Decizia civilă nr. 4458/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4458/R/2011
Ședința publică din 3 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamanta C. A., precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 237 din 13 mai 2011 a T.ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă
C. A., asistată de avocat A. S. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin cererea de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
La data de 28 octombrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului acesteia, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...) și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum, a fost formulată, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul declarat de pârâtul recurent, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A:
Prin Sentința civilă nr. 14290/(...) a Judecătoriei C. N., a fost respinsa ca fiind neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta C. A., in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect restituirea valorii imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamanta este moștenitoarea numitei K. M., în calitate de legatar universal, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 61/(...) eliberatde N. P. S. T. D., completat cu certificatul de moștenitor suplimentar nr.
98/(...).
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36137 încheiat la data de (...) intre SC C. SA si antecesoarea reclamantei, , aceasta din urma a cumpărat apartamentul nr. 20 din C.-N., str. I. B. nr. 41-43, prețul apartamentului fiind de 28.196.738 ROL (2.819,67 RON).
Prin sentința civila nr. 11412/(...) a Judecătoriei C.-N., a fost admisa acțiunea civila formulata de către reclamanta E. R. DIN A. împotriva paratului C. LOCAL C.-N. si a altor parați persoane fizice, printre care s-a numărat si antecesoarea reclamantei, constatându-se nulitatea absoluta a mai multor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de C. Local C.-N. prin mandatar SC C. A. SA C.-N., printre care si a contractului mai sus menționat, încheiat de antecesoarea reclamantei, d-na K. M. A. sentință a rămas irevocabilă prin decizia civila nr. 2. a Tribunalul Cluj și decizia civila nr. 2. 2006 a C. de A. C.
In privința excepției inadmisibilității cererii de chemare in judecată, invocată de către paratul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, instanța apreciază ca nu se poate vorbi de o inadmisibilitate de plano a acțiunii, ci se impune analiza pe fond a cererii de chemare in judecata. O alta opinie ar fi contrară prev. art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Conform art. 50 alin. 21 din L. nr. 10/2001, „Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 1., cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru". Conform art. 50 alin. 3 din același act normativ, „Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2A1) se face de către M. E. și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare". Potrivit art. 501 din L. nr. 10.2001, „(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. (2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză". În prezenta cauză, din cuprinsul sentinței civile nr. 11412/(...) pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 15540/2004, a deciziei civile nr. 2. martie 2006 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr. 448/2006 si a deciziei civile nr. 2. octombrie 2006 pronunțata de către Curtea de A. C. in dosar nr. (...), rezultă că, în realitate, contractul nr. 36137 din data de (...) încheiat de către antecesoarea reclamantei, d-na K. M., cu SC C. SA, in baza Protocolului încheiat cu C. Local al Municipiului C.-N., a fost încheiat cu nerespectarea, deci cu eludarea prevederilor Legii nr. 1.. Astfel, prima instanța a reținut, in considerentele sentinței, ca „. din C.-N., str. I. B. nr. 43 avea o alta destinație decât cea de locuința, respectiv fiind folosit ca spațiu de învatământ", iar după preluare a fost apartamentat, iar apartamentele au făcut obiectul unor contracte de închiriere. S-a mai reținut in considerentele sentinței ca imobilul a aparținut unui cult religios, nu unor persoane fizice, prin urmare imobilul nu intra sub incidența Legii nr. 1., fiind exclus dreptul fostului proprietar de a obține masuri reparatorii in bazaacestei legi si implicit dreptul chiriașilor de a opta pentru cumpărare in condițiile art. 9 din lege. Prima instanța a concluzionat ca imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 1., iar vânzarea apartamentelor in litigiu in baza Legii nr. 112/2995 este ilegala, sancțiunea fiind nulitatea absoluta potrivit art. 948 pct. 3, 962 si urm. C.civ., astfel încât nu prezintă relevanță buna sau reaua credință a cumpărătorilor. În considerentele deciziei din apel, s-a reținut că imobilul a aparținut unei persoane juridice, prin urmare, nu putea face obiectul Legii nr. 1. si nu se poate pretinde ca vânzarea este valabila. Instanța de recurs a reținut, in considerentele deciziei, că, din extrasul de CF, rezultă că imobilul din litigiu a aparținut unui cult religios, prin urmare, nu putea face obiectul Legii nr. 1., el nefiind preluat de la o persoana fizica, iar consecința legala consta in faptul ca C. local al municipiului C.-N. nu putea înstrăina apartamentele către chiriași. Instanța de recurs a concluzionat ca contractele de vânzare - cumpărare au fost încheiate cu nerespectarea si încălcarea dispozițiilor legale in vigoare la data înstrăinării, astfel încât s-a constatat nulitatea acestora. Or, decizia civila nr. 2. octombrie 2006 pronunțata de către Curtea de A. C. in dosar nr. (...) este o hotărâre irevocabilă, ce se bucură de putere de lucru judecat. Din moment ce Curtea de A. C. a statuat irevocabil că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de către antecesoarea reclamantei cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 1., întrucât nu putea forma obiectul acestei legi, instanța nu mai are posibilitatea de a reaprecia aceste împrejurări într-un proces având alt obiect Nu prezintă relevanță în cauză buna credință a cumpărătoarei, ci modalitatea încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiata și a respins-o ca atare, apreciind că reclamanta are posibilitatea de a solicita, in temeiul prev. art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001, restituirea prețului actualizat cu indicii de inflație, preț plătit de către antecesoarea sa in temeiul contractului de vânzare - cumpărare ce a fost ulterior anulat. Prin decizia civilă nr. 237 din 13 mai 2011 a T.ui C., apelul reclamantei a fost admis în parte, sentința civilă nr. (...) a Judecătoriei C.-N. fiind schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului să-i restituie reclamantei prețul de 28.196.738 lei actualizat cuindicele de inflație, conform prevederilor art. 50 din L. 10/2001 și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin HG 2., intimatul fiind obligat să-i plătească apelantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecată în ambele instanțe. În considerentele acestei decizii, se reține că, prin acțiunea sa, reclamanta solicită, în fapt, despăgubiri, astfel că este posibilă soluția admiterii doar in parte a cererii si obligarea la o sumă mai mică decât cea cerută, fără ca pentru aceasta să fie formulat un petit separat. Față de aceste considerente, apreciind ca admiterea cererii subsidiare, de obligare la plata prețului actualizat cu rata inflației, echivalează cu admiterea in parte a acțiunii formulate, tribunalul a respins excepția inadmisibilității, invocată de către intimată în întâmpinare, cu privire la aceasta cerere a apelantei. In ce privește apelul declarat de către reclamanta C. A., tribunalul a constatat că acesta este întemeiat în parte. Astfel, nu pot fi reținute susținerile apelantei reclamante privind bună credință a cumpărătoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare șireaua credință a reprezentanților Statului, întrucât buna sau reaua credință nu prezintă relevanță în cauza. Față de prevederile exacte si clare ale art. 50 ind. 1 din L. 10/2001, singurele condiții necesare si obligatorii pentru restituirea prețului de piață al imobilului sunt: 1. soluția de anulare a contractului de vânzare- cumpărare sa fie irevocabila si 2. respectivul contract de vânzare-cumpărare sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 1.. In prezenta speță, așa cum corect a reținut si prima instanță, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin hotărâre judecătorească irevocabila (Decizia C. de A. C. nr. 2.), ca contractul de vânzare-cumpărare încheiat la L. 1. de antecesoarea reclamantei a fost încheiat cu nerespectarea legii, întrucât imobilul respectiv nu putea face obiectul vânzării potrivit Legii 1.. Față de dispozițiile stricte ale Legii 10/2001, cererea apelantei de obligare a paratului la plata prețului de piață al apartamentului în litigiu nu a fost admisă. In schimb, tribunalul a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea prețului achitat, actualizat cu indicele de inflație, în temeiul art. 50 alin. 2 din L. 10/2001, in cauza fiind dovedit ca antecesoarea reclamantei a achitat suma de 28.196.738 lei Ron, cu titlu de preț, astfel cum a fost stabilit prin contractul depus la fila 83, contract ce ulterior a fost anulat prin hotărâre judecătoreasca irevocabilă și că suma a fost virată în contul M.ui F., conform adresei de la fila 98 din dosarul de fond. Cu privire la sumele achitate de către cumpărătoare cu titlu de dobândă, tribunalul a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la aceste sume, întrucât dobânda a fost achitată pentru a beneficia de o facilitate acordata compărătoarei, aceea de a plăti prețul în rate. Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs ambele părți. Reclamanta a solicitat modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate aapelului, schimbării în totalitate a sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului și nu doar a prețului actualizat cu rata inflației, pe motiv că antecesoarea reclamantei nu a fost în culpă, statul fiind cel care-și invocă propria turpitudine, acesta având obligația să răspundă pentru fapta prepușilor săi, respectiv pentru acela care a înstrăinat imobilul cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege și să o dezdăuneze pe cumpărătoare, respectiv pe moștenitoarea acesteia. Pârâtul a solicitat modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului,pe motiv că suma din contract era de 28.196,738 ROL, respectiv 2819 lei, iar, în dispozitiv, s-a trecut suma acordată în RON și nu în ROL, în condițiile în care contractul a fost încheiat înainte de denominare, în iulie 2005. În plus, instanța a schimbat cauza și obiectul cererii de chemare în judecată în apel, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat doar restituirea prețului de piață și nu și a prețului actualizat cu rata inflației. Pârâtul nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată, indiferent de soluția la care se oprește instanța, întrucât răspunderea sa este una obiectivă, legea prevăzând obligativitatea chemării sale în judecată. Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, pe motiv că instanța de apel nu a acordat un plus petit, ci a admis doar în parte acțiunea. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., curtea apreciază căambele sunt nefondate, din considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, în ceea ce privește recursul reclamantei, așa cum corect au reținut instanțele de fond, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de antecesoarea acesteia nu a respectat dispozițiile prevăzute de L. nr. 1., fiind nul pentru obiect ilicit, deoarece, în ceea ce privește obiectul de reglementare al acestei legi, acesta se referea doar la imobilele preluate de stat cu titlu de la persoane fizice și nu și la cele preluate de la persoane juridice, imobilul obiect la contractului de vânzare-cumpărare fiind preluat de la un cult, persoană juridică. Culpa vânzătorului atrage răspunderea acestuia ca urmare a desființării contractului pentru nerespectarea condițiilor de valabilitate, însă nu în forma prevăzută de art. 501 din L. nr. 10/2001, ci în cea prev. de art. 50 alin. 2 și 3 din lege, respectiv prin restituirea prețului actualizat cu rata inflației. Referitor la recursul pârâtului, primul motiv , în măsura în care ar fi fondat, ar constitui o simplă eroare materială în sensul art. 281 Cod proc. civ., neputând constitui motiv de recurs, conform art. 2812a Cod proc.civ. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, instanța de apel nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci a admis doar în parte acțiunea, apreciind în mod corect că se pune problema răspunderii statului ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu încălcarea condițiilor de valabilitate, instanței revenindu-i sarcina de a stabili dacă sunt întrunite condițiile pentru restituirea prețului de piață sau doar cele pentru restituirea prețului actualizat cu rata inflației. Faptul că statul, prin instituțiile abilitate prin lege, trebuie chemat în judecată pentru a fi obligat la despăgubiri și nu-și execută această obligație voluntar nu-l exonerează de plata cheltuielilor de judecată în măsura în care cade în pretenții, conform dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., astfel că nici acest motiv de recurs al pârâtului nu este fondat. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE, Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. A. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva deciziei civile numărul 237 din 13 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC, 2 ex/(...) J. apel: O.R. Ghișoiu, A.A. M.
| ← Decizia civilă nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4912/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
