Decizia civilă nr. 2312/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2312/R/2011
Ședința publică din 24 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C. și recursul declarat de reclamanta D. E., împotriva sentinței civile nr. 257 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat I. V. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
Recursul declarat de reclamanta D. E., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că atât reclamanta recurentă prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), cât și pârâtul recurent prin memoriul propriu de recurs (f. 4 verso din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C. constată că recursul a fost declarat de reclamanta D. E., prin intermediul domnului avocat I. V., care nu a depus la dosar o împuternicire avocațială în acest sens, însă la f. 5 din dosarul instanței de fond există împuternicirea avocațială din care rezultă că reclamanta l-a împuternicit pe domnul avocat I. V. să o reprezinte în dosarul instanței de fond, iar în baza Legii avocaților și a S. avocaților, domnul avocat I. V. era îndreptățit să promoveze calea de atac a recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamantei recurente în dosarul instanței de recurs.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C. contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat I. V., aceasta arată că nu contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat I. V.
C. constată că la data de (...), pârâtul recurent a înregistrat la dosar o întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 257 din (...) a T.ui C., pentru motivele expuse pe larg în considerentele acesteia, însă această întâmpinare a fost depusă la dosar cu încălcarea prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., respectiv cu mai puțin de 5 zile înaintea termenului de judecată, motiv pentru care, instanța o va considera ca și concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantei recurente și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. din oficiu, cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., invocă un motiv de recurs de ordine publică privind excepția prescripției cererii prin care reclamanta a solicitat acordarea de daune morale în temeiul art. 998, 999 C., excepție care nu a fost analizată de către instanța de fond.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea de a se referi și la motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantă așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal și arată că nu solicită cheltuieli de judecată în faza procesuală a recursului, dar solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei și de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că la data de (...) reclamanta D. E., a înregistrat la dosarul instanței de fond o ". de acțiune"; prin care solicită să se constate caracterul politic al măsurilor administrative de privare de libertate luate împotriva tatălui său I. S., iar din dosarul C.N.S.A.S, atașat în copie la dosarul instanței de fond, rezultă că împotriva tatălui reclamantei, numitul I. S. s-au luat mai multe măsuri administrative cu caracter politic și de asemenea, arată că prin D. nr. 1. s-au acordat drepturi de securitate socială, iar acestea nu prevăd acordarea de daune morale, astfel încât, despăgubirile cu titlu de daune morale pot fi acordate doar în baza Legii nr. 221/2009.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că instanța de fond trebuia să acorde cheltuielile de judecată, întrucât reclamanta nu are nici o culpă procesuală, având în vedere că L. nr. 221/2009 a suferit modificări după data înregistrării acțiunii reclamantei, respectiv după data de (...).
Reprezentantul reclamantei recurente arată că la data de (...), reclamanta, prin intermediul său, a înregistrat la dosarul instanței de fond o ". de acțiune"; prin care menționează că își modifică temeiul juridic al acțiunii sale și își întemeiază acțiunea, în drept, pe dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr.
221/2009 și art. 998 C. civ., având în vedere că prin D. C. C. nr. 1358 din
(...), art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 221/2009, pe care și-a întemeiat acțiunea introductivă, a fost declarat neconstituțional și consideră că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de 998 C. pentru ca pârâtul să fie obligat să plătească despăgubirile solicitate cu titlu de daune morale.
Reprezentantul reclamantei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu decătre instanță și solicită respingerea excepției prescripției, având în vedere că termenul de prescripție al cererii de obligare a pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri cu titlu de daune morale curge de la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, iar art. 5 din L. nr.
221/2009 se referă la o repunere în termenul de prescripție pentru ca persoanele îndreptățite în baza acestei legi să poată solicita daune morale.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că s-a invocat lipsa interesului reclamantei de a solicita daune morale, însă având în vedere împrejurarea că există interes nu doar atunci când este vorba de drepturi materiale, ci și atunci când este vorba de un interes moral, iar în speță sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege cu privire la interes, deoarece interesul reclamantei este legitim, personal și moral (acțiunea a fost promovată de fiica lui I. S., care a fost condamnat politic, iar aceasta a fost afectată de condamnarea politică a tatălui său).
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că în speță este vorba de măsuri administrative diferite, respectiv una este prevederea legală pentru măsurile administrative de privare de libertate luate împotriva tatălui reclamantei și alta este prevederea legală pentru măsura administrativă privind stabilirea domiciliului obligatoriu al reclamantei și al mamei acesteia sub pretestul că sunt chiaburi.
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtul S. R.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă în sala de judecată, reprezentantul reclamantei recurente, domnul avocat I. V., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamantei recurente în fața instanței de recurs.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 257 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu al reclamantei pe o perioadă de 2 ani și 1 lună, respingând cererea sub celelalte aspecte.
Pentru a pronunța această sentință instanța a constatat că reclamanta este descendenta defunctului I. S., decedat la 22 martie 1987.
Potrivit documentelor din dosarul CNSAS, antecesorul reclamantei a fost membru al Partidului Național Liberal, fiind persecutat pe motive politice după instaurarea regimului comunist.
Din aceleași documente rezultă că antecesorul reclamantei ar fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de instigare, însă nu există la dosar și nici reclamanta nu a depus vreo sentință de condamnare. R. de asemenea că s-a mai formulat și propunerea internării antecesorului reclamantei într-un lagăr de muncă, din fișa personală rezultând că acesta a fost internat pe o perioadă de 12 luni. Mai rezultă că antecesorul reclamantei a mai fost arestat, fără a se menționa și alte aspecte referitoare la durata arestării sau infracțiunile săvârșite.
Din Adeverința nr. 599 din 1993 rezultă că familia reclamantei a fost dislocată din casa proprie, fixându-se un domiciliu obligatoriu iar averea familiei a intrat în proprietatea statului, în baza HCL 582/1952.
Din Hotărârea nr.1453/1992, rezultă că reclamantei i s-a recunoscut îndreptățirea de a beneficia de dispozițiile D. 1., datorită faptului că a avut fixat domiciliu obligatoriu pe o perioadă de 2 ani și 1 lună.
Față de starea de fapt reținută, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată doar sub aspectul capătului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative a stabilirii în privința sa a domiciliului obligatoriu, în temeiul art. 4 alin. 2 lit. a din L. nr.
221/2009, măsura administrativă stabilită neînscriindu-se în prevederile art. 3 din L. 221/2009.
Față de situația tatălui reclamantei, nu s-a solicitat constatarea unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative cu caracter politic.
Față de despăgubirile solicitate, instanța a reținut că inițial, la data introducerii acțiunii, în baza Legii nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 6., reclamanta avea dreptul la despăgubiri, însă au intervenit între timp Deciziile C. C. nr. 1354 și 1., decizii care au înlăturat textele de lege care dădeau dreptul la despăgubiri.
Ulterior, reclamanta și-a precizat temeiul juridic al cererii pe dispozițiile art. 998 Cod civil, transformând astfel acțiunea într-o acțiune de drept comun.
Instanța a reținut însă că, acțiunea, astfel cum a fost precizată, nu poate fi admisă.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile Deciziilor C. C. nr. 1354 și 1358 din 2010 nu doar sub aspectul dispozitivului, ci și al considerentelor acestora.
S-a reținut în considerentele invocate că prejudiciul foștilor condamnați politici și a celor persecutați pe motive politice a fost reparat prin dispozițiile D. L. nr. 1., prin urmare nu mai este admisibilă o nouă acțiune în despăgubire pe un nou temei juridic.
S. are dreptul să legifereze în modalitatea în care consideră potrivit, stabilirea unor despăgubiri pentru suferințele pricinuite cetățenilor săi în perioada comunistă. Ori reglementarea de bază în acest context a fost D. L. nr. 1.. Antecesorul reclamantei nu a mai beneficiat de aceste reparații, întrucât a decedat înainte de 1989, însă reclamanta, în nume propriu s-a înscris ca beneficiară a D. L. nr. 1., dovadă și decizia emisă în temeiul D. nr.
1..
Din acest motiv, o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil nu mai poate fi promovată cu succes, prejudiciul suferit de reclamantă fiind deja reparat.
Referitor la cheltuielile de judecată, chiar dacă reclamanta a obținut câștig parțial de cauză, acestea nu au fost acordate, temeiul care sta la baza acordării acestor cheltuieli fiind culpa părții care a căzut în pretenții, potrivit art.274 C.pr.civ. În situația de față însă, pârâtul nu este în culpă, legea oferind posibilitatea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta D. E. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. A
J. C..
Reclamanta D. E. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului a arătat că la data de (...) a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea caracterului politic al măsurilor administrative de privare de libertate luate împotriva tatălui reclamantei I. S., însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Arată că nu se poate susține că prejudiciul foștilor condamnați politici și a celor persecutați pe motive politice a fost reparat prin dispozițiile D.-L. nr.1., deoarece indemnizația lunară prevăzută de acest act normativ constituie exclusiv un drept de securitate socială și nu are nicio legătură cu prejudiciile morale.
Consideră că dacă acțiunea a fost precizată în temeiul art.998 C. instanța trebuia să analizeze legalitatea pretențiilor în sensul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată arată că instanța trebuia să oblige pârâtul la plata integrală a cheltuielilor de judecată chiar și în situația în care a admis doar în parte acțiunea, deoarece faptul că dispoziția legală pe care și-a întemeiat acțiunea a fost declarată neconstituțională nu i se poate imputa reclamantei, culpa aparținând S.ui R.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. A J. C. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a criticat sentința în ce privește constatarea caracterului politic, având în vedere că în speță este vorba despre constatarea unei stări de fapt, iar reclamanta nu a făcut dovada interesului lor, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Din Hotărârea nr.1453/(...) dată de C. pentru aplicarea prevederilor D.-lege nr.1. rezultă că reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile decretului 1., datorită faptului că a avut fixat domiciliu obligatoriu pe o perioadă de 2 ani și 1 lună, prin urmare i-a fost recunoscut caracterul politic al stabilirii domiciliului obligatoriu, astfel că nu mai avea interes să solicite acest fapt a doua oară.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, C. de
A. urmează să admită în parte recursurile pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului reclamanta a arătat că la data de (...) a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea caracterului politic al măsurilor administrative de privare de libertate luate împotriva tatălui reclamantei I. S., însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
C. reține că acest aspect este real deoarece în dispozitivul sentinței atacate nu se regăsește soluția cu privire la această precizare de acțiune depusă la fila 44 dosar fond, ce vizează măsura administrativă luată față de tatăl reclamantei ci doar cu privire la măsura administrativă luată față de reclamantă, or cele două cereri sunt distincte și trebuiau să își găsească soluția în acest fel, distinct în dispozitivul sentinței.
Mai trebuie menționat că ambele cereri, vizând ambele măsuri administrative, atât cea luată față de reclamantă cât și cea vizând pe tatăl reclamantei, au fost precizate cu privire la temeiul juridic (fila 46 dosar fond).
Arată aceași recurentă că nu se poate susține că prejudiciul foștilor condamnați politici și a celor persecutați pe motive politice a fost reparat prin dispozițiile D.-L. nr.1., deoarece indemnizația lunară prevăzută de acest act normativ constituie exclusiv un drept de securitate socială și nu are nicio legătură cu prejudiciile morale.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece prin D. C. C. nr. 1., incidentă în materie, s-a reținut că „Or, C. observă că - în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte, D.-lege nr. 1., republicat, și Ordonanța de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar, pe de altă parte, L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989."
Consideră recurenta că dacă acțiunea a fost precizată în temeiul art. 998 C. instanța trebuia să analizeze legalitatea pretențiilor în sensul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Cu privire la acest motiv de recurs C. constată că acesta nu este întemeiat deoarece, prin prisma recursului formulat de pârât, C. a invocat din oficiu, incidența termenul de prescripție, care curge de la momentul apariției D.-L. nr. 1., publicat în Monitorul Oficial nr. 50/(...), acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, cât timp momentul la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.
Cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată recurenta arată că instanța trebuia să oblige pârâtul la plata integrală a cheltuielilor de judecată chiar și în situația în care a admis doar în parte acțiunea, deoarece faptul că dispoziția legală pe care și-a întemeiat acțiunea a fost declarată neconstituțională nu i se poate imputa reclamantei, culpa aparținând S.ui R.
C. de A. reține că acest motiv de recurs ce vizează cheltuielile de judecată este fondat și urmează a fi primit dat fiind că, și în urma dispariției temeiului legal al acțiunii, S. este în culpă procesuală dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea acțiunii și modificarea ei, fiind datorată apariției Legii nr. 221/2009 iar dispariția acestui temei legal nu se datorează în nici o măsură reclamanților, ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
Dat fiind că există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, se cuvine ca statul să suporte măcar plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. A J. C., acesta a criticat sentința în ce privește constatarea caracterului politic, având în vedere că în speță este vorba despre constatarea unei stări de fapt, iar reclamanta nu a făcut dovada interesului lor, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Din Hotărârea nr.1453/(...) dată de C. pentru aplicarea prevederilor D.-lege nr.1. rezultă că reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile decretului 1., datorită faptului că a avut fixat domiciliuobligatoriu pe o perioadă de 2 ani și 1 lună, prin urmare i-a fost recunoscut caracterul politic al stabilirii domiciliului obligatoriu, astfel că nu mai avea interes să solicite acest fapt a doua oară.
C. constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece dispozițiile art. 4 din L. nr. 221/2010 sunt în vigoare iar acesta invocă greșit dispozițiile art. 111 din codul de procedură civilă potrivit cărora "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009 „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.", or în speță instanța de fond nu făcut decât aplicarea acestui text legal în vigoare.
Chiar dacă există deja o hotărâre pentru aplicarea D.-L. 1. prin care i- a fost recunoscut antecesorului reclamanților statutul de condamnat politic, trebuie sesizat că cele două acte normative sunt diferite, chiar dacă ambele au ca scop înlăturarea efectelor condamnărilor politice, și prin urmare o cerere întemeiată pe oricare act normativ nu poate fi respinsă cât timp ambele sunt în vigoare și produc efecte.
Nu este lipsit de interes admiterea petitului de constatare a caracterului politic, chiar dacă nu mai este posibilă acordarea despăgubirilor pentru daune morale, deoarece partea din hotărârea judecătorească ce se pune în executare este dispozitivul, or, constatarea doar în motivele unei hotărâri judecătorești a caracterului condamnării politice sau a măsuri cu caracter administrativ ar lipsi de eficiență textele din L. nr. 221/2009, asta mai ales în condițiile în care acest act a fost lipsit de eficiență cu privire la acordarea daunelor morale și prin urmare singura eficiență ce i se poate da în marea majoritate a cauzelor este doar această chestiune a caracterului de drept al condamnării politice.
C. mai reține că efectele produse prin hotărârea emisă conform D. L. nr. 1. constau doar în acordarea a calității de luptător în rezistența anticomunistă, pe când urmare a recunoașterii caracterului de drept al condamnării politice efectele produse în temeiul Legii nr. 221/2009 sunt diferite, constând, în funcție de situație, în înlăturarea de drept a efectelor hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic, acordarea de despăgubiri sau repunerea în anumite drepturi.
În ce privește recursul acestui pârât C. a invocat din oficiu un motiv de recurs de ordine publică, ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, după cum s-a arătat mai sus, cu privire la analiza recursului reclamantei referitor la incidența dispozițiilor art. 998-999 Cod civil.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanta D. E. precum și recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. împotriva sentinței civile nr.
257 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, cu privire la soluția dată precizării de acțiune având ca obiect acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri morale în temeiul art. 998-
999 C., cu consecința respingerii acesteia ca prescrisă extinctiv și cu privire la obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamantei D. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cererii introductive.
De asemenea va casa în parte sentința recurată, cu privire la precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) și în aceste limite va trimite cauza la Tribunalul Cluj pentru judecarea pe fond a acestei precizări de acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta D. E. precum și admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 257 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, cu privire la soluția dată precizării de acțiune având ca obiect acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri morale în temeiul art. 998-999 C., cu consecința respingerii acesteia ca prescrisă extinctiv.
Obligă pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamantei D. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cererii introductive.
Casează în parte sentința recurată, cu privire la precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) și în aceste limite trimite cauza la Tribunalul
Cluj pentru judecarea pe fond a acestei precizări de acțiune.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - T. M. - Tribunalul Cluj
A. A. M.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4979/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3469/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
