Decizia civilă nr. 1476/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA C. NR. 1476/R/2011

Ședința publică din 29 aprilie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P.

GREFIER : A. A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T. G., împotriva deciziei civile nr. 93 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. C., P. L. R., P. R., P. M., P. O. H. și M. C.-N., PRIN P., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă asistată de domnul avocat S. T., care depune la dosar împuternicirea avocațială din care rezultă că a fost împuternicit de recurenți să-i reprezinte în prezenta cauză, în fața Curții de

A. C., reprezentanta pârâților intimați P. C., P. L. R., P. R., P. M. și P. O. H., doamna avocat C. O., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 22 din dosarul Curții de A. C., lipsă fiind celelalte părți persoane fizice și reprezentantul pârâtului intimat M. C.-N., prin P.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanta R. E. și pârâții reconvenționali T. D.

și T. G., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse, însă nu a fost legal timbrat la data înregistrării memoriului de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 12 aprilie 2011, pârâții intimați persoane fizice, prin intermediul doamnei avocat C. O., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în trei exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate în totalitate ca fiind temeinică și legală, la care a fost anexată împuternicirea avocațială de reprezentare pentru doamna avocat C. O..

Instanța înmânează reprezentantului recurenților un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați persoane fizice.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat M.

C.-N., prin P. a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, din care un exemplar îl comunică reprezentantului recurenților.

Curtea constată că la data de (...) recurenții, prin intermediul domnului avocat S. T. au înregistrat la doar un înscris, la care au anexat timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 0,30 lei și chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 9 lei.

Instanța constată că recursul este legal timbrat.

Având în vedere că prin întâmpinarea pârâților intimați persoane fizice s-au invocat două excepții, Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului recurenților posibilitatea de a studia întâmpinarea.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă asistată de domnul avocat S. T., reprezentanta pârâților intimați P. C., P. L. R., P. R., P. M. și P. O. H., doamna avocat C. O., lipsă fiind celelalte părți persoane fizice și reprezentantul pârâtului intimat M. C.-N., prin P.

Instanța aduce la cunoștința reprezentantului recurenților și reprezentantei pârâților intimați persoane fizice că și Curtea dorea să invoce excepția inadmisibilității unora dintre motivele de recurs, întrucât aceste motive de recurs corespund cu motivele de apel, în cauză fiind incidente prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ. și prevederile art. 299 alin. 1 C.pr.civ.

Reprezentanta pârâților intimați persoane fizice susține excepția inadmisibilității motivelor de recurs, întrucât aceste motive de recurs corespund cu motivele de apel și de asemenea, susține excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, privind faptul că mansarda imobilului în litigiu a fost construită de S. Român, după preluarea imobilului și recurenții nu pot fi evacuați din acest spațiu, având în vedere că instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere.

Reprezentantul recurenților arată că cererea despre care face vorbire reprezentanta pârâților intimați persoane fizice nu reprezintă o cerere nouă formulată în recurs, întrucât instanța de fond a dispus evacuarea părților pe care le reprezintă din mansarda imobilului în litigiu și acesta este motivul pentru care, prin memoriul de recurs, s-a referit la faptul că mansarda imobilului în litigiu a fost construită de S. Român, după preluarea imobilului.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului recurenților că obiectul cauzei este reînnoirea contractului de închiriere până se va pune la dispoziția reclamantei și a pârâților reconvenționali o nouă locuință și nicăieri în fața primei instanțe nu s-a formulat o cerere din care să rezulte că acea parte din imobil a fost construit de S. Român, după preluarea imobilului, astfel încât, cererea privind acea parte din imobil (mansardă sau pod) care a fost construită de S. Român și nu a făcut obiectul preluării imobilului în litigiu în baza Legii din anul 1950, apare ca fiind o cerere nouă formulată pentru prima dată în recurs, fiind inadmisibilă potrivit art. 294 și

316 Cod procedură civilă.

Reprezentantul recurenților și reprezentanta pârâților intimați persoane fizice arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurenților în susținerea recursului și reprezentantei pârâților intimați persoane fizice pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca aceștia să se refere și la cele două excepții invocate de către pârâții persoane fizice prin întâmpinare.

Reprezentantul recurenților solicită respingerea celor două excepții invocate de către pârâții persoane fizice prin întâmpinare și admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul desființării acesteia, admiterea apelului și rejudecând cauza admiterea acțiunii introductive și respingerea acțiunii reconvenționale și în ceea ce privește evacuarea reclamantei și a pârâților reconvenționali din imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 79, ap. 3, înscris în CF col. nr. 34556 C.-N. și CF ind. nr. 34557 C.-N. nr. top. 5965/III, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul recurenților arată că a formulat în recurs cererea privind acea parte din imobil (mansardă sau pod) care a fost construită de S. Român și care nu a făcut obiectul preluării imobilului în litigiu în baza Legii din anul 1950, având în vedere că doar în apel s-a solicitat evacuarea reclamantei și a pârâților reconvenționali din acea parte a imobilului în litigiu.

Reprezentanta pârâților intimați persoane fizice solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare și respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate în totalitate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 9417 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al

Judecătoriei C.-N. a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă R. E., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți P. C., P. M., P. L. R., P. R., P. O. H., și pârâtul M. C.-N., prin primar.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți P. C., P. M., P. L. R., P. R. și P. O. H., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T. G., ambii cu domiciliul în C.-N., str. M. nr. 79, ap. 3.

S-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte și a pârâților reconvenționali T. din imobilul situat în C.-N., str. M. nr. 79, ap. 3, înscris în C.F. colectivă nr. 34556 și C.F. individuală nr. 34557 C.-N. sub nr. topo

5965/III.

A fost respins capătul de cerere privind evacuarea reclamantei-pârâte și a pârâților reconvenționali T. din spațiul excendentar, respectiv încăperi mansardă.

A fost obligată reclamanta-pârâtă și pârâții reconvenționali T. la plata în solidar în favoarea pârâților-reclamanți P. a sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 80/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția C. în dosarul nr. 8354/2002 - rămasă irevocabilă la data de (...), prin decizia civilă nr. 4. a I. - a fost admisă plângerea formulată în cadrul acelui dosar de către pârâții-reclamanți din prezenta cauză, fiind anulată dispoziția nr. 2668/(...) emisă de P. M. C.-N. și dispunându-se restituirea în natură către pârâții-reclamanți a imobilului situat în C.-N., str. M. nr. 79, constând din clădire cu 5 apartamente și teren în suprafață de 930 mp, înscris inițial în CF nr.6802 C. cu nr. top 5965 și transcris în cărți funciare noi, respectiv în CF colectiv nr.34556 C. cu nr. top 5965 și CF individuale nr.34557 C., cu nr. top 5965/I, 5965/II, 5965/III, 5965/IV, 5965/V, precum și întabularea dreptului de proprietate al pârâților-reclamanți asupra imobilului restituit, cu titlu de lege.

Imobilul a fost predat pârâților-reclamanți la data de (...), cf. protocolului de predare-preluare a imobilului încheiat cu Mun. C.-N. - Direcția Fondului Imobiliar de S.

Potrivit înscrisului existent la dosar a rezultat că la data de (...) între pârâtul-reclamant P. R., în calitate de locator, și reclamanta-pârâtă R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T. Paul, în calitate de chiriași, a fost încheiat un contract de închiriere cu privire la apartamentul nr. 3 din imobilulsituat în C.-N., str. M. nr. 79, contract ce a fost înregistrat la A. F. P. C.-N. sub nr. 30190/(...); conform contractului în discuție termenul de închiriere a fost de 24 de luni, începând din (...) și până la data de (...); totodată, potrivit clauzei speciale inserată în contractul de închiriere, părțile au prevăzut că la expirarea termenului de închiriere, respectiv la împlinirea celor 5 ani de la data pronunțării deciziei nr. 5697/(...) a I., contractele de închiriere expiră și nu se prelungesc, iar locuințele se vor elibera necondiționat.

De asemenea, din cuprinsul motivării în fapt a întâmpinării și a cererii reconvenționale, coroborat cu răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat reclamantei-pârâte, instanța a mai reținut că în afara contractului de închiriere mai sus menționat părțile au mai încheiat un alt contract de închiriere cu privire la întreaga perioadă de 5 ani cuprinsă între data de (...) (data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.

80/(...) a T.ui C.) și data de (...) (data expirării contractului de închiriere înregistrat sub nr. 30190/(...))

Examinând în acest context petitul principal al cererii formulate de reclamantă, privind reînnoirea contractului de închiriere existent între părți, precum și cererea reconvențională formulată de către pârâții- reclamanți, instanța a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea acestora din urmă privind evacuarea reclamantei și a pârâților reconvenționali T. din spațiul locativ în litigiu, în timp ce pretențiile reclamantei apar ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Pornindu-se de la interpretarea per a contrario a dispozițiilor O. nr.

8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere - prin care s- a prevăzut în mod expres că durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, aflate în curs de executare la dataintrării în vigoare a acestei ordonanțe și care urmau să expire la data de (...) se prelungea de drept pentru o perioadă de 5 ani - în practica judiciară se consideră în mod constant că pentru contractele de închiriere având ca obiect suprafețe locative cu destinația de locuințe aparținând persoanelor fizice sau juridice de drept privat începând această dată a încetat obligația prevăzută în sarcina proprietarilor de a proceda la reînnoirea acestora, și, implicit, și la încheierea lor, în ipoteza în care până la data respectivă nu fuseseră încheiate.

Ca atare, rezultă că începând cu această dată și pentru chiriașii din prezenta cauză a încetat protecția conferită de dispozițiile O. nr. 4..

În aceste condiții, chiar dacă între părțile în litigiu fost încheiat un contract de închiriere în temeiul O. nr. 4. (deși data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 80/(...) a T.ui C. a fost ulterioară datei de (...)) este evident că în prezent reclamanta-pârâtă nu se mai poate prevala de dispozițiile speciale cuprinse în această ordonanță pentru a solicita reînnoirea contractului de închiriere încheiat cu pârâții-reclamanți P., contract ce a încetat prin expirarea perioadei de închiriere de 5 ani stipulată în mod expres de către părți.

Prin urmare, având în vedere și clauza specială inserată în cuprinsul contractului de închiriere înregistrat sub nr. 30190/(...) (prin care s-a prevăzut în mod expres faptul că la expirarea termenului de închiriere, respectiv la împlinirea celor 5 ani de la data pronunțării deciziei nr.

5697/(...) a I., contractele de închiriere expiră și nu se prelungesc, iar locuințele se vor elibera necondiționat), precum și notificarea înaintată de către pârâții-reclamanți prin intermediul executorului judecătoresc la datade (...) (prin care chiriașii au fost notificați despre faptul că pârâții- reclamanți ar fi de acord cu prelungirea contractului de închiriere pentru o perioadă de maxim un an de zile, dar cu o chirie de 800 euro/lună) - motive pentru care în speță este exclusă și aplicarea disp. art.1437 și 1452 C. civ. referitoare la tacita relocațiune - rezultă că începând cu data de (...) drepturile locative ale chiriașilor din prezenta cauză cu privire la imobilul aflat în proprietatea pârâților-reclamanți P. au încetat.

Pe cale de consecință, ținând cont și de disp. art. 480 C.civ., precum

și de faptul că pârâții-reclamanți P., în calitate de proprietari actuali ai imobilului în litigiu, sunt îndreptățiți să se bucure de folosința exclusivă a bunului redobândit, fără vreo ingerința din partea chiriașilor care în prezent nu mai au niciun titlu asupra bunului imobil respectiv, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reconvențională în ceea ce privește evacuarea reclamantei-pârâte și a pârâților T. din apartamentul nr.3 al imobilului situat in C.-N., str. M. nr. 79; cât privește însă evacuarea acestora și din spațiul excedentar (încăperi mansardă), întrucât nici potrivit contractului de închiriere încheiat între părți și nici din celelalte probe administrate în cauză nu reiese că reclamanta-pârâtă și pârâții T. ar ocupa și acest spațiu excedentar din imobil, instanța a considerat ca fiind neîntemeiată cererea de evacuare a acestora din spațiul în discuție, motiv pentru care a respins ca atare cererea reconvențională sub acest aspect.

În sfârșit, referitor la capătul de cerere subsidiar formulat de reclamanta-pârâtă, privind obligarea pârâtului M. C.-N. să-i pună la dispoziție cu prioritate o locuință corespunzătoare, întrucât protecția acesteia și a pârâților reconvenționali T., în calitate de chiriași ai unui imobil restituit în mod irevocabil în temeiul Legii nr. 10/2001 foștilor proprietari persoane fizice, a încetat începând cu data de (...), instanța a apreciat că aceștia nu se pot prevala nici de disp. art. 15 din O. nr. 4. în vederea obținerii unei locuințe din fondul public de locuințe destinate închirierii, inclusiv din fondul de locuințe sociale (aceștia putând formula eventual o cerere în vederea obținerii unei astfel de locuințe fie în temeiul art. 1 alin. 21 din Legea nr. 1/2009, fie în condițiile art. 7 sau 42 din Legea nr. 114/1996).

Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins în întregime cererea principală, ca neîntemeiată și a admis în parte cererea reconvențională ce formează obiectul acestui dosar.

A.ul declarat de reclamanta R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T.

G. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 93 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)8, iar sentința civilă nr. 9417 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., a fost păstrată în întregime.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că motivul de apel că instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost învestită făcând de asemenea o aplicare greșită a legii, nu a fost primită ca fiind fondată, în condițiile în care, prin cererea reconvențională de la dosarul de fond, intimații au solicitat fără echivoc evacuarea pârâților apelanți din imobilul situat în C.-N., str. M., nr. 79, ap.

3, aspect asupra căruia s-a pronunțat judecătorul fondului, așa cum rezultă cu puterea evidenței din dispozitivul sentinței apelate.

Prin al doilea motiv de apel apelanții au relevat incidența dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 4. și a existenței unei convenții încheiate între părțile litigante la data de (...) prin care intimații, în calitate de proprietari au fost de acord cu continuarea locațiunii în favoarea apelanților.

Aceste aspecte nu au fost reținute ca fiind fondate având în vedere următoarele argumente:

Astfel, în mod judicios judecătorul fondului a apreciat că apelanții din prezenta speță nu mai beneficiază de dispozițiile art. 14 din OUG nr. 4., în condițiile existenței clauzei speciale inserate în cuprinsul contractului de închiriere înregistrat sub nr. 30190/(...) (prin care s-a prevăzut în mod expres faptul că la expirarea termenului de închiriere, respectiv la împlinirea celor 5 ani de la data pronunțării deciziei nr. 5697/(...) a I., contractele de închiriere expiră și nu se prelungesc, iar locuințele se vor elibera necondiționat), precum și a notificării înaintate de către pârâții-reclamanți intimați prin intermediul executorului judecătoresc la data de (...) (prin care chiriașii au fost notificați despre faptul că pârâții-reclamanți ar fi de acord cu prelungirea contractului de închiriere pentru o perioadă de maxim un an de zile, dar cu o chirie de 800 euro/lună).

Pretinsa existență a unei convenții încheiate la data de (...), în înțelesul art. 969 Cod civil, prin care intimații, în calitate de proprietari au fost de acord cu continuarea locațiunii în favoarea apelanților este infirmată pe deplin de înscrisul de la dosarul de fond, intitulat proces-verbal care relevă tribunalului că intimații din prezentul dosar, convocându-i pe apelanți în vederea prelungirii contractelor de închiriere, le-au adus acestora la cunoștință inaplicabilitatea pe viitor a dispozițiilor OUG nr. 4., pe cale de consecință neajungându-se la nici un acord de voință, care să genereze efectele juridice ale unui contract în virtutea dispozițiilor legale sus amintite.

Nici ultima critică adusă sentinței apelate nu este fondată, întrucât în mod corect prima instanță a statuat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 15 din O. nr. 4. în vederea obținerii unei locuințe din fondul public de locuințe destinate închirierii, inclusiv din fondul de locuințe sociale apelanții putând în schimb formula eventual o cerere în vederea obținerii unei astfel de locuințe fie în temeiul art. 1 alin. 21 din Legea nr.

1/2009, fie în condițiile art. 7 sau 42 din Legea nr. 114/1996.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T. G. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul desființării acesteia, admiterea apelului și rejudecând cauza admiterea acțiunii introductive și respingerea acțiunii reconvenționale și în ceea ce privește evacuarea recurenților din imobilul situat în C.-N. str. M. nr. 79 ap. 3.

În motivarea recursului a arătat că instanța fondului în mod greșit s- a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost investită și a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii.

Arată că a invocat prevederile art. 14 din OUG nr. 4. și convenția părților care constituie legea părților consemnată în scriptul încheiat la (...) prin care proprietarii și-au dat acordul pentru încheierea unui nou contract de închiriere, singurul aspect de acord fiind cuantumul chiriei. A notificat proprietarii legal și în termenul prevăzut de lege iar aceștia și-au exprimat acordul scris de a continua locațiunea.

Nu este justificată și nu mai există temeiul legal de aprecierea instanței în altfel legalitatea închirierii atâta timp cât art. 1 din protocolul nr. 12 al CEDO se referă la dreptul proprietarilor de a-și exprima voința.

În cazul din speță, proprietarii sub semnătura pusă pe convenția din

(...) și-au exprimat clar voința de a continua locațiunea astfel că acest aspect nu mai poate fi cenzurat de către instanță.

Singura problemă era cuantumul chiriei, prin care reclamanta a solicitat să fie fixată la cuantumul vechi ajustată cu rata inflației și care să nu depășească 25% din venituri, astfel cum prevede OUG nr. 4..

Arată că apartamentul reclamantei este construit de S. Român după preluarea din anul 1950 în locul grajdului și parțial supraetajarea ultimei camere, astfel că închirierea privește doar o parte din imobilul retrocedat respectiv ap. 3 și ap. 4 din documentația de întabulare întocmită de SC C. SA în anul 1996 unite și mansarda, toate construite de stat după preluarea conform Decretului nr. 228/1948.

Prin urmare închirierea apartamentului recurenților format din: 1 cameră de 15,554 mp, 1 cameră de 15,33 mp, 1 cameră de 18,28 mp, bucătărie de 6,6 mp și WC de 2,46, la mansardă 1 cameră de 15,091 mp și pivniță privește S. Român și nu pe pârâții P.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea unei locuințe de către C. local C.-N., în ipoteza respingerii capătului 1 de cerere, arată că instanța a soluționat greșit cererea întrucât nu a ținut cont de propria soluție al capătului 1 de cerere potrivit căruia a dispus evacuarea.

Având în vedere acordul proprietarilor privind continuarea locațiunii, faptul că aceștia nu au adus nici un fel de probe privind condițiile cerute de

OUG nr. 4. privind evacuarea, apreciază că în mod nelegal a fost admisă cererea reconvențională a proprietarilor.

Pârâții P. C., P. M., P. L. R., P. R. și P. O. H. prin întâmpinare (f.20-

21) au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.

Intimatul M. C.-N. prin întâmpinare (f.23) a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În motivarea recursului a arătat că instanța fondului în mod greșit s- a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost investită și a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii.

Arată că a invocat prevederile art. 14 din OUG nr. 4. și convenția părților care constituie legea părților consemnată în scriptul încheiat la (...) prin care proprietarii și-au dat acordul pentru încheierea unui nou contract de închiriere, singurul aspect de acord fiind cuantumul chiriei. A notificat proprietarii legal și în termenul prevăzut de lege iar aceștia și-au exprimat acordul scris de a continua locațiunea.

Curtea constată că dispozițiile OUG nr. 4. nu sunt aplicabile în cauză atâta timp cât potrivit contractului de închiriere din data de (...) ca și din cel înregistrat sub nr. 30190/(...) s-a prevăzut în mod expres faptul că la expirarea termenului de închiriere, respectiv la împlinirea celor 5 ani de la data pronunțării deciziei nr. 5697/(...) a I., contractele de închiriere expiră și nu se prelungesc, iar locuințele se vor elibera necondiționat.

Încheind contractul de închiriere în acest fel este evident că reclamanții au renunțat la beneficiul oferit de OUG nr. 4..

Mai invocă recurenții că în cazul din speță, proprietarii sub semnătura pusă pe convenția din (...) și-au exprimat clar voința de a continua locațiunea astfel că acest aspect nu mai poate fi cenzurat de către instanță. Singura problemă era cuantumul chiriei, prin care reclamanta a solicitat să fie fixată la cuantumul vechi ajustată cu rata inflației și care să nu depășească 25% din venituri, astfel cum prevede OUG nr. 4..

Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece actul din data de (...), este emis de intimați, în calitate de proprietari care ar fi fost de acord cu continuarea locațiunii în favoarea recurenților dar cu o chirie de 800 euro/lună, chirie cu care recurenții nu au fost de acord, prin urmare nu se poate considera că între părți s-ar fi format un contract, cât timp din procesul-verbal reiese că intimații, le-au adus recurenților la cunoștință inaplicabilitatea pe viitor a dispozițiilor OUG nr. 4., ceea ce este corect.

Cât timp recurenții consideră în mod eronat că este aplicabil acest act normativ nu se poate susține că un contract de închiriere cu privire la imobil s-ar fi încheiat valabil.

Arată recurenții că apartamentul reclamantei este construit de S.

Român după preluarea din anul 1950 în locul grajdului și parțial supraetajarea ultimei camere, astfel că închirierea privește doar o parte din imobilul retrocedat respectiv ap. 3 și ap. 4 din documentația de întabulare întocmită de SC C. SA în anul 1996 unite și mansarda, toate construite de stat după preluarea conform Decretului nr. 228/1948.

Curtea reține că în fața primei instanțe nu s-a formulat o cerere din care să rezulte că o parte din imobil a fost construit de S. Român, după preluarea imobilului, astfel încât, cererea privind acea parte din imobil

(mansardă sau pod) care a fost construită de S. Român și nu a făcut obiectul preluării imobilului în litigiu în baza Legii din anul 1950, apare ca fiind o cerere nouă formulată pentru prima dată în recurs, fiind inadmisibilă potrivit art. 294 și 316 Cod procedură civilă, iar cauza privește doar imobilul ce le-a fost restituit pârâților în temeiul Legii nr. 10/2001.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea unei locuințe de către C. local C.-N., în ipoteza respingerii capătului 1 de cerere, recurenții arată că instanța a soluționat greșit cererea întrucât nu a ținut cont de propria soluție al capătului 1 de cerere potrivit căruia a dispus evacuarea.

Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece cât timp nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 15 din O. nr. 4. atunci recurenții nu pot invoca dispozițiile acestui act normativ nici pentru obținerea unei locuințe din fondul public de locuințe destinate închirierii, inclusiv din fondul de locuințe sociale apelanții putând în schimb formula eventual o cerere în vederea obținerii unei astfel de locuințe fie în temeiul art. 1 alin. 21 din Legea nr. 1/2009, fie în condițiile art. 7 sau 42 din Legea nr. 114/1996.

În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304

Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. E. și pârâții reconvenționali T. D. și T. G. împotriva deciziei civile numărul 93 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)

Judecător fond - R. D.G. - Judecătoria Cluj-Napoca

Judecători apel - Tatu O.C., Doica A.F. - Tribunalul Cluj

GREFIER A.-A. M.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1476/2011, Curtea de Apel Cluj