Decizia civilă nr. 2478/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2478/R/2011
Ședința publică din 01 iulie 2011 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C. A.-A. P. GREFIER : A. A. M. S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul M. C.-N., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați KUN J. A., KUN S., KUN C. L., KUN A., KUN A., KUN A., precum și pe pârâta intimată I. I., având ca obiect evacuare. Se constată că la data de (...) pârâta intimată I. I., prin intermediul domnului avocat S. V., a înregistrat la dosar ". scrise";, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul M. C.-N. și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, la care a anexat chitanța nr. 09 din (...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 3.000 lei. Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 24 iunie 2011, care face parte integrantă din prezenta decizie. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 12977/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j- Napoca în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanții Kun J. A., Kun Ș., Kun C. L., Kun A., Kun A. și Kun A., în contradictoriu cu pârâții I. I. și M. C.-N. prin P. și, în consecință: S-a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr. 27937/(...), încheiat între pârâții I. I. și M. C.-N. prin P. S-a dispus evacuarea pârâtei I. I. din imobilul situat în C.-N., str. A. Iancu nr. 50 ap. 7. Pârâta a fost obligată să le predea reclamanților posesia acestui apartament. Pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.950,6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii expert și onorariu avocațial. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4. a T. C., reclamanții au dobândit în proprietate apartamentul nr. 7 situat în imobilul din C.-N., str. A. Iancu nr. 50, iar prin încheierea de CF nr. 29366/(...) reclamanții și-au înscris în CF dreptul de proprietate astfel dobândit. Pârâta I. I. deținea acest apartament în temeiul contractului de închiriere nr. 27937/(...), contract care în temeiul art. 1 și art. 7 din O.U.G. nr. 40/1999, art. unic alin. 1 din O.U.G. nr. 8/2004, urma să expire la data de (...). Pârâta a continuat să locuiască în acest apartament și după data expirării contractului de închiriere, iar la data de (...) a încheiat cu M. C.-N., prin P., un act adițional la contractul de închiriere, cu nr. 3/(...), prin care, durata contractului de închiriere expirat la data de (...) a fost prelungită până la data de (...). Instanța a constatat astfel că la data încheierii actului adițional nr. 3 contractul de închiriere expirase, iar pârâtul M. C.-N. nu mai avea calitatea de proprietar al apartamentului închiriat, calitate în virtutea căruia că poată dispune de imobilul litigios. Împ o tr iv a aces te i se n tințe a d eclarat apel, în termen legal, pârâtul M. C.-N., solicitând respingerea acțiunii reclamanților. T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 1.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins ca nefondat apelul pârâtului, cu motivarea că, la dataîncheierii actului adițional nr. 3 la contractul de închiriere nr. 27937/(...), apelantul nu mai avea calitatea de proprietar cu privire la imobilul închiriat și nu mai putea dispune de acesta. În ceea ce privește dispoziția de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, T. a constatat că în mod legal aceste cheltuieli au fost stabilite în sarcina părții căzută în pretenții, prima instanță interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 274 C.proc.civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M. C.-N. prin P., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților. În motivarea recursului au fost reproduse dispozitivul și motivarea deciziei recurate, precum și dispozitivul sentinței fondului, arătându-se că decizia recurată este nelegală, întrucât, la data la care reclamanților li s-a restituit apartamentul, în anul 2005, era în curs de executare contractul de închiriere, durata acestuia expirând la data de (...). Chiar dacă reclamanții erau beneficiari ai dispoziției de restituire, reclamanții nu au solicitat punerea în posesie a imobilului în cauză, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, astfel încât, în temeiul O.U.G. nr. 44/2009, recurentul a încheiat actul adițional ladata de (...), prin care a prelungit perioada de valabilitate a contractului de închiriere până la (...). Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, susținându-se că nu poate fi reținută nulitatea absolută a actului adițional, câtă vreme, folosința și posesia apartamentului erau deținute de către recurent, pentru că reclamanții nu demaraseră procedura de punere în posesie, la data încheierii actului adițional având doar nuda proprietate asupra apartamentului. Actul adițional nu este un act de dispoziție, astfel încât, nu poate fi considerat ca nul absolut. Recurentul a mai solicitat, totodată, respingerea petitului din cererea introductivă, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține culpa sa procesuală. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă , cu nerespectareatermenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.proc.civ., și pe care instanța a calificat-o ca fiind concluzii scrise, reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, contractul de închiriere al pârâtei expirase la data de (...), deci nu mai putea fi prelungit, mai ales că la data încheierii actului adițional recurentul nu mai avea în proprietate acest imobil. Recursul este nefondat. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se critică nelegala obligare a pârâtului recurent, de către Judecătoria Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...), a invocat excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 282 alin. 1 C.proc.civ. și art. 299 alin. 1 C.proc.civ. Astfel, din coroborarea acestor texte legale rezultă cu evidență faptul că soluția primei instanțe, de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate reclamanților cu purtarea procesului în fața J. C.-N., putea fi contestată de către pârâtul M. C.-N. exclusiv în calea de atac a apelului, exercitată direct împotriva sentinței fondului. Nu este admisibilă critica, formulată direct în recurs, împotriva dispoziției primei instanțe, de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată, întrucât, o astfel de critică încalcă prevederile imperative ale art. 282 alin. 1 rap. la art. 299 alin. 1 C.proc.civ. Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca inadmisibil acest motiv de recurs. În ceea ce privește critica din recurs prin care se invocă îndreptățirea pârâtei de a locui pe mai departe în apartamentul litigios, în virtutea actului adițional încheiat între pârâți, Curtea constată că aceasta a rămas practic fără obiect, în aceste limite, în privința recursului pârâtului, fiind incidentă excepția lipsei de interes - invocată, de asemenea, de către instanță la termenul de judecată din (...) -, având în vedere că pârâta a fost evacuată din apartamentul litigios la data de (...). Astfel, prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de (...) (f. 19 dosar apel), pârâta I. I. a predat reclamanților apartamentul nr. 7, situat în C.-N., str. A. Iancu nr. 50, „conform sentinței civile nr. 12977/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...)";. Cu alte cuvinte, pârâta I. I. a procedat benevol la executarea obligației instituită în sarcina sa prin dispozitivul sentinței fondului, de evacuare a apartamentului litigios și de predare a posesiei acestuia în favoarea reclamanților. Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă ca lipsit de interes acest motiv de recurs. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că actul adițional nr. 3/(...), la contractul de închiriere nr. 27937/(...), nu este lovit de nulitate absolută, pe motiv că la data încheierii sale reclamanții nu aveau decât nuda proprietate, întrucât, nu au uzat de prevederile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, iar recurentul, având posesia și folosința imobilului, putea încheia actul adițional, care nu este un act de dispoziție, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse: Reclamanții din prezenta cauză au redobândit proprietatea apartamentului litigios printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv, prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. 7620, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1145/2006, și irevocabilă prin nerecurare (f. 25 dosar fond). Prin încheierea de CF nr. 2. reclamanții și-au întabulat în CF nr. 1. C.-N., nr. cad. 1257/1/VII, dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios (f. 20 dosar fond), astfel încât, de la această dată pârâtul recurent nu se mai putea prevala de calitatea sa de proprietar al apartamentului în litigiu. Este adevărat că potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după ca, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului fac dovada proprietății persoanei asupra acestuia, și are forța probantă a unui înscris autentic, constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, dar nu este mai puțin adevărat că această dispoziție legală nu trebuie interpretată în sensul că, după înscrierea în CF a drepturilor de proprietate, reclamanții au obligația de a cere executarea silită a obligației recurentului de predare a imobilului proprietatea reclamanților, întrucât, o astfel de interpretare ar însemna, pe de o parte, să se adauge la textul expres al art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată - adăugare de nepermis -, iar pe de altă parte, să se instituie în sarcina reclamanților o sarcină suplimentară, care nu este expres prevăzută în textul Legii nr. 10/2001. Dimpotrivă, recurentul ar fi trebuit să dea dovadă de bună- credință și de respect față de lege și față de dreptul de proprietate al reclamanților, expres consacrat de art. 480 C., și să procedeze de bună voie și din proprie inițiativă la predarea posesiei imobilului către reclamanți, adevărații proprietari ai acestuia. Nefiind proprietarul imobilului la momentul încheierii actului adițional, recurentul nu putea dispune în niciun fel de acesta, mai ales că, fiind parte în dosarele prin care reclamanții au urmărit redobândirea proprietății apartamentului litigios, în mod evident recurentul avea cunoștință despre faptul că proprietatea acestui apartament a fost redobândită în mod irevocabil de către reclamanți. De principiu, actul de închiriere a unui imobil este un act juridic de administrare tipic, menit să pună în valoare un anumit bun, cu condiția să fie încheiat pe o perioadă de cel mult 3 ani, însă, în cazul în care este încheiat pe o durată mai mare de 3 ani, și se referă la un imobil, închirierea intră în categoria actelor de dispoziție, fiind supusă transcrierii în registrele de publicitate imobiliară, conform art. 711 alin. 1 pct. 9 C. proc. civ.. În speță, actul adițional la contractul de închiriere, fiind încheiat pe o perioadă de 5 ani, din (...) până la data de (...) (f. 19 dosar fond), acesta îmbracă natura juridică a unui veritabil act de dispoziție, act pe care recurentul nu-l putea încheia, pentru simplul motiv că nu era proprietarul imobilului și nu putea dispune de acesta în niciun mod. Apărarea recurentului, în sensul că putea dispune de imobil prin încheierea actului adițional, întrucât, atributele de posesie și folosință îi aparțineau, reclamanții având doar nuda proprietate, este lipsită de orice suport legal și chiar hilară, câtă vreme, reclamanții au redobândit proprietatea sub aspectul plenitudinii atributelor sale și câtă vreme, recurentul, după data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 10537/2005, respectiv, după data întabulării reclamanților în CF, deținea în mod abuziv, în lipsa oricărui titlu legal și valabil, posesia și folosința imobilului în litigiu. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 274 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., pârâtul recurent va fi obligat să le plătească reclamanților suma de 1.616 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 0., justificat prin chitanța de plată nr. 188/(...) (f. 15, 19). În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă solicitarea pârâtei intimate, I. I., de obligare a recurentului M. C.-N., prin primar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate acestei intimate cu purtarea prezentului recurs, motivat pe faptul că, pe de o parte, pârâtul recurent nu a căzut în pretenții față de pârâta intimată, ci față de reclamanții intimați, iar pe de altă parte, cei doi pârâți, recurentul M. C.-N. și intimata I. I., se situează pe aceeași poziție procesuală în cadrul recursului. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C.-N., prin P., în contra deciziei civile numărul 1.(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească reclamanților intimați Kun J. A., Kun Ș., Kun C. L., Kun A., Kun A. și Kun A. suma de 1.616 lei cheltuieli de judecată în recurs. Respinge cererea pârâtei intimate I. I., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: C.L.M. C. Jud.apel: E.Lituș/M.Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 525/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5291/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
