Decizia civilă nr. 1526/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1526/R/2011
Ședința publică din 4 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. A., împotriva sentinței civile nr.100/A/(...), pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN M. F. P. - D. C. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror
S. A.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitate părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de
19 aprilie 2011, reclamanta-recurentă a depus la dosar note de
ședință, iar la data de 2 mai 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Se comunică un exemplar din întâmpinare, reprezentantei parchetului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât cu privire la daunele morale ce sunt solicitate operează prevederile Deciziei de neconstituționalitate nr. 1., iar cu privire la daunele materiale pentru bunurile confiscate, s-a făcut dovada că acestea au fost restituite.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 100/A/(...), pronunțată de T. C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că P.escu I., fiul lui P. și G., născut la data de 9 octombrie 1893 in com. Dici jud. Olt a fost tatăl reclamantei S. A., după cum rezultă din copia actelor de stare civilă aflate la filele 12-14 dosar.
P.escu I. a fost arestat la data de (...) pentru activitate dușmănoasă împotriva regimului și prin decizia MAI nr. 2. a fost încadrat într-o colonie de muncă pe timp de 12 luni.
Prin D. nr. 1358/(...) a C. Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Prin declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. a) teza I din L. 2., acest text legal nu își mai produce efectele, pretenția reclamantei de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor pentru daunele morale, fiind lipsită de temei juridic, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește pretenția la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente in cauză dispozițiile art. 5 alin 1 lit. b) din L. 2. , întrucât așa cum rezultă din sentința pronunțată în dosar 2642/1954 al T.ui P. al R. Drăgășani, bunurile imobile și mobile enumerate in procesul verbal încheiat de Secția financiară Drăgășani la data de 11 februarie 1953, au fost trecute in patrimoniul statului in baza D.ui nr. 111/1951, nu în mod direct ca efect al măsurii administrative.
Față de cele ce preced, și această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta S. A., solicitând modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că este fiica defunctului I. P.escu și solicită măsuri reparatorii prevăzute de L. nr.
2., întrucât antecesorul său a fost trimis într-o colonie de muncă forțată și i s-a confiscat întreaga avere în baza D.ui nr. 111/1951, împrejurare ce rezultă din sentința civilă nr. 1. pronunțată de T. P. al
R. D.
Recurenta arată că i-au fost restituite terenurile agricole și forestiere, însă terenul din intravilan pe care a fost edificată o casă nu i-a fost restituit.
Recurenta a arătat că decizia nr. 1358/(...) prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a prevede că s-au acordat măsuri reparatorii prin D. lege nr. 118/1990 precum și prin OUG nr. 2., însă de aceste măsuri reparatorii nu a beneficiat, situație în care solicită repararea prejudiciului moral suferit de antecesorul său, ca urmare a măsurii administrative aplicate.
Au fost invocate în susținerea recursului dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, Rezoluțiile Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096 și 148/2006, art. 1 al Convenției E. de A. a D. O. A. dispoziții legale prevăd restituirea proprietăților confiscate și acordarea măsurilor compensatorii pentru pagubele produse, cât și pentru daunele morale suferite.
Prin respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru daunele morale suferite de antecesorul său, recurenta apreciază că a fost discriminată în comparație cu alte persoane aflate în aceeași situație, cărora li s-au acordat despăgubiri pentru daunele morale suferite.
Prin întâmpinare, S. R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.5 lit.a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1. și D. nr. 1. de către Curtea Constituțională. Deoarece dispozițiile declarate neconstituționale nu au fost înlocuite cu alte dispoziții legale care să fie în acord cu dispozițiile constituționale, curtea contată că în prezent dispozițiile mai sus arătate au rămas fără efecte și nu mai pot fi aplicate.
Efectele declarării neconstituționalității unui act normativ sunt asemănătoare cu efectele modificării, completării sau abrogării unei legi printr-o lege nouă, dar a pune semnul egalității între cele două situații este o gravă eroare. Verificarea legalității unei legi se face de către Curtea Constituțională, care este garantul supremației Constituției. Potrivit art. 1 din L. nr. 47/1992(republicată) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, dar nu modifică sau completează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru a respecta principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, dacă puterea legislativă nu a înlocuit dispozițiile legale declarate neconstituționale, aceste dispoziții își încetează efectele în termen de 45 de zile de la data publicării deciziei C. Constituționale în Monitorul Oficial, dacă în acest interval nu se pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituție potrivit art. 31 al. 3 L. nr.
47/1992. Faptul că textul declarat neconstituțional nu mai poate fi aplicat nu se datorează intervenției legislativului, ci ca urmare a aplicării procedurii de verificare a constituționalității legii. Instanțele pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau dispoziții legale ale acesteia, doar în situația în care respectiva lege sau dispoziție sunt incidente într-un proces în curs, indiferent dacă acesta se judecă în fond, în apel sau în recurs, în orice fază a litigi ului după cum rezultă din dispozițiile art. 29 din L. nr. 47/1992.
În măsura în care legea sau dispozițiile legale au fost declarate neconstituționale și publicate în Monitorul Oficial sunt de imediată aplicare, atât în procesul care a determinat sesizarea C. Constituționale, cât și în celelalte procese aflate pe rolul instanțelor, al căror raport juridic era reglementat de dispozițiile declarate neconstituționale, în acest sens fiind și jurisprudența instanțelor naționale.
Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare „facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentințeirecurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
În concluziile scrise reprezentantul reclamantei a invocat neconcordanța ivită între aceste decizii ale C. Constituționale și jurisprudența C.E.D.O. din perspectiva art. 6, art. 1 Protocolul 12 și art. 14 al Convenției, precum și art. 1 al Primului Protocol adițional la C.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne au dispoziții mai favorabile";.
Așadar, pentru a putea fi aplicate dispozițiile Convenției și jurisprudența acesteia, care împreună formează blocul de convenționalitate, trebuie ca o normă de drept intern, o lege internă să contravină dispozițiilor Convenției.
Recurenta a invocat faptul că aplicarea deciziilor C. Constituționale contravine principiilor consacrate de C. E. privind Drepturile și Libertățile fundamentale ale omului, fiind încălcat astfel art. 6, care impune respectarea principiului egalității părților în procesul civil, interzicând, în principiu, intervenția legiuitorului pe parcursul unui litigiu, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză.
Apreciem că nu s-a încălcat principiul egalității părților, întrucât în prezenta cauză nu a intervenit legiuitorul să abroge textul care permitea acordarea despăgubirilor. Imposibilitatea acordării despăgubirilor se datorează urmare a controlului de constituționalitate, nu ca urmare a intervenției legislativului, situație în care nu este incidentă jurisprudența
CEDO invocată.
Așadar, prima instanță în mod legal a respins acțiunea în despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamantei, întrucât aceasta nu putea să se sustragă ordinii constituționale și să aplice o dispoziție legală declarată neconstituțională, fără să-și depășească prerogativele.
În același sens a dispus și C. E. pentru Drepturile Omului în cauza
Slavov și alții contra Bulgariei. Această cauză prezintă o situație similară prezentei acțiuni. Astfel, C. E. a statuat că în cazul în care o normă din dreptul intern a fost declarată neconstituțională, eventualele efecte negative, pentru una sau alta din părțile proceselor aflate pe rolul instanțelor sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept.
Așadar, apreciem că atât raportat la legislația internă, cât și la jurisprudența C. E. mai sus invocată, tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
Nu poate fi primită susținerea că reclamanta este discriminată și trebuie să aplice dispozițiile art. 14 din C. pentru apărarea D. Omului și
Libertăților fundamentale și să acorde despăgubiri, întrucât în această situație s-ar modifica cauza acțiunii, inadmisibilă în recurs, potrivit dispozițiilor art. 294 raportat la art. 316 Cod proc.civ.
Recurenta a solicitat despăgubiri materiale, însa din probele administrate rezultă că bunurile antecesorului reclamantei au fost trecute în patrimoniul statului în temeiul D.ui111/1951 și nu ca efect al măsurii administrative aplicate, cum prevede art. 5 lit b din L. nr. 2..
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. A. împotriva sentinței civile nr. 1001 din 2 februarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. A. împotriva sentinței civile nr. 1001 din 2 februarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 4740/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2894/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
