Decizia civilă nr. 3169/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3169/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții P. R. G., P. A. V., P. D. A., P. D., P. C. împotriva sentinței civile nr. 228 din 11 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatul T.- S. S., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat N. P. L., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamantului intimat, avocat S. L. J., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat intimatului.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 25 august 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat T.-S. S., întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamanților recurenți.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, astfel că, la acest termen, recursul este legal timbrat. Totodată, depune la dosar acte medicale ale numitei P. C.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Din conținutul L. nr. 10/2001 cât și din prevederile OUG nr. 4., rezultă că legiuitorul prin elaborarea acestor acte normative a avut în vedere, atât protecția vechiului proprietar, redevenit actualul proprietar ca urmare a restituirii imobilului ca efect al L. nr. 10, cât și protecția chiriașilor.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea în întregime a deciziei atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A:
Prin Sentința civilă nr. 14289/(...) , a Judecătoriei C.-N., a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. A.- V., P. D.-A. (in prezent R. D.-A.) si P. R.-G., excepție invocată de către pârâți prin întâmpinare.
A fost admisă cererea de chemare in judecată formulată și precizată de reclamantul T.-S. S. în contradictoriu cu pârâții P. D. (identic cu P. D.), P. C., P. A.-V., P. D.-A. (in prezent R. D.-A.) si P. R.-G., având ca obiect evacuare.
S-a dispus evacuarea paraților din imobilul proprietatea reclamantului situat în C.-N., str. I. nr. 4, bl. L3, sc. 5, et. 2, ap. 45, jud. C., înscris în C. nr. 2.-C1-U3 C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a C. nr. 41568 C.- N.), nr. top. 23335/5/XLV, A+1, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 logie, WC, cu suprafața utilă de 78,84 m.p.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de parata-reclamanta reconvențională P. C. în contradictoriu cu reclamantul- pârât reconvențional T.-S. S..
Au fost obligați pârâții, in solidar, să-i plătească reclamantului suma de 1.200,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 10 lei reprezintă taxa judiciara de timbru, suma de 0,3 lei reprezintă timbru judiciar, iar suma de 1.190 lei reprezintă onorariu avocat.
Starea de fapt
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, potrivit contractului de închiriere nr. 37143/(...), Consiliul Local al M. C.-N., în calitate de locator, a închiriat pârâtei P. C., în calitate de locatar, imobilul apartament situat în C.-N., str. I. nr. 4, ap. 45, jud. C.. Termenul închirierii a fost stabilit de la data de (...) până la data de (...). Locuința urma să fie folosită de către pârâtă împreună cu ceilalți membrii ai familiei, pârâții: P. D. (identic cu P. D.), P. A.-V., P. D.-A. (in prezent R. D.-A.) si P. R.-G., așa cum rezultă din anexa nr. 1 la contractul de închiriere, parte integranta din contract.
Prin actul adițional nr. 1/(...), acest contract de închiriere a fost prelungit pe o perioada de 5 ani, pana la data de (...).
Prin dispoziția nr. 933/(...) emisă de P. M. C.-N., reclamantului T.-S. S. i s-a restituit în natură apartamentul mai sus menționat.
La data de (...), între Primăria M. C.-N. - Comisia de punere in posesie
și reclamant s-a încheiat protocolul de predare-preluare a imobilului nr.
743/45/(...), iar prin încheierea de C. nr. 79707/(...) s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului în litigiu în cartea funciară.
In consecință, în prezent reclamantul este proprietar al imobilului apartament in litigiu.
Printr-o scrisoare trimisă în data de (...), reclamantul i-a solicitat pârâtului P. D. ca împreună cu membrii familiei să părăsească apartamentul în litigiu cu motivarea că reclamantul este proprietar al apartamentului.
La data de (...), prin intermediul B. C. M. R., pârâta P. C. i-a trimis reclamantului un răspuns la notificare, prin care i-a solicitat să îi indice data si locul la care să se prezinte în vederea încheierii unui nou contract de închiriere cu privire la apartament, pe o durată de 5 ani, conform prev. OUG nr. 4..
Reclamantul nu a dorit să încheie contract de închiriere cu pârâta și a formulat acțiunea civilă în acest dosar.
Dezlegarea în drept
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare pe dreptul comun, adică pe prev. art. 480 C.civ., inadmisibilitate invocată de către pârâți prin întâmpinare, calificată de către instanță drept apărare de fond, instanța a apreciat că aceasta apărare de fond nu este întemeiată, iar acțiunea reclamantului este admisibilă pe dreptul comun. O susținere contrară ar atrage încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din C. E. a D. O..
Examinând în acest context cererea dedusă judecății, instanța a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea reclamantului privind evacuarea pârâților din apartamentul în litigiu.
Redobândirea de către reclamant a apartamentului ocupat de către pârâți a atras incidența în ceea ce îi privește pe pârâți, în calitate de chiriași, a dispozițiilor de protecție cuprinse în O. nr. 4..
Astfel, întrucât între chiriași și reclamant, în calitate de actual proprietar al apartamentului, nu a fost încheiat un nou contract de închiriere (reclamantul neprocedând la notificarea pârâților, potrivit disp. art. 10 alin. 1 din O. nr.4.), în favoarea chiriașilor s-a născut dreptul de a beneficia de prelungirea legală a contractului de închiriere existent la acel moment, conform art. 11 alin. 1 din actul normativ menționat, până la încheierea unui nou contract de închiriere.
Pe de altă parte, însă, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor
OUG nr. 4. privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuințe, prin care s-a prevăzut în mod expres că
„durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ- teritoriale, reglementate de O. de urgență a G. nr. 8. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin L. nr. 2., pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";, se impune concluzia că, pentru contractele de închiriere având ca obiect suprafețe locative cu destinația de locuințe aparținând persoanelor fizice sau juridice de drept privat, începând cu data intrării in vigoare a OUG nr. 4., adică începând cu data de (...), a încetat obligația prevăzută în sarcina proprietarilor de a proceda la reînnoirea acestora și, implicit, și la încheierea lor, în ipoteza în care până la data respectivă nu fuseseră încheiate. Prin urmare, rezultă că, începând cu data de (...), și pentru pârâții din cauza dedusă judecății a încetat protecția conferită de dispozițiile O. nr. 4..
Oricum, începând cu data de (...), data la care a expirat termenul închirierii potrivit actului adițional nr. 1/(...) la contractul de închiriere nr.
37143/(...), pârâții nu mai au vreun titlu asupra apartamentului in litigiu.
In consecință, cererea de chemare in judecată, așa cum a fost formulată si precizată, este întemeiată și a fost admisă.
In privința cererii reconvenționale formulate de către pârâta P. C., instanța a apreciat că această este nefondată.
A., deoarece pârâta P. C., la fel ca ceilalți pârâți, nu mai au vreun drept locativ cu privire la apartamentul în litigiu începând cu data de (...), așa cum s-a arătat mai sus. Nu se poate susține în mod întemeiat că ar fi aplicabile în speță prev. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 4. privind prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. O interpretare contrară ar atrage încălcarea prev. art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., care face parte din dreptul intern, întrucât ar conduce la o îngrădire nejustificată a dreptului de proprietate al reclamantului.
Instanța a apreciat că reclamantul-pârât reconvențional nu poate fi obligat să încheie cu pârâta-reclamantă reconvenționala P. C. contract de închiriere cu privire la apartamentul in litigiu, pentru o perioadă de 5 ani, cu consecința stabilirii unei chirii conform disp. art. 26 si urm. din OUG nr. 4., întrucât o astfel de obligație ar conduce la o îngrădire nejustificată a dreptului proprietarului de a dispune cum dorește de bunul proprietatea sa.
In plus, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor O. nr. 4., rezultă că, pentru contractele de închiriere având ca obiect suprafețe locative cu destinația de locuințe aparținând persoanelor fizice sau juridice de drept privat, începând cu data de (...), a încetat obligația prevăzută în sarcina proprietarilor de a proceda la reînnoirea contractelor de închiriere și, implicit, și la încheierea lor, în ipoteza în care, până la data respectivă, nu fuseseră încheiate. Or, in speță, între reclamant si pârâta P. C., respectiv între reclamant și ceilalți pârâți, nu a fost încheiat un contract de închiriere, astfel că, de la data de (...), nu mai exista obligația reclamantului de a încheia contract de închiriere cu pârâții.
Instanța a observat că, în prezent, numele pârâtei P. D.-A. este R. D.-
A., iar, în cărțile de identitate a doi dintre copiii săi, pârâtul P. D. figurează cu prenumele D., la fel în cartea de imobil. In plus, la termenul de judecată din data de (...), pârâta P. C. a arătat că prenumele soțului său este D..
Prin decizia civilă n r. 2. mai 2011 pro nunțată de Trib unal ul Cluj , a fost respins apelul declarat de pârâta P. C. împotriva sentinței civile nr.
14289/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost menținută în întregime, iar apelanta a fost obligată la plata în favoarea intimatului T.-S. S. a cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1019,28 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 1 și 2 din O. de U. a G. nr. 4., modificată prin nr. 2., durata contractelor de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință, prelungite sau reînnoite conform L. nr. 17/1994, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungește, la cererea chiriașului, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (art. 2, în forma inițială a ordonanței, avea următorul conținut: durata contractelor de închiriere, încheiate dupa prelungirea sau reînnoirea acestora în baza L. nr. 17/1994, pentru suprafețele cu destinație de locuință, redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, se prelungește, la cererea chiriașului, pentru o perioada de 3 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței).
Dispozițiile art. 10 și 11 din ordonanță reglementează procedura pe care proprietarul trebuie să o respecte în vederea încheierii unui contract de închiriere cu chiriașul sau fostul chiriaș și sancțiunea specifică care intervine în cazul nerespectării de către proprietar a acestei proceduri, respectiv prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior, până la încheierea unui nou contract de închiriere.
Prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior, ca sancțiune a neîndeplinirii procedurii notificării chiriașului de către proprietar, astfel cum pretinde apelanta, ar fi operat, în condițiile art. 1 și următoarele din O. de U. a G. nr. 4. și OUG 8., respectiv până la încheierea contractului de închiriere, dar nu mai mult decât prelungirea de drept acordată prin lege, și anume timp de 5 ani de la data în vigoare OUG 8., respectiv până la data de
(...). Obligația impusă proprietarului, care și-a redobândit bunul imobil, de a încheia un nou contract de închiriere în baza dispozițiilor legii speciale - a
OUG nr. 4. și OUG 8., ar fi subzistat, chiar și în ipoteza neîndeplinirii procedurii, pe care proprietarul trebuia să o respecte în vederea încheierii unui contract de închiriere cu chiriașul sau fostul chiriaș, numai până la expirarea termenului de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, (...), după această data fiind la latitudinea exclusivă a proprietarului dacă încheie sau nu un contract de închiriere cu aceste persoane, în condițiile dreptului comun, în considerarea prerogativelor ce decurg din exercitarea efectivă a dreptului de proprietate.
A. interpretare teleologică corespunde rațiunii legii, aceea de protecție a chiriașilor pe o perioadă determinată de timp și a interpreta altfel ar însemna crearea de situații diferite și discriminatorii, în funcție de momentul redobândirii imobilelor de către foștii proprietari, cu consecințe diferite în ceea ce privește dreptul locativ al chiriașilor, deși toți au avut situația de chiriași în fostele imobile preluate abuziv de către stat și li s-a recunoscut posibilitatea de a mai locui în astfel de spații doar pe o perioada de 5 ani de la intrarea în vigoare a OUG nr. 4..
Acest argument este susținut și de faptul că prorogarea contractului de închiriere îi va fi opozabilă proprietarului, ca o obligație scriptae in rem, până la împlinirea termenului de 5 ani, în situația în care acesta nu încheie el însuși un nou contract de închiriere cu locatarii, pentru o perioadă determinata, conform voinței părților contractante, proprietarul neputând fi obligat la încheierea unui contract de închiriere pe o perioadă mai mare decât cea rămasă până la expirarea prorogării legale.
Consecvența interpretării rezultă și din modalitatea în care s-a reglementat prorogarea locațiunii după data de (...), locațiune care are ca obiect numai imobilele din fondul locativ de stat, conform OUG nr. 8. și OUG
4..
Față de argumentele expuse, tribunalul a apreciat temeinică și legală concluzia primei instanțe potrivit căreia pârâții au beneficiat de prelungirea contractului de închiriere până la termenul recunoscut de legiuitor - 8 aprilie 2009, însă, în acest moment, nu mai există nici un text legal care să-l oblige pe reclamant la încheierea unui nou contract de închiriere cu aceștia.
Apelanta pretinde că nu-i pot fi aplicabile prevederile OUG 4., căci ar însemna să se încalce principiul neretroactivității legii civile, însă, la fel ca
OUG 4., OUG 8., în baza căreia pârâții au beneficiat de prelungirea contractului de închiriere, prevedea doar prelungirea de drept a contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 8 aprilie 2004, nu și a imobilelor aflate in proprietatea particularilor.
Câtă vreme a stabilit, temeinic și legal, că pârâții nu mai beneficiază de normele de protecție referitoare la prelungirea contractelor de închiriere, era inutil ca instanța să analizeze îndeplinirea formelor de procedură prev. de art. 10 și 11 din OUG nr. 4..
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 14 din O. de U. a G. nr. 4., modificată, care reglementează reînnoirea contractelor de închiriere, întrucât acestea ar fi devenit operabile, în ipoteza în care proprietarii recunoscuți de justiție ar fi încheiat cu foștii chiriași un contract de închiriere, pentru că nu se poate reînnoi ceea ce nu a fost nicicând încheiat.
În absența încheierii, de comun acord, a unui contract de locațiune a imobilului în litigiu, pentru un alt termen sau a unei tacite relocațiuni, în condițiile dreptului comun, tribunalul a apreciat, în virtutea jurisprudenței Curții Europene a D. O. în această chestiune, că se impune asigurarea exercitării depline a tuturor atributelor dreptului de proprietate ce aparține intimatului, prin evacuarea pârâților, care nu mai justifică existența niciunui titlu locativ asupra imobilului în litigiu.
M.ivul pentru care instanța a respins cererea reconvențională a pârâților este acela că reclamantul nu mai are obligația de a încheia cu aceștia un nou contract de închiriere.
Acest motiv este indicat in considerentele sentinței, este suficient și nu mai erau necesare alte argumente, astfel că este nefondată susținerea apelantei în sensul că soluția respingerii cererii sale reconvenționale nu este motivată.
Împrejurarea că reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu la data de (...) nu prezintă relevanță, câtă vreme pârâții au luat la cunoștință anterior despre redobândirea apartamentului de către reclamant, respectiv la data de (...).
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost apreciată ca fiind nefondată.
Prin acțiune de față reclamantul nu își discută in contradictoriu cu pârâții dreptul de proprietate, necontestat de către aceștia, ci numai dreptul de folosință asupra apartamentului redobândit de el.
Folosința unui bun, fiind unul dintre cele trei atribute ale dreptului de proprietate, în mod firesc acțiunea în evacuare se întemeiază pe dispozițiile art. 480 Cod civil. I. acestui text legal ca temei de drept al acțiunii, nu o transformă pe aceasta dintr-o acțiune in evacuare într-una în revendicare. În temeiul principiului disponibilității, doar reclamantul are îndreptățirea de a arăta cu ce tip de acțiune a înțeles să sesizeze instanța.
Chiar dacă am socoti că acțiunea reclamantului este una în revendicare, pârâții nu au arătat din ce motiv o astfel de acțiune este inadmisibilă, ci au făcut opoziție numai în privința taxei de timbru datorată de reclamant. Și in situația in care ar fi calificată drept acțiune in revendicare, acțiunea reclamantului este scutită de plata taxei de timbru in temeiul dispozițiilor art. 15 lit. r) din L. 146/1997.
Privind aplicabilitatea în cauză al art. 578 ind. 1 C. pr. civ. aceasta interdicție se referă la executarea silită a unui titlu și nicidecum la pronunțarea lui.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții P.
C., P. D., P. A. V., P. D. A. și P. R. G., solicitând, în principal, casarea ei șitrimiterea apelului spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc.civ., motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., întrucât, deși apelul a fost declarat de toți pârâții, în dispozitiv apare doar pârâta P. C., astfel că instanța de apel nu a analizat apelultuturor pârâților, motiv de nulitate a hotărârii, conform prev. art. 261 Cod proc.civ.
Instanța de apel a făcut și o greșită interpretare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., întrucât, în realitate, acțiunea reclamantului nu poate fi fondată pe prevederile dreptului comun, ci trebuie analizată din prisma legii speciale, dispozițiile L. nr.10/2001 și ale OUG nr.
4. având în vedere, atât protecția vechiului proprietar, cât și a chiriașilor, acordându-le acestora din urmă un răstimp de 5 ani pentru a-și procura o nouă locuință, în timp ce fostului proprietar îi conferă beneficiul încasării chiriei.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4. și nu cele ale OUG nr.
4..
Prin admiterea cererii de evacuare, instanțele de fond au încălcat dreptul pârâților la încheierea unui nou contract de închiriere cu cel care a redevenit proprietar al imobilului în baza L. nr.10/2001.
Pârâta P. C. deține apartamentul în temeiul contractului de închiriere încheiat în anul 1999, modificat prin act adițional în 2004, prin care s-a prelungit durata contractului de închiriere până la (...), dată la care încă nu a intrat în vigoare OUG nr. 4., în vigoare fiind OUG nr. 4., astfel că dispozițiile OUG nr. 4. nu pot fi aplicate, altminteri legea civilă ar retroactiva.
Notificarea a fost primită de pârâți anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, când încă reclamantul nici măcar nu avea înscris dreptul în cartea funciară. Cu toate acestea, pârâții nu i-au contestat dreptul de proprietate, ci doar l-au notificat că doresc încheierea unui nou contract de închiriere în baza legii speciale în vigoare, adică a OUG nr. 4., însă, acesta, în loc să le răspundă la notificare, a exercitat o acțiune în justiție pentru evacuare.
Pârâții au un titlu asupra apartamentului în litigiu, întrucât, potrivit art. 11 din OUG nr. 4., în cazul în care proprietarul nu respectă procedura prevăzută de art. 10, închirierea se prelungește de drept până la încheierea unui nou contract de închiriere, or pârâții și-au manifestat dorința de a încheia un nou contract.
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că textul art. 105 alin. 2 Cod proc.civ. cere ca pârâților să li se fi pricinuit o vătămare ce nu se poateînlătura decât prin anularea hotărârii, or, deși pârâții nu sunt enumerați toți în dispozitiv, ei sunt trecuți în practicaua deciziei.
Pe fond, ambele instanțe de fond au statuat că normele din legea specială au avut menirea de a proteja fostul chiriaș până la data de (...), altminteri, s-ar crea situații diferite și discriminatorii, în funcție de momentul redobândirii imobilelor de către foștii proprietari.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta nu este f ondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la împrejurarea că, în dispozitivul deciziei pronunțate în apel, nu este trecut numele tuturor pârâților, acest motiv de recurs nu se încadrează în disp art. 304 pct. 5 Cod proc. civ., întrucât această împrejurare poate constitui, fie motiv de îndreptare a erorii materiale (în situația în care instanța s-a pronunțat în realitate față de toți pârâții, dar a omis să-i treacă în dispozitiv, cum este cea în cauză, pârâții fiind trecuți în practicaua hotărârii), în sensul art. 281 Cod proc. civ., fie motiv de completare a hotărârii (în situația în careinstanța s-a pronunțat cu privire la apelul unui pârât, omițând să se pronunțe cu privire la apelul celorlalți, ceea ce nu este cazul în speță), în temeiul art. 2812 Cod proc. civ., în ambele situații, conform art. 2812a Cod proc. civ., aceasta neputând fi solicitată pe calea recursului. În ceea ce privește motivul fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind greșita interpretare și aplicare a normei de drept substanțial, în mod corect au apreciat instanțele de fond că chiriașul se bucură de protecția oferită de lege până la data de (...), ultima dată până la care au fost prelungite contractele de închiriere prin lege. A., deoarece chiriașii puteau cunoaște formularea unei notificări de către fostul proprietar în baza L. nr. 10/2001, termenul prevăzut de această lege fiind unul relativ scurt, iar, până în anul 2009, data ultimei prelungiri, au avut la dispoziție un răstimp suficient pentru a-și procura altă locuință, având previzibilitatea cel puțin a posibilității de restituire a imobilului către fostul proprietar sau moștenitorii acestuia. Data soluționării notificării de către organul administrativ abilitat de lege nu depinde de voința persoanei îndreptățite, astfel că, așa cum corect susține reclamantul în întâmpinare, cel căruia i se restituie imobilul cu întârziere raportat la alte persoane îndreptățite, care au formulat notificări în aceeași perioadă, nu poate fi supus unei sarcini suplimentare raportat la posibilitatea de intrare în posesia bunului, întrucât, altminteri, unor persoane aflate în situații juridice egale, li s-ar aplica un tratament juridic diferențiat și ar fi încălcat dreptul la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1. Din toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va respinge recursul formulat de pârâți ca nefondat. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., aceștia vor fi obligați să-i plătească reclamantului intimat cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1050,28 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii și chitanței de la fila 29. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. R. G., P. A. V., P. D. A., P. D., P. C. împotriva deciziei civile nr. 228 din 11 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenții să-i plătească intimatului T.-S. S. suma de 1050.28 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: C.V. Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 208/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 85/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
