Decizia civilă nr. 1523/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1523/R/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V. V. și V. F.- N., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 167 din 22 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitate părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 aprilie 2011, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat de reclamanți și judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentata Pachetului de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de reclamanți și admiterea recursului declarat de pârât, modificarea sentinței recurate și în consecință respingerea acțiunii, întrucât în mod greșit a reținut instanța de fond caracterul politic al măsurii administrative a arestării lui V. N., pentru că s-a opus împușcării unor preoți catolici, având în vedere că nu s-a dovedit că exista acel scop special prevăzut de OUG nr. 2.. De fapt, infracțiunea pentru care V. N. a fost condamnat, a fost aceea de divulgarea secretului profesional, astfel că fapta pentru care a fost condamnat nu se încadrează în măsurile cu caracter politic, prevăzute de art. 3 din L. nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 167 din 22 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de acordare despăgubiri pentru prejudiciul moral, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat în cursul procesului, continuată de V. V., soție supraviețuitoare și V. F. N. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a arestării defunctului V. N., născut la data de 06 martie 1920 în localitatea V. M., județul Alba în perioada 21 februarie 1952-21 octombrie 1952, precum și a măsurii degradării militare; a fost respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10000 E. în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul V. N. a fost arestat și cercetat în dosarul de anchetă nr. 5., fiind arestat la (...). Din copia adresei nr. 8-S/3038 din 11 mai 1953 a M.ui Securității S.ui - Regiunea C. a reieșit că în conformitate cu O. nr.855
/61.482 din 24 octombrie 1952 privitor la numitul V. N., fost locotenent de securitate în cadrul acestei direcțiuni acesta a fost cercetat, iar apoi pus în libertate la 24 octombrie 1952 .Prin Decizia M.S.S. nr. 861/1953 V. N. a fost scos din cadrele M.S.S-ului.
Din adresa nr.8-S/(...) emisă de aceeași direcție a reieșit că pe durata deținerii reclamantului la această direcție a fost recrutat ca agent de cameră, iar în urma cercetărilor a fost pus în libertate urmând a fi folosit mai departe în cazul în care se va găsi de cuviință. Datorită calității de agent de cameră, reclamantului i s-a format dosar de informator, propunându-se înaintarea dosarului său secției a II-a operativă.
Din înscrisurile din dosarul de anchetă nr. 5. coroborate cu depozițiile martorilor instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost condamnat pentru deconspirarea secretului de serviciu, ci pentru că a refuzat arestarea sau și executarea unor preoți greco-catolici. De altfel, pe parcursul cercetărilor acuzațiile care i s-au adus nu au putut fi dovedite dispunându- se punerea sa în libertate, iar ulterior prin redarea gradului militar avut. Motivul arestării reclamantului l-a constituit împotrivirea față de regimul totalitarist, astfel că măsura arestării este o măsură administrativă cu caracter politic.
Potrivit dispozițiilor art.3 din L. nr.2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din actele enumerate la lit.a-f. Cu toate acestea, art.4 alin.2 prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3 pot, de asemenea, solicita instanței să constate caracterul politic al măsurii.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit c din L. nr. 2. orice persoană care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 poate solicita repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară. În cauză, deși nu este vorbade existența unei hotărâri de condamnare, reclamantul și-a pierdut gradul, adică a fost degradat militar de la data arestării și până la redarea acestuia la (...). Deoarece degradarea militară a fost consecința refuzului reclamantului de executare a ordinului de arestare sau și executare a doi preoți catolici, faptă cu privire la care s-a constatat caracterul politic al arestării, degradarea fiind o măsură complementară, are la rândul său caracter politic.
Prin Deciziile nr. 1360/2010 și nr. 1358/2010 publicate în M.Of. al R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2. reclamantul și-a precizat acțiunea pe dispozițiile art.998-999 Cod civil, precum și pe art.504 și art. 506 Cod de procedură penală, și CEDO.
În ceea ce privește CEDO, R. a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților cetățenești prin L. nr. 30 din 18 mai 1994 care a intrat în vigoare la 20 iunie 1994. Prin urmare, pentru faptele petrecute anterior acestei date, Convenția nu produce efecte, aspect statuat în mod constant în practica CEDO, în special în cauzele pronunțate împotriva R.iei. Atâta timp cât la momentul luării măsurii arestării și condamnării reclamantului R. nu aderase la C., acesta nu poate fi invocată în apărarea drepturilor anterior încălcate.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul a apreciat că data începerii curgerii este 31 decembrie 1989, prin D. nr. 3. s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamantul nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l- ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale. În aceste condiții termenul de 3 ani de prescripție a început să curgă de la 31 decembrie 1989 și s-a împlinit la 31 decembrie 1992.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr. 1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.504 și art.506 Cod de procedură penală, acțiunea a fost apreciată, de asemenea, prescrisă. Potrivit art. 504 Cod de procedură penală, persoana condamnată definitiv aredreptul la repararea de către stat a pagubei suferite. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia I s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Potrivit art. 506 alin. 2 Cod de procedură penală, acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată ori a ordonanțelor procurorului, prevăzute de art.504.
În cauză, nu a existat un proces și nici nu s-a dat o ordonanță de scoatere de sub urmărire, reclamantul cunoscând caracterul nelegal al măsurii încă de la momentul eliberării. De altfel, a și acționat în acest sens, solicitând redarea gradului și acordarea de despăgubiri, despăgubiri cu privire la care s-a apreciat că a intervenit prescripția. Presupunând că din cauza urmăriri sale de către securitate reclamantului i-a fost teamă de eventualele repercusiuni, acesta putea să acționeze ca și în cazul răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, începând cu data de (...), termenul împlinindu-se la data de 30 iunie 1991.
În cursul procesului, la data de 8 februarie reclamantul a decedat, acțiunea fiind continuată de către moștenitorii acestuia, respectiv soția și fiul.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de acordare despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În temeiul art.4 alin.2 din L. nr. 2. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat în cursul procesului, continuată de V. V., soție supraviețuitoare și V. F. N., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a arestării defunctului V. N., născut la data de 06 martie
1920 în localitatea V. M., județul Alba în perioada 21 februarie 1952 - 21 octombrie 1952, precum și a măsurii degradării militare.
Totodată a respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10000 E. în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral.
I. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs succesorii reclamantului
V. N. V. V. și V. F. N., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate și în fond admiterea în întregime a acțiunii.
Recurenții au arătat că antecesorul acestora avea calitatea de persoană îndreptățită să solicite despăgubiri atât pentru dunele morale, cât
și pentru daunele materiale provocate prin condamnarea sa nedreaptă.
Au fost invocate dispozițiile art. 5 Paragraful 1 lit. a din Convenția
E.peană a D. O., arătând că daunele morale se justifică prin faptul că defunctul a fost supus unor măsuri nedrepte, fără nicio justificare pentru o vină inexistentă inventată de regimul politic din acea perioadă.
Recurenții au arătat că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Temeiul de drept al acțiunii promovate a fost răspunderea civilă delictuală a S.ui R., potrivit dispozițiilor art. 998 C. civil și 999 C., L. nr. 2., jurisprudența C.E.D.O. și practica instanțelor interne. Au fost invocate prevederile art. 504- 506 Cod proc.penală.
Recurenții au arătat că dreptul la acțiunea pentru repararea prejudiciului moral s-a născut la data intrării în vigoare a L. nr. 2. și prin acest act normativ infracțiunile care au atras condamnarea politică au fost dezincriminate, efectele hotărârilor judecătorești fiind înlăturate de drept, iar dreptul de a solicita repararea daunelor provocate prin condamnări abuzive s-a născut la data intrării în vigoare a L. nr. 2..
Prin urmare, dacă art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. a fost declarat ca fiind neconstituțional, recurenții au apreciat că devine incident art. 998 C. civil, care instituie dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale și care poate fi aplicat în toate situațiile în care nu este reglementată o răspundere specială.
II. Împotriva sentinței a declarat recurs și S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând modificarea hotărârii instanței de fond cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii formulată de antecesorul recurenților V. V. și V. F. N..
În motivarea recursului pârâtul a arătat că intimatul reclamant a fost condamnat pentru deconspirarea secretului profesional, secretului de serviciu, nu pentru că a refuzat arestarea sau executarea unor preoți greco- catolici.
Potrivit adresei nr. 8 - S/0(...) intimatul reclamant V. N., fost locotenent de securitate a fost recrutat, în perioada în care a fost încarcerat ca agent de cameră, iar în urma cercetărilor în libertate urmând a fi folosit mai departe în această calitate și i s-a întocmit dosar de informator.
Coroborând aceste înscrisuri recurentul a apreciat că reclamantul nu a desfășurat acțiuni de împotrivire față de regimul comunist.
Pe de altă parte recurentul a arătat că după eliberarea din închisoare intimatul a cerut să fie despăgubit pentru perioada în care a fost lipsit de libertate și a solicitat să i se redea gradul militar iar prin O. președintelui
Consiliului securității statului nr. 10677(...) reclamantului i s-a redat gradul de locotenent în rezervă, însă cererea de acordare a despăgubirilor a fost apreciată ca fiind tardivă.
Recurentul a arătat că instanța de fond absolutizat declarațiile martorilor și nu le-a coroborat cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în mod nelegal a constatat caracterul politic al măsurii administrative aplicare defunctului V. N..
Prin întâmpinare, S. R. a solicitat respingerea recursului declarat de moștenitorii reclamantului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele considerente:
I. Pârâtul a contestat caracterul politic al măsurii administrative a arestării defunctului V. N.. Din probele administrate a rezultat că V. N. a fost arestat și cercetat în dosarul de anchetă nr. 5., fiind arestat la (...).
Reclamantul V. N. a fost reținut de organele de securitate și cercetat pentru deconspirarea secretelor de serviciu în perioada (...)-(...). Prin adresa
70729 din (...) emisă de M. securității statului reiese că reclamantul a fost cercetat pentru deconspirarea unor aspecte legate de activitatea desfășurată în serviciul securității statului. Din referatul întocmit de către D. regională a securității statului s-a propus scoaterea reclamantului din cadrele securității statului reținându-se că acesta a deconspirat secrete de serviciu referitoarela directivele muncii de securitate și la arestarea unor preoți greco-catolici. În dosarul în care a fost cercetat au fost depuse mai multe note informative care vizau modul în care acesta își îndeplinea atribuțiile de șef de birou. Din referatul (f.138-140) a rezultat că reclamantul a deconspirat aspecte ale muncii de securitate față de cumnatul său, a executat ordinele primite cu superficialitate, motiv pentru care s-a propus îndepărtarea acestuia din cadrele securității.
După cum rezultă din cele mai sus reținute reclamantul a fost cercetat pentru deconspirarea secretului de serviciu. F. descrise de martore potrivit cărora reclamantul a fost obligat să plece în munți să împuște doi oameni precum și faptul că s-a încercat lichidarea fizică a reclamantului în perioada în care a fost cercetat nu sunt fapte cunoscute personal de acestea, ci le-au fost povestite de către reclamant și nu se coroborează cu înscrisurile aflate în dosarul CNSAS, motiv pentru care vor fi înlăturate. Pe de altă parte martora P. E. S. s-a născut în 1955, ulterior perioadei în care reclamantul a fost cercetat și faptele declarate le cunoaște de la reclamant. C. martoră audiată, C. M. a arătat că faptele declarate le cunoaște din discuțiile pe care soțul ei le avea cu reclamantul. Mai mult, din nota aflată la f. 39, rezultă că reclamantul în perioada deținerii sale de către securitate în penitenciar, a fost folosit ca agent de cameră, formându-i-se dosar de informator, calitate în care urma să fie folosit ulterior. Acest înscris nu a fost avut în vedere de către instanța de fond.
Pentru perioada în care reclamantul a fost deținut pentru cercetări de către securitate, potrivit dispozițiilor art. 513 și 514 C.proc. pen., avea posibilitatea să solicite daune pentru erorile judiciare comise.
De fapt, reclamantul a și uzat de aceste dispoziții legale și prin O. nr.
1067/(...) i s-a redat gradul de locotenent în rezervă, după cum rezultă din adresa nr. 658.580 din (...). Reclamantul a solicitat și despăgubiri pentru perioada cât a fost privat de libertate, însă această cerere nu a putut fi soluționată în mod favorabil, deoarece drepturile nu au fost solicitate în termenul legal de prescripție, prevăzut de art.513 Cod proc.pen.
Din starea de fapt mai sus reținută rezultă că reclamantul a fost reținut pentru o infracțiune de drept comun, deconspirarea secretului de serviciu, iar măsura degradării militare a fost reparată în 1969 în sensul că i s-a redat gradul de locotenent în rezervă. Reclamantul nu a beneficiat de despăgubirile materiale pentru eroarea judiciară, deoarece au fost solicitate după împlinirea termenului de prescripție. În plus, reclamantul a fost informator de cameră în perioada în care a fost cercetat de către organele securității, situație în care nu se poate prevala de o activitate care ar exprima protestul împotriva dictaturii comuniste. În aceste circumstanțe curtea apreciază că măsura luată împotriva reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 3 și 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 164 din 22 februarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge în totalitate acțiunea reclamantului V. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
II. Recursul moștenitorilor reclamantului, V. N., V. V. și V. F. este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenția E.peană a D. O., care prevede dreptul la libertate și siguranță a persoanei. Convenția E.peană a D. O. a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 1994. Dispozițiile convenției nu pot fi aplicate asupra faptelor petrecute anterior, acest principul fiind reiterat și de către jurisprudența C.E.D.O. în cauzele pronunțate împotriva R.iei, cum corect a arătat tribunalul. Reclamantul a fost arestat și cercetat în 1952, cu mult timp înainte de ratificarea C. E. a D. O., situație în care nu pot fi invocate dispozițiile convenției.
A doua critică vizează faptul că în mod greșit a fost respinsă ca prescrisă acțiunea de acordare a daunelor morale, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civil.
După declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., moștenitorii reclamantului și-au precizat acțiunea în sensul că temeiul de drept în baza căruia solicită despăgubiri morale este art. 998 C. civil, invocând dispozițiile generale în materia răspunderii civile delictuale.
Potrivit dispozițiilor, art. 1 și 3 din D. nr. 168/1957, termenul de prescripție este de 3 ani, iar data la care a început să curgă termenul de prescripție este (...), întrucât prin D. - lege nr. 1. s-a recunoscut pentru prima dată de către S. R. atrocitățile comise de statul totalitar. Așadar, acțiunea pe dreptul comun este prescrisă, termenul de prescripție s-a încheiat în 1993.
Nu poate fi primită susținerea moștenitorilor reclamantului, potrivit căreia au fost repuși în termenul de prescripție prin adoptarea L. nr. 2., întrucât acesta este un act normativ special, derogator de la dreptul comun.
Ori, într-o acțiune în despăgubiri bazată pe dreptul comun nu poate fi invocat termenul de prescripție sau repunerea în termenul de prescripție raportat la o lege specială, întrucât legea specială derogă de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Prin urmare, soluția instanței de fond de respingere ca prescrisă a cererii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant este legală.
Potrivit dispozițiilor art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului V. N. în contra aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 164 din 22 februarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamantului V. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului V. N. în contra aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 3054/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 57/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
