Decizia civilă nr. 2018/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2018/R/2011
Ședința publică din 3 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâta B.- G. S. G. S., PRIN A. G. - S. C., împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. I. și B. V., precum și pe pârâtul intimat L. I. D., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta intimată B. V. asistată de avocat D. I. - A., care arată că îl reprezintă și pe reclamantul intimat B. I., lipsă fiind reclamantul intimat B. I. personal, pârâtul intimat L. I. D. personal și reprezentantul pârâtei recurente B.- G. S. G. S., prin A. G. - S. C. . de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta B.- G. S. G. S., prin A. G. - S. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că recursul a fost redactat și motivat de către doamna avocat P. M.-I., care nu a depus la dosar împuternicire avocațială din care să rezulte că a fost împuternicită de către pârâta recurentă pentru redactarea recursului, însă constată că aceasta era îndreptățită să promoveze recursul în baza împuternicirii avocațiale care se află la f. 17 din dosarul instanței de apel.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanții intimați, prin intermediul domnului avocat D. I.-A. au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința păstrării în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială pentru redactarea întâmpinării și pentru reprezentarea reclamanților intimați în prezenta cauză, în fața Curții de A. C.
Curtea constată că la data de (...), pârâta recurentă a înregistrat la dosar o adresă prin care arată că depune la dosar timbrajul aferent recursului, la care a anexat O.P. nr. 1084/(...), care atestă achitarea taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 2.642,58 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința păstrării în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, conform chitanței nr. 48/(...), pe care o depune la dosarul cauzei.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2241/(...) pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul civil nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B. I. și B. V. împotriva pârâților B.-G. S. G. SA A. G. și L. I. D. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr.16/(...) încheiat între pârâta B. G. S. G. SA A. G. și pârâtul L. I. D. având ca obiect imobilul teren înscris în CF.nr.1866 F.l G. cu nr. top 3051/1/1. S-a constatat nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr.3083/(...) din CF nr.1866 F.l G. prin care s-a înscris dreptul de ipotecă al pârâtei B. G. S. G. SA A. G. asupra imobilului teren înscris în CF.nr.1866 F.l G. cu nr. top 3051/1/1. S- a dispus rectificarea cărții funciare nr.1866 G. în sensul radierii notării interdicției de înstrăinare grevare și demolare înscrisă în favoarea pârâtei B.
G. S. G. SA A. G. de sub B+6 și s-a dispus radierea dreptului de ipotecă al pârâtei B. G. S. G. SA A. G. de sub C 1 asupra imobilului teren înscris în această carte funciară. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5670 lei, reprezentând onorariu avocațial și taxele de timbru în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că prin D. civilă nr. 1. a T. C., s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1. a J. G. pronunțată în dosarul (...) pe care a modificat-o în sensul admiterii reclamanților respectiv anularea TP (...) cu privire la suprafața de 1400 mp din tarlaua 40 parcela 79/1 și suprafața de 2500 mp din tarlaua I 71, parcela 78 și 79, titlu emis pe numele pârâților S. M., H. Ș. și B. E. și anularea T.P. (...) cu privire la suprafața de teren de 700 mp din tarlaua 40, parcela 76/1 și suprafața de
1300 mp din tarlaua I 71, parcela 76 emis pe numele pârâților K. Ana și D. I. (decedat). S-a dispus rectificarea CF nr. 1866 F. G. prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului L. D. de sub B+5 și restabilirea situației anterioare prin reînscrierea dreptului de proprietate al pârâților S. M. și S. C. de sub B+3,4 și al pârâtei B. E. de sub B+2. A. decizie civilă a fost pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...); dispozițiile acestei decizii au fost operate în CF nr. 1866 F. G. în sensul că s-a radiat dreptul de proprietate al pârâtului L. I. D. revenindu-se la situația anterioară de CF prin reînscrierea dreptului de proprietate al foștilor proprietari.
Cu toate acestea, la foaia de sarcini a fost menținută ipoteca instituită asupra terenului obiect al titlului de proprietate anulat, în favoarea BDR G.
S. G., care nu a putut fi radiată din CF datorită faptului că hotărârea civilă a T. C. nu a fost pronunțată în contradictoriu cu creditoarea B. G. S. G. și nici nu s-a pronunțat asupra valabilității acestei ipoteci.
Pârâta B. G. S. G. a invocat aparența de drept care include eroarea comună și buna sa credință în sensul că nu a cunoscut faptul că pârâtul L. I. D. nu era proprietarul terenului asupra căruia s-a instituit dreptul de ipotecă, pentru că extrasul CF prezentat de acesta nu avea nici o mențiune care să arate contrariul;
Susținerea creditoarei nu a fost reținută întrucât la data la care a fost încheiat contractul de ipotecă între B. G. S. G. și pârâtul L. I. D., acesta era evins, pierzând proprietatea terenului în urmă cu o lună la data de (...), data pronunțării hotărârii civile de către Tribunalul Cluj.
Pârâtul L. I. D., la data instituirii dreptului de ipotecă asupra terenului obiect al titlului de proprietate anulat, nu mai era proprietarul terenului, iar reaua s-a credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între el și numiții S. a fost stabilită prin însăși hotărârea T. C.
În privința contractului de ipotecă, pârâtul L. I. D. la fel a fost de rea- credință, nefiind în niciun fel în eroare că el este proprietarul terenului ipotecat pentru că știa din momentul pronunțării hotărârii că nu mai este proprietarul terenului și cu toate acestea încheie chiar și prin reprezentant contractul de ipotecă cu pârâta B.-G. S. G. având drept garanție terenul (obiect al titlului de proprietate anulat).
În ceea ce privește pe pârâta B.- G. S. G. aceasta trebuia să facă minime verificări cu privire la terenul în cauză la autoritățile locale,
(certificat fiscal) în vederea acordării împrumutului, pentru a constata dacă există sau nu vreun litigiu cu privire la acel imobil, nefiind suficient extrasul de carte funciară, pentru că, din lipsa de pregătire juridică a reclamanților și lipsa de interes a pârâtului și a numiților S., operațiunea de notare în CF a acțiunii civile cu privire la acel imobil nu a fost evidențiată și de multe ori aceste operațiuni sunt omise a fi efectuate în cărțile funciare.
Prin urmare instanța de fond a reținut o neglijență gravă a băncii în acordarea unui împrumut bancar garantat prin ipotecarea unui imobil pentru care nu avea informații suficiente legate de calitatea celui care se preleva de această calitate.
Pentru valabilitatea ipotecii este necesar ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului ipotecat, iar desființarea titlului de proprietate, ca act inițial atrage desființarea ipotecii, în virtutea principiului resoluto iure dantis resoluto ius accipientis ca act juridic subsecvent. Dacă cel care o constituie nu este proprietar al bunului, ipoteca este lovită de nulitate absolută.
La data constituirii dreptului de ipotecă asupra terenului înscris în CF
1866 F. G. respectiv (...), pârâtul L. I. D. nu mai era proprietarul terenului din data de (...) data pronunțării hotărârii civile a T. C., definitivă și executorie la data pronunțării), astfel că teoria aparenței dreptului întemeiată pe eroarea comună face drept, nu poate fi reținută în speța de față, datorită faptului că pârâtul L. I. D. nu era în eroare în momentul încheierii contractului de ipotecă ci dimpotrivă știa de o lună că nu mai este proprietarul terenului.
Prin decizia civilă nr. 1. din 15 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins apelul declarat de apelanta B.-G. S. G., împotriva sentinței civile nr. 2241/(...), pronunțată în dosarul (...) al J. G., care a fost menținută în totul, iar apelanta B.-G. S. G. a fost obligată să plătească în favoarea intimaților B. I. și B. V. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că la data încheierii contractului de ipotecă nr. 1., ca urmare a unei hotărâri judecătoreștiirevocabile, L. I. D. nu mai era proprietar al imobilului CF 1866 F.l G., nr. top. 3051/1/1.
Potrivit art. 1775 cod civil cel care constituie ipoteca trebuie să fie proprietarul actual al imobilului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a constatat nulitatea acestui contract.
Unul din principiile efectelor nulității unui act juridic este principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
Există anumite principii care înlătură regula quod nullum est nullum producit efectum, resepctiv principiul error comunis facit jus, denumit și principiul validității aparenței în drept.
A.anta-pârâtă a invocat incidența acestui principiu în scopul paralizării acțiunii, adică a înlăturării efectului nulității unui act, într-o situație de eroare comună, obștească.
Însă, în cauză tribunalul a remarcat că se solicită constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă, pe considerentul lipsei calității de proprietar a celui care a constituit ipoteca.
Simpla verificare a unui extras de carte funciară nu poate fi calificată ca fiind temeiul unei erori comune, privind calitatea de proprietar a persoanei, care a încheiat contractul.
Într-adevăr prin aplicarea acestui principiu, terțul este cel protejat, însă acesta trebuie să fie într-o reală eroare comună.
Inexistența notării unui proces cu privire al acest imobil, nu are relevanță, și nu poate duce la concluzia că orice persoană ar fi putut considera pe cel înscris în CF ca fiind proprietar.
Mai mult, în sistemul Legii 7/1996 modificată, spre deosebire de D.-L.
1., înscrierea în cartea funciară nu mai are efect constitutiv ci doar de opozabilitate.
A. înseamnă că dobânditorul unui bun înscris în CF trebuie să facă mai multe diligențe în vederea verificării calității de proprietar a celeilalte părți contractante.
La dispoziția apelantei exista posibilitatea efectuării unor verificări mai ample în legătură cu calitatea de proprietar a lui L. I. D., inclusiv prin solicitarea de informații autorităților locale sau a vecinilor proprietari ai imobilelor alăturate.
S-a subliniat de tribunal că apelanta este o societate comercială a cărei obiect principal îl constituie acordarea de împrumuturi, iar în vederea garantării restituirii împrumuturilor aceasta este obligată să-și constituie garanții.
Aceste garanții trebuie să fie însă efective, reale, lucru care se poate constata atât prin verificări ale registrelor de publicitate imobiliară, dar și a verificărilor de fapt.
Așa cum a arătat și intimata garanția trebuie evaluată ceea ce presupune identificarea faptică a terenului, și implicit cercetări cu privire la calitatea de proprietar a celui care a dorit constituirea unei ipoteci.
Pentru aceste considerente, apreciind că la starea de fapt reținută în cauză nu se poate reține incidența principiului error comunis facit jus, denumit și principiul validității aparenței în drept în temeiul art. 296 C., tribunalul a respins apelul declarat de B.-G. S. G., împotriva Sentinței civile nr. 2241/(...), a J. G., pronunțată în dosarul (...), pe care a menținut-o în totul.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii apelului intiamții B. I. și B. V. făcând cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat tribunalulîn temeiul art. 274 C. a obligat apelanta să plătească în favoarea intimaților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, pârâta B.- G. S. G. S. prin A. G. - S. C. adeclarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că hotărârea criticată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea principiului eror communis facit jus, întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile teoriei aparenței în drept.
În privința bunei-credințe a pârâtei aceasta se prezumă potrivit art. 1899 C.civ. Prealabil contractării, pârâta a verificat conținutul cărții funciare a imobilului din care a rezultat clar că proprietarul terenului ipotecat este L. I. D.. De asemenea, a realizat verificările necesare la autoritățile locale și cele referitoare la situația de fapt a terenului. Rezultatul acestor verificări, conținutul cărții funciare și comportamentul lui L. D. au creat o aparență falsă în ceea ce privește calitatea de proprietar al acestuia, astfel încât la data perfectării contractului de ipotecă pârâta s-a aflat în eroare cu privire la calitatea de proprietar a acestei persoane. Eroarea pârâtei a fost una comună, adică orice om prudent și diligent aflat în aceeași situație ar fi persuadat de aparențe.
Mai mult decât atât, calitatea de proprietar a lui L. I. D. a fost verificată și de către notar, autoritatea publică fiind convinsă de aceeași aparență.
Reclamanții nu au notat în cartea funciară existența vreunui litigiu privind terenul, astfel încât nu se poate imputa pârâtei nici o neglijență care ar putea înlătura eroarea comună.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
Reclamanții intimați B. I. și B. V., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (f.11-14).
În susținerea poziței procesuale, intimații au învederat că prezentul recurs nu se încadrează în motivele expres prevăzute de art. 304 C. întrucât criticile aduse deciziei atacate sunt aspecte de fapt și de drept asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat, astfel încât examinarea temeiniciei deciziei nu se justifică întrucât recursul nu are un caracter devolutiv.
Pe fondul cauzei, în mod corect tribunalul a apreciat că un element esențial pentru valabilitatea ipotecii este ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului ipotecat conform art. 1175 C.civ. Rezoluțiunea dreptului de proprietate al constitutorului ipotecii, ca act inițial, atrage anularea ipotecii ca act subsecvent, datorită legăturilor juridice și al aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără ca recurenta să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză, referiri la buna credință și eroarea recurentei, precum și o expunere a raportului juridic dintre recurentă și pârâtul intimat L. I. D.. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurentă și pârâtul intimat cu referire la buna sa credință și eroarea în care s-a aflat, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul eventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C., fiind cel referitor la încălcarea de către instanța de apel a principiului error communis facit jus. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale raporturilor dintre părți, buna credință și eroarea în care s-a aflat pârâta etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L.a nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de reclamanții intimați, prin întâmpinare, este fondată în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În privința motivului de recurs reglementat de art.304 pct.9 C., Curtea reține că pentru constituirea ipotecii convenționale este necesar ca cel ce constituie ipoteca să aibă calitatea de proprietar al bunului deoarece bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci, conform art.1775 C.civ. În speță, acest text legal a fost interpretat și aplicat în mod corect de instanțele de fond deoarece la data constituirii dreptului de ipotecă asupra terenului înscris în CF nr. 1866 F. G., respectiv (...), pârâtul L. I. D. nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului terenului din data de (...), data pronunțării deciziei civile nr. 1. a T. C., prin care s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1. a J. G., pronunțată în dosarul (...). Prin urmare, desființarea titlului de proprietate al debitorului, respectiv al pârâtului L. I. D., ca act inițial atrage desființarea ipotecii, în virtutea principiului „resoluto iure dantis resoluto ius accipientis";, ca act juridic subsecvent. Dacă debitorul care constituie ipoteca nu este proprietar al bunului, contractul de ipotecă este lovită de nulitate absolută. Este adevărat că pentru aplicarea teoriei aparanței în drept, respectiv a principiului „error communis facit jus";, ca excepție de la aplicarea principiului anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial („resoluto iure dantis resoluto ius accipientis";) este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: buna credință a terțului care contractează cu proprietarul aparent și existența unei erori comune privind calitatea de proprietar a persoanei carea contractat cu terțul. Cu privire la aceste condiții, care reprezintă elemente de fapt ce nu mai pot fi reapreciate de către instanța de recurs, așa cum de altfel anterior s-a arătat, este de observat împrejurarea că sarcina probațiunii revine pârâtei deoarece în cazul principiului validități aparenței în drept, după ce adevăratul proprietar a făcut dovada calității sale, în speță reclamanții, revine terțului subdobânditor sarcina de a proba existența erorii comune și invincibile, precum și caracterul scuzabil al bunei sale credințe. Cu alte cuvinte, terțul subdobânditor este ținut să furnizeze o dublă probă: existența unei situații aparentze irezistibile și comportamentul său în prezența acestei aparențe. În speță, pârâta recurentă ar fi trebuit să dovedească faptul că aceste condiții sunt îndeplinite astfel încât contractul de ipotecă încheiat de recurentă, aflată intr-o eroare comună și invincibilă, cu proprietarul presupus aparent, pârâtul L. I. D., să fie menținut în continuare și să producă efecte juridice însă, în mod judicios, instanța de apel a stabilt că pârâta nu a probat aceste elemente și a înăturat aplicarea principiului validității aparenței în drept de care se prevalează pârâta. Tot astfel, inexistența notării unui proces cu privire la imobil de către reclamanți, nu are relevanță și nu poate duce la concluzia că orice persoană ar fi putut considera pe cel înscris în cartea funciară ca fiind proprietar. Mai mult, în sistemul Legii nr. 7/1996 modificată, spre deosebire de D.-L. 1., înscrierea în cartea funciară nu mai are efect constitutiv, ci doar de opozabilitate. A. înseamnă că subdobânditorul unui bun înscris în cartea funciară trebuie să facă mai multe diligențe în vederea verificării calității de proprietar a celeilalte părți contractante. Buna credință a subdobânditoruluipoate fi constatată numai raportat la demersurile pe care acesta le-a efectuat prealabil încheierii contractului de ipotecă, pentru a afla situația juridică a imobilului și a înlătura astfel orice echivoc, cu privire la diligența pe care a depus-o în materializarea posibilității de a afla dacă imobilul face obiectul unei proceduri judiciare. Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C. astfel încât în temeiul art.1312 alin1.C., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.- G. S. G. S. prin A. G. - S. C. împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală. În conformitate cu dispozițiile art.316 raportat la art.274 alin.1 C., Curtea va obligă pe recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimaților B. I. și B. V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.18 din dosar. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.- G. S. G. S. prin A. G. - S. C. împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților B. I. și B. V. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A. A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: C. S.; Jud.apel: F.S. Bolchiș, Dorin Tatu;
| ← Decizia civilă nr. 5244/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1780/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
