Decizia civilă nr. 4980/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4980/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. A. prin mandatar F. C., împotriva sentinței civile nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 noiembrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamanta- recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât măsura administrativă a deportării antecesorului reclamantei în fosta URSS ca prizonier de război este o consecință a participării țării noastre la cel de-al doilea război mondial, și nu o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, astfel că nu se încadrează în prevederile L. nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul
Maramureș, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta N. A. în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform susținerilor reclamantei, bunicul ei, defunctul Bel V. a fost deportat prizonier în Germani ași U. în anul 1945.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare"; și conform art. 3 din aceeași lege „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";.
Din textele de lege mai sus redate a reieșit că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, așa cum a susținut reclamanta (deoarece nu a depus nicio probă în acest sens) , bunicul ei Bel V. ar fi fost deportat ca și prizonier de război în U. și G. în perioada 1945-1947. Deci, măsura deportării a fost luată anterior instaurării regimului comunist la conducerea țării, care s-a realizat la data de (...) când a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
Pe de altă parte, în Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale și nu mai există temei legal pentru acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin aplicarea unei măsuri administrative.
În ceea ce privește petitul privind constatarea calității de succesor legal al reclamantei după bunicul său Bel V., instanța a apreciat că această cerere a fost formulată doar pentru a-și dovedi calitatea procesuală activă de a fi îndreptățită să solicite daunele morale. Astfel că, nejudecându-se în contradictoriu cu alți moștenitori, instanța a apreciat că cererea nu este fondată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. A. solicitândinstanței modificarea sentinței, constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării bunicului său Bel V. în G. din 1945 și până în
1947, constatarea calității de moștenitoare a reclamantei și obligarea S.ui
Român la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat prin deportare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că bunicul său a fost prizonier în G. și U. din 1945, până în 1947, supus la muncă silnic, situație în care apreciază că poate beneficia de despăgubirile prevăzute de art. 5 din L. nr. 2..
Reclamanta a apreciat că deportarea bunicului său se încadrează în dispozițiile art. 3 și 4 alin. 3 din L. nr. 2., fiind incidente de asemenea dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2., precum și D. - lege nr. 1..
Recurenta a considerat că despăgubirile solicitate pot fi acordate în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului și protocoalelor adiționale la aceasta, invocând starea de neliniște, de disconfort și incertitudine care a rezultat urmare a deportării bunicului său, invocând jurisprudența C.E.D.O. în acest sens, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, S. Român a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
Bunicul reclamantei, numitul Bel V., a fost prizonier de război în G. și
U. în perioada 1945- 1947. Prin D. - lege nr. 118/(...) s-au acordat drepturi unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere din (...), precum și celor deportate în străinătate, ori constituite în prizonieri. Bunicul reclamantei se încadrează în această ultimă categorie, fiind prizonier în perioada celui de al doilea război mondial. Împrejurarea că bunicul reclamantei se încadrează în categoriile de beneficiari ai D. - lege nr.
1., nu o îndreptățește pe aceasta să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 2., numai în ipoteza în care îndeplinește condițiile prevăzute de această lege reparatorie. Așadar nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia dacă L. nr. 2. face trimitere la D-L nr. 1. se aplică tuturor beneficiarilor acestui ultim act normativ.
L. nr. 2. (după cum reiese din titlu) privește numai condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)- (...). Art. 1 din această lege definește condamnarea cu caracter politic ca fiind condamnarea pronunțată pentru săvârșirea unei fapte care a avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de (...).
Or, prizonieratul bunicului reclamantei nu se încadrează în perioada prevăzută de L. nr. 2. și această măsură privativă de libertate a fost o consecință a celui de-al doilea război mondial și nicidecum a regimului totalitar comunist.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că reclamanta nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 2., întrucât nu toate persoanele care au beneficiat de D. - lege nr. 1. beneficiază și de dispozițiile L. nr. 2..
Pe altă parte, chiar dacă ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de L. nr.
2., reclamanta a solicitat numai despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 2.. aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., situație în care acțiunea a rămas fără temei legal, deoarece deciziile C. C.sunt opozabile erga omnes de la data publicării lor, potrivit art. 31 din L. nr.
47/1992 republicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. A. împotriva sentinței civile nr. 1190 din 15 iunie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. A. împotriva sentinței civile nr. 1190 din 15 iunie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
G.
M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 2250/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 899/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
