Decizia civilă nr. 148/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 148/A/2011
Ședința a 18 F. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. C. V.
JUDECĂTOR : D. C.
GREFIER : A. B.
P. DE PE L. CURTERA DE A. C. este reprezentat de
P. : A. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 960 din 12 noiembrie 2010, a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta intimată B. N., având ca obiect D. L. nr.2..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A.
C. - P. A. S., lipsă fiind părțile litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin motivele de apel, pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
C., nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de apel C. solicită admiterea în parte a apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării din dispozițiile sentinței obligarea pârâtului apelant S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - prin D. G. a F. P. C. la plata despăgubirilor civile în favoarea reclamantei B. N.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 960 din 12 noiembrie 2010, a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri, și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu în privința defunctului B. I. și caracterul politic al măsurii administrative de strămutare și stabilire domiciliu obligatoriu în privința reclamantei B. N.
A fost obligat pârâtul să achite în favoarea reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 9.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru: prejudiciul moral suferit prin condamnarea și măsura administrativă dispusă față de antecesorul B. I. (4000 euro), și a măsurii administrative dispuse față de reclamanta B. N. (5000 euro).
S-a respins cererea având ca obiect stabilirea caracterului politic al condamnării defunctului B. I..
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin Sentința nr. 561/(...), pronunțată în dosarul nr. 53/1958 a T.ui
Militar C., defunctul B. I. a fost condamnat la 4 ani temniță grea și la 3 ani degradare civică pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 lit. d) și c) din D. nr.
199/1950 combinat cu art. 107 Cod penal.
Martorii audiați în cauză au arătat că au cunoștință de faptul că B. I. a fost acuzat pentru favorizarea grupării lui Ș. L. A., martorul B. P. a arătat în cuprinsul depoziției sale că pentru fapta menționată B. I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pedeapsă pe care a executat-o în mai multe locuri de detenție, inclusiv la G., și a lucrat în mai multe colonii de muncă. Are cunoștință martorul și de faptul că acesta a fost pus în libertate de la o asemenea colonie de muncă din Deltă, undeva în jurul localității T.
Același martor a declarat că după executarea pedepsei cu închisoarea, lui B. I. i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în localitatea R., R. F., unde i-a fost strămutată și familia, respectiv soția și cele două fetițe, încă din anul
1958, când li s-a confiscat averea.
Referitor la condițiile de trai din perioada deportării, martorii audiați au arătat că acestea erau inumane..
Din adresa nr. 3216/(...), emisă de Ministerul Justiției, D. I. M. tribunalul a reținut că reclamanta B. A. a fost dislocată împreună cu părinții la data de (...), prin D. MAI nr. 1., din comuna P. de Sus și i s-a fixat domiciliul obligatoriu în comuna R., jud. Constanța. Restricția domiciliară a fost ridicată la data de (...), prin D. MAI nr. 6..
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din L. nr. 2., condamnarea dispusă prin sentința penală examinată față de B. I., tatăl reclamantei, constituie de drept condamnare cu caracter politic.
În ceea ce privește măsurile administrative dispuse față de B. I. și reclamanta B. N., instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr.
2. și a constatat caracterul politic al acestor măsuri.
Ansamblul probelor administrate și criteriile de apreciere examinate,
ținând cont și de importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către reclamant, au permis instanței să evalueze despăgubirea care urmează să compenseze prejudiciul.
A., tribunalul a stabilit cuantumul despăgubirii solicitate de reclamantă la echivalentul în lei la data plății a sumei de 9.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru: prejudiciul moral suferit prin condamnarea și măsura administrativă dispusă față de antecesorul B. I. (4000 euro), și a măsurii administrative dispuse față de reclamanta B. N. (5000 euro).
Instanța a avut în vedere de asemenea cuantumul drepturilor stabilite în favoarea defunctului B. I. și a reclamantei B. N. în temeiul D.ui-lege nr.
1..
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 1 alin. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din L. nr. 221/209, a fost admisă în parte acțiuneacivilă precizată formulată de reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței prin respingerea acțiunii reclamantului.
La cuantificarea daunelor morale au avut preponderență aprecierile subiective, imposibil de controlat judiciar, ajungându-se la supraevaluarea prejudiciului.
Reclamanta nu mai poate beneficia de despăgubiri în temeiul L. nr. 2., întrucât prin drepturile acordate defunctului prejudiciul a fost integral acoperit de către S. R.
S-a invocat practica CEDO - Cauzele Tara L.a, Temeșan, Oancea , Konolos, Canciovici, Dekany - în care, pentru prejudicii morale instanța europeană a acordat despăgubiri mult diminuate față de cele acordate prin sentința apelată.
S-a invocat totodată D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale, în baza căreia s-a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2..
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
Acțiunea privind obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor morale în urma condamnării suferite de antecesorul reclamantei s-a întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2..
Această dispoziție a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr.
1358/(...) a Curții Constituționale, reținându-se în considerentele deciziei următoarele:
Cu privire la constituționalitatea procesului legislativ de adoptare a L. nr. 2., legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora face parte din categoria legilor organice și nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori conform art. 146 lit. a din Constituție.
Cu ocazia examinării criticilor de neconstituționalitate a dispoziției legale menționate, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
Legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada (...) - (...), având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. Au fost inițiate și adoptate reglementări privind restituirea bunurilor preluate abuziv
și în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea, reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de indemnizații și despăgubiri pentru daunele morale suferite, precum și de alte drepturi.
Aceste reglementări adoptate au ținut seama de rezoluțiile A. P. a CE nr. 1. și 1..
În materia restituirilor au fost adoptate L. nr. 18/1991, L. nr.
169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr. 10/2001, L. nr.
247/2005.
Cetățenii aparținând minorităților naționale au beneficiat de reglementări speciale în materia restituirii proprietăților, potrivit OUG nr.
83/1999.
În ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive politice prin OUG nr. 2., s-a recunoscut calitatea de luptător în R.anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive în perioada (...) - (...).
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist s-a constatat că există o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist: D.-L. nr. 1., OUG nr. 2., precum și prevederile L. nr. 2., actul normativ care conține reglementarea ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate.
C. a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Evocând practica C.E.D.O. în materie și o hotărâre a Curții
Constituționale a Ungariei, curtea a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, și cu toate acestea, legiuitorul român de după (...) a adoptat două acte normative având acest scop - D.-L. nr. 1. și L. nr. 2..
Analizând prevederile actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat.
C. a reținut, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-L. nr. 1. nu pot fi considerate ca atare.
Recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Invocând în conținutul deciziei elemente de comparație cu legislația în materie adoptată de alte state din fostul bloc comunist (Bulgaria, Cehia,
Lituania), precum și decizii din jurisprudența Curții Europene a D. O., potrivit cărora în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale, curtea a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă principiul unicității reglementării în materii prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
S-a arătat totodată că în modul în care este redactat, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia nr. 1., Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a, Teza I din L. nr. 2., constatând că acestea sunt neconstituționale.
Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui R. de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva R.iei), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva R.iei, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui R. în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional.
Acest act normativ a generat un număr considerabil de litigii pe rolul instanțelor, soluționate într-o anumită manieră, prin prisma prevederilor sale de la momentul soluționării fiecărei cauze.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie.
În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri morale, rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civil.
Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii Curții Europene a D. O., în sensul celor de mai sus. În prezent, nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii.
În ce privește prezenta cauză, mai trebuie analizat dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanta avea un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței Curții Europene a D. O., mai ales că reclamanta deține și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantei i s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
În ipoteza în care reclamanta ar fi obținut o hotărâre irevocabilă anterior declarării ca neconstituționale a temeiului legal pe care și-au fundamentat acțiunea, prin care li s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul L. nr. 2., rezultă că reclamanta avea cel puțin o speranță legitimă la obținerea unui bun, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale.
Cu privire la această speranță legitimă trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel.
C. va menține dispozițiile de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu în privințadefunctului B. I. , de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de strămutare și stabilire a domiciliului obligatoriu în privința reclamantei și de respingere a constatării caracterului politic al condamnării defunctului B. I..
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondat în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu înlăturarea obligației la plata despăgubirilor morale și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 960 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură din dispozitivul sentinței obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 9000 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. - D. C. A. B.
Red. MV dact. GC
6 ex./(...)
Jud. primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 1119/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1215/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
