Decizia civilă nr. 1576/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576/R/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. H. L., împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați D. G. A., E. A. și E. P. I., având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat V. R., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 7 din dosarul Curții de A. C. și pârâta intimată D. G. A. asistată de avocat G. S. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 18 din dosarul Curții de A. C., lipsă fiind celelalte părți personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul C. H. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 3475 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5,5 lei.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul C. H. L. este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată D. G.
A., prin intermediul doamnei avocat G. S. I. a înrregistrat la doar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală a hotărârii instanței de apel, prin care s-a schimbat sentința primei instanțe în sensul respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamant, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial de 3000 lei + TVA 720 lei, conform bonului fiscal pe care-l va depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că a comunicat prin fax reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului recurent confirmă că a primit un exemplar din întâmpinarea pârâtei intimate D. G. A.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. depune la dosar bonul fiscal
0003/(...), care atestă achitarea onorariului avocațial de 3000 lei + TVA 720lei și arată că prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs, întrucât acestea se referă la netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentantul reclamantului recurent și reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv la reaprecierea probelor și a stării de fapt.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului, iar reprezentantei pârâtei intimate D. G. A. îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca aceștia să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, întrucât întreg recursul vizează analiza simulației, având în vedere că la pag. 5 alin. 2 din decizia recurată, instanța de apel a făcut referire la analiza simulației, astfel încât, consideră că acea critică din memoriul de recurs vizează în exclusivitate motive de recurs de nelegalitate a hotărârii recurate.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent solicită admite- rea recursului așa cum a fost formulat, instanța urmând a modifica în întregime decizia recurată și doar în parte sentința Judecătoriei C.-N., cu consecința admiterii în întregime a acțiunii reclamantului, așa cum a fost aceasta formulată și apoi precizată, cu obligarea pârâtei intimate D. G. A. la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, potrivit chitanțelor depuse la dosar, pentru motivele dezvoltate pe larg prin memoriul de recurs.
În legătură cu stabilirea unor raporturi juridice dintre reclamantul recurent și pârâta intimată D. G. A., reprezentantul recla-mantului recurent arată că între cele două părți s-au stabilit raporturi juridice speciale, fiind legate de o relație dintre părți, anterioară datei la care s-a născut minora părților, respectiv în anul 2002, iar în anul 2003, reclamantul recurent a încheiat acel contract de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, deoarece la acea vreme reclamantul recurent locuia în Germania, iar pârâta intimată D. G. A. nu avea un loc de muncă.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că la acea vreme reclamantul recurent a dorit să doneze o sumă de bani pentru creșterea și educarea minorei, astfel încât, s-a ajuns la încheierea acelui contract de vânzare-cumpărare privind achiziționarea unui imobil pentru minoră, iar la momentul respectiv s-a stabilit ca modalitate directă, ca imobilul să devină proprietatea pârâtei pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea minorei părților, însă relațiile dintre părți s-au deteriorat, iar pârâta D. G. A. nu a fost de acord ca imobilul să fie transferat în proprietatea reclamantului, deși aceasta a recunoscut că acel imobil a fost achiziționat din banii reclamantului.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de apel, prin motivarea deciziei recurate, a arătat că nu există simulație în prezenta cauză, or el consideră că în prezenta cauză există simulație și aceasta rezultă chiar din probele administrate în cauză și totodată, arată că reclamantul recurent nu a cerut niciodată să se constate că imobilul a fost cumpărat de către acesta împreună cu pârâta intimată D. G. A., iar instanțade apel a consemnat acest aspect în motivarea deciziei, ca atare hotărârea instanței de apel și din acest punct de vedere este nelegală.
Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului recurent excepția inadmisibilității schimbării obiectului cererii de chemare în judecată în recurs având în vedere că în fața instanței de fond, acesta a susținut că simulația a fost realizată prin interpunere de persoane și reclamantul a dorit ca suma de bani să fie donată pârâtei, iar în fața instanței de recurs pentru prima dată, acesta a susținut că donația a fost făcută minorei.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că își menține punctul de vedere în sensul că suma de bani cu care s-a cumpărat imobilul în litigiu, a fost donată minorei și precizează că acest aspect l-a invocat și în fața instanței de fond.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. susține că toate motivele de recurs invocate de reclamant sunt motive de recurs de netemeinicie a hotărârii recurate și totodată, arată că ea personal a constatat că în practica Înaltei Curți de C. și Justiție privind constatarea nulității recursului, neexistența motivelor de nelegalitate în recurs, echivalează cu nulitatea recursului.
De asemenea, reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că prin memoriul de recurs, reprezentantul reclamantului recurent trebuia să spună care sunt principiile încălcate cu ocazia încheierii contractului de vânzare- cumpărare, pentru a se observa existența prevederilor art. 304 pct. 9
C.pr.civ.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală a hotărârii instanței de apel, prin care s-a schimbat sentința primei instanțe în sensul respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamant, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial de 3000 lei + TVA 720 lei, conform bonului fiscal pe care l-a depus la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că în fața instanței de fond, reclamantul recurent a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu pentru că este simulat și ulterior s-a trecut la o simulație prin deghizare totală, pentru că reclamantul recurent a spus că acel contract de vânzare-cumpărare a intervenit între acesta și pârâta intimată D. G. A., iar apoi tot reclamantul recurent a spus că acel contract de vânzare-cumpărare a intervenit între pârâta intimată D. G. A. și pârâții intimați E. A. și E. P. I. și, azi în instanță, reprezentantul reclamantului recurent încearcă să spună că reclamantul recurent dorește să transcrie imobilul în litigiu pe numele său pentru că s-au deteriorat relațiile dintre reclamantul recurent și pârâta intimată D. G. A., însă din această situație, se poate deduce că minora va ajunge pe stradă.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că există un contract de donație, din care rezultă că reclamantul recurent a donat banii pentru cumpărarea imobilului în litigiu, însă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta intimată D. G. A. și pârâții intimați E. A. și E. P. I., nu este simulat, pentru că nu s-a dovedit existența unui act secret și nu s-a arătat că fam. E. este proprietara acestui imobil.
De asemenea, reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că nu a înțeles ultima formă de simulație pe care a prezentat-o reprezentantul reclamantului recurent, însă a reținut că este vorba de simulație, deoareceîn realitate este vorba de un contract de donație și nu de un contract de vânzare-cumpărare.
Reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că simulația este o operațiune licită, care devine imorală în anumite condiții, iar simulația nu este în sine o cauză de nulitate și de asemenea, arată că reclamantul recurent este cel care a procedat imoral și nu partea pe care o reprezintă, având în vedere că reclamantul recurent și-a format o familie împreună cu pârâta intimată D. G. A., a cumpărat un imobil pentru această pârâtă intimată și pentru minora pe care a avut-o împreună cu aceasta, iar apoi și- a format o altă familie în R. și a dorit să se transfere imobilul în litigiu în proprietatea lui.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, reprezentanta pârâtei intimate D. G. A. arată că în prezenta cauză nu există cauză ilicită și cauză imorală, astfel încât, nu există simulație, iar în opinia sa, hotărârea pronunțată de către instanța de apel este temeinică și legală întrucât în speță nu există nici o cauză legală pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9009/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. 12410/2006 s-a admis excepția insuficientei timbrări și, în consecință, s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea civilă formulată de reclamatul C. H. L. împotriva pârâților D. G. A., E. P. I. și E. C., având ca obiect nulitate absolută contract.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. H. L. a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 342/R/(...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), sentința a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 3166/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. 5928/211/RJ/2007, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul C. H. L. împotriva pârâților D. G. A., E. A., E. P. I. și în consecință, s-a constatat că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1835 din (...) de către BNP L. M., încheiat între pârâții E. P. I. și A., pe de o parte, în calitate de vânzători și pârâta D. G. A., pe de altă parte în calitate de cumpărătoare este un act simulat, în realitate contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat între vânzătorii E. P. I. și A., pe de o parte, și cumpărătorii D. G. A. și C. H. L., pe de altă parte.
Totodată, s-a dispus rectificarea CF nr. 1. C. în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. topo 1853/2 în favoarea pârâtei D. G. A. și a reclamantului, ca bun comun, această pârâtă fiind obligată să plătească reclamantului suma de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul și pârâta au intrat într-o relație de concubinaj din care s-a născut minora D. C. I. L., recunoscută de către reclamant. S-a precizat faptul că atât în timpul concubinajului cât și în prezent reclamantul era și este căsătorit în Germania. Relația dintre părți a fost de durată aceștia locuind împreună în Germania unde pârâta a studiat fiind beneficiara unei burse.
Cele două părți au înțeles să achiziționeze un imobil în R. în care să locuiască pârâta împreună cu minora și unde să locuiască atunci când vine în R. și reclamantul. Din interogatoriul luat pârâtului E. P. I. - vânzătorului imobilului în litigiu, rezultă în mod evident că reclamantul și pârâta s-au prezentat în fața vânzătorilor la negocieri ca și soț și soție, înțelegerea între pârâții E. pe de o parte și reclamant și pârâtă pe de altă parte fiind că imobilul este achiziționat de „. doi soți";. Momentul la care pârâtul E. a aflat că reclamantul și pârâtul nu sunt căsătoriți a fost cel în care părțile s-au prezentat la notar când numai pârâta a semnat contractul în calitate de cumpărătoare. Î. în ce privește negocierile și stabilirea prețului acestea s-au realizat cu ambii. Plata prețului a fost realizată integral de către reclamant, care a indicat pârâtului E. ca achiziționează imobilului „pentru a-i face un viitor fiicei sale minore";.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că reclamantul a achitat integral prețul imobilului susținând că prețul vânzării a fost donat pârâtei și că imobilul a fost achizitionat pentru a asigura un nivel de trai decent minorei.
Martorii au confirmat relațiile dintre părți și împrejurarea că acesta a intenționat să asigure fiicei sale un nivel de trai decent.
Instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile simulației.
Astfel există un acord secret între vânzătorii E. pe de o parte și reclamant și pârâtă pe de altă parte, în calitate de cumpărători, vânzătorii înțelegând să transmită cumpărătorilor C. H. L. si D. G. A. dreptul de proprietate asupra imobilului. A. înțelegere „secretă"; - cunoscută doar de părțile contractante a precedat încheierea actului aparent care este contractul de vânzare- cumpărare autentificat de către notarul public, în care cumpărător apare numai pârâta D. G. A. A. neconcordanță a fost intenționată.
A mai precizat judecătoria că împrejurarea care a determinat părțile să simuleze a fost faptul că reclamantul era căsătorit în Germania, având un copil din căsătorie, iar pentru minora care era un copil din afara căsătoriei, reclamantul a înțeles separat să îl înzestreze.
Este adevărat că actul secret nu s-a concretizat într-un înscris, însă în ce privește proba simulatiei între părțile contractante, existența acesteia a fost dovedită, precum și împrejurarea că părțile au fost într-o imposibilitate morală de a-și preconstitui un înscris fiind vorba de un act încheiat în secret de „. si aparent de concubini.
A.ul declarat de pârâta D. G. A., precum și apelul declarat de reclamantul C. H. L. împotriva sentinței mai sus arătate au fost admise prin decizia civilă nr. 647/A/(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), sentința a fost desființată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 1095/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul C. H. L., decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal. R. a fost dat în debit pentru diferența de taxă judiciară de timbru 2860 lei pentru prima instanță și 1.430 lei pentru apel, iar pârâta D. G. A. a fost dată în debit pentru diferența de taxă judiciară de timbru pentru apel de 1.416 lei.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 242/A/(...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins apelul declarat de reclamantul C. H. împotriva sentinței civile nr. 3166/(...) a Judecătoriei C.-N., dosar nr. (...). S-a admis apelul declarat de pârâta D. G. A. în contra aceleiași sentințe civile care a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii civile promovată de către reclamant. R. a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei cheltuielilede judecată în apel în sumă de 595 lei și 4760 lei cheltuieli de judecată aferente fondului.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 2732/R/(...) a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă Tribunalului C. pentru rejudecarea apelurilor.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 5.(...) a Tribunalului C., pronunțatăîn dosarul nr. (...), s-a respins apelul declarat de către reclamantul C. H. L.împotriva sentinței civile nr. 3166/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. și s-a admis apelul declarat de pârâta D. G. A. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbă în întregime în sensul respingerii acțiunii civile formulate de către reclamant.
A fost obligat reclamantul intimat să plătească pârâtei apelante D. G.
A. suma de 10782,1 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză și văzând indicațiile instanței de casare, tribunalul a reținut că simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică crată prin actul public, simulat.
În prezenta speță, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite aceste condiții de existență a unei simulații, întrucât nu a existat, concomitent cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți și depus la dosar, un alt acord al părților, prin care să fie stabilite alte clauze ale vânzării decât cele din actul public.
Astfel, chiar reclamantul a recunoscut, atât la interogatoriu, cât și în motivele de apel formulate, că a dorit și urmărit achiziționarea unui apartament, dar nu pentru el, ci pentru pârâtă și minoră și că pentru aceasta a donat pârâtei suma de bani necesară. Faptul că banii au fost donați de reclamant constituie un alt aspect, anterior și distinct de încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În plus, se observă că donația nu face obiectul prezentei acțiuni, obiectul cererii de chemare în judecată fiind contractul de vânzare-cumpărare și simulația acestuia.
Cât privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare, chiar apelantul reclamant a arătat în motivele de apel că, urmărind să asigure o locuință fiicei sale, rezultată din relația de concubinaj cu pârâta, a donat banii pârâtei și a înțeles să parcurgă o etapă intermediară, în sensul ca, pentru moment, contractul de vânzare-cumpărare să fie încheiat pe seama pârâtei, urmând ca după oficializarea legăturii, apartamentul să revină minorei. A., contractul de vânzare-cumpărare a cuprins voința reală a părților de la momentul încheierii lui.
Prin acțiunea în simulație se urmărește a se demonstra caracterul simulat al operației, spre a face să se aplice efectiv singurul contract ce corespunde voinței reale a părților - contractul secret.
Dar, în cauză, se reține că actul public corespunde întrutotul voinței reale a părților, nu s-a dovedit că între părțile contractante ar fi existat în același moment o altă înțelegere, astfel încât contractul de vânzare- cumpărare nu este simulat. Contractul de donație, despre care apelantul susține că e actul secret al simulației, este un act public, nu a fost ascuns și este distinct de contractul de vânzare-cumpărare, deci nu poate constitui act secret într-o simulație.
Față de acestea, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea valabilității simulației, reținându-se că nu există simulația.
În consecință, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este nefondată, astfel încât a respins apelul reclamantului și a admis apelul pârâtei, astfel că, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a schimbat în întregime sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de către reclamant.
În baza art. 274 C.pr.civ., reclamantul intimat a fost obligat să plătească pârâtei apelante D. G. A. suma de 10782,1 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în apel, după cum urmează: 4.760 lei onorariu avocațial; 8,15 lei taxa de timbru din primul apel; 59,50 lei onorariu avocațial, din primul apel; 1464 lei taxa de timbru și 3,45 lei timbrul judiciar, al doilea apel; 595 lei onorariu avocațial pentru primul recurs; taxa de timbru de 1416 lei, cu care pârâta a fost dată în debit în primul recurs; 2.480 lei, onorariul avocațial din al doilea recurs.
Împotriva acestei decizii, reclamantul C. H. L. a declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în întregime a deciziei atacate, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii civile așa cum a fost formulată și precizată, precum și obligarea intimatei D. G. A. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a învederat instanței că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1835/(...) încheiat între părții E., ca vânzători și pârâta D. G. A. ca și cumpărătoare este un act simulat, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat între reclamant și pârâta D. G. A. împreună, aceștia având calitatea, deopotrivă, de cumpărători.
Față de conținutul petitelor acțiunii precizate, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut pentru că reclamantul nu a solicitat să se constate că împreună cu pârâta are calitatea de cumpărător al imobilului în litigiu.
Aceeași instanță de fond a dispus rectificarea CF nr. 1. C.-N. în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1853/2 în favoarea reclamantului și al pârâtei D. G. A. ca bun comun, deși reclamatul nu a formulat un astfel de petit.
Prin apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a criticat doar în parte soluția pronunțată în sensul schimbării hotărârii prin admiterea în întregime a acțiunii precizate.
R. a criticat sentința pentru faptul că în mod greșit nu s-a constatat și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a constatării simulației, reiterând ideea că scopul pentru care acest imobil a fost achiziționat a fost ca minora D. C. I. L. să dețină o proprietate deoarece pârâta nu avea un imobil în care să locuiască alături de minoră. A. a fost adevărata motivație pentru care părțile au decis să contracteze, beneficiara de fapt a înțelegerii urmând să fie minora.
Niciodată, reclamantul nu a dorit să-i cumpere pârâtei o proprietate, iar aceasta recunoaște că întreaga sumă de bani a fost a reclamantului.
În mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul a donat pârâtei suma de bani necesară cumpărării imobilului din litigiu, niciodată nu asusținut așa ceva și nu există la dosar nicio probă care să susțină argumentația instanței de apel. Din contră, reclamantul a urmărit să asigure fiicei lui, rezultată din relația pe care a avut-o cu pârâta D. G. A., o proprietate în care să locuiască împreună cu mama sa.
De altfel, pârâta l-a asigurat pe reclamant că-i va recunoaște oricând dreptul de proprietate asupra imobilului ce urma să se întabuleze o scurtă perioadă de timp pe numele ei, întrucât reclamantul locuia în Germania unde avea propria familie.
Motivația modului în care a procedat reclamantul a fost confirmată și de martorii audiați la instanța de fond, care au arătat că în anul 2003 când s-a încheiat contractului de vânzare-cumpărare era căsătorit în Germania unde are o fiică cu soția lui. La data încheierii contractului de vânzare- cumpărare relațiile reclamantului cu pârâta erau foarte bune, urmând ca reclamantul să divorțeze în Germania și să se căsătorească cu pârâta în R., însă imediat după ce imobilul din litigiu a devenit proprietatea pârâtei, relațiile dintre părți s-au degradat.
R. înțelege să reafirme ideea că își bazează cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin efectul intervenirii simulației. Actul secret îl constituie donarea unei sume de bani în favoarea minorei, iar actul public este contractul încheiat la notar. Prin urmare, pârâta D. G. A. știa încă din momentul contractării că acest imobil va constitui proprietatea sa doar din punct de vedere formal și că în viitor, după oficializarea relației părților să îl transfere ori în proprietatea reclamantului, adevăratul cumpărător ori în proprietatea minorei, după ce aceasta ar fi împlinit vârsta de 18 ani.
Concluzia instanței de apel referitoare la faptul că nu există simulația, astfel încât nu se mai impune analizarea valabilității simulației este eronată deoarece simulația poate fi probată prin orice mijloc de probă, iar ceea ce contează pentru valabilitatea simulației este tocmai intenția reală și adevărată a părților.
Instanța de apel ignoră îndrumările obligatorii date de instanța de recurs tocmai pentru ca în apel să se analizeze obiectul cererii de chemare în judecată și în mod nejustificat tribunalul arată că nu s-a dovedit faptul că între părțile contractante ar fi existat, în același moment, o altă înțelegere, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare nu este simulat.
Prin acțiunea precizată reclamantul a urmărit ca, prin constatarea intervenirii simulației, să fie desființat și actul public care nu reflectă adevărata voință a părților, astfel încât prin invocarea și dovedirea simulației să poată fi desființat cu efect retroactiv contractul de vânzare-cumpărare.
De altfel, pârâta D. G. A. a recunoscut că reclamantul i-a pus la dispoziție suma de bani pentru a putea cumpăra un imobil destinat fiicei părților și că aportul său bănesc la dobândirea imobilului nu a existat.
Este injust și inechitabil ca un imobil la dobândirea căreia pârâta nu a avut nici o contribuție bănească să rămână întabulat pe numele acesteia, prejudiciul reclamantului fiind mai mult decât considerabil.
Prin efectul repunerii părților în situația anterioară, urmare a intervenirii simulației, pârâții E. urmează să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Pârâta intimată D. G. A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerearecursului ca nefondat și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată (f.13-17).
În susținerea poziției procesuale, pârâta intimată învederează instanței că recursul reclamantului vizează aspecte care țin de temeinicia hotărâriijudecătorești, iar nu de nelegalitatea acesteia, contrar prevederilor art. 304
C.pr.civ.
Recursul este întemeiat doar formal pe prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ., întrucât prin memoriul de recurs, reclamantul evocă starea de fapt ce rezultă din probațiunea administrată în cauză, fără a indica textele legale încălcate de instanța de apel sau care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv pentru care, în aprecierea pârâtei intimate, recursul este lovit de nulitate.
Deși reclamantul recurent susține că actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută prin efectul intervenirii simulației, întreaga literatură de specialitate și practica judiciară statuează că simulația nu este o cauză de nulitate.
Simulația în sine nu reprezintă un act ilicit și nici nu constituie o cauză de nelegalitate a actului aparent, iar potrivit art. 1175 C.civ., efectul simulației este inopozabilitatea față de terți a actului secret, în vreme ce între părți produce efecte tocmai actul secret.
În recurs, în ceea ce privește simulația, reclamantul propune o a patra formă de simulație, respectiv, actul public este contractul de vânzare- cumpărare, iar actul secret este donația unei sume de bani în favoarea minorei.
Practic prin cererea de recurs, reclamantul recunoaște că a donat o sumă de bani fie pârâtei, fie fiicei părților D. C. I. L. în vederea achiziționării unei locuințe
A. recunoaște a donației sumei de bani care nu a fost negată de pârâta intimată nu reprezintă o simulație ci o vânzare-cumpărare în care prețul a fost donat.
A. donație făcută de reclamant în favoarea pârâtei nu se încadrează în nici una din cele 3 forme de simulație unanim acceptate: fictivitatea, deghizarea și interpunerea de persoane, în realitate, fiind vorba despre un act de vânzare-cumpărare în care prețul a fost donat, operațiune nedisimulată, reală și perfect valabilă.
În mod corect instanța de apel a stabilit că reclamantul nu a făcut proba simulației întrucât nu a dovedit existența unui contraînscris, nu a dovedit intenția comună a părților de a simula și nu a dovedit acordul simulator al tuturor părților implicate, inclusiv al pârâților E.
Pârâții intimați E. P. I. și E. A., deși legal citați, nu s-au prezentatpersonal sau prin reprezentat în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție invocată și de pârâta intimată prin întâmpinare și care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă laexaminarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul eventual motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor legale care reglementează simulația și neaplicarea celor care atrag nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor tensionate dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată atât din oficiu, cât și de pârâta intimată, prin întâmpinare este fondată în parte,urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. De asemenea, Curtea constată că prin întâmpinare, pârâta intimată a înțeles să invoce faptul că în recurs, în ceea ce privește simulația, reclamantul propune o a patra formă de simulație, respectiv, actul public este contractul de vânzare-cumpărare, iar actul secret este donația unei sume de bani în favoarea minorei motiv pentru care, în ședința publică din (...) Curtea a invocat excepția inadmisibilității schimbării obiectului cererii de chemare în judecată. Pentru soluționarea acestei excepții, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între pârâții E. și pârâta D. G. A. având ca obiect imobilul situat în C. N., str.M. nr.30/A, înscris în CF nr.51597 C., nr.top. 1853/2, acesta fiind un act simulat întrucât, în realitate adevăratul proprietar este reclamantul, iar nu pârâta (se invocă o simulație prin interpunere de persoane, beneficiarul ascuns al imobilului fiind reclamantul). Prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din (...) reclamantul a invocat cu totul altceva, respectiv o cauză falsă și ilicită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a arătat că actul real și secret a fost donația sumei de bani în favoarea pârâtei, iar actul public și aparent este contractul de vânzare-cumpărare. De comun acord cu pârâta, reclamantul a decis ca imobilul să fie trecut pe numele pârâtei deoarece nu putea în acel moment să transfere proprietate pe numele minorei, care abia împlinise un an, iar reclamantul locuia în Germania. Suma destinată achiziționării imobilului a înțeles să o doneze pârâtei, iar apoi, în măsura în care relația lor s-ar fi oficializat printr-o căsătorie, reclamantul și pârâta să devină coproprietari (se invocă teoretic o simulatie prin deghizare totală). Prin răspunsul la interogatorul luat în prima instanță reclamantul a precizat că nu el ar fi adevăratul proprietar, ci intenția lui a fost de a se cumpăra imobilul pentru fetița ce s-a născut în urma relației avute cu pârâta (simulație prin interpunere de persoane, beneficiarul proprietar fiind de data aceasta fetița, iar nu reclamantul). Pentru prima dată, prin cererea de recurs reclamantul invocă o cu totul altă conformație a actelor juridice din cadrul pretinsei operațiuni juridice a simulației, în sensul că actul public este contractul de vânzare- cumpărare, iar actul secret este donația unei sume de bani în favoarea minorei, aceasta fiind beneficiara contractului de vânzare cumpărare în calitate de cumpărătoare. Conform art.316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. Art.294 alin.1 C.pr.civ. statuează că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Ținând seama de împrejurarea că reclamantul a invocat pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului existența pretinsei operațiuni juridice a simulației, în sensul că actul public este contractul de vânzare-cumpărare, iar actul secret este donația unei sume de bani în favoarea minorei, Curtea apreciază că această cerere echivalează cu schimbarea parțială o obiectului acțiunii introductive, astfel cum aceasta a fost precizată, fiind inadmisibilă potrivit textelor legale mai sus citate. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, reclamantul a învederat că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut pentru că nu a solicitat să se constate că împreună cu pârâta are calitatea de cumpărător al imobilului în litigiu și a dispus rectificarea CF nr. 1. C.-N. în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1853/2 în favoarea reclamantului și al pârâtei D. G. A. ca bun comun, deși reclamatul nu a formulat un astfel de petit. Curtea constată că aceste motive de recurs vizează hotărârea pronunțată de instanța de fond, iar prin propriul apel reclamantul nu a înțeles să critice sentința judecătoriei sub aceste aspecte astfel încât formularea acestor critici, pentru prima oară în calea de atac extraordinară a recursului, subsecventă apelului declarat, echivalează cu exercitarea omisso medio a acestora, fiind vădit inadmisibile în conformitate cu prevederile art.299 alin.1 raportat la art.282 alin.1 C.pr.civ. În privința deciziei recurate, reclamantul nu indică în memoriul de recurs faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii care au dus la fundamentarea soluției adoptate. Verificând hotărârea atacată Curtea constată că aceasta cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, respectând cerințele prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. În această situație și având în vedere că recurentul nu a menționat care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii care atrag nelegalitatea deciziei, Curtea statuează că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal astfel încât este în imposibilitatea analizării legalității hotărârii tribunalului din această perspectivă. Susținerea reclamantului recurent privitoare la faptul că tribunalul a reținut în mod greșit că a donat pârâtei suma de bani necesară cumpărării imobilului în litigiu deoarece nu a afirmat niciodată așa ceva nu corespunde realității deoarece această împrejurare a fost recunoscută de reclamant prin precizarea de acțiune prin care a arătat în mod expres că „natura juridică a actului secret este în mod cert donațiunea, deoarece eu am înțeles să donez într-o formă deghizată o sumă de bani pârâtei D. pentru ca aceasta să cumpere un imobil";. Critica reclamantului recurent referitoare la faptul că instanța de apel a ignorat îndrumările obligatorii date de către instanța de recurs nu este fondată deoarece tribunalul a respectat întru-totul dispozițiile art.315 alin. 1 C.pr.civ. și a verificat, conform îndrumărilor date de instanța de control judiciar care a stabilit că reclamantul a solicitat constatarea simulației, dacă există vreo simulație, dacă aceasta, față de cele susținute de reclamant, îmbracă forma interpunerii de persoane sau a deghizării totale ori orice altă formă, precum și dacă ea este valabilă sau nu. R. recurent înțelege să reafirme în dezvoltarea motivelor de recurs ideea că își bazează cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin efectul intervenirii simulației. Actul secret îl constituie donarea unei sume de bani în favoarea minorei, iar actul public este contractul încheiat la notar. Prin urmare, pârâta D. G. A. știa încă din momentul contractării că acest imobil va constitui proprietatea sa doar dinpunct de vedere formal și că în viitor, după oficializarea relației părților, să îl transfere ori în proprietatea reclamantului, adevăratul cumpărător ori în proprietatea minorei, după ce aceasta ar fi împlinit vârsta de 18 ani. Simulația este definită în literatura de specialitate ca fiind operația juridică constând în încheierea contractului public, aparent, care nu reflectă voința reală a părților și a contractului secret, denumit contraînscris, care corespunde voința reală a părților și prin care acesta anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public simulat (C.Stătescu, C.Bîrsan, Drept civil- T. generală a obligațiilor). Pentru a fi în prezența simulației este necesar ca actul secret, contraînscrisul, să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent. Simulația ca și operațiune juridică nu reprezintă un act juridic ilicit și nici nu constituie o cauză de nulitate a actului aparent, concluzie ce se desprinde cu ușurință din conținutul art. 1175 C. Civ. potrivit căruia, actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. Potrivit legislației în vigoare simulația nu este sancționată cu nulitatea actului juridic public. Sancțiunea specifică simulației este, ca regulă, inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret și, după caz, înlăturarea simulației pe calea acțiunii în simulație. Altfel spus, efectul simulației este inopozabilitatea fată de terți a actului secret, în vreme ce între părți produce efecte tocmai actul secret. Pe de altă parte, tot în conformitate cu prevederile art. 1175 cod civil și potrivit adagiului inter parte simulata valent, între părțile simulației produce efecte doar actul secret, singurul pe care acestea îl pot invoca și care reprezintă voința reală a părților. Contrar afirmațiilor recurentului privitoare la faptul că numai prin invocarea și dovedirea simulației se poate desființa cu efect retroactiv contractul de vânzare cumpărare, în cazul simulației, singurul act real fiind cel ascuns, numai acesta ar putea fi anulat. Contractul aparent, care nu produce efecte între părțile contractante, nereprezentând voința reală a părților, se înlătură pur și simplu și nu poate fi anulat. La simulația prin interpunere de persoană pretinsă de reclamant, ambele părți din contractul aparent, urmăresc în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană căreia i se asigură anonimatul prin simularea persoanei. Prin acțiunea în simulație nu se urmărește desființarea actului secret, constatarea sau pronunțarea nulității simulației ci, se urmărește a se demonstra caracterul simulat al operațiunii, pentru a se aplica efectiv singurul contract care corespunde voinței reale a părților, contractul secret. Deci actul nepublic, va fi menținut și va produce efectele sale în toate acele situații când a fost încheiat valabil. Acțiunea în simulație poate fi dublată și de o acțiune în nulitate când simulația s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii sau este contrară bunelor moravuri. Contractul aparent sau public este prezumat că exprimă voința reală a părților până în momentul în care se dovedește contrariul. Trecând peste inconsecvența reclamantului cu privire la forma de simulație acesta ar fi trebuit să dovedească în speță că, atât pârâții E., cât și pârâta D. G. A. au urmărit în mod conștient ca efectele contractului devânzare cumpărare să se producă față de reclamant sau față de minora D. C. I. L., ceea ce însă nu s-a probat. Este totuși important de reținut, din poziția oscilantă a reclamantului, că acesta a recunoscut împrejurarea că a donat o sumă de bani pârâtei în vederea achiziționării unei locuințe, iar această recunoaștere reclamantul o face în mod constant pe parcursul procesului. Atribuirea de către reclamant a caracterului secret al actului de donație a prețului imobilului făcut în favoarea pârâtei, în raport cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții E., care ar reprezenta actul public, reprezintă o construcție juridică forțată și artificială care nu se încadrează în nici una dintre cele 3 forme de simulație unanim acceptate de doctrină și jurisprudență: fictivitate, deghizare și interpunere de persoane. În realitate, nu este vorba despre altceva decât despre un contract de vânzare-cumpărare în care prețul a fost donat, operațiune juridică nedisimulată, reală și perfect valabilă, astfel cum a concluzionat în mod corect instanța de apel. Trecând peste faptul că simulația invocată de reclamant nu se încadrează în nici una din formele de simulație anterior enunțate, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit în mod legal că reclamantul nu a făcut proba simulației, respectiv nu a probat existenta a două acte juridice din care unul public (aparent) care nu reprezintă voința reală a părților, iar altul secret (contraînscrisul) care reprezintă adevărata voință a părților, existenta unei intenții comune a părților de a simula și existenta unui acord simulator al tuturor părților implicate în operațiunea juridică, iar în această situație nu se mai impune analizarea valabilității simulației. Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 Cpr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. H. L. împotriva deciziei civile nr. 5. din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală. În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei D. G. A. suma de 3720 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.20 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. H. L. împotriva deciziei civile nr. 5. din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei D. G. A. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A. A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: G.A.N. Jud.apel:M.T.; C.V.B..
| ← Decizia civilă nr. 4749/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 525/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
