Decizia civilă nr. 741/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 741/R/2011
Ședința publică din 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții K. P. A., K. J. și K. J. K., recursul declarat de pârâtul M. C.-N. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1057 din 3 decembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent K. P. A. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac declarată de reclamanții K. P. A., K. J. și K. J. K., a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată părților adverse și este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
Recursul declarat de pârâtul M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriile de recurs (f. 8 și 17), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul recurent K. P. A. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta în cauză reprezentanta reclamanților recurenți.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamanților recurenți, reprezentanților pârâților recurenți și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta în cauză.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent K. P. A. asistat de avocat K.
M. K., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 6 din dosarul C.i de
A. C., care arată că le reprezintă și pe reclamantele recurente K. J. și K. J. K., lipsă fiind reclamantele recurente K. J. personal și K. J. K. personal, reprezentanții pârâților recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamanților recurenți corecta calificare a căii de atac pe care au promovat-o reclamanții, având în vedere că în materia L. nr. 1. s-au adus modificări prin L. nr. 2. și calea de atac a fost promovată după intrarea în vigoare a L. nr. 2., astfel încât, în temeiul art. XXVI din L. nr. 2., în prezenta cauză calea de atac este recursul și nu apelul.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că achiesează la concluzia instanței, în sensul că în prezenta cauză, calea de atac împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond este recursul.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți pentru a pune concluzii cu privire la cele trei recursuri, care fac obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea dispoziției P.ui M. C.-N., acordarea în compensație a terenului de 640 mp situat în C.-N., str. C. nr. 19, înscris în C.F. nr. 6120
C., cu nr. top. 9190/2, în schimbul terenului preluat de stat în suprafață de
982 mp, situat în str. G. nr. 29, înscris în C.F. nr. 2840 C., cu nr. top.
5369/2/3/2, stabilirea de despăgubiri pentru diferența de valoare dintre terenuri (dacă există), potrivit dispoziției nr. 4559 din 23 martie 2007 și dispoziției nr. 2750 din 21 aprilie 2008, obligarea pârâtului de rândul trei la plata despăgubirilor astfel stabilite și obligarea la despăgubiri în favoarea lui K. J., luându-se act de tranzacția dintre reclamanți, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că punctul de vedere al instanței de fond este puțin forțat, având în vedere că reclamanții au solicitat terenul de 640 mp situat în C.-N., str. C. nr. 19, în schimbul terenului preluat de stat în suprafață de 982 mp, situat în str. G. nr. 29, această solicitare a reclamanților fiind o soluție la îndemână și foarte echitabilă în prezenta cauză.
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că în opinia sa, cele două dispoziții emise de P. M. C.-N. fac corp comun, pentru că terenul menționat anterior nu poate fi fracționat și totodată, arată că în petitele acțiunii pe care a formulat-o, cerințele reclamanților sunt cât se poate de clare, iar instanța de fond a acordat mai puțin decât s-a cerut.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că în opinia sa, susținerea din sentința atacată referitoare la faptul că prima dispoziție emisă de P. M.
C.-N. nu a fost atacată este nelegală și soluția instanței de fond nu corespunde doctrinei și nici a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere că în măsura în care se solicită o compensare între două datorii, o asemenea solicitare, ca cea formulată de reclamanți, trebuie încurajată, fiind prevăzută și de legea specială, respectiv de L. nr. 1..
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că există o Hotărâre a Consiliului Local al M. C.-N., prin care s-a dispus scoaterea la vânzare a acestor terenuri, astfel încât, s-ar putea ajunge în situația în care domnul K. P. A. să cumpere acest teren, cu toate că trebuia să primească despăgubiri pentru terenul preluat de stat în suprafață de 982 mp, situat în str. G. nr. 29 și de asemenea, arată că între reclamanți a intervenit otranzacție și nu există nici un motiv rezonabil pentru ca instanța să nu cuprindă în hotărâre această tranzacție.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, reprezentanta reclamanților recurenți arată că recursul formulat de reclamanți trebuie admis astfel cum a fost formulat și de asemenea, arată că cea mai importantă problemă din prezenta cauză este problema rezolvării compensării și totodată, arată că diferența de valoare dintre cele două terenuri menționate mai sus este de 99.000 Euro.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că există hotărâri judecătorești prin care s-au admis asemenea moduri de compensare, ca și cel solicitat de reclamanți prin acțiunea pe care aceștia au formulat-o și în care și-au expus punctul de vedere cu privire la aceste aspecte, iar în situația în care Curtea nu ar admite acest mod de compensare, în speță trebuia să rămână stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri pentru terenul preluat de către stat, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost investită, decât parțial, iar această hotărâre a instanței de fond nu a fost suficient motivată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul M. C.-N. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., reprezentanta reclamanților recurenți arată că solicită respingerea celor două recursuri și de asemenea, arată că nu înțelege opunerea celor doi pârâți la cererea prin care reclamanții solicită teren în compensarea terenului preluat de către stat, având în vedere că L. specială prevede astfel de compensări, precum și faptul că bunul solicitat în compensare este deja în posesia reclamantului K. P. A. și acesta îl folosește, astfel încât, nu este nici un motiv de nelegalitate în ideea compensării unui bun cu alt bun.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 1057/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții K. P. A. și K. J., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.- N. și M. C.-N. reprezentat prin P. și, în consecință: s-a anulat în parte D. nr.
2750/(...), emisă de P. municipiului C.-N., în privința naturii măsurilor reparatorii; s-a dispus acordarea în compensarea terenului în suprafață de
246 mp., situat în C.-N., str. G. nr. 29, a suprafeței de 286 mp. din terenul situat în municipiul C.-N., str. C. nr. 19, reprezentând o parte din parcela cu nr. top 9190/2, înscrisă în CF nr. 6120 C..
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect stabilirea despăgubirii pentru diferența de teren până la suprafața de 982 mp. și pentru cele 3 apartamente, imobile care au făcut obiectul D. nr. 4559/(...), și cererea prin care s-a solicitat a se lua act de tranzacția încheiată între reclamanți la data de (...).
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta K. J. K.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin D. nr. 4559/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost respinsă cererea formulată de reclamanții din prezenta cauză, pentru terenul în suprafață de 246 mp., situat în municipiul C.-N., str. G. nr. 29, cu motivarea că potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. C din H.G. nr.
498/2003, acest teren nu face obiectul L. nr. 1..
Prin art. 2 al aceleiași dispoziții s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din L. nr. 2., având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cele 3 apartamente și pentru restul terenului situat în str. G. nr. 29.
Reclamanții au contestat în instanță D. nr. 4559/(...), însă doar sub aspectul respingerii notificării cu privire la terenul de 246 mp., astfel încât, în ceea ce privește restul terenului sin str. G. nr. 29 și cele 3 apartamente, D. nr. 4559/. a rămasa neschimbată și definitivă.
Prin sentința civilă nr. 5., pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., a fost admisă în parte plângerea reclamanților împotriva D. nr. 4559/(...), a fost anulată în parte această dispoziție, cu privire la terenul de 246 mp., dispunându-se obligarea P.ui municipiului C.-N. să emită o dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru terenul de 246 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel doar pârâtul P. municipiului
C.-N., respins ca nefondat prin decizia nr. 247/A/(...) a C.i de A. C., iar împotriva deciziei nr. 247/. nu s-a mai exercitat calea de atac a recursului, sentința nr. 5. rămânând astfel definitivă și irevocabilă.
Raportat la aceste considerente, T. a constatat că este legal învestit cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, având ca obiect doar dispoziția nr. 2750/(...).
Analizând posibilitatea acordării în compensare, în favoarea reclamanților, pentru suprafața de 246 mp. teren, situat în C.-N., str. G. nr.
29, a unei suprafețe de teren din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 19, cu nr. top 9190/1, înscris în CF nr. 1. C., T. a luat în considerare concluziile expertizei tehnice judiciare întocmită în cauză de expert V. F., expert atestat ANE.R.
Potrivit acestei expertize, terenul pretins de reclamanți în compensare este amplasat în continuarea proprietății reclamantului K. P. A., casă și teren de 206 mp., înscrisă în CF nr. 1. C., nr. top 9190/1, având o valoare de 198 E., în timp ce terenul de pe str. G. are o valoare de 230 E.
Prin urmare, valoarea terenului de 246 mp. de pe str. G. este de
56.580 Euro, în timp ce valoarea unei suprafețe de 286 mp. de pe str. C., luând în calcul valoarea de 198 E. pentru acest din urmă teren, echivalează valoric cu suprafața de 246 mp. teren de pe str. G., în aceste limite fiind posibilă compensarea, mai ales că terenul pretins în compensare de reclamant este situat în continuarea casei și a curții sale.
În temeiul art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor
Publice.
În temeiul art. 1704 și urm. C., se va respinge cererea având ca obiect valorificarea tranzacției încheiată între reclamanți la (...), mai ales că acțiunea reclamantei K. J. K. a fost respinsă întrucât aceasta nu are calitatea de beneficiară a D. nr. 2750/(...).
Împ o tr iv a aces te i sen tințe au decl ar at recurs, în termen legal, pe o parte
recl amanț ii K. P. A., K . J. ș i K. J. K., iar pe de al tă p ar te, p âr âț ii M. C. -N. prin
P. ș i P. mun ic ip iulu i C. -N.
Prin propriile recursuri, pârâții M. C.-N. prin P. și P. municipiului C.-N., au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C., admiterea recursurilor și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile formulate de reclamanți.
În motivarea acestor recursuri pârâții au invocat nelegalitatea sentinței recurate, în ceea ce privește atribuirea în compensare, în favoarea reclamanților, a suprafeței de 286 mp. din terenul situat în str. C. nr. 19, din CF nr. 6160 C., nr. top 9190/2, apreciindu-se de către recurenți că în măsura în care ar fi posibilă compensarea, doar autoritatea administrativă se poate pronunța asupra acesteia, iar nu și instanța, care nu este proprietară asupra bunurilor respective, chiar dacă, potrivit Deciziei X. a Î. C. de C. și Justiție, instanța poate soluționa pe fond cererea de revendicare.
În cauză nu există bunuri disponibile care să poată fi atribuite în compensare, astfel încât, reclamanții sunt îndreptățiți doar la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești.
Prin propriul recurs, reclamanții au solicitat schimbarea sentințeiprimei instanțe, în sensul admiterii acțiunii în întregime, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea sentinței recurate, decurgând din aceia că este excesiv de speculativă și nu rezolvă problema dedusă judecății, instanța nefiind ținută să verifice limitele învestirii din procesul anterior, ci trebuind să își verifice propria învestire, raportat la care, instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut, având în vedere că prin art. 2 din D. nr. 4559/(...) s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru 3 apartamente și pentru restul terenului, în timp ce prin D. nr. 2750/(...), s-a modificat doar art. 1 din D. nr. 4559/., recunoscându-li-se reclamanților dreptul la despăgubire și pentru suprafața de 246 mp.
Cele două D. fac corp comun, astfel că, ținând seama și de D. nr. X. a
Î. C. de C. și Justiție, rezultă fără echivoc că reclamanții solicită compensarea având în vedere întreaga suprafață de teren de 982 mp., iar nu doar suprafața de 246 mp.
De altfel, chiar în petitul acțiunii introductive de instanță, reclamanții au făcut referire expresă la ambele D., indicând și nr. acestora.
Împrejurarea că în 2007 nu s-a solicitat compensarea, nu înseamnă, că ea nu se poate solicita în 2010.
Instanța putea să ia act de tranzacția încheiată între reclamanți, având în vedere că ea poartă asupra unor drepturi de care părțile pot să dispună.
Recursurile sunt nefondate.
Cererea introductivă de instanță formulată de reclamanți are ca obiect o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., plângere prin care s-a contestat D. nr. 2750/(...), emisă de P. municipiului C.-N.
Prin această Dispoziție nr. (...)08 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din L. nr. 2., în favoarea reclamanților K. P. A. și K. J., pentru terenul în suprafață de 246 mp., situat în C.-N., str. G. nr. 29 (f. 6 dosar fond).
Prin urmare, obiectul plângerii prin care se contestă această Dispoziție nu poate fi altul decât D. nr. 2750/(...), respectiv, felul măsurilor reparatoriicare pot fi acordate în favoarea reclamanților îndreptățiți, cu privire la terenul de 246 mp. din str. G. nr. 29.
Nu poate fi împărtășită susținerea reclamanților recurenți, în sensul că această Dispoziție nr. 2750/(...) ar face corp comun cu D. nr. 4559/(...) și că instanța de fond nu putea să verifice limitele învestirii în cadrul dosarului având ca obiect plângere împotriva D. nr. 4559/(...), având în vedere cel puțin următoarele considerente:
Prima Dispoziție, nr. 4559/(...) a fost emisă de P. municipiului C.-N. în soluționarea notificărilor formulate de reclamanți în baza L. nr. 1., având ca obiect cele 3 apartamente și terenul aferent acestora, din C.-N., str. G. nr. 29 (f. 5 dosar fond).
Prin această Dispoziție, în art. 1 s-a respins notificarea reclamanților, având ca obiect terenul de 246 mp. din C.-N., str. G. nr. 29, preluat de S. R. în baza art. 30 din L. nr. 58/1974, pe motiv că, conform art. 1 pct. 1.4 lit. C din H.G. nr. 498/2003, acest teren nu face obiectul L. nr. 1..
Prin art. 2 al aceleiași D. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 2., pentru restul terenului și pentru cele 3 apartamente.
La data emiterii D. nr. 4559/(...) era deja în vigoare L. nr. 1., în redactarea în vigoare ca urmare a modificărilor ce i-au fost aduse prin L. nr.
2., astfel încât textul acestei legi prevedea posibilitatea acordării în compensare a altor bunuri sau servicii, în art. 1 alin. 2 și 3.
Prin urmare, la data la care reclamanții au contestat în instanță, printr-o plângere în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. D. nr. 4559/(...), aceștia aveau posibilitatea să solicite instanței de judecată acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii pentru cele 3 apartamente și pentru restul terenului din str. G. nr. 29, care au format obiectul art. 2 din D. nr.
4559/(...).
Or, așa cum rezultă din dosarul conexat nr. (...) al T. C., reclamanții au atacat D. nr. 4559/(...) strict și exclusiv sub aspectul art. 1 din această
Dispoziție, articol care avea ca obiect doar terenul de 246 mp.
Câtă vreme reclamanții nu au atacat această Dispoziție nr. 4559/(...)
și sub aspectul articolului 2, D. a rămas definitivă în privința celor statuate în art. 2, și valabilă totodată, intrând în aceste limite în circuitul civil.
Pe de altă parte, în dosar nr. (...), pronunțându-se doar în limitele în care a fost legal învestită - adică doar în ceea ce privește art. 1 din D. nr.
4559/(...) -, Tribunalul Cluj nu putea să se pronunțe din oficiu asupra a ceva cu care nu a fost învestită, respectiv, asupra art. 2 din Dispoziție, întrucât o atare pronunțare ultra petita ar fi echivalat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 129 alin. final C.
Pe cale de consecință, D. nr. 4559/(...) a rămas irevocabilă sub aspectul art. 2, iar eventuala repunere în discuție a acesteia, printr-o nouă plângere întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1., și prin care să se conteste măsurile reparatorii stabilite prin art. 2, ar echivala cu o încălcare a puterii lucrului judecat de care se bucură sentința civilă nr. 515/(...), pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), rămasă definitivă prin decizia civilă nr.
347/A/(...), și irevocabilă prin nerecurare.
Orice încercare de schimbare în actualul cadru procesual a art. 2 din
D. nr. 4559/(...) ar însemna atât o încălcare a autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești anterior menționate, cât și o eludare a dispozițiilor imperative ale L. nr. 1..
D. nr. 2750/(...), emisă în baza sentinței civile nr. 5. a T. C., are ca obiect strict suprafața de 246 mp. teren, suprafață care făcuse exclusiv obiectul art. 1 din D. nr. 4559/(...), D. nr. 2750/2008 fiind emisă ca o consecință a modificării de către instanța de judecată, pe calea unei plângeri întemeiată pe art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., prin sentința civilă nr. 5., a art. 1 din D. nr. 4559/..
Drept urmare, este evident că ne găsim în prezența a două D. distincte, cu obiect diferit, și care în niciun caz nu pot constitui corp comun, așa cum nefondat susțin recurenții reclamanți.
Nefondată este și susținerea reclamanților recurenți, în sensul că în mod greșit nu s-a luat act de tranzacția încheiată între reclamanți la data de
(...), având în vedere că în privința acesteia, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1704 și urm. C., text legal care prevede că tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască.
Art. 1704 C. trebuie coroborat cu dispozițiile art. 271-273 C., texte legale care conturează ideea că tranzacția poate interveni între părțile unui litigiu, oricând în cursul judecății, pentru a stinge respectivul litigiu.
Or, reclamanta K. J. K. nu justifică în cauză o calitate procesuală activă, care să îi confere calitatea de parte în sensul pretins de art. 271-273
C., și de art. 1704 C., având în vedere că aceasta este fiica reclamantului K.
P. A., ea neavând deci, prin prisma art. 3 și 4 din L. nr. 1., calitatea de persoană îndreptățită la a pretinde măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1..
De altfel, ea nu a fost menționată cu o atare calitate nici în D. nr.
2750/(...).
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 3041 C., coroborat cu art. 304 pct. 9 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților. În ceea ce privește recursurile pârâților, Curtea constată că acestea sunt, de asemenea, vădit nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: L. nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite. Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții legale, persoanele îndreptățite pot solicita acordarea în compensare, pentru imobilul imposibil de restituit în natură în baza L. nr. 1., a unor alte bunuri sau servicii. În speță, potrivit expertizei tehnice judiciare întocmită în cauză de expert V. F., expert atestat ANE.R, terenul pretins de reclamanți în compensare este amplasat în continuarea proprietății reclamantului K. P. A., casă și teren de 206 mp., înscrisă în CF nr. 1. C., nr. top 9190/1, având o valoare de 198 E., în timp ce terenul de pe str. G. are o valoare de 230 E. Prin urmare, valoarea terenului de 246 mp. de pe str. G. este de 56.580 Euro, în timp ce valoarea unei suprafețe de 286 mp. de pe str. C., luând în calcul valoarea de 198 E. pentru acest din urmă teren, echivalează valoric cu suprafața de 246 mp. teren de pe str. G., în aceste limite fiind posibilă compensarea, mai ales că terenul pretins în compensare de reclamant este situat în continuarea casei și a curții sale. Nu poate fi, așadar, primită susținerea pârâților recurenți, în sensul că acest teren nu este disponibil și deci, nu poate fi atribuit în compensare reclamanților, câtă vreme el constituie curtea casei reclamantului K. P. A., fiind folosit ca atare de către acesta și nefiind afectat nici unei alte servituți ori utilități. Nefondată este și susținerea pârâților recurenți, în sensul că instanța nu se poate substitui unității deținătoare atunci când atribuie bunuri în compensare, date fiind cele statuate prin D. nr. XX /. a Î. C. de C. și Justiție și care îndreptățește instanța de judecată tocmai la un atare demers, respectiv, la a soluționa pe fond pretențiile reclamantului - persoană îndreptățită în baza L. nr. 1.. Drept urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 C. rap. la art. 3041 C., Curtea va respinge ca nefondate și recursurile pârâților. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K. P. A., K. J. și K. J. K. și respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C.-N. și de pârâtul P. municipiului C.-N., împotriva sentinței civile nr. 1057 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J.fond: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 2454/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3117/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
