Decizia civilă nr. 2137/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2137/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
ANA I. M.-C. V.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K.-H. A.-A., împotriva sentinței civile nr. 607 din 24 martie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 mai
2011, pârâtul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor având în vedere efectele deciziei de neconstituționalitate nr. 1.. Solicită respingerea ca inadmisibil a petitului privind constatarea caracterului politic al condamnării întrucât acesta a fost formulat pentru prima dată în calea de atac a recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 607 din 24 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul K.-H. A. A. și H. R., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform susținerilor reclamantului, mama lui a fost deportată în UR.S.S. din data de
05 ianuarie 1945 în localitatea N.-D., ca măsură administrativă, până la data de (...).
La 6 martie 1945 Stalin a impus a impus numirea G. P. G. controlat de FND cu dominantă comunistă. În 1945 R. a luptat contra Germaniei. În
30 decembrie 1947 a avut loc abolirea monarhiei.
La mai puțin de 3 ani după ce trupele sovietice au ocupat R., la 30 decembrie 1947 regele M. I a fost forțat să abdice și a fost proclamată Republica P.ulară Română stat comunist.
După instaurarea regimului comunist au existat o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș. Chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, așa cum a arătat reclamantul, mama lui a fost deportată ca măsură administrativă în URSS în perioada (...) - (...). deci măsura prizonieratului a fost luată de un alt regim decât cel comunist instaurat la noi în țară începând cu (...) când la conducere a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 0(...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Deoarece dispozițiile legale care permiteau acordarea despăgubirilor au fost declarate neconstituționale înainte de soluționarea cauzei, tribunalul a respins acțiunea, întrucât nu mai exista temei legal pentru acordarea daunelor.
În cursul procesului reclamantul a mai invocat și alte temeiuri de drept privind daunele morale și anume art. 998 - 999 C. civil.
Fiind vorba de o acțiune care presupune antrenarea răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și presupune o durată de 3 ani, fiind un termen general conform art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958 raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților, fără privilegii și discriminări și art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României privind accesul liber la justiție, însă prin D. nr.
883/(...) Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă socotind că, modificarea conținutului unei norme juridice este sarcina parlamentului pe de o parte, iar chestiunile legate de modul de aplicare a unei dispoziții normative constituie angajamentul instanței de judecată pe de altă parte.
În speță, tribunalul a reținut că acțiunea a fost înregistrată în (...).
Termenul de prescripție a început să curgă începând cu anul 1990, an în care a apărut și Decretul - Lege nr. 118/(...) privind acordarea unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la 0(...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a dat posibilitate persoanelor care au fost persecutate din motive politice să ceară și să obțină mai multe despăgubiri și drepturi. Astfel că, termenul de 3 ani de prescripție a expirat în anul 1993.
Repunerea în termen presupune apariția unei legi speciale, care să deroge de la dreptul comun, și care să prevadă în mod expres repunerea în termen pentru a beneficia de noi drepturi.
Pe cale de consecință, curtea apreciind că cererea reclamantului nu este fondată, că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2., a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K.-H. A.-A.,solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea întrucât caracterul politic al măsurii administrative a deportării etnicilor germani în R.ia trebuia constatat de către instanță. L. nr. 2. nu prevede expres și măsura deportării etnicilor germani, însă această măsură administrativă se încadrează în dispozițiile legale arătate. În acest sens s-a pronunțat și C. de A. O. prin decizia civilă nr. 2..
În al doilea rând s-a arătat că prin acțiunea formulată sub imperiul
Legii nr. 2. s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii trebuia aplicată pe tot parcursul procesului.
Recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii civile prev. de art. 15 alin. 2 din Constituție, decizia
Curții Constituționale nr. 1. fiind incidentă numai în acțiunile înregistrate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
Întrucât legiuitorul nu a modificat dispozițiile declarate neconstituționale să fie în acord cu dispozițiile constituționale și prevederile tratatelor internaționale la care R. este parte, a fost completat temeiul juridic al acțiunii, invocându-se art. 998-999 C. civil, art. 35 din Decretul nr.
31/1954, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constituție.
Prin întâmpinare, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., „persoanele care au făcutobiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
În prezenta cauză rezultă din susținerile reclamantului precum și din probele administrate că mama reclamantului a fost prizonieră în perioada
0(...)-(...) în fosta URSS și reclamantul s-a născut în aceea perioadă, având la rândul său statutul de deportat în perioada (...)-(...).
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S.ui R. Ori, prizonieratul anumitor categorii de persoane, a fost o măsură luată de fosta URSS și nu de S. R.
Luarea ca prizonier în fosta URSS, nu se încadrează între situațiile prevăzute în art. 3, respectiv în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În speță, măsura prizonieratului nu a fost dispusă de S. Român, ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 2..
Așadar nici dispozițiile art.5 al. 1 din L. nr. 2. nu pot fi aplicate deoarece, pe de o parte aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale și pe de altă parte în prezenta cauză nu poate fi aplicată L. nr. 2. pentru considerentele mai sus reținute.
Criticile vizând inaplicabilitatea dispozițiilor deciziei Curții
Constituționale nr. 1. nu vor mai fi analizate, întrucât reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor cărora li se adresează această lege specială.
Nu pot fi aplicabile nici dispozițiile generale în materia răspunderii civile delictuale art. 998-999 Cod Civil, fără a fi încălcat principiul specialia generalibus derogant potrivit căruia concursul între legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, deoarece prejudiciul creat persoanelor deportate a fost reparat prin legea specială, Decretul-Lege nr.
118/1990.
Prin urmare pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312
C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.-H. A.-
A. împotriva sentinței civile nr. 607 din 24 martie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.-H. A.-A. împotriva sentinței civile nr. 607 din 24 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. ANA I. M. C. V.
G. M. T.
Red. T.A.N., dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 2178/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2029/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
