Decizia civilă nr. 3054/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 3054/R/2011
Ședința publică din 15 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: A.-A. P.
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. G. V. împotriva sentinței civile nr. 412 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
În prezenta cauză completul de judecată este legal constituit din membrii completului de apel și domnul judecător I.-D. C., care figurează la poziția a patra de pe planificarea de permanență pentru ziua de azi, conform dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de O. I. al I. J., aprobat prin H. C. nr. 3., modificată prin H. C. nr. 6., având în vedere că pe această planificare de permanență la prima poziție figurează doamna judecător A. A. P., care este titulară a prezentului complet de judecată, la a doua poziție figurează doamna judecător Ana I., care este membră a completului de judecată C 3, complet ce are ședință de judecată în ziua de azi, iar la poziția a treia figurează doamna judecător C.-M. Conț, care de asemenea, este titulară a prezentului complet de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, în complet legal constituit, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat S. R., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat D. A., conform delegației de substituire pe care a depus-o la dosar și reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. D., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac declarată de reclamantul O. G. V., a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată părții adverse și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată, întrucât există promovat un recurs în interesul legii în materia L. nr. 2., iar soluția care se va pronunța cuprivire la acest recurs ar putea influența în mod favorabil soluția care se va pronunța în prezentul dosar, având în vedere că în speța de față acțiunea a fost promovată de reclamant înaintea apariției D. C. C. nr. 1..
Instanța pune în discuția reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. cererea de amânare, formulată de reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. se opune amânării soluționării cauzei.
C., în urma deliberării, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantului recurent, având în vedere că data soluționării recursului în interesul legii este incertă, precum și faptul că prezentul recurs se află în stare de judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent și reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului care formează obiectul prezentului dosar.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 412/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dosar nr. (...), s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. G. V., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect daune morale în sumă de 300.000 Euro, ca neîntemeiată.
Ulterior, prin încheierea civilă nr. 96/CC/(...), s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 412/(...), în sensul că cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant este de
500.000 Euro, iar nu de 300.000 Euro.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că solicitarea reclamantului, de acordare a daunelor morale, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., este neîntemeiată, ca urmare a declarării neconstituționale a acestui text legal prin D. C. C. nr. 1..
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, r ecl aman t ul O. G. V., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată în apel, conform art. 274 C.pr.civ.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, respectiv, s-a pronunțat doar pe cererea reclamantului având ca obiect daune morale de
300.000 Euro, însă a omis să se pronunțe pe precizarea de acțiune de la fila
20-21 dosar fond, prin care reclamantul și-a precizat pretențiile morale la suma de 500.000 Euro.
Deși reclamantul a invocat încălcarea mai multor drepturi fundamentale, instanța s-a limitat la a analiza doar apărările privind încălcarea art. 1 din P. adițional nr. 1 la C.
D. nr. 1. a C. C. nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunțării ei, ci doar celor înregistrate ulterior publicării sale în M. Oficial, altfel, s-ar încălca principiul egalității în drepturi și al interzicerii discriminării, prevăzut de P. 12 C., principii reluate în jurisprudența C. în cauza Thorn versus The United Kingdom.
S-a încălcat principiul neretroactivității, întrucât, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul L. nr. 2., s-a născut în favoarea reclamantului un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din lege, principiul neretroactivității, consacrat și în jurisprudența C., în H. din (...) privind cauza B. versus Croația, paragraful 81, fiind aceea regulă de drept potrivit căreia o lege civilă se aplică numai în situațiile care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.
Principiul neretroactivității este consacrat expres și în art. 1 C.civ. și în art. 15 alin. 2 din Constituția R., însăși Curtea Constituțională reținând în D. nr. 838/2009 că efectul ex nunc al actelor C. C. constituie o aplicare a principiului neretroactivității.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că art. 1 din P. adițional 1 la
C. și prevederile Rezoluțiilor A. nr. 1. și nr. 1. nu au fost încălcate câtă vreme, reclamantul deținea un bun existent, a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului, ingerința îndeplinește condițiile legalității, existenței unui scop legitim în acord perfect cu interesul general a proporționalității rezonabile a ingerinței cu scopul legitim urmărit, a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății, a nediscriminării.
În mod greșit a reținut prima instanță că reclamantul nu avea un bun existent și nici măcar o speranță legitimă, câtă vreme, sub imperiul L. nr. 2., s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmare a condamnării politice, astfel că nu se poate susține că reclamantul nu a avut cel puțin o „. legitimă"; asupra acordării de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Tot în susținerea apelului au fost invocate mai multe hotărâri din jurisprudența C., precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 și 5 C.
Prin în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, pârâtul intimat S. R. prin
M in is terul F in anțelor Publ ice a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cumotivarea că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. a C., nici cele ale art. 998 C.pr.civ., ci cele ale art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992, coroborat cu art. 147 alin. 4 din Constituție. Jurisprudența C. nu poate constitui, prin ea însăși, temei de drept al unei acțiuni în justiție, calificarea juridică a acțiunilor urmând să fie făcută de judecătorul cauzei după regulile prevăzute de dispozițiile procesuale civile aparținând dreptului intern.
La termenul de judecată din data de (...), C., din oficiu, în temeiul art. XXVI din L. nr. 202/2010, a pus în discuția părților prezente natura juridică a căii de atac exercitată de către reclamant, dispunând totodată recalificarea acesteia, din apel în recurs.
Recursul este nefondat.
Ses iz are a pr ime i ins tanțe .
Inițial, reclamantul a învestit instanța T.ui C. cu o cerere întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2., solicitând instanței să oblige pârâtul să plătească reclamantului suma de 300.000 Euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, prin condamnarea sa politică, dispusă prin sentința penală nr. 334/(...), dosar nr.
235/1949 a T.ui Militar Iași, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 209 din Codul penal din 1936.
Ulterior pronunțării de către Curtea Constituțională a R. a D. nr.
1358/(...), prin care textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. a fost declarat neconstituțional, reclamantul și-a precizat acțiunea, la data de (...), invocând în susținerea cererii sale prevederile art. 20, art. 53 și art. 153 din
Constituția R., jurisprudența C., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 17 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la C., R. nr. 1. și R. nr.
1. a A., art. 504 C.pr.pen., art. 1-4 din L. nr. 2., art. 1 din P. 12 C. (f. 71-81 dosar fond).
Totodată, prin această precizare de acțiune reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 500.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale.
Cu privire la petitul din cererea reclamantului, având ca obiect obligarea
p âr âtulu i S. R., pr in M in is terul F in anț elor Publ ice, l a pl ata desp ăgub ir ilor morale.
În ceea ce privește temeiul de drept inițial invocat de reclamant în susținerea acestui petit, respectiv, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr.
2., C. constată că acest temei de drept și-a încetat efectele juridice, caurmare a pronunțării D. nr. 1358/(...) a C. C. a R., astfel încât, întemeiat pe acest text legal, reclamantul nu mai este îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtului la despăgubiri morale.
L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și
5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în M. Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea
Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Cu privire la susț inere a reclamantului recurent, în sensul c ă
ave a o „. leg itimă"; l a a obț ine desp ăgub ir i pen tru pre jud ic iul mor al suf erit .
Dacă situația juridică a reclamantului ar fi fost definitiv stabilită anterior publicării în M. Oficial a D. C. nr. 1., adică dreptul reclamantului la despăgubiri morale ar fi fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie anterior publicării acestei decizii a C. C. a R., atunci, efectele acestei Decizii nr. 1. nu se vor produce asupra situației juridice a reclamantului, întrucât, hotărârea judecătorească definitivă constituie titlul executoriu, conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ., dând naștere în patrimoniul reclamantului unei „valori patrimoniale";, în sensul C.i, ce intră în sfera de protecție a art. 1 din P. Adițional nr. 1 la C., iar punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și executorii dă dreptul părții câștigătoare de a se bucura în mod efectiv de un „., și de a avea o „. legitimă"; în sensul că va putea să-și valorifice acest drept la un bun, adică la despăgubirile morale stabilite în favoarea sa prin respectiva hotărâre judecătorească definitivă și executorie (în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție
- a se vedea D. nr. 1973/(...), dosar nr. (...)).
La momentul promovării cererii introductive de instanță întemeiată pe
L. nr. 2. reclamantul se putea prevala de o „. legitimă";, în sensul soluționării favorabile a acestei cereri, dar nu de o „. legitimă";, în sensul încasării efective a unor daune morale într-un cuantum precis determinat.
Afirmația reclamantului recurent, conform căreia D. nr. 1. nu poate fi luată în considerare și nu se aplică în speță, întrucât ar însemna să retroactiveze, este evident neîntemeiată, motivat pe următoarele:
Este știut faptul că nu poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea acesteia.
Neretroactivitatea unei legi presupune ca aceasta să nu se aplice unor situații intervenite înainte de intrarea ei în vigoare, legea urmând să dispună numai pentru viitor, așa cum impune art. 15 alin. 2 din Constituția R. și art. 1 C.civ., în timp ce neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituția R., Deciziile C. C. au efecte ex nunc, adică numai pentru situațiile viitoare, născute după publicarea acestor decizii în M. Oficial, dar nu este mai puțin adevărat că efectul ex nunc trebuie înțeles în sensul că Deciziile C. C. se aplică pentru viitor, adică doar situațiilor juridice care nu au fost definitiv stabilite și tranșate înainte de publicarea D. C. în M. O.
Drept urmare, C. constată că în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile D. nr. 1358/(...) a C. C..
Cu pr iv ire l a jur ispru denț a C. s tatu ată în H. pronunț ată în c au z a B. con tr a
Cro aț ie i.
Referitor la aplicarea în speță a celor statuate în jurisprudența C., prin H. B. împotriva Croației ([MC], nr. 59.532/00, C. 2006-III), instanța reține următoarele:
În cauza B. contra Croației s-a statuat, pe de o parte, asupra admisibilității cererii petentului, raportat la data pretinsei încălcări a dreptului petentului și la data introducerii acesteia, iar pe de altă parte, asupra necesității aplicării principiului neretroactivității legii.
În ceea ce privește primul aspect, C. a stabilit în H. B. împotriva
Croației că, competența trebuie să se determine în raport cu faptele ce constituie ingerința pretinsă.
Astfel, C. a stabilit că este esențial să realizeze în fiecare cauză dată fixarea exactă în timp a încălcării pretinse. Ea trebuie să țină cont în acest sens atât de faptele de care se plânge reclamantul, cât și de sfera de aplicare a dreptului garantat de C., a cărui încălcare este pretinsă, ceea ce poate presupune o anumită dificultate atunci când cererile se bazează pe fapte ce reprezintă o prelungire a unei situații sau o înlănțuire de evenimente, dintre care unele se situează înaintea datei ratificării sau, dacă este cazul, înaintea datei de recunoaștere de către statul pârât a dreptului la plângere individuală, când aceasta nu era încă facultativă (a se vedea în același sens și Cauza Ilașcu și alții împotriva Moldovei și R.iei; Cauza Yagci și Sargin împotriva T.iei, H. din 8 iunie 1995, și Broniowski împotriva Poloniei).
Referitor la cel de-al doilea aspect, C., în H. din 8 martie 2006 privind cauza B. c/a Croației, paragraful 81, a statuat în sensul aplicării principiului neretroactivității., însă, instanța constată că, în speța pendinte nu se poate discuta despre o retroactivitate a legii, motivat pe următoarele considerente :
Împrejurarea că până la momentul publicării D. C. C. nr. 1358/(...) ((...)) în unele litigii vizând aplicarea L. nr. 2. au fost pronunțate hotărâri definitive
și executorii, în apel, favorabile reclamanților, și că, în alte litigii vizând aplicarea L. nr. 2., se pronunțase abia o hotărâre în primă instanță, sau încă nu se pronunțase nici măcar o hotărâre în primă instanță, dă naștere, fără doar și poate, unei situații de discriminare, decurgând din aplicarea unui tratament distinct persoanelor îndreptățite la daune morale pentru condamnări de natură politică sau supuse unor măsuri administrative cu caracter politic, în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, deși petenții au depus cererile anterior publicării D. nr. 1. a CCR, și au urmat aceeași procedură prevăzută de L. nr. 2., acest aspect fiind determinat de o serie de elemente neprevăzute neimputabile persoanelor aflate în cauză, însă, această împrejurare nu este susceptibilă să constituie un argument legal pertinent în sensul înlăturării aplicării efectelor deciziei C. C..
Principiul egalității si interzicerii discriminării a fost reluat de C. în P. nr.12 la C., adoptat in anul 2000, iar art.1 al acestui Protocol prevede: "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice si orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice alta situație.";
Ca atare, sfera suplimentară de protecție stabilită de art.1 din Protocol, se referă la cazurile în care o persoana este discriminată în exercitarea unui drept specific acordat unei persoane în temeiul legislației naționale, precum și exercitarea unui drept care poate fi dedus dintr-o obligație clară a unei autorități publice în conformitate cu legislația națională, adică în cazul în care o autoritate publică, în temeiul legislației naționale, are obligația de a se comporta de o anume manieră. Aceste principii au fost reluate în jurisprudența recentă a C., în cauza Thorne vs. The United Kingdom, pronunțată în anul 2009.
Prin urmare, în opinia C., judecătorul cauzei aflată pe rol este obligat să verifice nu numai data înregistrării cererii de chemare in judecata, dar mai ales dacă, la momentul publicării în M. Of. al R. a D. CCR nr. 1., reclamantul avea deja un „. în sensul C.i, adică o hotărâre judecătorească definitivă și executorie prin care să se fi constatat dreptul său la despăgubiri morale, precum și cuantumul acestor despăgubiri, în baza L. nr. 2..
Și aceasta pentru că, la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul L. nr. 2., în patrimoniul reclamantului s-a născut doar un drept la o acțiune având ca obiect despăgubiri morale în temeiul L. nr. 2., iar nicidecum un „., adică un drept patrimonial de creanță, cu privire la o creanță certă, lichidă și exigibilă, susceptibilă de executare silită.
Principiul neretroactivității legii civile noi este acea regulă de drept potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei in vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.
Acest principiu este expres consacrat în art.1 din Codul civil, astfel : „L. dispune numai pentru viitor: ea n-are putere retroactivă"; precum și în art.15 alin. 2 din Constituția R.: „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";
Acest principiu este un factor de stabilitate a circuitului civil. A. legii civile noi asupra trecutului ar genera nesiguranță circuitului civil și ar crea neîncredere în lege, cu rezultate nefaste pentru respectarea legalității și a ordinii de drept.
Efectul ex nunc al actelor C. C. constituie - așa cum chiar Curtea
Constituțională a statuat în D. nr. 838/2009 - „o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei C. nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor …";, adică acelor acțiuni care au fost admise printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, susceptibilă de a fi pusă în executare pe cale silită, dacă nu este executată benevol.
Cu privire la celelalte temeiuri invocate de reclamant în susținerea cererii sale și a recursului său, respectiv, diferite hotărâri din jurisprudența C., art. 504 C.pr.pen., Rezoluțiile A., etc., C. constată că acestea nu pot servi ca fundament juridic al admiterii pretențiilor reclamantului de acordare a daunelor morale, dat fiind că acestea nu reglementează în mod expres, cu forță obligatorie, condițiile concrete în care un stat poate fi obligat la repararea unor astfel de prejudicii.
Afirmația recurentului, în sensul că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra cererii sale de acordare a daunelor morale în sumă de 300.000
Euro, însă a omis să se pronunțe asupra precizării sale de acțiune, prin care și-a majorat daunele morale la suma de 500.000 Euro, urmează să fie înlăturată de către instanță ca nefondată, raportat la încheierea civilă nr.
96/CC/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...).
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., rap. la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. G. V., împotriva sentinței civile numărul 412 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ A.-A. P. I.-D. C.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) J.fond: A.F.D.
| ← Decizia civilă nr. 1295/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1523/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
