Decizia civilă nr. 899/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C., DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMI.

DOSAR NR. (...)

D. C. NR. 899/R/2011

Ședința publică din 9 martie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

JUDECĂTORI

M.-C. V.

T. D. - președintele Secției civile

I.-D. C.

G.IER:

M. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M., precum

și recursul declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L., împotriva deciziei civile nr.

9. din 29 noiembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), având ca obiect grănițuire.

Se constată că la data de 4 martie 2011, a fost depusă la dosar prin fax, fișa e-cris a dosarului Înaltei Curți de C. și Justiție nr. (...), din care rezultă că cererea de strămutare formulată de R. F., R. G. și I. L. a fost respinsă. La data de 8 și 9 martie 2011 reclamanta-recurentă S. M. a depus la dosar consluzii scrise.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă principală formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâților R. G., R. F., I. L. și în consecință: s-a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei înscris în c.f.

2647 B. nr.top. 1. față de cel proprietatea pârâților înscris în c.f. 2646 B. nr.top. 1., fiind stabilită linia despărțitoare pe aliniamentul A-B-C-D-E fixat la frontul de 15,15 ml de vecinătatea cu T. L., potrivit expertizei tehnice și schițelor aferente acesteia, întocmite de expert tehnic S. C. ce face parte integranta din hotărâre.

Au fost obligați pârâții să-și retragă gardul despărțitor pe linia mediana a celor doua loturi stabilită ca linie despărțitoare a proprietăților, să-și ridice anexele edificate pe terenul reclamantei constând în chioșc, bucătărie de vara cu magazie și cotețe pentru porci și păsări si lemnărie, iar în caz contrar a fost autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții R. G., R. F., I. L. în contradictoriu cu reclamata S. M.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 568,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținuturmătoarele.

Așa cum reiese din extrasele de carte funciară depuse la dosar, reclamanta este proprietară asupra terenului înscris în CF 2647 B. nr.top.

1., în suprafață de 727 mp, pârâții fiind proprietari asupra lotului învecinat de 727 mp înscris la nr. top. 1.. Acest teren a fost cumpărat în anul 1974 de către pârâți de la antecesorii reclamantei, dar a fost preluat la stat, motiv pentru care reclamanta a solicitat restituirea lui în temeiul Legii nr.

10/2001, emițându-se D. primarului nr. 1784/2005 care, deși a fost atacată de pârâți, prin S. C. nr. 1. a T. B.-N., a fost menținută, apoi și prin D. C. nr.

2. a C. de A. și prin cea cu nr. 2096/(...) a Î., reclamanta rămânând proprietară a imobilului în cauză.

Pârâții au formulat apoi o acțiune în uzucapiune cu privire la terenul reclamantei, care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin S. C. nr. 3. a J. B., rămasă irevocabilă prin D. C. nr. 2., prin respingerea recursului. În considerentele sentinței civile se reține că din eroare cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate al pârâților (reclamanți în acea cauză), operațiunile au fost efectuate greșit în CF 2647 B. nr. top. 1. și nu în CF 2646 nr.top. 1., situație ce a fost avută în vedere la data pronunțării Deciziei Civile nr.

423/2003 a T. B.-N. - rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus rectificarea

CF 2467 B. în sensul radierii înscrierilor efectuate în aceasta și operării lor în CF 2646 B. la nr. top. 1., astfel că inadvertența determinată de erorile de înscriere din anul 1974 a fost remediată cu efect retroactiv, constatându-se astfel că pârâții (reclamanți în acea cauză) nu au fost niciodată proprietari tabulari ai imobilului de la nr.top. 1., neputând invoca astfel prescripția achizitivă de 10 ani, determinată de actul de vânzare-cumpărare invocat de aceștia și nici exercitarea posesiei cu bună-credință pentru a putea opera uzucapiunea tabulară prev. de art. 27 din D-L. 115/1938, neexistând un just titlu în speță.

S-a precizat că în CF 2647 B. nr.top. 1., așa cum reiese din extrasul depus la fila 8 din dosar, figurează ca proprietari P. L. născ. Parasca cu cota de ½-a parte bun propriu, S. S. și S. M. născ. P. (decedată și ea, unică moștenitoare fiind reclamanta în cauză, în calitate de fiică), împreună cu cota de ½-a parte ca bun comun, înscriere efectuată prin Î. de CF 3., iar în coala C a acestui CF figurează înscrisă notarea procesului ce a făcut obiectul D. nr. 2706/2005, dar nu s-au mai făcut diferite operațiuni juridice de înscriere în CF conform sentințelor pronunțate ulterior, deși instanțele au dispus acest lucru, atât prin S.C nr. 1. a J. B., cât și prin D. C. nr. 4. a tribunalului B.-N. În urma decesului tatălui reclamantei, S. S., din data de (...) s-a dezbătut succesiunea pe cale notarială și s-a emis Certificatul de moștenitor nr. 6. de către BNP D. M., în D. nr. 8. (f. 9 din dosar), moștenitoare unică ca urmare a renunțării exprese de către S. M. - soție supraviețuitoare, rămânând fiica acesteia, S. M. (jr.) iar în urma decesului numitei P. L., din 16 mai 1979, s-a dezbătut succesiunea pe cale notarială moștenitor unic fiind S. M. născ. P., în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 1. emis în D. nr. 135/2002 de către BNP D. M. (f. 10 din dosar), fiind decedată și S. M. senior.

Cert este că cele două terenuri în cauză ale reclamantei și pârâților sunt distincte, expertul I. T. fiind primul care a constatat eroarea de înscriere din CF 2647 B. nr. top. 1., iar prin D. C. nr. 4. a T. B.-N. s-a dispus

„radierea din CF 2647 B. nr.top. 1. a înscrierilor efectuate în baza încheierilorde CF nr. 1409-1410/(...), nr. 2/(...) (atât în foaia A cât și în Foaia B ) și nr.

10289/(...) (din Foaia C) și dispune efectuarea înscrierilor în baza acestor încheieri în CF nr. 2646 B. nr.top. 1., în aceeași ordine, cu următoareacorectură în privința înscrierii corespunzătoare încheierii de CF nr. (...), data va fi (...) și conținutul: în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de N. de stat B.-N. sub nr. 4293/1974 asupra imobilului de sub A+1 (nr.top. 1.)se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare ca bun comun în favoarea lui R. G. și soția R. F. în cotă de ½-a parte și I. G. și soția I. L. născută Mărcoaie, în cotă de ½-a parte fără indicarea notei de constatare nr.

1..

Prin D. Primarului nr. 1748/(...) s-a dispus restituirea în natură în favoarea antecesorilor reclamantei asupra imobilului teren situat în B., str. 1

D., nr. 24, înscris în CF 2647 nr.top. 1. în suprafață de 727 mp, iar prin aceeași dispoziție s-a respins cererea pentru imobilul de la nr.top. 1. pentru lipsa de calitate de persoane îndreptățite a pârâților, însă prin D. primarului nr. 1803/(...) s-a procedat la modificarea art. 2 din prima dispoziție, în sensul îndreptării erorii materiale referitoare la greșita înscriere a CF 2647 în loc de CF 2646 nr.top. 1. cum corect este, iar la baza măsurii de restituire în natură în favoarea antecesorilor a terenului a stat faptul că aceștia sunt proprietarii terenului în suprafață de 727 mp din CF 2647 nr.top. 1., teren preluat de stat ca urmare a exproprierii efectuate prin D. nr. 3., fiind neafectat de lucrările de sistematizare, putea fi restituit, încadrându-se astfel în categoria bunurilor ce se restituie în natură conform art. 1 al. 1, art. 2 lit. f și art. 11 din L. 10/2001, dispoziția fiind menținută prin hotărârile judecătorești mai sus citate.

Toate construcțiile efectuate de către pârâți pe terenul reclamantei sunt edificate după preluarea acestuia la stat, aceștia fiind constructori de rea-credință, cu atât mai mult cu cât pârâții au cunoscut dimensiunea și natura terenului pe care-l cumpără, acestea fiind suficient descrise în contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4293/1974 ce a stat la baza intabulării, fiind de 727 mp, iar amplasamentul și configurația lotului fiind indicate în schița ce face parte integrantă din autorizația de înstrăinare și din contractul autentic.

Cu putere de lucru judecat s-a constatat aspectele reținute mai sus și din S. c. nr. 3. a J. B., din care s-a reținut și faptul că nu a fost îndeplinită nici cerința exercitării posesiei cu „bună-credință"; pentru a opera uzucapiunea tabulară prevăzută de art. 27 din D. - Lege 115/1938, deoarece buna-credință implică de fapt un just titlu, cu privire la care în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței lui. Așa fiind, susținerile reclamanților din acel dosar că au cumpărat de la pârâți și terenul cu nr. top. 1. nu se pot întemeia pe contractul autentic de vânzare-cumpărare, ci eventual pe o altă convenție încheiată cu proprietarii tabulari prin care aceștia le-ar fi vândut și terenul „fără construcție";, limitrof celui pentru care s-a încheiat contractul autentic.

Câtă vreme reclamanții nu posedă un act doveditor al cumpărării terenului în discuție, este evident că folosirea acestuia începând cu anul

1974 nu constituie decât o detenție precară, ceea ce nu a putut determina dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, fapt pentru care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de soții R. și de I. L.

Din expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de expertul S. C., prima instanță a reținut că terenul ce face obiectul acțiunii introductive având ca obiect grănițuire este localizat în intravilanul mun. B., pe str. 1 D., la nr. adm. 24, cu suprafața de 727 mp, identificată în CF 2647 B., nr.top.

1., intabulată pe numele antecesorilor reclamantei și delimitată pe trei laturi de gard, iar în perimetrul său s-a constatat a fi edificate de către pârâți anexe gospodărești, care constau într-un chioșc, o bucătărie de vară cu magazie și cotețe pentru porci și păsări și o lemnărie, vecinătățile terenului fiind: La N - str. 1 D., la E- T. L., la S - Curte S. județean B.-N. și la V - R. G. E. a constatat că întreaga suprafață se află în posesia pârâților, iar liniadespărțitoare dintre această parcelă și restul terenului aflat în posesia faptică a pârâților a fost determinată de către expert pe aliniamentul

A,B,C,D,E, 15 prim numerotat dinspre str. 1 D. spre curtea S. județean BN dispus la 15,5 m depărtare față de gardul despărțitor cu T. L., cu precizarea că la depărtarea de 6,46 m pe latura estică, față de capătul sudic al parcelei, lățimea noii parcele va fi de numai 14,65 m, îngustată cu 0,50 m decât cealaltă lățime a parcelei de până aici. S-a constatat că anexele construite de către pârâți se află în interiorul acestei parcele și expertul nu poate propune o altă linie de metă deoarece ar însemna să-i ia din terenul proprietatea reclamantei, precizându-se că în modalitatea stabilirii metei de mai sus, pârâții rămân în proprietate doar cu suprafața de 629 mp, deoarece pe cealaltă porțiune de teren s-a construit scara A a blocului nr. 6 de pe A. B. și pe A. P. accesul la B. nr. 6 dinspre str. 1 D., astfel că în timp datorită acestei construcții suprafața de teren a pârâților s-a diminuat cu 98 mp din CF

2646 B. nr.top. 1..

Instanța de fond a observat schițele aferente acestei expertize tehnice din Anexa nr. 3 și a constatat că înainte de edificarea A. P. și de construire a B. nr. 6, cele două loturi ale reclamantei și pârâților erau simetrice, cu o lățime de câte 15,15 ml și o lungime de 47,99 ml, însă urmare a construirii acestui bloc doar suprafața de teren a pârâților a fost afectată, neavând nici un suport juridic propunerea pârâților ca și reclamanta să suporte proporțional suprafața afectată de acest bloc, nefiind justificate nici obiecțiunile care au fost formulate de către pârâți la raportul de expertiză tehnică, în acest context.

S-a menționat că pârâții au fost de rea-credință când au edificat anexele gospodărești mai sus descrise, în anul 1992, având autorizație de construire doar pentru racord canal și chioșc alimentar, dar și acestea din urmă nu mai sunt valabile deoarece s-au emis pentru imobilele de la nr.top.

1. și nu pentru cele de la nr. top. 1., așa cum a fost rectificat prin hotărârile judecătorești amintite mai sus, ținând seama și de conținutul clar al contractului de vânzare-cumpărare autentic cu nr. 4293/1974, în care așa cum am mai menționat sunt incluse doar casa de locuit, șura, grajdul și lemnăria care se aflau în continuarea casei.

Față de considerentele expuse, prima instanță a admis acțiunea civilă principală, și pe cale de consecință a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei înscrisă în CF 2647 B. nr.top. 1., față de proprietatea pârâților înscrisă în CF 2646 B. nr.top. 1., prin stabilirea liniei despărțitoare pe aliniamentul A-B-C-D-E fixat la front de 15,15 ml de vecinătatea cu T. L., conform expertizei tehnice și schițelor aferente acesteia, întocmită de expertul tehnic S. C., ce face parte integrantă din hotărâre, precum și a dispus obligarea pârâților să-și retragă gardul despărțitor pe linia mediană a celor două loturi stabilită ca linie despărțitoare a proprietăților și să-și ridice anexele edificate pe terenul reclamantei, constând din chioșc, o bucătărie de vară cu magazie și cotețe pentru porci și păsări și o lemnărie, iar în caz contrar, a fost autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților.

La adoptarea acestei soluții în drept s-au avut în vedere disp. art. 584

C.civil potrivit cărora „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa";, precum și disp. art. 1076 C.civil conform căruia „Creditorul poate cere a se distrui ceea ce s-a făcut, călcându-se obligația de a nu face și poate cere autorizat a distrui el însuși, cu cheltuiala debitorului, afară de dezdăunări";.

Raportat la soluția dată acțiunii civile principale, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională prin care pârâții- reclamanți reconvenționali au solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii construcțiilor existente pe terenul înscris în CF 2647 B. nr.top.

1., întrucât s-a constatat că pârâții-reclamanți reconvenționali au fost constructori de rea-credință, știut fiind faptul că au cunoscut limitele dreptului lor de proprietate asupra terenului cumpărat cât și imobilele construcții ce au fost cumpărate, construirea ulterioară a anexelor gospodărești amintite mai sus fiind făcută cu rea-credință de către pârâți, nefiind incidente disp. art. 494 al. 3 din C.civil potrivit cărora „dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea susziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului";.

Conform art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâților, prima instanță i-a obligat să achite reclamantei suma de 568,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu pentru expertiză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții.

Prin decizia civilă nr. 94 din (...) pronunțată de T. B.-N. s-a admis apelul declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L., împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B., pronunțată în dosarul civil nr. (...), sentința atacată a fost schimbată, în parte, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M., împotriva pârâților R. G., R. F. și I. L. și s-a respins petitul din acțiunea formulată privind obligarea pârâților de a-și ridica construcția - bucătărie de vară.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Intimata S. M. a fost obligată să plătească apelanților suma de 204,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a hotărî astfel tribunalul nu a găsit justificată critica apelanților privind încălcarea dreptului lor la apărare prin neîncuviințarea obiecțiunilor depuse la raportul de expertiză tehnică ori de efectuare a unei noi expertize tehnice, pentru că cererile formulate în probațiune trebuie admise doar în măsura în care sunt concludente, utile și necesare justei soluționări a cauzei, iar, în speță, prima instanță în mod judicios a apreciat că aceste cereri ale pârâților nu trebuie încuviințate prin prisma probatoriului administrat în fața acesteia și ținând cont de actele existente, referitoare la aceleași imobile, în dosarele atașate nr. 7912/2002, nr. (...) și nr. (...) ale J. B. și dosarul nr. 2470/c/2005 al acestui tribunal. Cu privire la probatoriul testimonial solicitat de pârâți în fața primei instanțe, tribunalul, în temeiul art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, a dispus audierea acestora, proba fiind considerată necesară sub aspectul dovedirii calității de constructori de bună ori rea credință a apelanților pârâți, iar martorii propuși au fost audiați la termenul din 04 octombrie 2010 de către instanța de apel.

Contrar aserțiunilor apelanților, tribunalul nu a găsit întemeiate susținerile acestora potrivit cărora ar fi trebuit ca expertul să efectueze o variantă a raportului de expertiza potrivit căruia linia despărțitoare dintre cele două proprietăți să fie stabilită astfel încât sa se asigure apelanților suprafața de 727 mp cumpărată de către aceștia prin contractul autentic nr.4293/15 octombrie 1974, pentru că nu există nici un temei legal în acest sens, apelanții au cumpărat de la antecesorii intimatei un corp de averedistinct, respectiv suprafața de sub nr.top. 1., constând din casă, șură cu grajd și lemnărie, împreună cu grădina și curtea, iar prin contract nu s-a înstrăinat vreo suprafață de 97 mp din parcela de sub nr.top. 1. ce a rămas în proprietatea antecesorilor reclamantei-intimate.

În acest sens sunt deosebit de relevante, dar și obligatorii, în cazul prezentului litigiu dezlegările cuprinse în dosarul de rectificare de carte funciară, iar prin decizia civilă nr. 4. a T. B. N., menținută în recurs, s-a tranșat în mod definitiv și irevocabil faptul că apelanții au cumpărat imobilul înscris în c.f. 2646, sub nr.top. 1., și nu cel înscris sub nr. top 1., cum greșit s-a întabulat, situație în care nu se poate considera că s-ar fi încălcat dreptul la apărare așa cum au susținut apelanții, sub acest aspect. Tot față de dezlegările obligatorii ale aceleași hotărâri, și observând că prin expertiza efectuată în fața primei instanțe s-a răspuns în mod corespunzător obiectivelor stabilite de aceasta, tribunalul nu a încuviințat, în apel, efectuarea unei noi lucrări de expertiza tehnică pentru a se determina linia de hotar dintre imobilele aparținând părților, pentru că orice fel de variantă de delimitare a imobilelor ar fi întocmite în realitate linia de hotar este una singură și aceasta corespunde liniei ce separă imobilele înscrise sunt nr.top

1. proprietatea intimatei și respectiv nr.top. 1. proprietatea apelanților.

Faptul că o suprafață de 97 mp din terenul cumpărat de către pârâți prin contractul autentic din 1974 din nr.top. nr. 1., nu mai este folosit de către aceștia, se explică prin aceea că terenul respectiv a făcut obiectul exproprierii prin decretul de expropriere din nr. 3., având ca obiect construirea blocurilor de locuințe din ansamblul "Petre Ispirescu";, unde figurează la poziția 6.6.7. apelanții cu suprafața de 600 mp supusă exproprierii, f. 184-186 din dosarul atașat nr. 2470/c/2005, iar în prezent reiese neechivoc că din suprafața înscrisă sub nr.top. 1., suprafața respectivă de 97 mp este ocupată de terenul aferent blocului nr. 6 din spatele casei apelanților, lucru ce reiese din expertiza încuviințată în cauză.

În această situație soluția primei instanțe privind grănițuirea celor două imobile, cel proprietatea reclamantei înscris în c.f. 2647 B., nr.top. 1., față de cel proprietatea pârâților înscris în c.f. 2646 B. nr.top. 1., potrivit liniei despărțitoare pe aliniamentul A-B-C-D-E fixat la frontul de 15,15 ml de vecinătatea cu T. L., potrivit expertizei tehnice și schițelor aferente acesteia, întocmite de expert tehnic S. C., este temeinică și legală. Sub acest aspect s- a subliniat faptul că apelanții nu au nici un titlu să ocupe vreo porțiune din terenul reclamantei de sub nr.top 1., nici convențional, dar nici legal, acțiunea acestora pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune privind imobilul înscris sub nr.top 1. fiind respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 3. a J. B., în dosarul atașat nr. (...), menținută prin decizia civilă nr. 1. a acestui tribunal, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat.

În ceea ce privește dispoziția primei instanțe de a obliga pârâții să-și ridice anexele edificate pe terenul reclamantei constând din chioșc, bucătărie de vară cu magazie, cotețe pentru porci și păsări și lemnărie, iar în caz contrar fiind autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților, tribunalul a găsit parțial nefondată, raportat și la probatoriul testimonial administrat în apel, mai exact în ceea ce privește obligarea pârâților de a-și ridica imobilul construcție bucătărie de vară.

Sub acest aspect tribunalul a observat că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat între antecesorii reclamantei, în calitate de vânzători și pârâții apelanți, în calitate de cumpărători, aceștia din urmă au cumpărat imobilele compuse din casă, situate în B., str. 1 D. nr. 20, șură cugrajd și o lemnărie, împreună cu grădina și curtea înconjurătoare, iar din probatoriul testimonial administrat în apel a reieșit faptul că, ulterior cumpărării, pârâții exact pe aceeași fundație și amplasament a grajdului, au supraedificat construcția existentă și au transformat-o în bucătărie de vară. În această situație în mod evident cu privire la aceasta anexă nu se poate retine reaua-credință a acestora, în condițiile în care a fost cumpărată de la antecesorii reclamantei și au efectuat lucrările de transformare a grajdului cu șura în bucătărie de vară pe aceeași poziție existentă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamanta nu a probat în nici un mod că acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

Cu privire la celelalte construcții edificate pe terenul proprietatea reclamantei-intimate sub nr.top 1., tribunalul a apreciat judicioasă soluția primei instanțe, prin care a dispus ca pârâții să-și ridice aceste anexe, constând din chioșc, cotețe pentru porci si păsări și lemnărie, pentru că raportat la probatoriul testimonial administrat, precum și înscrisurile justificative depuse la dosar, mai exact autorizația de construire nr.

148/6929/(...) prin care au fost autorizat pârâtul R. G. să construiască chioșcul, acesta, precum și ceilalți apelanți, sunt constructori de rea- credință pentru că, pe de o parte, încă din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare știau că au cumpărat doar parcela de teren aferentă casei, iar nu și cealaltă parcelă de teren ce figura în cf sub titlu de loc de casă ce a rămas proprietatea antecesorilor intimatei, parcelă pe care ulterior au ridicat aceste construcții, cu toate că nu era proprietatea acestora pentru că nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul

1974, iar pe de altă parte, aceste construcții au fost edificate ulterior contractului de vânzare cumpărare din 1974, caz în care cu bună știință au edificat aceste construcții deși nu dețineau vreun titlu pe terenul respectiv.

Nu a fost acceptată susținerea apelanților potrivit căreia până la pronunțarea sentinței în dosarul de rectificare de carte funciară aceștia figurau ca proprietari tabulari si asupra terenului de sub nr.top. 1., situație în care au edificat construcțiile respective cu bună-credință, pentru că hotărârea judecătorească anterior evocată produce efecte în mod retroactiv, în sensul că nu pot fi considerați că au fost vreodată proprietari asupra imobilului înscris sub nr.top 1., pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă ar fi așa cum susțin apelanții, s-ar ajunge la concluzia că aceștia se considerau a fi proprietari asupra ambelor parcele de teren, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru că ambele imobile înscrise în c.f. la nr. top. 1. și nr.top. 1. aveau o suprafața totală de 1454 mp, iar prin contractul de vânzare-cumpărare suprafața de teren cumpărată a fost doar de 727 mp. G. strecurată cu ocazia întabulării dreptului de proprietate a pârâților sub nr.top.1., pe care nu era amplasată casa și celelalte anexe menționate în contract, nu îi transformă pe aceștia în constructori de bună credință în ce privește construcțiile edificate ulterior, nemenționate în contract, pe terenul ce a figurat în cartea funciară înscris ca fiind loc de casă și nu a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare rămânând în proprietatea antecesorilor reclamantei.

T. a mai menținut ca legală și temeinică dispoziția din sentința atacată privind soluția de respingere a cererii reconvenționale formulate de pârâți prin care au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 68.159 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate, pentru că, pe de o parte, pârâții sunt constructori de rea-credință cu privire la imobilele constând din chioșc, cotețe, lemnărie, iar reclamanta nu a solicitat dobândirea dreptului de proprietate asupra acestor construcții, ci a solicitat ridicarea, situație în care nu poate fi obligată aceasta să îi indemnizeze înconformitate cu art.494 cod civil cu suma reprezentând valoarea materialelor și prețul muncii, iar pe de altă parte, cu privire la construcția bucătărie de vară cu magazie pe care pârâții apelanți au transformat-o după cumpărarea imobilului din contractul autentic de la antecesorii reclamantei, tribunalul a reținut că aceștia sunt de bună credință deoarece au efectuat aceste lucrări de transformare pe vechiul amplasament al grajdului cu șură ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și a respins cererea reclamantei de ridicare a acestei construcții.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții R. G., R. F. și I. L. precum și reclamanta S. M.

Pârâții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.

În subsidiar solicită modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei reconvenționale la plata c/valorii construcțiilor existente pe terenul înscris în CF nr. 2647 B. top. 1..

În motivarea recursului au arătat că hotărârea primei instanțe, precum și cea din apel sunt netemeinice și date cu încălcarea legii.

O primă critică pe care o aduce hotărârii instanței de apel este aceea că aceasta cuprinde statuări contradictorii care nu pot fi puse în executare.

Instanța de apel a respins și capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați să-și ridice bucătăria de vară de pe terenul proprietatea sa. Instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond prin care a stabilit linia de meta dintre proprietari. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că linia de metă a fost trasată prin bucătăria de vară. În urma stabilirii metei dintre proprietari mai mult de jumătate din bucătăria de vară este pe terenul reclamantei, cu toate acestea instanța de apel a menținut dispoziția din sentința atacată prin care pârâții au fost obligați să-și retragă gardul pe aliniamentul stabilit de expert.

Soluția instanței de apel de respingere a probei privind efectuarea unei noi lucrări de expertiză este nelegală.

La termenul de judecată când cauza a fost soluționată în fond au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și au invocat împrejurarea că expertul nu a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță și a refuzat să întocmească o variantă în care linia de metă să fie stabilită în așa fel încât lotul pârâților să aibă o suprafață de 727 mp, care a fost cumpărată. Respingând această cerere, instanța s-a antepronunțat asupra soluției pe care urma să o pronunțe în cauză.

Expertizele pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea sunt deficitare.

E. trebuia să aibă în vedere că lotul pârâților are suprafața de 727 mp, cumpărată de la autorii reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4293/15 oct. 1974, înscris în CF nr. 2646 B. nr.top. 1., întregul teren fiind predat cumpărătorilor, pe care aceștia l-au folosit până în prezent.

Statuările instanței în sensul că lotul pârâților cumpărători trebuie să aibă suprafața de 629 mp, identificată de expertul S. în lucrarea sa de expertiză, sunt în disprețul textelor legale. Cererea pârâților în sensul ca expertul să întocmească o variantă în care linia de metă să fie stabilită în așa fel încât lotul lor să aibă suprafața de 727 mp, cumpărată, este pe deplin întemeiată.

Deoarece expertul a refuzat să întocmească varianta solicitată de pârâți, instanța trebuia să încuviințeze o nouă lucrare de expertiză în cauză.

Statuările instanței de fond privind întinderea lotului pârâților este consecința unei interpretări greșite a textelor invocate și a probelor administrate în cauză.

Statuările instanței de apel în sensul că pârâții recurenți nu pot pretinde un lot de 727 mp, deoarece diferența ar fi fost preluată la stat, sunt consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză.

Din procesul verbal încheiat în data de 17 august 1976, cu ocazia exproprierii se face mențiunea că se propune pentru expropriere suprafața de 600 mp, din terenul având nr.top. 1. și 1.. Atâta timp cât preluarea la stat s-a făcut din ambele nr.topo, ambii proprietari urmează să suporte diminuarea întinderii loturilor lor.

Statuările instanței de fond și de apel în sensul că pârâții în calitatea lor de cumpărători sunt de rea credință deoarece trebuiau să prevadă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ca în realitate ar fi cumpărat terenul având nr.topo 1. și nu terenul având nr.topo. 1., sunt consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză.

Contrar statuărilor instanței de fond și de apel, pârâții sunt constructori de bună credință. Până în anul 2002, pârâții au fost proprietari tabulari asupra terenului având nr.topo. 1.. În calitatea lor de proprietari tabulari, pârâții au edificat construcția din litigiu în baza autorizației de construcție depusă la dosarul cauzei.

Consideră că deoarece pârâții sunt constructori de bună credință, în speță sunt incidente dispozițiile art.494 alin.3 partea finală C. civ.

Raportat la această stare de fapt, statuările instanței de fond și de apel în sensul că pârâții ar fi constructori de rea credință întrucât trebuiau să prevadă că întabularea lor urma să fie radiată sunt eronate.

Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în anul 1974, de la această dată pârâții nefiind tulburați în posesie. Împrejurarea că în anul

2006 instanța a dispus rectificarea intabulărilor dispuse în baza unui contract autentic, deși conținutul contractului nu a fost modificat, nu le este imputabilă pârâților.

Consideră că instanța de fond a interpretat în mod subiectiv și selectiv probele administrate în cauză.

Reclamanta S. M. prin recursul său a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Bistrița și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

În motivarea recursului a arătat că susținerile pârâților în sensul că ar fi fost constructori de bună credință, motivate de faptul că până la pronunțarea sentinței în dosarul de rectificare de carte funciară au figurat ca proprietari tabulari asupra terenului cu nr.top. 1. nu au fost primite, întrucât aceștia nu pot fi considerați ca au fost vreodata proprietari asupra terenului cu nr. top. 1., date fiind efectele retroactive hotararii, iar acele sustineri, daca ar fi reale, ar conduce la concluzia ca aceștia se considerau proprietari asupra ambelor imobile, în suprafața de 1454 m.p. deși au cumpărat numai 727 m.p., ceea ce nu poate fi acceptat. G. strecurata cu ocazia intabularii dreptului de proprietate al pârâților sub nr. top. 1., pe care nu erau amplasate constructiile mentionate în contract, nu îi transforma pe acestia în constructori de buna-credinta în ceea ce priveste construcțiile edificate ulterior, nementionate in contract, pe terenul ce a ramas în proprietatea antecesorilor reclamantei.

In mod cu totul surprinzator, contrar acestor statuari, instanta de apel retine buna-credința a pârâților în ceea ce priveste bucătăria de vară, anexanemenționată la rândul său în contract și executată ulterior, parțial pe terenul reclamantei, fără autorizație, cu consecința respingerii cererii de ridicare a acesteia.

Sub acest aspect apreciază ca hotărârea atacata a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de apel a apreciat ca prezinta relevanta numai probele testimoniale pe care le-a incuviintat si administrat, probe care nu reflecta insa realitate a faptica in privinta amplasamentului vechilor anexe gospodaresti si a actualei bucătarii de vara, atestata prin lucrarile de specialitate efectuate in cauza si celelalte acte oficiale depuse la dosar.

Mai mult, abstractie facand de faptul ca este inexplicabila indicarea cu precizie de către o persoana, fără cunoștințe de specialitate în domeniul constrcutiilor, a amplasamentului unui grajd existent în urma cu peste 30 de ani, relatările martorilor au fost interpretate trunchiat si reținute doar parțial în privința unor aspecte care vin insa in contradicție atât cu celelalte probe administrate în cauză, cât și cu dezlegările obligatorii din hotărârile irevocabile pronunțate în dosarele atasate.

Astfel schița și tabelul de miscare parcelara anexate la autorizația de înstrăinare eliberată la (...) atestă cu certitudine faptul că toate construcțiile ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare erau localizate pe terenul cu nr. top. 1., împrejurare reținută irevocabil în sentința civilă nr. 1.. Pe terenul cu nr. top 1., ramas în proprietatea antecesorilor, a existat o simpla împrejmuire a unei porțiuni de teren, realizata din scanduri de lemn, fără fundatie, pentru păstrarea fanului, anexa ce a fost desființată ulterior, terenul respectiv fiind expropriat. In schița anexa la decretul de expropriere a fost hasurata distinct suprafata de teren ramasa in proprietatea antecesorilor fata de cea vanduta paratilor, constructiile cumparate de parati fiind localizate în întregime numai pe acest din urma teren;

În dosarul nr. 791212002 pârâții au sustinut, de altfel, ca numai casa ar fi fost refăcută pe structură" veche și supraetajata, bucătăria de vară, cotețele și chioșcul alimentar fiind edificate ulterior. In realitate, vechea structura nu a fost respectată nici măcar la refacerea casei, întrucât la data vânzării aceasta era compusă doar din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, corridor, în prezent având parter, conform mențiunilor din c.f., nu mai putin de 5 camere, 2 bucatarii, baie, hol, terasa, scari de acces. E. casei este confirmata si de catre martora V. V.

În prezenta cauza, prin intampinare, actiunea reconventionala și apel, pârâții nu au invocat buna lor credința prin raportare și la împrejurarea că la edificarea bucătăriei de vară s-ar fi respectat întrutotul vechiul amplasament al grajdului, reluand doar aceleași susțineri în sensul că ar fi cumpărat terenul cu nr. top. 1., fiind proprietari tabulari pana in anul 2002, calitate în care ar fi edificat construcțiile în litigiu.

Au fost nesocotite astfel toate dezlegările cu caracter irevocabil din hotararile judecătorești anterioare, potrivit carora în cuprinsul contractului de vanzare-cumparare este descris cu suficienta evidenta terenul cumparat, acestia avand reprezentarea clara asupra dimensiunilor și naturii sale, respectiv cel ce constituia curtea și grădina casei de locuit de 727 m.p., cu amplasamentul si configuratia indicate în schița ce face parte din autorizația de înstrăinare și din contractul autentic;

În realitate, la data cumpărării, așa cum rezultă din documentele justificative anterior indicate, sura, grajdul și lemnăria se aflau în continuarea casei, iar anexele existente pe terenul proprietatea subsemnatei inclusiv o parte din bucătăria de vară, existentă ca atare prin expertizaîntocmită în cauza, au fost edificate după preluarea terenului la stat și chiar după anul 1989, profitându-se din plin și cu buna știință de situația ivită ca urmare a greșitei înscrieri în c.f.;

Toți martorii audiați în apel au precizat ca își mențin și declarațiile date anterior, în dosarul nr. (...), martora N. G. (f. 107) a relatat în mod clar că "pârâții au edificat lângă grajdul din spate încă două camere";

Profitând de aceeași eroare materială realizată la intabulare, în anul

1992 pârâții au obținut și autorizații de construire, dar numai pentru racord canal și chioșc alimentar, nu și pentru celelalte anexe existente pe terenul acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1. a T. B.-N., menținută de Curtea de A. C. și

Înalta Curte de Casație și Justiție a R. prin deciziile nr. 2. și 2. s-a stabilit ca respectiva autorizatie a vizat doar o constructie provizorie, asa cum a rezultat și din certificatul privind starea imobilului depus în dosarul (...) motiv pentru care a fost posibilă restituirea acestuia în natură;

Fiind cert stabilit, prin aceleași hotărâri judecătorești, ca terenul ce constituie în prezent proprietatea reclamantei a fost preluat la stat (executandu-se insa pe acesta numai rețeaua pentru alimentarea cu energie termica a ansamblurilor de locuinte în vederea edificării cărora a fost emis decretul de expropriere), antecesorii nu au putut interveni pentru o eventuala stopare a atitudinii abuzive a paratilor, anterior emiterii Dispoziției nr. 1748/(...), prin care s-a dispus restituirea lui în natura. Aceasta este și explicația reală a faptului că nu a fost "văzuți" de către martori folosind acel teren sau cerându-le pârâților vreo porțiune din acesta.

Consideră că aceste probe incontestabile, avute în vedere și la pronunțarea hotărârilor judecătorești antenoare, nu puteau fi înlăturate doar pe baza relatărilor unor martori, din care unii prezintă și interese în cauza, date fiind anumite raporturi conventionale stabilite cu pârâții (martorul C. I. deține un garaj pe terenul familiei R. G., iar nora pârâților deține un cabinet medical într-un spațiu închiriat de la martora V. V.);

In consecința, concluzia instanței, în sensul ca nu ar fi probat că cele relatate cu privire la edificarea bucatariei nu s-ar fi intamplat, este cu totul nejustificata și inexplicabilă, conducând la concluzia ca amplasamentul real al unei construcții poate fi dovedit numai prin probe testimoniale.

Pe de alta parte, niciunul dintre martori nu a susținut și faptul ca bucătăria de vară s-ar fi edificat exact pe aceeasi fundatie a grajdului, cum retine instanta de apel, iar în dosarul nr. (...) martorul C. I. a precizat ca atunci când au început lucrările la blocurile din vecinatate, vechiul gard care împrejmuia terenul liber a fost desființat, fiind refăcut de familia R. în urma cu 5-6 ani (față de data la care a fost audiat) indiscutabil deci, dupa Revolutie.

In aceste condiții, pârâților nu le putea fi aplicat decât tratamentul juridic al unui constructor de rea-credință stabilit de art. 494 alin. 1-2 și alin. 3, prima parte din Codul Civil, construcțiilor existente pe terenul acesteia, inclusiv a unei părți din bucătăria de vară, cum corect a procedat prima instanță.

Soluția instanței de apel este greșită chiar și pentru ipoteza în care s- ar putea reține contrar realității evidente rezultată din actele dosarului, pretinsa buna credință a pârâților la edificarea bucătăriei de vară și extinderea acesteia pe terenul reclamantei, întrucât art. 494 alin. (3), partea finala, indicat de pârâți în acțiunea reconvenționala, nu-i îndreptățește pe aceștia să devină proprietarii acelei părți din construcție ce afectează terenul acesteia, situate la care s-ar ajunge daca această hotărâre ar fi menținută.

Pârâții au dat dovadă de o totală rea-credință chiar și pe parcursul soluționării prezentei cauze, persistând în invocarea unor aspecte irevocabil dezlegate prin hotărârile anterioare, pentru ca în final să prezinte martori instruiți să declare contrar realității și a propriilor susțineri formulate pe parcursul celor 8 ani de procese , ca bucătăria de vară ar fi fost edificată pe același amplasament al grajdului. Au urmărit, de asemenea, în permanență și au reușit să provoace tergiversarea soluționării dosarelor, punându-și în aplicare amenințarea ce vor purta în judecată toata viață.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:

Cu privire la recursul pârâților R. G., R. F. și I. L., aceștia solicită admiterea acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei reconvenționale la plata c/valorii construcțiilor existente pe terenul înscris în CF nr. 2647 B. top. 1..

Curtea reține că acest recursul nu poate fi admis cu privire la cererea reconvențională deoarece cu putere de lucru judecat s-a constatat prin sentința civilă nr. 3. a J. B., faptul că nu a fost îndeplinită cerința exercitării posesiei cu „bună-credință";, cu privire la terenul înscris în CF nr. 2647 B. top. 1.. Așa fiind, și construcțiile edificate pe teren, fiind accesorii acestuia, potrivit art. 488 Cod civil, poartă regimul cu care s-a constatat că au posedat terenul potrivit sentinței anterior citate, anume cu rea credință.

Cu privire la această chestiune tribunalul are o motivare contradictorie deoarece pe de o parte reține buna credință, cu toate că, dat fiind că o porțiune din construcție este edificată pe terenul înscris în CF nr. 2647 B. top. 1., aceași instanță a reținut reaua credință și prin prisma sentinței civile nr. 3. a J. B.

Apoi, tot tribunalul reține că apelanții au cumpărat de la antecesorii intimatei un corp de avere distinct, respectiv suprafața de sub nr.top. 1., constând din casă, șură cu grajd și lemnărie, împreună cu grădina și curtea, iar prin contract nu s-a înstrăinat vreo suprafață din parcela de sub nr.top.

1. ce a rămas în proprietatea antecesorilor reclamantei-intimate.

Dacă pârâții nu au cumpărat din imobilul cu nr.top. 1. atunci nu aveau cum să cumpere nici construcții edificate pe acest teren și nici să construiască în locul construcțiilor vechi alte construcții noi, prin urmare chiar dacă au edificat pe amplasamentul unor construcții vechi, pe nu le-au cumpărat, alte construcții noi nu pot să le dobândească în proprietate dat fiind că nu au cumpărat nici construcțiile vechi, fiindcă sunt edificate pe terenul cu nr.top. 1. și nici terenul cu nr.top. 1. nu l-au cumpărat.

Cât timp au cumpărat parcela cu construcția casă cu lățimea indicată în schița anexă la actul autentic atunci doar în limita acestei parcele puteau construi cu bună credință.

Dacă cu privire la o parte din construcțiile edificate pe terenul cu nr.top. 1. s-a reținut că eu fost construite cu rea credință nu poate rețineinstanța privitor la alte construcții că ar fi edificate pe același teren cu bună credință de aceleași persoane dat fiind că și dacă le-au construit pe amplasamentul unor construcții vechi știau că nu au cumpărat acele construcții deoarece erau amplasate pe terenul cu nr.top. 1..

Cu toate acestea aceași instanță atribuie implicit pârâților teren de sub construcția bucătărie de vară edificată pe nr.top. 1. dar, fără să explice de ce, linia de mejdă a fost trasată prin bucătăria de vară.

Mai mult, deși stabilește linia de mejdă dintre cele două topografice pe aliniamentul A-B-C-D-E fixat la frontul de 15,15 ml de vecinătatea cu T. L. și că apelanții nu au nici un titlu să ocupe vreo porțiune din terenul reclamantei de sub nr.top 1., totuși nu observă că o parte din construcția bucătărie de vară, ce aparține pârâților, este amplasată pe terenul cu nr.top.

1., proprietatea reclamantei, ceea ce lipsește de finalitate stabilirea liniei de mejdă și golește de conținut dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestei porțiuni de sub construcție, fără nici o justificare.

Critica recurenților cu privire la hotărârea instanței de apel, că aceasta cuprinde statuări contradictorii care nu pot fi puse în executare, este prin urmare întemeiată, dar nu în sensul dorit de acești recurenți ci în cel solicitat de recurenta reclamantă.

Critica privind faptul că lotul pârâților să aibă o suprafață de 727 mp, care a fost cumpărată nu poate fi primită deoarece terenul respectiv a făcut obiectul exproprierii prin decretul de expropriere din nr. 3., având ca obiect construirea blocurilor de locuințe din ansamblul "Petre Ispirescu";, iar în prezent reiese neechivoc că din suprafața înscrisă sub nr.top. 1., suprafața respectivă de 97 mp este ocupată de terenul aferent blocului nr. 6 din spatele casei apelanților, potrivit expertizei efectuată în cauză.

Susțin recurenții că expertul trebuia să aibă în vedere că lotul pârâților are suprafața de 727 mp, cumpărată de la autorii reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4293/15 oct. 1974, înscris în CF nr. 2646 B. nr.top. 1., întregul teren fiind predat cumpărătorilor, pe care aceștia l-au folosit până în prezent.

Acest fapt este real dar ulterior cumpărării a intervenit faptul exproprierii care a redus lotul recurenților pârâți iar aceștia nu pot avea nici o pretenție la proprietate reclamantei, deoarece nu aceasta a lipsit de proprietate pârâții, terenurile fiind distincte, cu nr. top diferite.

Mai susțin recurenții că din procesul verbal încheiat în data de 17 august 1976, cu ocazia exproprierii se face mențiunea că se propune pentru expropriere suprafața de 600 mp, din terenul având nr.top. 1. și 1.. Atâta timp cât preluarea la stat s-a făcut din ambele nr.topo, ambii proprietari urmează să suporte diminuarea întinderii loturilor lor.

Această chestiune este fără relevanță deoarece pârâții au cumpărat doar nr. top. 1. și doar cu privire la acesta pot avea pretenții chiar dacă s-a propus spre expropriere și din nr. top. 1..

Oricum, cu privire la această chestiune s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2096/0(...) pronunțată de Î. în dos. nr. (...) că din ambele parcele s-a propus spre expropriere câte 300 mp iar din terenul cu nr. top 1. a fost ocupată o suprafață de 178 mp cu scara unui bloc de locuințe și teren aferent aceluiași bloc.

Recurenții arată că statuările instanței de fond și de apel în sensul că pârâții în calitatea lor de cumpărători sunt de rea credință deoarece trebuiau să prevadă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ca în realitate ar fi cumpărat terenul având nr.topo 1. și nu terenul având nr.topo.

1., sunt consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză.

Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece din schița intitulată „tabela de mișcare" (fila 19 dosar fond) rezultă că parcela cu casă de locuit cumpărată de pârâți are nr. top 1. iar nu 1..

Mai trebuie observat și că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4293/15 oct. 1974 este menționat corect numărul cărții funciare în care este înscris nr. top 1. ca fiind 2646.

Oricum, pentru acest aspect dezlegările cuprinse în dosarul de rectificare de carte funciară sunt obligatorii, dat fiind că prin decizia civilă nr. 4. a T. B. N., s-a tranșat în mod definitiv și irevocabil faptul că apelanții au cumpărat imobilul înscris în c.f. 2646, sub nr.top. 1., și nu cel înscris sub nr. top 1.. Prin urmare pârâți puteau avea în proprietate și invoca buna credință doar cu privire la suprafața unuia dintre cele două topografice cât timp celălalt a rămas în proprietatea reclamantei.

Față de aceste aspecte nu se poate reține că pârâții sunt constructori de bună credință chiar dacă până în anul 2002, pârâții au fost în mod formal proprietari tabulari asupra terenului având nr.topo. 1. deoarece știau că au cumpărat doar o parcelă și nu amândouă, și anume parcela cu construcția casă cu lățimea indicată în schița anexă la actul autentic.

Întabularea pârâților trebuie să fie radiată prin urmare față de cele prin decizia civilă nr. 4. a T. B. N.

Susțin că în anul 2006 instanța a dispus rectificarea intabulărilor dispuse în baza unui contract autentic, deși conținutul contractului nu a fost modificat, prin urmare nu le este imputabilă pârâților.

Curtea constată că rectificarea de cf a intrat în puterea de lucru judecat iar reaua credință a pârâților a fost reținută pe baza elementelor descrise anterior.

Cu privire la recursul reclamantei S. M., acesta este întemeiat deoarece, chiar dacă până la pronunțarea sentinței în dosarul de rectificare de carte funciară pârâții au figurat ca proprietari tabulari asupra terenului cu nr.top. 1., aceștia nu pot fi considerați ca au fost vreodată proprietari asupra terenului cu nr. top. 1., date fiind efectele retroactive hotărârii, iar apoi se poate susține că aceștia se considerau proprietari asupra ambelor imobile, în suprafața de 1454 m.p. deși au cumpărat numai 727 m.p., ceea ce nu poate fi acceptat.

G. strecurata cu ocazia intabularii dreptului de proprietate al pârâților sub nr. top. 1., pe care nu erau amplasate construcțiile menționate în contract, nu îi transforma pe aceștia în constructori de bună-credință în ceea ce privește construcțiile edificate ulterior, pe terenul ce a rămas în proprietatea antecesorilor reclamantei.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.

9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva deciziei civile nr. 94 din 29 noiembrie 2010 a T. B.-N., în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul declarat de declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L. împotriva sentinței civile nr. 1327 din 10 martie 2010 a J. B. pe care o va menține.

În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L. împotriva aceleași decizii, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimații R. G., R. F. și I. L., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului lor și admiterea recursului celeilalte părți, să plătească recurentei

S. M. suma de 1280 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel reprezentând onorariu avocat și taxe timbru (fila 66, 79 și 80 dosar recurs și fila 39 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva deciziei civile nr. 94 din 29 noiembrie 2010 a T. B.-N., în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L. împotriva sentinței civile nr. 1327 din 10 martie 2010 a J. B. pe care o menține.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. G., R. F. și I. L. împotriva aceleași decizii.

Obligă pe intimații R. G., R. F. și I. L. să plătească recurentei S. M. suma de 1280 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. C. V. T. D. I.-D. C.

G.IER M. T.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)

Judecători apel - B. M.L., Nășcuțiu C. - T. B.-N.

Judecător fond - M. N.L. - Judecătoria Bistrița

← Decizia civilă nr. 4980/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 33/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 899/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 899/2011, Curtea de Apel Cluj