Decizia civilă nr. 5291/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
J.ECĂTOR: A. A. C.
DECIZIA CIVILĂ NR. 5291/R/2011
Ședința publică din 15 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : ANA I. J.ECĂTOR : A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către reclamanții K. P. L., P. E. și M. B. S. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații Ș. A. C., V. C., V. A., SC E. I. S., B. C. R. SA și SC B. SA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 8 decembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2011.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată de reclamantele K. P. L., P. E. și M. B. S. împotriva pârâților Ș. A. C., V. C., V. A., SC E. I. S., B. C. R. SA și B. P. SA, acestea au solicitat:
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3392/(...) de BNP D., încheiat între P. E. în calitate de vânzătoare și Ș. A.-C., în calitate de cumpărătoare, pentru terenul în suprafață de 14.875 mp, identificat în CF nr. 1847 B. S., nr.topo. 2259/1/1 și 2259/1/3;
- constatarea nulității absolute a contractului de parcelare și vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6127/(...) de BNP C.-V.-R., încheiat între Ș. A.-C. în calitate de vânzătoare și V. C. și V. A., în calitate de cumpărători, pentru terenul în suprafață de 1670 mp, identificat în CF nr.
1847 B. S., nr.cadastral nou 3435;
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4383/(...) de BNP C.-V.-R., încheiat între Ș. A.-C. în calitate de vânzătoare și V. C. și SC E. I. S., în calitate de cumpărători,pentru terenul în suprafață de 2036 mp, identificat în CF nr. 1847 B. S., nr.topo. 2259/1/5;
- rectificarea cărții funciare nr. 1847 B. S., în sensul radierii înscrierilor de sub B - 2,9 și B 12,13,14,15,16, privind dreptul de proprietate al pârâților Ș. A. C., V. C., V. A. și SC E. I. S., asupra suprafeței de 14.875 mp și reînscrierea acestei suprafețe în favoarea autorului.
Cerea reconvențională
Pârâții V. C. și A. au solicitat, în situația în care s-ar admite acțiunea, chemarea în judecată a pârâtei Ș. A. C. pentru a-i garanta de evicțiune.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 3372/(...), a J. B. M. a fost respinsă ca lipsită de interes cererea formulată de reclamanta P. E., împotriva pârâților Ș. A. C., V. C. Și V. A., E. I. S. B. S., a fost respinsă cererea reclamantelor K. P. L. și M. B. S. împotriva pârâților Ș. A. C., V. C., V. A., S. E. I. S., B. C. R. S. și S. B. P. S., ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă, fiind anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții V. C. și V. A. împotriva pârâtei Ș. A. C.
Reclamantele au fost obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă 2500 Ron către pârâta S. E. I. S. a sumei de 2200 RON către pârâții V. C. și V. A., a sumei de 1800 RON către pârâta S. B. P. S. a sumei de 1800 R.
Starea de fapt
În data de (...), s-a eliberat de către BNP „. certificatul de moștenitor nr. 224, prin care s-a constatat componența masei succesorale rămasă după defunctul P. A., decedat în data de (...) și calitatea de moștenitoare a reclamantei P. E., soție supraviețuitoare, fiicele K. P. L. și M. B. S. fiind con- siderate străine de succesiune.
Prin sentința civilă nr. 4943 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
J. B. M., s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 224/(...) și ca o consecința anulării acestui certificat de moștenitor, terenul înscris în CF
1847 B. S. nr. topo. 2259/1/1 și nr. topo. 2259/1/3 a reintrat în patrimoniul defunctului în calitate de fost proprietar, restabilindu-se situația anterioară de carte funciară.
Anterior pronunțării acestei sentințe, însă, P. E. a vândut acest teren numitei Ș. A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
3392/(...).
Terenul de sub nr. topo. nr. topo. 2259/1/1 a fost dezlipit în nr. topo.
2259/1/4 și nr. topo. 2259/1/5.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
6127/2007, Ș. A., la rândul ei, a revândut lui terenul de sub nr. topo.
2259/1/4 devenit nr. cadastral 3435 cumpărătorilor V. C. și V. A., iar, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4383/30.07.2008, a vândut terenul de sub nr. topo. 2259/1/5 cumpărătoarei S. E. I. S..
Acestea sunt contractele de vânzare-cumpărare cu privire la care prin acțiune s-a solicitat a se constata nulitatea absolută, pe considerentul că, în urma anulării certificatului de moștenitor nr. 2., se anulează și actele sub- secvente acestuia, terenurile neputând fi vândute de P. E., întrucât aceasta nu (mai) are calitatea de proprietar al imobilelor de sub nr. topo. 2259/1/1 și 2259/1/3.
Dezlegarea în drept
Pentru a putea solicita constatarea nulității absolute a acestor contracte, reclamantele trebuie să justifice interes și respectiv calitate procesuală activă.
Aceste condiții ale exercitării acțiunii civile ar fi fost îndeplinite în ipoteza în care reclamantele ar fi solicitat să se constate că au calitatea de moștenitoare ale defunctului P. A. și s-ar fi constatat că au această calitate, ipoteză în care s-ar fi pus problema dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin moștenire.
Numai în calitate de proprietare ale terenului în litigiu, reclamantele ar fi avut interes și respectiv calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (...) și 4383/2008.
Excepția lipsei calității procesuale active are prioritate față de excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii. Era necesară această precizare, întrucât, în cazul reclamantelor K. P. L. și M. B. S., s-au invocat ambele excepții.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamante și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Cu alte cuvinte, reclamantele K. P. L. și M. B. S. trebuiau să demonstreze că sunt proprietarele terenurilor înscrise în CF 1847.
Din actele dosarului, nu a rezultat că ele au efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii după defunctul P. A., în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În legătură cu data deschiderii succesiunii, având în vedere că terenurile înscrise în CF 1847, ce formează obiectul prezentei acțiuni, au reintrat în patrimoniul defunctului P. A. în urma pronunțării sentinței civile nr. 2384, instanța a considerat că data rămânerii definitive a acestei hotărâri, respectiv data de (...), este data deschiderii succesiunii.
Aceasta, deoarece, prin această sentință, s-a constatat că terenurile înscrise în CF 1848 au intrat nelegal în proprietatea statului și numai după restabilirea situației anterioare și redobândirea dreptului de proprietate de către P. A. asupra imobilelor în litigiu, exista interesul dezbaterii succesiunii după acesta.
Chiar și socotind că data deschiderii succesiunii este data de (...), reclamantele K. P. L. și M. B. S. nu au dovedit acceptarea succesiunii în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civil, singurele acte depuse la dosar ce ar putea fi considerate acte de acceptare a succesiunii fiind cele prin care au solicitat dezbaterea succesiunii după defunct, prin împuternicirea dată în acest sens numitului B., prin procurile notariale din (...) și respectiv din (...), or aceste acte de acceptare au fost făcute cu depășirea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce o privește pe reclamanta M. B. S., aceasta a recunoscut că nu a efectuat acte de acceptare a succesiunii defunctului său tată, prin răspunsul la întrebarea a treia din interogatoriul luat acesteia de pârâta Ș.
A. .
În ceea ce o privește pe reclamanta K. P. L., se pune problema dacă aceasta mai putea culege succesiunea defunctului său tată, respectiv dacă are vocație succesorală după acesta, având în vedere că, în anul 1974, a fostînfiată de B. I., aspect ce rezultă din mențiunea inserată în cuprinsul actului de naștere.
În funcție de efectele adopției, se pune problema dacă reclamanta K. P. L. putea avea calitatea de moștenitoare a defunctului P. A..
În prezentul dosar, aspectele de mai sus au fost analizate prin prisma excepției lipsei calității procesuale active.
Adică, atâta timp cât reclamantele M. B. S. și K. P. L. nu au dovedit că au devenit proprietare ale terenurilor în litigiu prin acceptarea succesiunii celui în patrimoniul căruia se găseau imobilele înscrise în Cf 1847 B. S., adică nu au dovedit că au calitatea de moștenitoare ale defunctului P. A., nu au calitate procesuală activă în cadrul prezentei acțiuni, nefiind titularele dreptului dedus judecății.
Numai în ceea ce o privește pe reclamanta P. E. se poate spune că a efectuat acte de acceptare a succesiunii defunctului P. A. în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii acestuia prin împuternicirea dată numitului Ș. V. în vederea dezbaterii moștenirii defunctului său soț și a vânzării terenurilor aparținând acestuia, împuternicire materializată prin procura autentificată din data de (...).
În privința acestei reclamante, s-a invocat excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.
Interesul este una din condițiile de exercițiu ale acțiunii și se caracterizează prin următoarele elemente:
- trebuie să fie legitim adică trebuie să se urmărească realizarea unui drept recunoscut de lege;
- trebuie să fie născut și actual, adică să existe în momentul în care este formulată cererea - interesul este actual în sensul că, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu;
- trebuie să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.
Nesolicitând să se constate că este proprietara terenurilor din litigiu, reclamanta P. E. nu a urmărit realizarea dreptului său de proprietate și, în consecință, nu se cunoaște care ar fi prejudiciul pe care l-ar suferi dacă nu s-ar anula contractele de vânzare-cumpărare și nici care este folosul practic urmărit de această reclamantă prin introducerea acțiunii. Pe de altă parte, în ipoteza în care se socotește că reclamanta P. E. are calitatea de proprietar al terenurilor în litigiu, urmare a acceptării moștenirii, atunci aceasta era în- dreptățită să vândă imobilele înscrise în CF 1847 și, prin urmare, nu ne aflăm în prezența principiului invocat de reclamante ca temei al prezentei acțiuni.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții V. C.
și V. A., întrucât aceștia nu au achitat taxa de timbru aferentă, în temeiul art. 20 din Legea 146/1997, modificată, aceasta a fost anulată ca netim- brată.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ului Maramureș , apelul reclamantelor a fost respins ca nefondat, acestea fiind obligate la platacheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2000 lei în favoarea intimatei V. A. suma de 1500 lei în favoarea intimatei S. E. I. 1.500 lei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că, în realitate, contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, mai precis să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac.
În speță, toate aceste condiții caracteristice principiului contradictorialității au fost respectate de prima instanță.
Excepția lipsei de interes a reclamantei P. E. și a lipsei calității procesuale active a celorlalte două reclamante au fost invocate prin întâmpinările formulate de pârâții în cauză, întâmpinările au fost legal comunicate reclamantelor, iar faptul că acestea nu au înțeles să-si exprime poziția față de excepțiile invocate nu este de natură a reține că a fost încălcat principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil.
În ce privește principiului disponibilității, astfel cum acesta este consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, are în vedere că instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție. C. procesual, atât sub aspectul obiectului, cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită. În condițiile în care instanța a fost investită cu cererea vizând nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare, nu putea pune în discuția părților acceptarea succesiunii după defunctul P. A..
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantelor și interesul în promovarea acțiunii, tribunalul a reținut că îndreptățirea de a invoca nulitatea absolută revine oricărei persoane interesate, care justifică un interes legitim in legătura cu actul respectiv si cu nulitatea acestuia. Promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, justificată de intenția reclamantelor de readucere în patrimoniul defunctului a bunurilor moștenirii, în mod corect a fost apreciată de instanța fondului ca fiind făcută de persoane fără calitate procesuală activă, în ce le privește pe reclamantele K. P. L. și M. B. S., întrucât interesul urmărit de aceste reclamante nu poate fi considerat unul legitim, cât timp acestea nu și-au manifestat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal. De altfel, reclamanta M. B. S., în interogatoriul luat, a recunoscut că nu a acceptat succesiunea după tatăl său, deoarece nu a interesat-o.
În ce o privește pe reclamanta - intimată P. E., judecătoria a apreciat aceasta nu a urmărit realizarea dreptului său de proprietate și, în consecință, nu se cunoaște care ar fi prejudiciul pe care l-ar suferi dacă nu s-ar anula contractele de vânzare-cumpărare și nici care este folosul practic urmărit de aceasta prin introducerea acțiunii. În ipoteza în care, ca efect al anulării certificatului de moștenitor, se acceptă că reclamanta P. E., urmare a acceptării moștenirii, are calitatea de proprietar al terenurilor în litigiu, a- tunci aceasta era îndreptățită să vândă imobilele, lipsind și în această variantă interesul de a solicita constatarea nulității vânzărilor.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamantele, solicitând casarea ei, admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță judecătoriei.
În motivarea apelului lor, reclamantele învederează că instanțele de fond au soluționat în mod greșit excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, ambele instanțe omițând să-și exercite rolul activ, în sensul de a solicita lămuriri suplimentare părților și ignorând calitatea de moștenitoare a tuturor reclamantelor, dovedită prin certificatul de moștenitor depus în probațiune.
Greșit a reținut instanța de apel că prima instanță nu putea pune în discuția părților acceptarea succesiunii după defunctul P. A. raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât tocmai raportat la această împrejurare a admis cele două excepții și urmare a admiterii acestora a respins acțiunea.
În ceea ce privește modul de soluționare al celor două excepții, acesta este greșit, în condițiile în care certificatul inițial de moștenitor emis doar în favoarea reclamantei P. E. a fost anulat prin sentința civilă nr. 4. a J. B. M., dispunându-se eliberarea unui certificat de moștenitor în favoarea celor trei reclamante, care s-a și emis ulterior, fiind vorba de certificatul de moștenitor nr. 95/(...) eliberat de B. N. P. S. C., ceea ce justifică, atât calitatea procesuală activă, cât și interesul patrimonial al reclamantelor în exercitarea acțiunii.
Reclamantele având calitatea procesuală de a solicita anularea certificatului de moștenitor, au calitatea și de a solicita anularea actelor subsecvente acestuia, astfel încât, cu privire la calitatea lor procesuală activă, există autoritate de lucru judecat, interesul lor fiind de a readuce imobilul în patrimoniul defunctului.
Întâmpinările din recurs
Pârâții SC Eduart I. S. B. S., V. C., V. A., Ș. A. C. și SC B. P. SA B., prin întâmpinările depuse la dosar, au solicitat respingerea recursului, în considerarea faptului că motivele nu se încadrează în cele prev. de art. 304
Cod proc.civ., iar, pe fondul recursului, excepțiile ce au dus la respingerea acțiunii au fost corect admise de instanțele de fond, întrucât simpla emitere în timpul procesului a certificatului de moștenitor de care se prevalează acestea în recurs nu înseamnă automat că reclamantele K. P. L. născută P. B. Szanda Szilvia și M. B. S. au acceptat succesiunea după defunct și nu le conferă automat calitatea de moștenitoare, iar, în ceea ce o privește pe reclamanta P. E., nu are interes, pentru că nu urmărește realizarea dreptului ei de proprietate, iar, în calitate de proprietar, putea să vândăimobilul în litigiu. Nu există autoritate de lucru judecat, pentru că hotărârea judecătorească de care se prevalează reclamantele nu le este opozabilă pârâților, care nu au fost parte în proces.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în care acestea pot fi încadrate,
curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, acțiunea celor trei reclamante se fundamentează pe împrejurarea că una dintre ele, respectiv P. E., profitând de un certificat de moștenitor emis doar în favoarea ei, după defunctul ei soț, a înstrăinat terenul obiect al litigiului, ce făcea parte din masa succesorală a defunctului.
Ulterior, celelalte două reclamante, fiice ale defunctului și ale reclamantei P. E., au contestat acest certificat de moștenitor, obținând anularea sa prin sentința civilă de care se prevalează în recurs, în temeiul căreia a fost emis un alt certificat de moștenitor în favoarea celor trei reclamante, sentință inopozabilă pârâților, care nu au fost parte în acel proces, sentința fiind pronunțată și certificatul de moștenitor emis în baza ei după înstrăinarea terenului de către reclamanta P. E.
Temeiul nulității îl constituie anularea actelor subsecvente, așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, invocându-se împrejurarea că înstrăinătoarea nu a fost înscrisă timp de 3 ani în cartea funciară, pentru ca pârâții să fie apărați de principiul publicității materiale, acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară fiind, în aceste condiții, admisibilă și față de aceștia, deși ei sunt dobânditori cu titlu oneros și de bună credință, așa cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data efectuării înscrierilor.
Pârâții, prin întâmpinare, au invocat apărări de fond, raportat la titlul de care se prevalează reclamantele, arătând că nu au fost părți în procesul în care s-a anulat certificatul de moștenitor inițial emis doar în favoarea reclamantei vânzătoare și s-a dispus eliberarea unui alt certificat de moștenitor în favoarea celor trei reclamante, astfel că nu au putut verifica dacă celelalte două reclamante au acceptat sau nu moștenirea după același defunct, acesta fiind motivul pentru care, în interogatoriul luat acestora, au și fost formulate întrebări legate de această împrejurare.
Nu era necesar ca pârâții să solicite anularea celui de-al doilea certificat de moștenitor, ei neavând interes în a formula o cerere reconvențională în acest sens, în condițiile în care dreptul lor era înscris în cartea funciară, alegând să formuleze doar apărări de fond raportat la acesta, care să ducă la respingerea acțiunii.
Față de această apărare de fond, pârâții au invocat cele două excepții de fond, vizând condițiile de exercitare ale acțiunii civile, care au fost admise de prima instanță, soluția acesteia fiind menținută în apel.
În ceea ce privește starea de fapt, referitoare la acceptarea moștenirii după defunct, ea nu a fost abordată de instanța de apel, care a apreciat în mod greșit că nu era necesară pentru soluționarea excepțiilor. În realitate, această apărare de fond era esențială, din considerentele deja arătate. Cu toate acestea, așa cum se poate constata din motivarea apelului, reclamantele nu au formulat apărări cu privire la această stare de fapt,limitându-se pe tot parcursul procesului să se prevaleze de certificatul de moștenitor emis în baza unei hotărâri judecătorești inopozabile pârâților, care nu au fost părți în acel proces, astfel că starea de fapt stabilită de prima instanță pentru soluționarea excepțiilor a rămas irevocabilă.
Nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a reclamantelor K. și M., nesubzistând niciunul dintre elementele prev. de art. 1201 C. civil, privind autoritatea de lucru judecat, iar puterea de lucru judecat a acestei hotărâri nu poate fi opusă pârâților, pentru că nu au fost parte în proces.
Nu se poate vorbi de o lipsă de rol activ a primei instanțe, în sensul că nu a pus în discuția reclamantelor acceptarea sau neacceptarea succesiunii după defunct, câtă vreme excepțiile de fond invocate de pârâți și probele administrate au vizat această împrejurare.
Chiar de ar fi fost așa, încălcarea obligației prev. de art. 129 alin. 4
Cod proc.civ., nu este motiv de anulare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare din apel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., decât în situația în care excepțiile în baza cărora a fost respinsă acțiunea au fost greșit admise.
În realitate, însă, în condițiile în care, conform stării de fapt reținută de prima instanță, reclamantele K. și M. nu au acceptat moștenirea după defunctul P. A., acestea nu au dobândit calitatea de proprietare, prin moștenire, a terenului obiect al litigiului, neavând, astfel, calitate procesuală activă.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. E., ea este în aceeași situație ca și la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în ambele certificate de moștenitor ea fiind considerată succesoare acceptantă a moștenirii, deci proprietara terenurilor în litigiu, neavând interes să ceară anularea actelor subsecvente vreunuia dintre acestea.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, din considerentele arătate, va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316, 298 raportat la art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea intimaților, constând în onorariu avocațial, dovedite prin chitanțele de la f. 29, 58 și 59 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele K. P. L., născută P. B. SZANDA SZILVIA, P. E. și M. B. S. împotriva deciziei civile nr.
108 din 4 mai 2011 a T.ului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentele să-i plătească intimatei Ș. A. C. suma de 6000 lei, cheltuieli de judecată în recurs și intimatului V. C. suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: V. Ciucă, G. P.
| ← Decizia civilă nr. 2478/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2890/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
