Decizia civilă nr. 1478/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1478/R/2011
Ședința publică din 29 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. M. I., împotriva deciziei civile nr. 5/A/(...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. ". S. S. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâta recurentă, domnul avocat Dan G. care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și domnul avocat M. Ș., cu împuternicire avocațială la f. 27 din dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta A. F. M. I., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse, însă până la acest moment nu a fost legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care domnul avocat Dan G. depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 8 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de
0,50 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că reclamanta intimată, prin intermediul domnului avocat M. C. a expediat prin poștă o întâmpinare, în două exemplare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea recursului în lipsă și de asemenea, constată că la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, din care rezultă că reclamanta intimată l-a împuternicit pe domnul avocat M. C. pentru redactarea întâmpinării în recurs.
Instanța înmânează reprezentanților pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate și aduce la cunoștința acestora că întâmpinarea reclamantei intimate intră sub incidența art. 308 alin. 2
C.pr.civ., întrucât nu a fost depusă la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Curtea constată că la data de (...), pârâta recurentă, prin intermediul domnului avocat M. Ș. a înregistrat la dosar o cerere, prin care, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al J.ecătoriei S. M. cu termen de judecată la data de (...), având ca obiect acțiune îngrănițuire privind terenul aflat în proprietatea pârâtei recurente și terenul învecinat aflat în proprietatea reclamantei intimate, motivând această cerere prin aceea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de existența unui drept care face obiectul dosarului nr. (...) al J.ecătoriei S. M.
Instanța acordă cuvântul reprezentanților pârâtei recurente asupra cererii de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Domnul avocat M. Ș. susține cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și arată că nici până la această dată nu se știe care este mejdia dintre terenul proprietatea pârâtei recurente și terenul proprietatea reclamantei intimate, iar în situația în care s-ar admite recursul care formează obiectul prezentului dosar se poate dispune demolarea construcției care se află pe mejdia dintre cele două proprietăți mai sus arătate.
Domnul avocat Dan G. solicită admiterea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și arată că demolarea construcției care se află pe mejdia dintre cele două proprietăți mai sus arătate este o soluție drastică și totodată, arată că tot timpul a susținut că prin edificarea construcției s-a încălcat linia mejdiei dintre proprietățile părților.
Curtea după deliberare, va respinge cererea de suspendare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, prin care se solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al J.ecătoriei S. M., având în vedere că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., respectiv raportat la temeiurile cererii introductive de instanță se constată că nu există o legătură suficient de caracterizată între obiectul prezentei cauze și obiectul cererii de chemare în judecată care formează dosarul nr. (...) al J.ecătoriei S. M.
În temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., reprezentanții pârâtei recurente invocă un motiv de recurs de ordine publică și anume, lipsa capacității de folosință a pârâtei A. F. M. I., având în vedere că aceasta a fost radiată din registrul comerțului, conform actelor pe care le depune azi la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente, avocat M. Ș. depune la dosar copii semnate pentru conformitate cu exemplarul original, de pe următoarele acte: rezoluția directorului O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 1514 din (...) dată în dosarul nr. 5621/(...), încheierea nr. 786/(...) dată în dosarul nr. 3027/(...) al O.ui N. al R. C. de pe lângă Tribunalul Maramureș, certificatul de radiere a comerciantului M. M. Asociație F. de sub numărul de ordine F(...) din registrul comerțului și certificatul de înregistrare mențiuni emis la data de (...) de Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care a fost consemnată mențiunea nr. 3027 din (...), privind modificarea autorizației pentru M. M. Asociație F., constând în schimbare titular, stabilire activitate principală, deschidere punct de lucru înregistrată în registrul comerțului la data de (...), în baza încheierii judecătorului delegat nr. 786 din (...).
Reprezentanții pârâtei recurente arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanțilorpârâtei recurente în susținerea recursului, cu mențiunea de a se referi și la excepția invocată din oficiu de către instanță. Reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat M. Ș. solicită în principal admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș - Secția comercială pentru competentă soluționare, raportat la calitatea de comercianți a părților, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamantă și a menținerii sentinței pronunțată în cauză de către Judecătoria Sighetu Marmației ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat M. Ș. arată că potrivit art. 261 pct. 5 C.pr.civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, însă în speță instanța de apel nu a fost preocupată să observe cine a construit construcția și cine a încălcat mejdia dintre proprietățile părților. Reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat Dan G. solicită admiterea recursului declarat de pârâtă așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1200 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar și arată că asupra lui M. I. nu s-a dispus nici o măsură prevăzută de art. 27 din Legea nr. 50 /1991 în ceea ce privește construcția edificată de acesta. Reprezentanții pârâtei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu de către instanță. Curtea reține cauza în pronunțare. După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată, domnul Grigor V. care arată că este administratorul reclamantei intimate S. ". S. S. M., căruia instanța îi aduce la cunoștință că prezenta cauză a rămas în pronunțare. C U R T E A: Prin sentința civilă nr. 2988 din 19 octombrie 2010 a J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta S. P. SRL S. M. împotriva pârâtei A. M. I. S. M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din actele depuse la dosar și din concluziile expertizei că nu reiese care este limita celor două proprietăți, neexistând o grănițuire în acest sens. Obiectivele au fost analizate de către expert raportat la susținerile aproximative ale părților, fapt care nu poate conduce la o soluție de admitere a acțiunii, atâta timp cât nu se cunoaște limita efectivă a proprietăților. Dacă nu s-ar avea în vedere acest aspect, s-ar putea ajunge la situația obligării pârâtei de a demola o construcție amplasată pe terenul proprietatea sa, existând și varianta ca reclamantul să fi amplasat construcția cu nerespectarea limitelor proprietății. Aceste aspecte însă nu au putut fi analizate de către expert având în vedere lipsa unei delimitări concrete a celor două terenuri. Nu în ultimul rând este de remarcat că nu se face dovada de către reclamantă a construirii fără autorizație, singura afirmație în acest sensaflându-se în concluziile expertizei, pârâta nefiind nici măcar sancționată contravențional pentru acest lucru. Ba mai mult, o astfel de sancțiune s-a aplicat unei persoane pe nume L. B. potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției de la fila 5 din dosarul atașat nr. (...) al J.ecătoriei S. M. Față de cele de mai sus, instanța a apreciat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o. Prin decizia civilă nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis apelul declarat de către reclamanta S. P. S. S. M. împotriva sentinței civile nr. 2. octombrie 2010 pronunțată de J. S. M. în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta A. M. I. S. M., reprezentantă prin M. I. și, în consecință, a fost obligată pârâta A. M. I. reprezentantă de M. I. să demoleze construcția realizată fără autorizație de construcție alipită spațiului comercial proprietatea reclamantei, situat în S. M. str. A. I. nr. 22, după prealabila obținere a autorizației de demolare, iar în caz contrar, autorizează pe reclamantă să procedeze la demolarea construcției mai sus menționate, după prealabila obținere a autorizației de demolare, pe cheltuiala pârâtei. În final, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit CF 18074 S. M. nr. topo 17/3, proprietară a terenului în suprafață de 187 mp situat pe str. A. I. nr. 22 din S. M. și a spațiului comercial P+M este reclamanta. Reclamantă a depus la dosar certificatul de urbanism nr. 194/(...) pentru imobilul situat în S. M., strada A. I. nr. 22, identificat în CF 18074 S. M., nr. topografic 17/3, referatul privind verificarea criteriilor de rezistență, din care rezultă că proiectul „Extindere patiserie"; din strada A. I. nr. 22 corespunde criteriilor la care a fost verificat. Prin sentința civilă nr. 2921/(...) a J.ecătoriei S. M., irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei SC P. SRL împotriva pârâtei SC L. SRL, fiind obligată pârâta să demoleze construcția realizată în mod nelegal situată în S. M. str. A. I. nr. 20, alipită spațiului comercial proprietatea reclamantei, situată pe strada A. I. nr. 22, după prealabila obținere a autorizației de demolare, în caz de refuz fiind autorizată reclamanta să demoleze construcția arătată, pe cheltuiala pârâtei. S-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 2. că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14/(...), în perioada 23 august - 4 septembrie 2007 B. L. a executat lucrări de construire a unei clădiri situate pe str. A. I. nr. 22 fără a poseda autorizație de construcție, fiind la data efectuării controlului ridicați pereții laterali și cel din spate din bolțari din ciment și BCA, erau montate grinzile din lemn, acoperișul tip șarpantă și învelitoare din tablă ondulată, precum și pereții de compartimentare pentru două toalete, motiv pentru care i s-a aplicat amenda contravențională în sumă de 5000 lei. În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică judiciară de ing. expert tehnic judiciar Ț. M. L. în care s-a concluzionat că pârâta a realizat amenajările la construcția situată în S. M. str. A. I. nr. 20 (clădirea inițială este veche de cca 15 ani) fără autorizație de construcție, fără proiect de construcție încălcându-se dreptul reclamantei de a ventila spațiile proprii prin goluri de aerisire cu parapet mai mare de 1,80 m și fără a se respecta distanța între construcții. S-a mai concluzionat că prin amplasarea de către pârâtă a noii construcții, construcția reclamantei a fost afectată, în sensul indicat în obiectiv, situația existentă fiind periculoasă atât prin degradarea în timp a pereților portanți, cât și prin apariția iminentă a fenomenului de igrasie cu efecte nocive asupra vecinătăților. Între cele două construcții, susține expertul că nu există izolație fonică și că costul estimativ al lucrărilor de demolare este între 5.000- 15.000 lei. Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 1075 cod civil raportat la art. 480 Cod civil coroborate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991 cu modificările ulterioare, acțiunea reclamantei a fost găsită întemeiată. Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința apelată nr. 2. octombrie 2010, în sensul că a admis acțiunea și în consecință a obligat-o pe pârâta A. M. I. reprezentantă de M. I. să demoleze construcția realizată fără autorizație de construcție alipită spațiului comercial proprietatea reclamantei, situat în S. M. str. A. I. nr. 22, după prealabila obținere a autorizației de demolare, iar în caz contrar, a autorizat-o pe reclamantă să procedeze la demolarea construcției mai sus menționate, după prealabila obținere a autorizației de demolare, pe cheltuiala pârâtei. În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanțele depuse la dosar. Împotriva acestei decizii, pârâta A. F. M. I. a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș - Secția comercială, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâta a arătat că decizia recurată este nelegală întrucât a fost pronunțată de o instanță material necompetentă, respectiv de Secția civilă a T. M., în condițiile în care reclamanta S. P. S. este comerciant, iar pârâta este o asociație cu statut de comerciant. În aceste condiții, chiar și atunci când numai una dintre părți este comerciant, natura juridică a cauzei este comercială potrivit art. 4 și art. 56 C. Mai mult decât atât, reclamanta solicită demolarea unei construcții alipită de spațiul comercial aflat în proprietatea ei, astfel încât în litigiu este vorba despre un spațiu comercial, iar natura litigiului este comercială. Apărările pârâtei nu au fost nici măcar tangențial atinse de către instanța de apel în considerentele deciziei atacate. T. a preluat concluziile raportului de expertiză fără a se preocupa de situația de fapt reală și fără a stabili cu certitudine pe al cui teren au fost edificate construcțiile, motiv de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 5 C.pr.civ.. Un alt motiv de recurs invocat de pârâta recurentă este acela prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece din actele depuse la dosar și din concluziile expertizei nu reiese care este limita celor două proprietăți, neexistând o grănițuire în acest sens. Raționamentul instanței de apel este eronat deoarece se întemeiază exclusiv pe cuprinsul expertizei or, obiectivele acesteia se referă numai la susținerile aproximative ale părților. C. vreme nu se poate stabili cu certitudine care este limita efectivă a proprietăților, nu se poate admite acțiunea reclamantei deoarece pârâta susține că a construit pe terenul ei, cu respectarea limitei de proprietate, iar reclamanta a construit pe linia mejdiei, încălcând dreptul de servitute, motiv pentru care se impune completarea expertizei întocmite în cauză cu un obiectiv al delimitării concrete a celor două terenuri. Servitutea de vedere reprezintă o obligație reciprocă a proprietarilor imobilelor învecinate, ceea ce circumscrie o identitate de drepturi și obligații pentru fiecare dintre proprietarii fondurilor învecinate, pârâta susținând că a respectat dispozițiile Codului civil, în timp ce reclamanta este cea care a edificat o construcție, chiar pe linia proprietății, cu încălcarea flagrantă a reglementărilor urbanistice și a prevederilor Codului civil. Pârâta recurentă invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea de a demola construcția realizată, deoarece potrivit art. 27 din Legea nr. 50/1991 instanța poate impune obligația de demolare ori autorizarea autorității administrative de a demola construcția în caz de neîndeplinire a obligației impuse numai după ce a constatat săvârșirea contravenției, a aplicat sancțiunea contravențională și a dispus luarea măsurilor prevăzute de legea specială, or în speță, pârâta nu a fost sancționată contravențional, această sancțiune fiind aplicată unei ale persoane, L. B.. În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 3, pct.7, pct. 8 și pct. 9, art. 312 pct. 61 și art. 315 C.pr.civ. Reclamanta intimată S. S. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerearecursului ca nefondat precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial (f.18-20). În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată arată că demolarea unei construcții nu are natură comercială, nefiind un fapt de comerț, astfel că prezenta acțiune are o natură civilă fiind o acțiune de drept comun, indiferent de calitatea de comercianți a părților. Raportul de expertiză întocmit în cauză este analizat cu preponderență și cu prioritate, fiind o probă esențială pe care se bazează soluția instanței de apel însă aceasta face referire și la celelalte probe administrate, critica recurentei referitoare la nemotivarea hotărârii fiind neîntemeiată. Susținerile recurentei referitoare la faptul că între cele două proprietăți nu este stabilită linia de hotar și că reclamanta a construit imobilul pe linia de mejdie cu încălcarea dreptului de servitute reprezintă simple afirmații, fără nici o acoperire în probele administrate în cauză, făcute pentru prima dată în recurs, motiv pentru care ele nu pot fi luate în considerare. Pârâta recurentă trece sub tăcere faptul că a realizat construcția, fără proiect, fără plan de amplasament, fără certificat de urbanism și fără autorizație de construire, iar dacă reclamanta ar fi realizat construcția cu nerespectarea servituții de vedere și a liniei de hotar, cu siguranță până în prezent ar fi intervenit pentru intrarea reclamantei în legalitate. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs,având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, pârâta recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct. 3, pct.7- 9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, în marea majoritate, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei și o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri a stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc. care intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării înseamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost pronunțată de o instanță necompetentă respectiv de Secția civilă a T. M., în condițiile în care reclamanta S. P. S. este comerciant, iar pârâta este o asociație cu statut de comerciant nu este fondat. Astfel, art.4 C. dispune că, se socotesc afară de acestea (adică de cele prevăzute de art.3), ca fapte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. De asemenea, potrivit art.56 C., dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși încât privește acest act, legii comerciale. Art.4 C. instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu excepția celor menționate expres de lege. A. prezumție de comercialitate poate fi răsturnată prin dovedirea caracterului civil al actului sau a caracterului necomercial al obligației, care rezultă din chiar actul săvârșit de comerciant. Prin acte civile se înțeleg acele acte de drept privat care prin structura și funcția lor esențială nu se pot referi la activitatea comercială și care rămân civile indiferent de persoana care le săvârșește, necomerciant sau comerciant. În speță, chiar dacă reclamanta are calitatea de comerciant, pârâta deși a afirmat că la rândul ei are calitatea de comerciant, nu a dovedit că are o asemenea calitate, prin prezentarea unor probe din care să rezulte că săvârșește efectiv una sau mai multe fapte de comerț din cele prevăzute de art.3 C., în nume propriu, astfel că dobândirea imobilului în litigiu prin care aceasta susține că desfășară activitatea de „. nu constituie o probă în acest sens. Mai mult decât atât, obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei la demolarea construcției realizată nelegal, situată în loc. S. M., str.A. I. nr.22, iar în caz de refuz, autorizarea reclamantei de a demola construcția pe cheltuiala pârâtei, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, art.1075 C.civ. și Legea nr.50/1991. Prin urmare, obligația pârâtei având ca obiect demolarea construcției, pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantei are în mod evident o natură civilă și nu se referă la activitatea comercială a reclamantei sau presupus comercială a pârâtei, motiv pentru care în speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.3 C.pr.civ. În ședința publică din (...), în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., reprezentanții pârâtei recurente au invocat un motiv de recurs de ordine publică și anume, lipsa capacității de folosință a pârâtei A. F. M. I., având în vedere că aceasta a fost radiată din registrul comerțului. În susținerea acestui motiv de recurs, reprezentantul pârâtei recurente, av. M. Ș., a depus la dosar copii semnate pentru conformitate cu exemplarul original, de pe următoarele înscrisuri: rezoluția directorului O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 1514 din (...) dată în dosarul nr. 5621/(...), încheierea nr. 786/(...) dată în dosarul nr. 3027/(...) al O.ui N. al R. C. de pe lângă Tribunalul Maramureș, certificatul de radiere a comerciantului M. M. Asociație F. de sub nr. de ordine F(...) din registrul comerțului și certificatul de înregistrare mențiuni emis la data de (...) de Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care a fost consemnată mențiunea nr. 3027 din (...), privind modificarea autorizației pentru M. M. Asociație F., constând în schimbare titular, stabilire activitate principală, deschidere punct de lucru înregistrată în registrul comerțului la data de (...), în baza încheierii judecătorului delegat nr. 786 din (...). Din înscrisurile mai sus menționate rezultă cu evidență că este vorba despre radierea din registrul comerțului a comerciantului M. M. A., cu sediul profesional în mun. S. M., str. A.I., nr. 22, nr. de ordine la registrul comerțului F(...), CUI R 6920181 și nu despre radierea pârâtei A. F. M. I. Potrivit art. 41 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. În speță, pârâta nu a dovedit că este lipsită de organe proprii de conducere sau că nu are folosința drepturilor civile, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat motivul de ordine publică invocat de reprezentanții pârâtei recurente având ca obiect excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei ca nefondat. Critica pârâtei recurente întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ. conform cărora, modificarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii nu este fondată. În susținerea acestui motiv de recurs pârâta recurentă a afirmat că apărările pârâtei nu au fost nici măcar tangențial atinse de către tribunal în considerentele hotărârii și nu s-a preocupat de stabilirea, cu certitudine, a terenului pe care au fost edificate construcțiile. Verificând înscrisurile aflate în dosarul de apel, Curtea constată că pârâta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală față de apelul reclamantei. În ședința publică din (...), tribunalul l-a întrebat pe reprezentantul pârâtei, administrator M. I. care este poziția procesuală față de apelul declarat de reclamantă, iar acesta a arătat că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune și solicită respingerea apelului (f.14 dosar apel). În condițiile în care pârâta nu a înțeles să formuleze apărări în fața instanței de apel este evident că afirmația pârâtei recurente referitoare la faptul că tribunalul nu a analizat în considerentele deciziei apărările acesteia nu corespunde realității și, în consecință, nu poate fi reținută de instanța de recurs. Totodată, examinând hotărârea recurată Curtea constată că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel la adoptarea soluției pronunțate, cu respectarea prevederilor art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. Deși pârâta recurentă a indicat ca temei de drept al recursului art.304 pct.8 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Curtea constată că în cuprinsul cererii de recurs acest motiv nu a fost dezvoltat în niciun fel, recurenta neindicând care este actul juridic dedus judecății interpretat în mod eronat sau căruia tribunalul i-a schimbat natura ori înțelesul. În această situație, Curtea apreciază că acest motiv de recurs afost invocat pur formal, iar în lipsa dezvoltării lui și a indicării actului juridic se află în imposibilitatea verificării legalității deciziei atacate din această perspectivă. Motivul de recurs privitor la faptul că raționamentul tribunalului este eronat deoarece din actele de la dosar, dar nici din raportul de expertiză nu reiese care este limita dintre cele două proprietăți neexistând o grănițuire în acest sens, iar în opinia pârâtei recurente reclamanta este aceea care a construit pe terenul pârâtei, pe linia de mejdie, cu nerespectarea servituții de vedere, nu este întemeiat. Astfel, pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ing. Ț. M. L., ceea ce înseamnă că a acceptat concluziile raportului de expertiză. În acest sens, expertul a concluzionat că deși părțile au declarat că nu cunosc poziția limitei de proprietate, au convenit că ar putea fi la jumătatea distanței dintre case (cca.50 cm: 2 = 25 cm). Pârâta a realizat amenajările la construcția situată în S. M. str. A. I. nr. 20 (clădirea inițială este veche de cca 15 ani) fără autorizație de construcție, fără proiect de construcție încălcându-se dreptul reclamantei de a ventila spațiile proprii prin goluri de aerisire cu parapet mai mare de 1,80 m și fără a se respecta distanța între construcții. S-a mai concluzionat că prin amplasarea de către pârâtă a noii construcții, construcția reclamantei a fost afectată, în sensul curgerii apelor pluviale pe pereții acesteia, care din cauza insuficientei ventilații este permanent umed, situația existentă fiind periculoasă atât prin degradarea în timp a pereților portanți, cât și prin apariția iminentă a fenomenului de igrasie cu efecte nocive asupra vecinătăților. În această situație în care părțile au convenit de comun acord care limita proprietăților lor, respectiv jumătatea distanței dintre case (25 cm) susținerea recurentei referitoare la faptul că între părți nu există o grănițuire, iar în realitate reclamanta este aceea care a construit pe linia de hotar cu încălcarea servituții de vedere, în condițiile în care nu a probat aceste împrejurări, deși reclamanta a dovedit că a edificat extinderea construcției cu respectarea prevederilor legale în materie de urbanism și cu respectarea limitelor proprietății sale, nu poate fi luată în considerare. Critica pârâtei recurente privitoare la neaplicarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 este parțial întemeiată, însă cu toate acestea, nu este de natură să ducă la admiterea recursului, cu consecința respingerii apelului reclamantei, ci doar la înlăturarea din considerentele hotărârii atacate a acestui temei legal, pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, corespunde realității că pârâta nu a fost sancționată contravențional în baza Legii nr.50/1991, însă nu este mai puțin adevărat că prin procesul verbal de contravenție nr.14/(...) numitei B. L. i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei pentru contravenția prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, pentru că în perioada 23.08-(...), s-au executat lucrări de construire a unei clădiri, pe str.A.I. nr.22, fără autorizație de construire. La data efectuării controlului erau ridicați pereții laterali și cei din spate din bolțari din ciment și BCA, erau montate grinzile din lemn, acoperișul tip șarpantă, învelitoare din tablă ondulată, preum și pereții de compartimentare din BCA pentru 2 toalete. Aceste împrejurări au fost reținute prin sentința nr.2921/(...) a J.ecătoriei S. M., rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul nr.(...), prin care s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta SC P. SRL împotrivapârâtei SC L. SRL, fiind obligată pârâta să demoleze construcția realizată în mod nelegal situată în S. M. str. A. I. nr. 20, alipită spațiului comercial proprietatea reclamantei, situată pe strada A. I. nr. 22, după prealabila obținere a autorizației de demolare, în caz de refuz fiind autorizată reclamanta să demoleze construcția arătată, pe cheltuiala pârâtei. Din interpretarea dispozițiilor art.28 raportat la art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 rezultă că decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire se va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta, iar în cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, desfiintarea constructiilor realizate nelegal. Așadar, în conformitate cu prevederile legii speciale, Legea nr.50/1991, calitatea procesuală activă într-o acțiune civilă având ca obiect desființarea unei construcții edificată fără autorizație de construire aparține organului care a aplicat sanctiunea contravențională, respectiv primarului. În cauză, acțiunea reclamantei s-a întemeiat și pe dispozițiile de drept comun, art.1075 coroborat cu art.480 C.civ., norme juridice care, contrar susținerilor pârâtei recurente, au fost corect interpretate și aplicate de instanța de apel. Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. F. M. I. împotriva deciziei civile nr. 5. 13 ianuarie 2011 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală. În conformitate cu dispozițiile art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs având în vedere că acestea deși au fost solicitate prin întâmpinare, intimata nu a dovedit, în condițiile art. 1169 C.civ., plata onorariului avocațial în sumă de 500 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. F. M. I. împotriva deciziei civile nr. 5. 13 ianuarie 2011 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2011. PREȘEDINTE, J.ECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A. A. M. G., Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...) J..fond.M.L.A. J..apel. D.M.H./D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 634/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2484/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
