Decizia civilă nr. 3583/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3583/R/2011
Ședința publică din data de 14 octombrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul D. V. D. împotriva deciziei civile nr.145/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind reclamanta P. I., pârâtul P. I. și chematul în garanție BNP C. I. G., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11967/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis in partea acțiunea civila formulata de reclamanta P. I. in contradictoriu cu parații P. I. si D. V. D.
S-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 8307/(...) de B. C. I. G., încheiat intre parații P. I. si D. V. D.
S-a dispus rectificarea CF nr. 1. C.-N., nr. top 4696/S/IV in sensul radierii dreptului de proprietatea paratului D. V. D. înscris sub B+3 cu consecința reînscrierii dreptului de proprietate al paratului P. I.
S-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al paratului P. I. asupra imobilului înscris in CF nr. 1. C.-N., nr. top 4696/S/IV, cu titlu de drept cumpărare.
S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8307/(...) de B. C. I. G., pentru cauza ilicita si imorala si frauda la lege.
S-a respins cererea privind reînscrierea dreptului de proprietate al paratului P. I. asupra imobilului înscris in CF nr. 1. C.-N., nr. top
4696/S/IV, ca bun comun dobândit in timpul căsătoriei cu reclamanta.
S-a respins cererea de chemare in garanție a BNP ASOCIAȚI C..
S-a admis in parte cererea de chemare in garanție formulata împotriva chematului in garanție P. I.
A fost obligat chematul in garanție P. I. sa plătească paratului D. V. D. următoarele sume: 80.000 RON, prețul imobilului indicat in contractul pârtilor, suma de 2205,5 RON reprezentând cheltuielile vânzării.
S-a respins cererea privind obligarea chematului in garanție la plata daunelor morale, a valorii actualizate a imobilului, a impozitului si cheltuielilor de întreținere aferente imobilului.
A fost obligat paratul P. I. sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 5230, 5 lei.
A fost obligat paratul P. I. sa plătească paratului D. V. D. cheltuieli de judecata in cuantum de 12,3 lei.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul D. V. D., admis prin decizia civila nr. 289/A/(...) pronunțata de Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către P. I., iar prin D. civilă nr. 1756/(...), pronunțată în dosar nr. (...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de reclamanta P. I. împotriva deciziei civile nr. 289 din 18 mai 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează parțial și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului declarat de pârâtul D. V. D.
S-au menținut dispozițiile deciziei atacate cu privire la apelul pârâtului P. I.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de A. a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată, reclamanta P. I. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8307 din 10 noiembrie 2003 de B. N. P. C. G. și să se rectifice intabularea făcută în CF 1. C.-N., în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului D. V. D.
Acțiunea a fost admisă în parte de către instanța de fond, în sensul că s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, constatându-se nulitatea relativă a contractului, pentru lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractului și rectificarea CF.
Prin apelul declarat, pârâtul D. V. D. a solicitat, în principal schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, motivat pe faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
În subsidiar, pârâtul D. V. D. a solicitat obligarea cu pârâtul P. I. la plata integrală a prețului reactualizat, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chematului în garanție la plata în solidar cu P. I. a prețului reactualizat și a daunelor cauzate de desființarea contractului.
Instanța de apel schimbă în parte sentința, în sensul că, respinge acțiunea reclamantei, reținând că instanța de fond a încălcat disp. art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în condițiile în care prima instanță a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentic, deși reclamanta nu a cerut acest lucru.
Admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii doar pe acest considerent, este nelegală și echivalează cu nesoluționarea fondului. Instanța de apel avea obligația să analizeze dacă acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, era sau nu întemeiată în raport de ceea ce a solicitat aceasta și nu să respingă acțiunea, cu motivarea că prima instanță a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, deși reclamanta a cerut prin acțiunea sa constatarea nulității absolute a acestui contract, ceea ce este cu totul altceva.
Procedând în modalitatea arătată, după ce admite apelul, tribunalul în mod greșit respinge acțiunea, fără să analizeze pe fond dacă motivele invocate de reclamantă prin acțiunea prin care se. cere să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
8307/2003, sunt sau nu întemeiate.
Instanța de apel reține că, într-adevăr, conform disp. art. 129 alin. 6
Cod proc.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusejudecății. Constatând însă că instanța de fond a încălcat dispozițiile acestui text de lege, soluționând cauza pe un alt motiv decât cel pe care a fost întemeiată acțiunea, prin soluția de respingere pronunțată de instanța de apel, aceasta lasă nesoluționată acțiunea promovată de reclamantă.
Instanța de apel era datoare să observe că în chiar motivele de apel depuse de D. V. D. și apelantul se referă la aspecte ce țin de fondul cauzei, aspecte pe care instanța era datoare să le analizeze, cum ar îi cele referitoare la faptul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar admiterea acestui motiv de apel are drept consecință respingerea în întregime a acțiunii. în declarația de apel, apelantul se mai referă și la faptul că, cu ocazia încheierii contractului, vânzătorul P. I. a prezentat o procură din partea reclamantei P. I., prin care era împuternicit să vândă apartamentul și să încaseze prețul, aspect pe care instanța de fond nu 1-a analizat.
În ce privește motivul invocat de pârâtul D. V. D. prin întâmpinare depusă, cu privire la faptul că reclamanta nu a atacat cu apel hotărârea instanței de fond și că, prin urmare, aceasta a devenit definitivă și irevocabilă față de ea, curtea reține că, față de soluția pronunțată, prin care acțiunea i-a fost admisă, pârâta nu avea interes să exercite calea de atac a apelului. Acest interes este legitim și actual în a ataca decizia pronunțată de instanța de apel față de soluția de respingere a acțiunii, fiind fără relevanță că în primul ciclu procesual reclamanta nu a înțeles să exercite calea de atac a apelului față de o soluție ce i-a fost favorabilă.
Pe rolul T.ui C., apelul a fost înregistrat in rejudecare sub dosar nr.
8554/117/Rj /2010.
Prin decizia civilă nr. 145/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis, cu opinie majoritară, apelul declarat de pârâtul D. V. D.împotriva sentinței civile nr. 11967/(...) a Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în parte în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei P. I. în contradictoriu cu pârâții P. I. și D. V. D. și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8307/(...) de B. C. I.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D. V. D. și în consecință, a fost obligat chematul în garanție P. I. să plătească pârâtului suma de 49.159 E Euro reprezentând prețul vânzării, sporul de valoare în sumă de 188 lei reprezentând impozit pe imobil.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost obligat intimatul P. I. să plătească apelantului D. V. D. suma de
10.966 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Motivând apelul, T. a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare invocând ca motive de nulitate absolută lipsa consimțământului reclamantei la înstrăinarea bunului comun șiîncheierea contractului prin frauda la lege. Prin completarea de acțiune depusă la data de (...) , reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași contract și în temeiul art. 6 al. 1 și 2 din OG nr. 1..
Având în vedere decizia de casare, tribunalul apreciază ca fiind incident motivul de ordine publica invocat de apelantul D. V. D., constatând că prima instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 al. 6 C. pr.civ., s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și anume a constatat ca fiind lovit de nulitate relativă contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul P. I. și pârâtul D. V. D., autentificat sub nr. 8307/(...) de BNP C. I. G., cu toate că reclamanta a solicitat instanței doar constatarea nulității absolute pentru motivele arătate mai sus.
Analizând acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și completată, respectiv motivele de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul reține că, în ceea ce privește lipsa consimțământului reclamantei la încheierea contractului de vânzare- cumpărare, în calitate de coproprietar al imobilului, aceasta nu constituie un motiv de nulitate absolută decât în situația în care lipsa totală a consimțământului este determinată de existența erorii obstacol, ceea ce nu se invocă în prezenta cauză.
Al doilea motiv de nulitate absolută, invocat de reclamant , constând în frauda la lege , determinată de faptul că vânzătorul a folosit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat, o copie fax a unei declarații, de asemenea nu poate fi reținut, întrucât frauda la lege există atunci când anumite norme legale nu sunt folosite în scopul în care au fost date ci pentru eludarea altor norme legale or, folosirea copiei fax a unei declarații nu poate fi asimilată cu folosirea unei norme legale.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare determinat de cauza ilicită și imorală, acest motiv nu poate fi reținut având în vedere dispozițiile art. 966 și 968 C.., potrivit cărora cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice ori în cauză scopul imediat nu s-a probat că ar fi fost altul decât încasarea prețului.
Cu privire la motivul de nulitate absolută prevăzut de OG 1., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 6 al. 1 din ordonanță, dispoziții în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
8307/(...), este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg printr-un act secret să se plătească un preț mare decât cel care se declară în actul autentic.
Din copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.
8307/(...) de BNP C. I. G., rezultă că prețul vânzării este în sumă de
800.000.000 lei Rol adică 80.000 ron, echivalentul a cca. 19.000 euro, la data vânzării la un curs de 4,2 lei/euro.
Potrivit declarației dată de către pârâtul P. I. în fața organelor de cercetare penala, la data de (...), prețul real al apartamentului a fost de
40.000 euro la un curs de 42000 lei/euro, aspect recunoscut și prin interogatoriul administrat în fața instanței.
T. a reținut că O.G. nr. 12/2004, în vigoare la data încheierii contractului, sancționează cu nulitatea convenția de vânzare cumpărare prin care pârâții s-au înțeles să plătească un preț mai mare decât cel declarat în actul autentic cu scopul evident de a se plăti o taxă de timbru mai mică statului, aceasta constituind o fraudă la lege și atrage sancțiunea nulității.
De asemenea, raportat la îndrumarul deciziei de casare privind necesitatea analizării de către instanța de apel a susținerii apelantului în sensul că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât contractul trebuie menținut pe ideea mandatului aparent, întrucât pârâtul D. V. D. a fost cumpărător de bună credință, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 35 al. 2 C.fam., oricare dintre soți exercitând singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție asupra bunurilor comune este prezumat că are consimțământul celuilalt soț, mandat care este însă limitat în privința actelor de dispoziție cu privire la bunurile imobile.
Sancțiunea care intervine în cazul actelor de înstrăinare sau grevare a bunurilor imobile încheiate cu încălcarea limitelor mandatului tacit este nulitatea relativă.
Nu se poate reține faptul că pârâtul P. I. a avut un mandat aparent la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, argument pentru care s-ar impune menținerea acestuia ca valabil, întrucât dispozițiile legale prevăd necesitatea existenței mandatului expres al celuilalt soț la încheierea actelor de dispoziție cu privire la bunuri imobile, consimțământ care poate fi dat personal sau prin mandat special, ori în cauză acestea au lipsit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare .
Mai mult, tribunalul reține că aceste apărări au fost formulate de apelantul pârât la susținerile reclamantei legate de reaua credință a acestuia la încheierea contractului, aceste susțineri putând face obiect de analiză în cazul în care reclamanta ar fi investit instanța de judecată cu o cerere prin care solicită a se constata nulitatea relativă a contractului ori reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat constatarea nulității absolute, motive care au fost mai sus analizate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a lui P. I., tribunalul reține în cauză incidența dispozițiilor art. 1377 C. potrivit cărora vânzătorul răspunde față de cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a bunului vândut, vânzătorul fiind ținut la restituirea către apelantul D. V. D. a prețului vânzării și sporului de valoare în sumă de 49.189 euro, conform raportului de expertiză efectuat de ing. D. S. V. precum și suma de 188 lei reprezentând impozit pe imobil, alte daune interese nefiind dovedite în cauză.
Asupra cererii de chemare în garanție a BNP C. I. și obligarea acestuia în solidar cu chematul în garanție P. I., tribunalul apreciază că raportat la temeiurile juridice invocate, art. 998-999 precum și la condițiile în care raportat la art. 1003 C., se naște solidaritatea pasivă, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii delictuale și nici nu se poate reține solidaritatea pasivă.
Mai mult, această răspundere delictuală și solidaritatea pasivă nu se poate reține raportat la motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 6 din
OG 1., constatat ca fiind incident în cauză .
În consecință, tribunalul admite apelul declarat de apelantul D. V. D.
.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. V. D., solicitândmodificarea hotărâri atacate și,într-o nouă judecată, admiterea apelului cu consecința respingerii acțiuni formulată de reclamanta P. I. În subsidiar, se solicită admiterea parțială a acțiunii și admiterea cererii de chemare în garanție a B. C. I. G. în solidar cu P. I.
Recurentul susține că instanța de apel a încălcat prevederile imperative ale art. 315 alin. 1 și 3 C., în raport cu cele statuate prin decizia de casare nr. 1. a C. de A. C.
Mai mult, sunt evocate două chestiuni pentru care este susținută soluția admiterii recursului, și anume:
1. Instanța de apel aplică în mod eronat art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 1., în condițiile în care nu a fost învestită cu o cerere în constatarea simulației prețului, anterior solicitării de a se constata nulitatea absolută a contractului notarial. Simplul fapt că s-a cerut nulitatea având ca temei art. 6 din OG nr. 1. și s-a reținut dintr-un interogatoriu că prețul nu corespunde realității nu pot compensa absența unei cereri clare de constatare a simulației.
2. Instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus, creând apelantului o situație mai grea în propria cale de atac.
Prin decizia de casare, s-a dispus rejudecarea apelului și nu a fondului cauzei or, singurul care a declarat un apel valabil a fost pârâtul, toate motivele de nulitate invocate de reclamantă fiind analizate și tranșate prin hotărârea primei instanțe. Instanța de apel reține pârâtului o situație defavorabilă în raport de situația reclamantei P. I., parte care nu a promovat apel, deși acțiunea sa a fost admisă doar parțial. În decizia de casare nu există nicio mențiune expresă din care să reiasă reținerea unei teze de nulitate, astfel că o astfel de reținere încalcă principiul mai sus evocat.
Cu referire la cererea formulată în subsidiar, se arată că și sub acest aspect hotărârea atacată își menține caracterul netemeinic și nelegal. Câtă vreme se statuează de către instanța de fond că răspunderea este una delictuală, în speță sunt aplicabile prevederile art. 1003 C.., care instituie solidaritatea pasivă între chemații în garanție. N. public îi este imputabil acest delict, în temeiul art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 1., prețul contractului fiind supus controlului profesional reglementat prin art. 101 din Legea nr.
36/1995.
Intimata P. I. a depus Concluzii scrise la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor dejudecată (pag. 25-27 dosar).
Recursul este nefondat.
Recurentul afirmă că au fost încălcate prin hotărârea atacată dispozițiile art. 315 alin. 1 și 3 C. potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că dispozițiile instanței de recurs au fost în integralitatea lor respectate, tribunalul procedând la o rejudecare a cauzei în fond, analizând toate motivele de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare în litigiu, astfel cum acestea au fost formulate și precizate prin acțiunea reclamantei. De altfel, recurentul nu precizează care anume dispoziții ale instanței de recurs au fost nesocotite, aprecierile părții cu privire la modalitatea în care instanța a înțeles să decidă în privința probatoriului nefiind de natură să atragă sancțiunea nelegalității hotărârii pronunțate. Analiza și sinteza probelor administrate, în scopul lămuririi împrejurărilor de fapt esențiale în cauză, sunt de competența instanțelor de fond, astfel că netemeinicia hotărârii pronunțate nu ar putea fi cenzurată de către instanța de recurs, în aceste limite.
Cu referire la aplicarea art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 1., analizată din perspectiva motivelor de nelegalitate reglementate prin art. 304 pct. 6 și pct.
9 C., Curtea apreciază că instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii sale, iar interpretarea și aplicarea acestui text normativ este cea corectă.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 1. privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic. Sancțiunea nulității se extinde atât asupra actului secret, cât și asupra actului autentic.
Este adevărat că referirea pe care norma o face la existența concomitentă, între aceleiași părți, a două acte juridice, unul public, aparent, iar altul secret, care corespunde voinței reale a părților în privința prețului, trimite la operațiunea juridică a simulației, reglementată ca excepție față de opozabilitatea față de terți a actelor juridice.
Pot exista situații în care simulația prețului este folosită în scopul fraudării legilor fiscale, astfel că în actul secret părțile indică prețul real, iar în contractul de vânzare-cumpărare aparent, încheiat în fața notarului, este indicat un preț mai mic, pentru ca taxarea să se facă la acest din urmă preț.
De regulă, sancțiunea specifică simulației este inopozabilitatea față de terți a contractului secret, a situației juridice create prin actul secret, însă prin norma specială mai sus evocată frauda constând în simularea prețului este sancționată cu nulitatea absolută. Mai mult decât atât, nulitatea operează nu doar în privința contraînscrisului, ci și în privința contractului aparent, care astfel nu va mai produce efecte juridice nici chiar în raporturile dintre părți.
Indiscutabil, acțiunea specifică este acțiunea în simulație, prin care se urmărește, în principiu, a se demonstra caracterul simulat al operației, spre a face să se aplice efectiv actul secret, singurul ce corespunde voinței reale a părților.
Prin art. 6 din O.G. nr. 1., care are valoarea unei norme speciale, derogatorii, de la dreptul comun, simulația prin deghizarea prețului este reglementată într-un mod specific, sancțiunea operantă fiind și ea una excepțională, respectiv nulitatea ambelor acte juridice încheiate.
Prin urmare, nu se va uza de acțiunea tipică în simulație, cu toate efectele acesteia, nulitatea putând fi invocată în orice fază a procesului, de orice persoană interesată și chiar de către instanță din oficiu, interesul ocrotit fiind evident unul de ordine publică. Așa fiind, nu apare necesară formularea unei acțiuni separate în simulație ori a unei cereri distincte prin care să se constate condițiile acestei operații juridice, cu tot regimul juridic specific ce o caracterizează, fiind suficient ca nulitatea să se invoce și pe cale de excepție, în condițiile art. 6 din O.G. nr. 1..
În speță, reclamanta este cea care a cerut a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru fraudarea legii prin simularea prețului, pe temeiul art. 6 din O.G. nr. 1., în calitate de terț păgubit prin actul juridic astfel încheiat, iar instanța de apel în mod corect a constatat incidența acestui text de lege, condițiile legii verificându-se.
Sub aspect probatoriu, în calitate de terț, reclamanta avea dreptul să uzeze de orice mijloace de probă, iar cele luate în considerare de către instanță sunt interogatoriul părții și mărturisirea pe care însuși pârâtul D. V. D. o face, prin declarația de apel. Din coroborarea acestor informații rezultă cu certitudine că prețul menționat în actul autentic este diferit de prețul real, recunoscut de către vânzător și de către cumpărător. Recurentul însuși, în calitate de cumpărător, prin motivele de apel, a solicitat despăgubirea sa la valoarea reală plătită cu titlul de preț, mult peste cea înscrisă în actul autentic, sau la valoarea de piață al imobilului, iar în baza expertizei de evaluare, instanța de apel a dispus obligarea la plata acestei sume, considerând că apelantul este cumpărătorul evins.
Cu referire la pretinsa încălcare a principiul non reformatio in peius,
Curtea constată că acest motiv de recurs nu se verifică, întrucât prin soluția dată acțiunii, consecutiv admiterii apelului declarat de D. V. D., nu s-a creat acestuia o situație mai grea, în propria cale de atac, decât aceea consacrată prin sentința schimbată. Dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în garanție s-a făcut pentru acest pârât pentru o sumă mai mare decât aceea acordată în primă instanță, respectiv în limitele prețului real al vânzării, la care s-a adăugat sporul de valoare reprezentând impozitul pe profit.
Mai mult decât atât, constatarea încălcării unor norme imperative de ordine publică, poate opera chiar în detrimentul principiul mai sus enunțat,iar în cauză nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a fost pronunțată în acest context.
Prin decizia de casare, se statuează în sensul că tribunalul în mod greșit a respins acțiunea, „fără să analizeze pe fond dacă motivele invocate de reclamantă prin acțiunea prin care se cere să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
8307/2003, sunt sau nu întemeiate";. Drept urmare, Curtea a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului declarat de pârâtul D. V. D.
Așa fiind, nu s-ar putea considera că în mod greșit instanța de apel a procedat la o analiză pe fond a tuturor motivelor de nulitate, inclusiv a celui reglementat prin art. 6 din O.G. nr. 1., dimpotrivă, analiza s-a făcut în considerarea celor dispuse prin decizia de casare.
Cu privire la solidaritatea pasivă între chemații în garanție, pretinsă de recurent pe temeiul art. 1003 C.., statuările instanței de apel sub acest aspect sunt legale și temeinice. Într-adevăr, raportat la motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 1., circumscris tărâmului contractual, iar nu celui delictual, nu s-ar putea reține solidaritatea pasivă a chemaților în garanție P. I. și B. C. I.
Față de cele ce preced, constatând că nu se verifică niciunul dintre motivele de recurs invocate, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 316 rap. la art. 274 C., recurentul va fi obligat să plătească intimatei P. I. 2 000 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial, depusă în original la dosar (pag. 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. V. D. împotriva deciziei civile nr. 145 din 15 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei P. I. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA I. D.-L. B. A. C.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex.
Jud.fond: M.F.B. Jud.apel: F.S. B./O.R. G.
| ← Decizia civilă nr. 296/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1476/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
