Decizia civilă nr. 3056/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3056/R/2011
Ședința de la 15 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. G.IER: C. B.
S-a luat în examinare, recursul declarat de reclamanții M. R. (născ. C.) și M. N. I. împotriva deciziei civile nr. 1., precum și recursul declarat de pârâtul O. S. AL M. B. și de chematul în garanție M. B.- PRIN P., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului de judecată din 8 septembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 septembrie 2011.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată, reclamanții C. R. și M. N. I. au chemat în judecată pe pârâtul O. S. M. B. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta la plata cheltuielilor efectuate cu amenajarea drumului; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1988 din 13 iunie 2007 pronunțată de către
Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. (...) a fost admisă acțiunea precizatăformulată de reclamanta C. R., și reclamantul M. N. I., împotriva pârâtului O. S. Al M. B., a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de O. S. Al M. B. împotriva M. B. prin P., a fost obligat pârâtul O. S. al M. B. să plătească reclamanților suma de 189.382 lei, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtului O. S. Al M. B. suma de 189.382 lei, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.307,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtului suma de
6.307,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că îmbogățirea fără justă cauză este definită de literatura juridică ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt se naște obligația pentru care cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia din urmă, i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea, care se numește acțiunea de
„in rem verso";.
Din economia textului mai sus citat, se desprinde că pentru intentarea unei acțiuni în restituire trebuie îndeplinite unele condiții materiale și juridice.
Cele materiale, sunt legate de mărirea unui patrimoniu, prin sporirea unor elemente active ale patrimoniului unei persoane, prin dobândirea unui bun, a unei sume de bani sau a unei creanțe, îmbunătățirea unui lucru al proprietarului de către o altă persoană sau folosirea de un bun aparținând altuia, și micșorarea altui patrimoniu, ca o consecință a măririi primului, ce poate să constă în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau efectuarea unor cheltuieli care nu au fost restituite, precum și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul ca ambele fenomene să fie efectul unei cauze unice.
Cele juridice, constă în absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, respectiv absența oricărui alt mijloc juridic, pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
În speță, imobilul teren pe care se află amplasat drumul în litigiu, asupra căruia s-au executat lucrările menționate de reclamanți - obiect al acțiunii precizate și descrise prin înscrisul de la fila 24- reprezintă proprietatea tabulară a municipiului B., conform colii evolutive de CF 2108
B., nr. top 6145/2 și 6146/2 și CF 2820 B. nr. top 6145/1 și 6146/1 în cotă parte, în ambele numere topografice, schiței medalion ( fila 103), precum și a schiței întocmite de expert M. V. ( fila 102), respectiv raportului întocmit de expert B. V., C. I. și L. A. ( fila 180) și se află în administrarea O. S. al municipiului B.
Activitatea acestuia din urmă este reglementată de R. de O. al O. S. adoptat prin hotărârea 9. de către C. local B., și se organizează și funcționează potrivit Legii 141/1999, HG nr. 996/1999, atribuții reglementate prin art. 7, cu privire la stabilirea, realizarea de drumuri forestiere și asigurarea executărilor lucrărilor de reparații ale drumurilor forestiere, în regie proprie sau prin agenți economici de specialitate.
Reclamanții de asemenea, au dobândit drept de proprietate și respectiv uzufruct viager, asupra imobilului înscris în Cf 7500 B. nr. top 6147/1 conform încheierii de CF (...) ( fila 14), imobile care nu sunt însă situate în perimetrul proprietății municipiului B. mai sus identificate, ci în imediata vecinătate, împrejurări necontestate de nici una dintre părți.
Cu adresa nr. 2351/1979 ( fila 6), s-a obținut acceptul accesului în favoarea fostului proprietar R. Petru, la imobilele aflate actualmente în proprietatea și respectiv folosința reclamanților, pe același drum forestier - în litigiu, acces care de altfel nu le-a fost interzis nici reclamanților, de la data cumpărării imobilelor și până în prezent, pârâtul O. S. B. rămânând în pasivitate cu privire la folosința acestui drum de către reclamanți.
In consecință, susținerile reclamanților relativ la împrejurarea că acest înscris reprezintă o convenție, în sensul art. 969 cod civil prin care părțile și-au asumat obligații reciproce, nu pot fi primite de instanță, întrucât nu întrunește cerințele unei convenții bilaterale, care să producă efecte între reclamanți și pârâtul O. S. al municipiului B., ea nefăcând referire la aceștia din urmă.
În același context, înscrisul de la fila 56 reprezintă un act unilateral, emanând de la pârât, și face trimitere la o eventuală instituire a unei servituți de trecere în favoarea reclamanților, aspect ce nu poate fi analizat de instanță, întrucât s-a renunțat expres la acest capăt de cerere la termenul de judecată din 4 octombrie 2006.
Pe de altă parte însă, instanța a apreciat că el reprezintă o recunoaștere a faptului executării unor lucrări de amenajare pe drumul dinlitigiu de către reclamanți, în sensul art. 1197 Cod Civil, cu atât mai mult cu cât se precizează forma de decontare a cheltuielilor.
De altfel, reclamanții și-au precizat poziția pe parcursul soluționării cauzei, în sensul că solicită obligarea pârâtului O. S. B. la restituirea cheltuielilor ocazionate cu efectuarea amenajărilor drumul forestier mai sus identificat, aflat în administrarea O. S. B., pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză a acestuia din urmă, câtimea pretențiilor fiind precizată și ea ulterior, în baza expertizelor efectuate în cauză și inclusiv cu ocazia judecării cauzei în fond.
Întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, expertizele efectuate, constatările instanței cu ocazia cercetării locale, atestă că: reclamanții au executat lucrările de amenajare pe drumul forestier din litigiu, lucrări care sunt descrise atât prin înscrisul menționat de reclamanți cât și prin rapoartele de expertiză efectuate, că s-a început la executarea acestor lucrări în anul 2002-2003, că drumul amenajat nu a fost folosit exclusiv de către reclamanți, și nu a fost executat exclusiv până la locuința acestora, ci și pe alte direcții, pe lungimea și lățimea evidențiate prin procesul verbal de cercetare locală ( fila 124) și prin schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 102-103) de expert M. V., și apoi reluată de experții B. V., C. I. și L. A.
Nu s-a reținut, întrucât nu s-a dovedit în speță, prin prisma acestei declarații existența unui acord - convenție între părți, iar răspunsul la interogator al pârâtului O. S. B. nu poate fi apreciat ca un început de dovadă scrisă, în acest sens.
R. de expertiză întocmit inițial de expert M. V. a fost contestat de ambele părți, însă ulterior, prin raportul de contraexpertiză tehnică întocmit de experții B. V., C. I. și L. A. (fila 178-190), s-a identificat și evidențiat drumul forestier în litigiu schița anexă la raport ( fila 180), lucrările efectuate fiind stabilite de comun acord de părți ( fila 181), aspect menționat de experți, ca fiind evidențiat și cu ocazia cercetării locale a instanței ( fila
124-125), și descris la punctul 8 ( fila 181), lucrări a căror valoare totală este de 189.382 lei ( RON), conform devizelor actualizate ( fila 190).
Mai mult, prin înscrisul de la fila 198, experții raportat la apărările formulate de pârât, au arătat că nu au posibilitatea stabilirii vechimii lucrărilor executate si a cantităților de „. și macadar"; amplasate pe drumul forestier, eșalonat pe ani de execuție.
De altfel, municipiul B. - chemata în garanție, prin apărările formulate recunoaște existența drumului forestier și situația actuală a acestuia, lucrările executate si obligațiile legale ale pârâtului O. S., apreciind că acesta este în măsură să suporte în exclusivitate cheltuielile cu amenajarea, în baza regulamentului de organizare și funcționare.
Drept urmare, în baza probatoriului administrat și în raport de obiectul acțiunii principale precizate, este cert că s-a creat un dezechilibru între patrimoniul pârâtului O. S. B. și cel al reclamanților având o cauză unică pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamanții nu au alt temei juridic pentru a recupera prejudiciul existent în patrimoniul lor, lipsa unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtului O. S. B. și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea ei, justifică acțiunea precizată a reclamanților, astfel că instanța a admis-o ca atare față de pârâtul O. S. al municipiului B., apreciind incidența textului art. 992 și urm. Cod Civil, în sensul că l-a obligat la plata sumei de 189.382 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În consecință au fost înlăturate apărările pârâtului, referitoare la inexistența lucrărilor executate de reclamanți, a valorilor contestate, împrejurarea că el ar fi executat lucrările de amenajare, apărări infirmate de întreg probatoriul administrat.
Singurele lucrări executate de acestea sunt menționate prin înscrisurile ( fila 42,43) care nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, ci doar cu obiectul lui de activitate, lucrări care vizează întreg fondul forestier, înscris în titlul de la fila 33.
Mai mult, pârâtul recunoaște implicit, existența lucrărilor executate, cu ocazia cercetării la fața locului de către instanță, apoi prin concluziile contraexpertizei efectuate în cauză, însă își fondează apărarea, pe împrejurarea că nu există o convenție legală încheiată între părți în acest sens, cheltuiala efectuată, nefiind cuprinsă în evidențele sale și suma alocată în bugetul propriu, conform regulamentului.
R. la cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că este întemeiată în baza art. 60 și urm. Cod procedură civilă și văzând incidența textului art. 494 Cod Civil, a admis-o ca atare, având în vedere faptul că, toate lucrările executate pe cheltuiala exclusivă a reclamanților urmează a fi suportate de pârâtul O. S. B., prin plata acestora către reclamanți se creează un prejudiciu in patrimoniul pârâtului, ale cărui obligații sunt exclusiv, cele prevăzute în regulamentul de organizare si funcționare ( fila 114) și cum finanțarea de realizează în condițiile art. 20-24 din regulament, in lipsa unei hotărâri a C. local B. și a unor surse provenite de la bugetul local, proprietar tabular asupra imobilelor din litigiu fiind M. B., acestuia, în final, îi profită lucrările executate, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de O. S. B. împotriva chematei M. B. și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 189.382 lei cu același titlu.
Reținând că reclamanții au încercat o „conciliere"; cu privire la suma pretinsă, însă fără rezultat și față de poziția pârâtului obligat la plata sumei menționată mai sus s-a admis și petitul de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.307,80 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și taxe expertize, a pârâtului O. S. B. față de reclamanți, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă și apoi pe chemata în garanție, față de pârât.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-au admis apelurile declarate de pârâtul O. S. AL M. B. și de către chematul în garanție M. B. - PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 1988 din 13 iunie 2007 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. (...), pe care a schimbat-o în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. R. și
M. N. I. împotriva pârâtului O. S. al municipiului B.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul O. S. almun. B. împotriva M. B., prin P. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 66.099 lei cu titlu de despăgubiri și 2754,20 lei cheltuieli de judecată la fond;
- a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma de
66.099 lei cu titlu de despăgubiri și 2574,20 lei cheltuieli de judecată la fond
Au fost obligați intimații C. R. și M. N. I. în solidar să plătească apelantului O. S. al municipiului B., prin P., suma de 2726 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Soluția favorabilă dată de prima instanță acțiunii principale și cererii de chemare în garanție se impune a fi împărtășită și de instanța de apel, cu deosebirea privitoare la întinderea despăgubirilor ce se acordă, apreciate ca justificate într-o măsură inferioară celei acordată de prima instanță.
Judicios a conchis instanța de fond că demersul juridic promovat de reclamații C. R. și M. N. I., cunoscut în doctrină sub denumirea de „. de in rem verso"; are ca fundament, în afara oricărui raport contractual, un fapt juridic( executarea lucrărilor de amenajare suplimentară a unui drum) în baza căruia patrimoniul pârâtului O. S. al municipiului B., în calitate de administrator al fondului forestier în cadrul căruia se regăsește drumul și în sarcină căruia este întreținerea drumului respectiv, respectiv patrimoniul chematului în garanție M. B., reprezentat de P., în calitate de proprietar al terenului, a fost mărit pe seama diminuării patrimoniului reclamanților, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic contractual. Atât jurisprudența, cât și doctrina au statuat unanim că acțiunea prin care se pretinde restituirea îmbunătățirilor aduse unui imobil ( cu sau fără acordul administratorului ori proprietarului) are ca temei un fapt juridic licit, ca izvor distinct de obligații, intitulat îmbogățirea fără justă cauză sau fără temei legitim, cazul în speță fiind tipic situațiilor care dau naștere la raporturi obligaționale, independent de faptul că părțile nu au dorit acest lucru.
Temeiul pretențiilor formulate de reclamanți nu este contractual, ci simple împrejurări de fapt legate de realizarea unor îmbunătățiri la drumul situat pe imobilul proprietatea chematului în garanție, aflat în administrarea și gestionarea pârâtului,responsabil de întreținerea drumului, pretinzându- se în prezentul litigiu că patrimoniul lor s-a micșorat cu o valoare echivalentă ca mărime și care se regăsește în patrimoniul pârâtului. A. în absența unei cauze legitime de mărire a patrimoniului pârâtului, prezumat a fi de bună-credință, în detrimentul reclamanților, și în lipsa unei alte acțiuni în justiție la îndemâna acestora pentru realizarea creanței reprezentate de valoarea economică a lucrărilor de îmbunătățire executate, corect s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile juridice pentru exercitarea unei atari acțiuni.
Și concluzia instanței de fond referitoare la îndeplinirea condițiilor materiale pentru rezolvarea pozitivă a cererii deduse judecății este justă. Probele administrate demonstrează pe de o parte îmbogățirea patrimoniului pârâtului, respectiv dobândirea unei valori economice apreciabile în bani, realizată prin lucrările de îmbunătățire a drumului aflat în întreținerea și administrarea sa, iar pe de altă parte însărăcirea corelativă a reclamanților, autori ai lucrărilor respective, ambele fenomene având aceeași cauză.
Contrar aserțiunii pârâtului O. S. al municipiului B., tribunalul a confirmat teza reținută de prima instanță potrivit căreia îmbunătățirile aduse de reclamanți drumului preexistent în fondul forestier administrat de pârât profită tuturor litiganților, respectiv utilizatorilor. Faptul că o atare amenajare nu era impusă de specificul exploatării forestiere nu poate avea semnificația afirmată de pârât, aceea că nu îi profită realizarea îmbunătățirii executate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât însuși pârâtul, prin adresa nr.
395/(...) (f. 56 dos. fond), recunoaște nu doar realitatea lucrărilor realizate de reclamanți până la acel moment, ci indică și modalitatea de desocotire, fără însă a avea valențele unei convenții valabil încheiate („cheltuielile pe care le-ați făcut până în momentul actual pentru amenajarea drumului în discuție…vor putea fi decontate pe baza facturilor pe care le dețineți și înbaza unui proces-verbal de recepție a lucrărilor, semnat de ambele părți";). A. este infirmată și aserțiunea sa din faza procesuală potrivit căreia amenajarea drumului realizată de reclamanți le-ar profita doar lor și costurile îmbunătățirilor ar rămâne exclusiv în sarcina realizatorilor, în schimbul folosinței , înscrisul, cu o valoare probatorie superioară, contrazicând depoziția martorului L. V. , oarecum generică și referitoare la un moment anterior datei emiterii adresei. Un argument suplimentar contrar este și faptul că acordul pentru accesul valabil trebuia să aparțină proprietarului, nu doar administratorului .
Împrejurarea că de la acel moment și până la promovarea acțiunii în anul 2005, respectiv în timpul derulării procesului reclamanților li s-a permis, chiar tacit, să consolideze amenajarea executată substanțial în anul
2002, neluându-se vreo măsură activ restrictivă de împiedicare efectivă și reală în a realiza succesiv lucrările de îmbunătățire, pretinsa opoziție fiind doar formală și mult ulterioară înfăptuirii majorității îmbunătățirilor, constituie un motiv în plus de înlăturare a apărărilor pârâtului potrivit cărora nu și-ar fi manifestat intenția de a permite executarea și a prelua lucrările în discuție. Consecința ce se desprinde este aceea de înlăturare a tezei pârâtului referitoare la posibilitatea de tranșare a cauzei prin obligarea reclamanților de a-și ridica materialele, respectiv de înlăturare a regulilor ce guvernează accesiunea, neaplicabile în cauză.
Realitatea lucrărilor efectuate de reclamanți la drumul destinat exploatării forestiere nu este contestată, obiectul controversei purtând asupra lucrărilor, respectiv asupra întinderii obligației de restituire. R. la acest aspect, pârâtul nu poate fi supus unei restituiri decât în măsura creșterii patrimoniului său, respectiv reclamanții nu pot pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului lor.
Din acest punct de vedere din coroborarea probelor exhibate, înscrisurile atașate la dosarul de fond f.32-43 și depozițiile martorilor P. P. f.57-59, P. V. f.80-81, M. G. f.132-134 și L. V. f.151-152, ultimii doi reaudiați în apel f.61-64, declarația autentificată a lui Ț. D. f.74 și rapoartele de expertiză întocmite la fond de experții M. V.(f.98-113) și de experții L. A., C. I. și B. V. (f.172-190), respectiv în apel de experții T. E. M. și C. Ș. (f.247-
289) , rezultă că pe de o parte lucrările mecanizate de lărgire a drumul forestier preexistent al cărui amplasament nu face obiect de controversă și cele de defrișare a exploatației forestiere întreprinsă de pârât în partida organizată în vara anului 2002, respectiv doborâre arbori, extrageri cioate , au fost suportate de acesta , iar pe de altă parte că drumul amenajat este format din două tronsoane ( de la drumul public până la imobilul proprietatea reclamanților cu o lungime de 600 m, respectiv de la acesta până la imobilul proprietatea martorului L. V. cu o lungime de 530 m) și doar lucrările aferente îmbunătățirii primului, executate în regie proprie, fiind suportate de reclamanți, cele corespunzătoare secundului fiind achitate de martorul menționat, sens în care depozițiile martorilor sunt unitare. Din această perspectivă soluția primei instanțe de îndatorare a pârâtului să plătească reclamanților pe de o parte contravaloarea tuturor lucrărilor, deci și a celor suportate de pârât, inclusiv a c/v cheltuielilor indirecte nedovedite și TVA, CAS, impozite, și pe de altă parte cu referire la ambele tronsoane, deci și cele suportate de martorul L. V. aferente celui de-al doilea tronson, această soluție este greșită, impunându-se a fi reformată în modalitatea arătată.
Cu referire la cuantificarea lucrărilor de amenajare suportate de reclamanți, pretinse a fi restituite de pârât, tribunalul a constatat căexpertizarea înfăptuită de prima instanță nu provine de la specialiști în materie, considerent pentru care a ordonat refacerea probei științifice în colaborare de către un expert silvic, drumul nefiind localizat în c.f. ci doar în amenajament silvic, cum s-a constat, și de către un expert specialist în construcții drumuri și poduri.
Constatările experților care au întocmit raportul de expertiză ce a răspuns atât obiectivelor stabilite de instanță, cât și solicitărilor părților (f.234-289) sunt, în rezumat, următoarele . Terenul pe care este amplasat drumul de pământ (greșit denumit drum forestier) îmbunătățit se află înscris în amenajament silvic întocmit în anul 1992 pentru O.S. Livezile, în unitățile amenajistice U.P. III, u.a. 1A,1R,1C,2A,2C,2D, terenul trecând în baza Legii nr. 1/2000 în proprietatea M. B., întocmindu-se ulterior un nou amenajament silvic pentru O.S. M. B., parcela 1 devenind parcela 70, iar parcela 2 devenind parcela 71. D. de pământ existent era suficient pentru nevoile de administrare și exploatare de produse accidentale sau de igienă, singurele care se pot recolta din acest trup de pădure. S. de macadam existent nu se justifică la traficul de sub 5. D. nu figurează în inventarul mijloacelor fixe nici al OS Livezile, nici al OS B., deci nu are o valoare contabilă și nu poate fi supus amortizării.
Pentru evaluarea lucrărilor de amenajare realizate de reclamanți s-au stabilit cantitățile reale rezultate din măsurători efectuate în teren, reclamanți nefurnizând nici un fel de dovadă privind cantitatea de materiale utilizate, contravaloarea acestora ori a manoperei utilizate. In ceea ce privește individualizarea în timp a lucrărilor, nu poate fi făcută. Determinările de laborator au relevat că balastul utilizat și gradul de compactare a straturilor suprastructurii drumului sunt la limita corespunzătoare.. S-a subliniat de către experți că execuția în regie proprie nu a respectat legislația în vigoare și anume elaborarea unei documentații de execuție, parcurgerea tuturor fazelor necesare obținerii autorizațiilor și avizelor necesare, precum și urmărirea execuției conform legislației în vigoare , sarcina de verificare revenind administratorului drumului, nerespectarea unui proiect și a unor proceduri de lucru traducându-se prin faptul că necompactarea corespunzătoare a patului drumului la valorile prevăzute de normativele în vigoare a condus la utilizarea unor cantități suplimentare de balast, trecute la suprastructură și rambleu. Valoarea efectivă a tuturor lucrărilor s-a făcut avându-se în vedere prețurile medii existente pe piață, atât la materiale cât și la închirierea utilajelor rezultând pentru primul tronson 72.837 lei ( lucrări debleu 27.144 lei, lucrări rambleu 7.073 lei, lucrări suprastructură 29.625 lei, podețe
5.700 lei, amenajare șanț scurgere 2295 lei și poartă acces 1000 lei), pentru al doilea tronson 28.664 lei, total 101.501 lei, deci 0,72% pentru primul tronson și 0,28% pentru al doilea tronson. În cazul executării terasamentelor anterior de către pârât, evaluarea lucrărilor de suprastructură a fost făcută în două ipoteze - cantități real executate 55.706 lei (deci aferent primului tronson corespunzător proporției înainte stabilită 39.969 lei,și aferent celui de-al doilea tronson 15.737), și cantități care ar fi trebuit folosite în cazul existenței unui proiect de drum 42.063 lei. „Contravaloarea balastrului și al transportului reprezintă cea mai mare parte din devizul total";.
E. au stabilit și următoarele. „In cazul respectării prevederilor normativului sus amintit, precum și a celorlalte prevederi legale, existenței unei documentații de execuție și a urmăririi lucrărilor în conformitate cu prevederile Legii calității în construcții, suprastructura trebuia să fie executată în două straturi de 15 cm și 1. fiecare pe tronsonul principal
și de max. 15 cm pe tronsonul secundar. In această situație cantitățilesuplimentare de balast nu sunt justificate, umpluturile trebuind să fie executate din pământ. Efectuând reducerile necesare de la stratul de balast și adăugarea cantităților suplimentare la terasamente, rezultă următoarele valori. Tronson principal- lucrări debleu 27.144 lei, lucrări rambleu 8.768 lei, lucrări suprastructură 21.192 lei, podețe 5.700 lei, amenajare șanț scurgere 2295 lei și poartă acces 1000 lei, total 66.099 lei."; Pentru tronsonul secundar costul este de 24.507 lei, total drum 90.606 lei, cost ce nu include nici c.a.s. și nici beneficiu, nefăcându-se dovada acestor plăți de către reclamanți (f.257-258).
Varianta din expertiză îmbrățișată de tribunal este a treia, respectiv aceea ce ia în calcul executarea terasamentelor de către reclamanți și prevederile normativelor în vigoare, întrucât este argumentată suplimentar de celelalte probe administrate, în sensul reducerii sumei acordat. A. din coroborarea depozițiilor martorilor, primii doi înainte enumerați fiind chiar buldozeristul ce a efectuat lucrările de terasare, împrăștiere și aranjare a materialului pietros transportat de persoana ce a dat declarația notarială amintită, respectiv patronul firmei proprietare a utilajului, cu conținutul înscrisurilor sus enumerate de desprinde concluzia că cele mai consistente lucrări de amenajare s-au realizat în anul 2002, ulterior până la promovarea acțiunii s-au săpat șanțurile și amenajat podețele, respectiv s-a întreținut investiția , ulterior, la înțelegere cu pârâtul s-a amplasat bariera ce desparte drumul în discuție de cel public, toate suportate de reclamanți pe traseul aferent primului tronson, denumit de experți „.. În lipsa oricăror probe care să le combată pe cele directe amintite, nu se poate reține că lucrările privitoare la terasamentul drumului ar fi fost suportate de pârâtul administrator al acestuia, înscrisurile exhibate de acesta, avute în vedere și de experți, nefăcând referire la suportarea efectivă a costurilor pe care o asemenea operațiune le implicau. Cert că reclamanții, îmbunătățind drumul preexistent, au suportat aceste lucrări, achitând personal martorului P. P. c/v lucrărilor executate de acesta de lărgire mecanizată a drumului, îndreptarea acestuia și fixarea umpluturii pietroase procurată pe care tot ei au achitat-o, precum și compensând reciproc și total cu proprietarul utilajului utilizat c/v folosinței acestuia. Nu s-a contestat de altfel că toate celelalte cheltuieli, cu excepția terasamentelor, ar fi fost suportate de reclamanți, disputa purtând asupra cantității și costului. Din această perspectivă, cum amenajarea a fost realizată în regie proprie și întrucât reclamanții nu au furnizat nici un înscris referitor la cantitățile procurate, c/v transportului ori manopera achitată, experții corect au luat în calcul determinările laboratorului referitoare la cantitățile reale de materiale folosite și prețurile medii ale acestora, respectiv ale închirierii utilajelor și transport de pe piață. Apărarea privitoare la necesitatea luării în calcul a prețurilor fixate cu ocazia licitațiilor organizate se impune a fi înlăturată întrucât executarea drumului în regie proprie, regim ce exclude pe cel înainte menționat, a fost permisă în cauză, chiar tacit. Întrucât însă prin nerespectarea normativelor de execuție a drumurilor și efectuarea lucrărilor de amenajare în lipsa oricărui proiect de execuție, aviz și supraveghere a conformității calitative și cantitative a lucrărilor, reclamanții au utilizat cantități suplimentare de materiale, depășirea acestora și execuția defectuoasă fiind în riscul executantului, cum indică și experții în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (f.364-365), le sunt imputabile cheltuielile suplimentare suportate. Pe cale de consecință se impune a se avea în vedere contravaloarea execuției în ipoteza respectării normativelor în vigoare.
Cu referire la numărul de podețe amenajate, constatările experților specialiști cu ocazia deplasării în teren nu pot fi combătute prin simple afirmații contrare, forța probantă a probei tehnice fiind superioară oricăror altora. De altfel nici nu a fost combătută în vreun fel, experții indicând faptul că nu pot realiza o defalcare temporală a amenajărilor executate de reclamanți. Cât timp concluziile experților nespecialiști în materie furnizate instanței de fond au fost înlăturate de tribunal pentru considerentul specializării, celor furnizate de specialiști trebuie să li se acorde justa valoare. Pe de altă parte, realitatea amplasării de către reclamanți a barierei nu a fost contestată.
A. se conchide că îmbogățirea patrimonială a pârâtului, respectiv însărăcirea corelativă a reclamanților se cuantifică la suma de 66.099 lei, aferentă primului tronson al drumului a căruia îmbunătățire totală a fost evaluată la 90.606 lei, sumă ce include toate cheltuielile suportate de reclamanți cu amenajarea drumului, inclusiv executarea terasamentelor, a rambleului, a dambleului, a suprastructurii, a șanțurilor, a podețelor, aplicarea barierei, ținându-se seama de normativele în vigoare și prețurile medii ale materialelor, transportării lor și închirierii utilajelor . La stabilirea unei despăgubiri juste și echitabile trebuie avută în vedere realitatea din teren, succesiunea evenimentelor, conduita inconsecventă a pârâtului care nu a împiedicat efectiv și real executarea succesivă a amenajărilor, precum și împrejurarea că este imputabil exclusiv executantului suplimentul de material și execuție derivat din nerespectarea procedurilor și normativelor ce l-ar fi exclus în ipoteza contrară. De altfel suma acordată (66.099 lei) pentru tronsonul de 600 m lungime nu o depășește substanțial pe cea pretinsă prin promovarea acțiunii (50.000 lei pentru drumul de 600 m), ea fiind majorată excesiv după efectuarea lucrării de contraexpertiză în primă instanță, în acord cu evaluarea făcută de experții având alte specialități și care s-au referit la costurile amenajării întregului traseu, au avut în vedere costurile formale de amenajare, inclusiv cheltuieli indirecte, impozite,, c.a..s, beneficii etc. de exclus în cauză.
Pe cale de consecință dezechilibrul patrimonial al părțilordeterminat de amenajarea drumului vizează suma de 66.099 lei, oevaluare superioară determinând o îmbogățire fără justă cauză areclamanților.
In ceea ce privește soluționarea favorabilă a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul O. silvic al M. B., concluzia la care a ajuns prima instanță pentru considerentele relevate în hotărârea pronunțată, împărtășite și de tribunal, este judicioasă și justificată de natura raporturilor juridice dintre chematul în garanție M. B., reprezentat prin P., și pârât dintr- o dublă perspectivă. Pe de o parte cel dintâi este administrator, responsabil cu întreținerea și reparația, al drumului amenajat al cărui proprietar este secundul, raporturile de subordonare și colaborare fiind conturate de R. de organizare și funcționare - Anexa 1 la H. C. Local al municipiului B. la art. 20-24 (f.114-117) , pe de altă parte în raport de natura litigiului, acțiune în despăgubire, este incidentă teza finală a art. 60 Cod proc. civ. potrivit căruia partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Mai mult decât atât în prezența cauză cu referire la raporturile juridice dintre cei doi, se impune a se acorda cuvenita relevanță manifestării de voință exercitată procesual în dos. nr. (...), disjuns din prezenta cauză, în care M. B. pretinde de la actualii reclamanți contravaloarea folosinței drumului litigios, același obiect avându-l și cerereade intervenție în interes propriu formulată acolo de administratorul drumului O. S. al municipiului B. (f.19-20 apel). Pe cale de consecință, proprietarului terenului profitându-i în egală măsură cu cea care profită administratorului lucrările de îmbunătățire realizate de reclamanți și având în vedere modalitatea de finanțare a activității administratorului, responsabil cu întreținerea și reparația drumului, cererea de chemare în garanție se impune a fi admisă în limita admiterii acțiunii principale. Criticile chematului în garanție referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la apărare cu referire la modul de soluționare a obiecțiunilor formulate în fața primei instanțe față de raportul de expertiză întocmit nu pot fi împărtășite, prima instanță rezolvând procedural cererea adresată.
Pe cale de consecință, însușindu-și criticile celor doi apelanți referitoare la nerespectarea principiului potrivit căruia obligația de restituire are o dublă limită, îmbogățitul fiind obligat să restituie însărăcitului numai valoarea îmbogățirii, pentru considerentele de fapt și drept expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. civ cele două apeluri au fost admise și sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. R. și M. N. I. împotriva pârâtului O. S. al municipiului B., a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva M. B., reprezentat prin P. și în consecință pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților suma de
66.099 lei cu titlu de despăgubiri, iar în temeiul art. 274 Cod proc. civ suma de 2574,20 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferentă despăgubirilor justificate și acordate, expertizele efectuate fiind înlăturate, deci contravaloarea lor rămânând în sarcina părții care le-a cerut, iar chematul în garanție a fost obligat să plătească pârâtului aceleași sume.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. intimații reclamanți au fost obligați în solidar să plătească apelantului O. S. al municipiului B. suma de 2726 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel din totalul de 4130,3 lei reprezentând onorariu experți, proporțional cu măsura admiterii apelului, respectiv invers proporțional măsurii în care a fost satisfăcută pretenția reclamanților (0, 66
- 0,34).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M. R. și M. N.
I., pârâtul R. O. S. al municipiului B. R. și chematul în garanție M. B. prin P.
1.Prin recursul declarat de reclamanții M. R. și M. N. I. se solicitămodificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtul O. S. al municipiului B. și de către chematul în garanție M. B., menținându- se sentința civilă nr. 1. a J. B.
În motivare s-a arătat că singura nemulțumire a reclamanților privește cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de apel în condițiile în care din probațiunea administrată în cauză a rezultat că toate cheltuielile cu amenajarea drumului până în Poiana Tâlharului au fost suportate de către reclamanți, drumul în litigiu nefolosind doar reclamanților.
Se învederează că încuviințarea celei de a 3-a expertize în cauză este criticabilă, expertiza fiind încuviințată abuziv de către instanța de apel în condițiile în care primele două expertize efectuate în fața instanței de fond sunt valabile, nesolicitându-se o altă expertiză după depunerea raportului de contraexpertiză. De asemenea, recurenții arată că experții care au efectuat cel de-al 3-lea raport nu au ținut cont de toate aspectele reținute în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului. Sunt formulate critici și referitor la modul în care instanța de apel a înțeles să stabileascăstarea de fapt raportat la probațiunea administrată în cauză ajungându-se la stabilirea unei sume datorată de către pârât reclamanților care nu reflectă realitatea.
Recurenții învederează și faptul că nu le-au fost încuviințate probe în dosar.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 304, art. 312
C.pr.civ.
Pârâtul intimat O. S. al municipiului B. a formulat întâmpinare larecursul declarat de către reclamanți, solicitând respingerea acestuia caneîntemeiat.
În motivare s-a arătat că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de apel raportat la probele administrate în cauză. Expertiza efectuată în apel a fost în mod legal încuviințată respectându-se art. 295 alin. 2 C.pr.civ., proba fiind solicitată prin cererea de apel și oral în fața instanței.
2.Prin recursul declarat de pârâtul R. O. S. al municipiului B. R. sesolicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B., respingându-se în totalitate cererea principală formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod greșit ca fiind îndeplinite condițiile materiale ale exercitării acțiunii de îmbogățire fără justă cauză.
Pentru ca acestea să fie îndeplinite se impune în primul rând să existe o îmbogățire a pârâtului. Prin simplul fapt că reclamanții și-au îmbunătățit în interesul lor propriu o cale de acces la proprietatea lor nu constituie automat o îmbogățire a pârâtului, relevante în acest sens fiind concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul de apel. E. arată că pentru nevoile de gospodărire ale fondului forestier aferent acestui drum execuția sa nu se justifică îmbunătățirea făcându-se în interes strict personal al reclamanților. D. de pământ existent era suficient pentru nevoile de administrare și exploatare de produse accidentale sau de igienă, singurele care se pot recolta din acest fruct de pădure, aspect confirmat și de martorul M. G. care îndeplinește funcția de pădurar. Mai mult, drumul forestier nu a fost amenajat cu respectarea cerințelor legale în materie de execuție a drumurilor forestiere.
Adresa nr. 395/2002 nu are nicio valoare juridică deoarece ocolul silvic este subordonat consiliului local, prin acordul verbal dat reclamanților
și celorlalți proprietari permițându-se trecerea acestora fără ca acordul să fie materializat juridic.
De asemenea, nu este îndeplinită condiția însărăcirii reclamanților intimați, toate îmbunătățirile făcându-se în interesul reclamanților pentru ca drumul să poată suporta traficul de utilaje necesar în vederea construcției imobilului proprietatea reclamanților.
R. la cuantumul sumei acordate s-a arătat că trebuie avute în vedere doar lucrările executate până la data introducerii acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 C.pr.civ.
Reclamanții și-au exprimat poziția procesuală față de recursul declaratde pârât prin întâmpinare, solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat clar că reclamanții au efectuat toate lucrările la drumul în discuție.
În probațiune s-au depus înscrisuri: precizarea la cererea de chemare în judecată din dosarul nr. (...) al J. B., întâmpinarea formulată de către O. S. al municipiului B. în dosarul nr. (...) al T. B.-N., procesul-verbalde constatare și sancționare a contravențiilor nr. 47934/(...) încheiat de către P. municipiului B., dispoziția nr. 1148/2009 emisă de P. municipiului B.
3.Prin recursul declarat de chematul în garanție M. B. prin P. sesolicită modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în garanție și a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
În motivare s-a arătat că raportat la prevederile art. 12 alin. 4 teza I din Legea nr. 213/1998 pârâtul este un serviciu public de specialitate cu activitate permanentă și personalitate juridică a C. Local B. care se finanțează integral din venituri proprii. O. silvic fiind o regie autonomă cu personalitate juridică finanțată integral din venituri proprii, realizate din activitățile specifice, nu beneficiază în vreun mod de vreo finanțare de la bugetul local.
În mod greșit instanțele de fond au reținut îndeplinirea condițiilor materiale ale exercitării acțiunii de îmbogățire fără justă cauză, din expertiza efectuată în cauză rezultând că drumul a fost amenajat în interesul reclamanților, neexistând deci o îmbogățire a pârâtului corelativă unei însărăciri a reclamanților.
D. amenajat de către reclamanți fără respectarea cerințelor legale de execuție a drumurilor forestiere nu se poate prelua pentru a se înscrie în domeniul public deoarece nu este necesar și nu profită în nici un fel.
Adresa nr. 395/2002 nu are nicio valoare juridică, M. B. în calitate de proprietar al terenului pe care se află amplasat drumul în litigiu nedându-și niciodată acordul pentru amenajarea acestuia.
R. la condiția însărăcirii reclamanților s-a arătat că nici o lucrare la drumul în litigiu nu a fost efectuată în interesul chematului în garanție ci exclusiv în scopul asigurării de către reclamanți a accesului la locuință.
În mod corect instanța de apel a reținut că reclamanții au efectuat lucrări de îmbunătățire la primul tronson al drumului, referitor la valoare subliniindu-se că aceasta nu a fost stabilită în mod corect raportat la probele administrate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 2, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și prevederile Legii nr. 213/1998.
Reclamanții M. N. și M. R. și-au exprimat poziția procesuală față derecursul declarat de chematul în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar,solicitând respingerea acestuia.
S-a arătat că în mod corect instanțele de fond au admis cererea de chemare în garanție având în vedere raportul existent între ocolul silvic și Consiliul Local B.
Din probele administrate în cauză a rezultat că drumul nu folosește exclusiv reclamanților.
Procesul-verbal nr. 47934 și dispoziția primarului nr. 1148, anexate întâmpinării atestă faptul că primăria prin primar și-a însușit lucrările efectuate de către reclamanți.
Probele administrate în cauză atestă că reclamanții nu au efectuat lucrări doar la primul tronson al drumului.
Pârâtul O. S. al municipiului B. a solicitat prin întâmpinarea depusă ladosar respingerea recursului declarat de chematul în garanție în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
În motivare s-a arătat că chematul în garanție are calitatea de proprietar al drumului, cererea de chemare în garanție fiind în mod corect admisă raportat la natura litigiului și având în vedere dispozițiile art. 60
C.pr.civ.
Analizând recursurile declarate de către reclamanții M. R. și M. N. I., pârâtul R. O. S. AL M. B. R. și cel declarat de chematul în garanție M. B. prin primar împotriva deciziei nr.1. a T. B. N., raportat la motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Având în vedere că toate părțile în cauză au formulat recurs prin care au adus critici deciziei pronunțate de instanța de apel, se impune stabilirea ordinii în care vor fi analizate aceste critici, în funcție de efectele pe care le pot avea asupra soluției pronunțate în cauză.
Deoarece prin recursul declarat de pârât și cel declarat de chematul în garanție sunt formulate critici din perspectiva verificării îndeplinirii de către instanța de apel a condițiilor pentru ca o acțiune în îmbogățire fără justă cauză să fie admisibilă, aceasta fiind calificarea dată și acceptată în ceea ce privește acțiunea principală, se impune analizarea cu precădere a acestora. Numai în situația în care toate aceste condiții au fost analizate corect de către instanța de apel se mai poate pune problema analizării celorlalte critici aduse deciziei, critici care privesc cuantumul despăgubirilor sau soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție.
În ceea ce privește analiza condițiilor materiale și juridice ale acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut un demers amplu și pertinent, neimpunându-se ca instanța de recurs să insiste, din punct de vedere teoretic problema fiind lămurită.
Chestiunea asupra căreia Curtea înțelege să se aplece cu precădere este aceea a modului în care instanța de apel a făcut verificarea acestor condiții în speța concretă dedusă judecății.
Pentru ca o astfel de acțiune să fie întemeiată, se impune ca toate condițiile stabilite de doctrina și practica judiciară, în absența reglementării acestei instituții în mod expres în Codul civil, condiții unanim acceptate, să fie îndeplinite.
Acesta este motivul pentru care nu se impune a se relua analiza condițiilor a căror îndeplinire nu este contestată ci numai a acelora care au fost contestate prin recursurile declarate de către pârât și chematul în garanție, adică mărirea patrimoniului pârâtului, respectiv a chematului în garanție în detrimentul reclamanților, patrimoniul acestora din urmă micșorându-se, creându-se astfel un dezechilibru patrimonial.
Prima condiție a actio de in rem verso, dintre cele contestate prin cererile de recurs, care se impune a fi cercetată, este aceea a existenței unui patrimoniu mărit în ceea ce îl privește pe pârât, micșorarea patrimoniului reclamanților neputând fi decât consecința măririi primului.
Relevante în acest sens sunt concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul de apel de către experții tehnici T. E. M. și C. Ș., depus la filele 245 și urm. vol.II dosar.
Concluziile acestui raport, menținute în răspunsul la obiecțiuni,(filele
360 și urm. vol.II dosar) sunt în sensul că execuția drumului s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale în materie, nefiind respectate nici prevederile normativelor de execuție a drumurilor în general și a drumurilor forestiere în special. Din punct de vedere al normativelor în vigoare în domeniul forestier, pentru nevoile de gospodărire ale fondului forestier aferent acestui drum execuția sa nu se justifică. D. a fost amenajat în interes strict personal.
Raportat la aceste concluzii este evident că nu se poate pune problema vreunei creșteri reale a patrimoniului pârâtului prin lucrările de amenajare a drumului făcute de reclamanți. D., în condițiile în care lucrărilela drum au fost efectuate fără respectarea prevederilor legale în domeniul forestier, se poate aprecia că s-a adus chiar un prejudiciu pârâtului prin lucrările efectuate la drumul forestier existent, putându-se pune problema deteriorării fondului forestier.
Având în vedere cele reținute mai sus nu se impune în principiu analizarea celeilalte condiții puse în discuție în recurs, respectiv a micșorării patrimoniului reclamanților. P. acestora nu a fost practic micșorat ținând cont de faptul că au efectuat lucrările de îmbunătățire la drum cu scopul exclusiv ca acesta să fie apt de a suporta accesul cu mijloace de transport și utilaje la locuința reclamanților. O. micșorarea patrimoniului reclamanților nu se corelează cu mărirea patrimoniului pârâtului, așa cum s-a precizat mai sus.
Se poate aprecia că prin efectuarea lucrărilor fără respectarea prevederilor legale în materie și fără a obține în prealabil toate avizele necesare și mai ales acordul expres al proprietarului și al administratorului, ignorându-se destinația specială a imobilului pe care se află drumul amenajat, reclamanții și-au asumat sau trebuia să își asume în totalitate posibilele consecințe care ar putea decurge din faptele lor.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ. va admite recursul declarat de către pârâtul R. O. S. AL M. B. R. și cel declarat de chematul în garanție M. B. PRIN P. împotriva deciziei civile numărul 13/(...) pronunțată în dosarul numărul (...) al T. B.-N. pe care o va modifica în sensul că va admite în temeiul art.296 C.pr.civ. apelurile declarate de pârâți și chematul în garanție, respingând acțiunea precizată formulată de reclamanții M. R. și M. N. I. în contradictoriu cu pârâtul R. O.
S. AL M. B. R.
În temeiul art. 60 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată principală a fost respinsă, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul R. O. S. AL M. B. R. împotriva M. B. prin primar.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, acesta se impune a fi respins în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că se contestă cuantumul sumei stabilite de către instanța de apel a fi achitată. Ori, prin admiterea recursului declarat de către pârât și chematul în garanție cererea de chemare în judecată a fost respinsă, apreciindu-se ca neîntemeiată, în aceste condiții nemaiputându-se pune problema cuantumului sumei datorate de către pârât.
Critica formulată de către reclamanți referitor la modul în care a procedat instanța de apel, încuviințând efectuarea unei a treia expertize se constată că instanța de apel a procedat legal, cu respectarea art.292 alin.1
C.pr.civ., efectuarea unei noi expertize fiind solicitată prin cererea de apel formulată de pârât și fiind apreciată ca o probă utilă, pertinentă și concludentă de către instanța de apel. R. de expertiză dispus în dosarul de apel a fost întocmit cu respectarea cerințelor în materie de expertize tehnice judiciare, fiind adus la cunoștința părților, instanța încuviințând și obiecțiunile formulate la raport de către toate părțile, la termenul de judecată din data de (...), reclamantul M. N. I. însușindu-și raportul, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, prin neformularea altor cereri referitor la acesta.
În temeiul art.274 C.pr.civ instanța va obliga reclamanții la plata în favoarea pârâtului R. O. S. AL M. B. R. a sumei de 6700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu expertiză și onorariu avocat.
Raportat la același temei de drept, art.274 C.pr.civ., pârâtul R. O. S. AL M. B. R.A va fi obligat la plata chematului în garanție M. B. a sumei de
1471,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâtul R. O. S. AL M. B. R. și cel declarat de chematul în garanție M. B. PRIN P. împotriva deciziei civile numărul 13/(...) pronunțată în dosarul numărul (...) al T. B.-N. pe care o modifică în sensul că admite apelurile declarate de pârâți și chematul în garanție.
- respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții M. R. și M. N. I. în contradictoriu cu pârâtul R. O. S. AL M. B. R.
- respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul R. O. S.
AL M. B. R. împotriva M. B. PRIN P.
Respinge recursul declarat de reclamanții M. R. și M. N. I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă reclamanții la plata în favoarea pârâtului R. O. S. AL M. B. R. a sumei de 6700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul la plata chematului în garanție M. B. a sumei de 1471,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,(...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
ANA I. A. C.
A. A. C.
G.IER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: C. Nășcuțiu, M. L. B.
Jud.fond: V. V.
| ← Decizia civilă nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4740/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
