționar majoritar la SC C. SA H.
Potrivit art. 21 alin. 1 din L. 10/2001, imobilele - terenuri si construcții - preluate in mod abuziv, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite, in natura, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Conform art. 26 alin. 1 din L. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificarii este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despagubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Conform art. 29 alin. 3 din L. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Rezultă așadar, din actele dosarului și din dispozițiile art. 21 alin. 1 din L. 10/2001, că pentru suprafața liberă, ce poate fi restituită în natură, unitatea deținătoare este obligată să emită dispoziția de restituire, iar pentru suprafața ce nu poate fi restituită în natură, potrivit art. 26 și art. 29 alin. 3 din L. 10/2001, unitatea care a efectuat privatizarea, adică A., este obligată să emită dispoziția cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. N. PENTRU V. A.
S., solicitând instanței modificarea sentinței în sensul respingerii acțiuniifață de A. ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că A. nu are calitate procesuală pasivă, nu a fost instituția notificată în prezenta cauză. L. specială instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie care, în cazul de față, nu a fost îndeplinită față de A.
A. nu are obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, această obligație revenindu-i exclusiv unității deținătoare a imobilului, potrivit dispozițiilor art. 21 din L. nr.10/2001.
Din probele administrate a rezultat că unitatea deținătoare a unei părți din imobilul în cauză este SC C. SA, așadar nu A. este deținătoarea imobilului și nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat în cauză.
În al doilea rând s-au arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din L. nr. 10/2001, întrucât notificarea nu a fost comunicată instituției publice implicată în privatizare, nefiind astfel investită legal cu soluționarea notificării reclamanților, acțiunea fiind inadmisibilă în aceste circumstanțe.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat B. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința recurată A. nu a fost obligat să restituie în natură o parte din imobil așa cum susține, iar dispozițiile art. 29 din L. nr.10/2001, au fost corect aplicate.
Pârâta SC C. SA H. a solicitat respingerea recursului ca tardiv și nefondat.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
S. civilă nr. (...) a fost comunicată pârâtei A. la data de (...) iar recursul a fost înregistrat la data de (...), în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. așadar excepția tardivității recursului este nefiondată.
Criticile formulate de pârâta A. vizează lipsa calității procesuale a acestei pârâte și greșita aplicare a dispozițiilor art.21 și 29 din L. nr.
10/2001, însă aceste critici sunt nefondate.
Pârâta recurentă SC A. SA invocă lipsa calității procesuale pasive întrucât nu a fost notificată de către reclamant, potrivit dispozițiilor Legii nr.
10/2001, din probatoriul administrat rezultând că reclamantul s-a adresat cu notificare P.ui orașului H., care a și soluționat notificarea reclamantului.
Într-adevăr, inițial reclamantul a notificat P. orașului H., însă terenul în litigiu este deținut de către SC C. SA H., după cum s-a constatat în raportul de expertiză efectuat de către dl. expert T. M. (f. 40-43 dosar
8653/2003).
Fondul Proprietății Private a vândut SC C. H. SA 3115 acțiuni, iar la data în vigoare a Legii nr.10/2001, A. era acționar majoritar la SC C. H. SA
(f. 82).
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că SC A. are calitate procesuală pasivă, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 21 din L. nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din L. nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul este acționar majoritar, vor fi restituite în natură prin decizie motivată a societății deținătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din L. nr.10/2001, dacă restituirea nu este posibilă, se propun măsuri reparatorii în condițiile legii speciale, iar dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 10/2001 menționează că aceste măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, vor fi acordate de către A.
Așadar, raportat la aceste dispoziții legale, curtea apreciază că pârâta recurentă are calitate procesuală pasivă și în mod legal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Din raportul de expertiză a rezultat că doar o parte din teren poate fi restituit în natură de către unitatea deținătoare, respectiv suprafața de 732 mp, însă pentru terenul în suprafață de 313 mp se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent de către A.
A doua critică formulată de pârâta recurentă A. vizează faptul că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă prevăzută de L. nr.10/2001, întrucât notificarea formulată de reclamant nu a fost comunicată recurentei.
Această susținere a recurentei este corectă, inițial reclamantul a notificat Primăria orașului H. și ulterior SC C. H. SA, însă în ipoteza în care imobilul pentru care s-a formulat notificare nu se află în proprietatea persoanei notificate, aceasta are obligația legală să trimită notificarea și actele anexe persoanei îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din L. nr.10/2001.
P. orașului H. și-a îndeplinit obligația legală, însă din conținutul adresei nr. 4848/(...) rezultă că a transmis notificarea și actele anexe persoanei juridice care deține imobilul SC C. SA H.
Împrejurarea că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă prevăzută de L. nr.10/2001 nu constituie un fine de neprimire, întrucât prin decizia nr. X. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a statuat că este posibilă soluționarea acțiunii de către instanța de judecată, chiar dacă nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă prevăzută de L. nr.10/2001 și nu s-a emis o dispoziție sau decizie de către unitatea deținătoare. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s- a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate";.
Așadar, având în vedere decizia pronunțată în recurs în interesul legii, care est obligatorie pentru instanță, în mod legal instanța a obligat pârâta A. să propună acordarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 313 mp din imobilul situat în H. S. Stadionului nr. 19, care face parte din imobilul înscris în CF 1315 H.
Așadar, obiectul analizei instanței judecătorești nu este numai decizia sau dispoziția emisă de către unitatea deținătoare a imobilului, ci notificarea formulată de către reclamant în baza Legii nr.10/2001, în ipoteza în care nu este emisă o dispoziție sau decizie de către unitatea deținătoare.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, însă cuantumul acestora nu a fost dovedit, motiv pentru care în temeiul art. 1169 raportat la art. 274 Cod proc.civ., curtea va respinge cererea reclamantului intimat.
Curtea constată că dispozițiile art. 21 și 29 din L. nr.10/2001 au fost corect interpretate și aplicate de către instanța de fond, motiv pentru care,în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod proc.civ., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU V. A. S. împotriva sentinței civile nr. 607 din 1 iulie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
P. JUDECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. ANA I.
GREFIER M.-L. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 534/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2018/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
