Decizia civilă nr. 2890/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2890/R/2011
Ședința publică din 8 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul V. N. B. S. ȘI V. N. L. I. împotriva deciziei civile nr. 2. din 19 aprilie 2011, a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații N. I., V. R., V. ANA, V. ANA ȘI S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reprezentanta reclamanților recurenți, avocat P. O. V., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtele intimate N. I. și V. Ana asistate de avocat M. D., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 19 august 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat C. Local al M. C.-N., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului
La data de 6 septembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți, un înscris la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 592 lei și 5 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită acordarea unui termen pentru a-și exprima poziția în scris, conform mandatului de reprezentare, întrucât întâmpinarea a fost depusă de către pârâtul intimat S. Român prin
C. Local al M. C.-N. la data de (...), după întocmirea conceptului de citare.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că se opune cererii de amânare a cauzei, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de (...), iar recursul declarat privește numai parte din hotărâre cu privire la apelul declarat de către C. Local al M. C.-N.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 19 august
2011.
Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, rejudecarea apelului C.ui Local al M. C.-N. și respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apreciază că, în cauză, se poate face aplicarea prevederilor art. 287 alin. 2 C. proc. civ. și a art. 292 alin. 2 C.proc. civ. având în vedere că apelantul C. Local al municipiului C.-N. nu a depus nicio poziție procesuală, nici la fond și nici în apel.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului formulat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 15939/(...) a J. C.-N. a fost respinsă acțiunea civilă exercitatată de reclamantul N. T., și continuată de reclamanții V. N. B. S. și V. N. L. I. în contradictoriu cu pârâții N. I., V. R. și V. Ana, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții N. I., V. R. și V. Ana în contradictoriu cu reclamanții N. T., V. N. B. S. și V. N. L. I., a admis acțiuneaformulată de reclamantul N. T. și continuată de reclamanții V. N. B. S. și V.
N. L. I. în contradictoriu cu pârâtul S. român prin C. local al M. C.-N.
A fost partajat imobilul situat în C.-N., str. H. B., nr. 9, jud. C. înscris în CF 6307 C. sub nr. topografic 6293, ce a fost atribuit în întregime reclamanților V. N. B. S. și V. N. L. I., reclamantului V. N. B. S. în cotă de
3/4 și reclamantei V. N. L. I. în cotă de 1/4.
A fost dispusă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților (în cotă 3/4 pentru reclamantul V. N. B. S. și în cotă de 1/4 pentru reclamanta V. N. L. I.) asupra imobilului situat în C.-N., str. H. B., nr. 9, jud. C., înscris în CF 6307 C. sub nr. topografic 6293.
R. V. N. B. S. și V. N. L. I. au fost obligați să le plătească pârâților V. Ana și V. R. suma de 17875 lei cu titlu de sultă.
Pârâtul S. Român prin C. local a fost obligat să predea în deplină proprietate și posesie imobilul construcție situat în C.-N., str. H. B., nr. 9, jud. C. și este înscris în CF 6307 C. sub nr. topografic 6293, aceștia având un drept de folosință asupra terenului de 425 mp aferent.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr. (...), reclamantul T. V. N. i-a chemat în judecată pe pârâții N. I., V. R., V. A.
Reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a donației autentificate sub nr. 1548/(...) la N. de stat C., încheiate între N. R., mama reclamantului, și N. I., pentru cota de 4. parte din construcția din mun. C.-N., str. Henry B., nr. 9, jud. C., înscrisă în CF nr. 6307 C., nr. topo
6293; să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent încheiat între N. I. și pârâții de rând 2-3 asupra aceleiași cote părți din construcția mai sus identificată, autentificat la data de (...) la notariatul de stat C. să repună părțile în situația anterioară, respectiv să dispună radierea din CF a înscrierilor din coala B a CF nr. 6307 C., de sub B7, B10 și B11, iar din coala C a înscrierilor de sub C2, C3 și C4; să constate, ca urmare a reîntregirii retroactive a patrimoniului lui N. R., decedată la data de (...), că acea cotă de 4. parte din construcția din C.-N., str. Henry B., nr. 9, face parte din masa succesorală rămasă după aceasta; să dispună înscrierea în CF a dreptului reclamantului asupra cotei de 4. parte din imobilul mai sus identificat, în calitate de succesor legal - fiu - al lui N. R.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părinții reclamantului, numiții N. I. și N. R. (născută Palffi) au fost proprietarii tabulari ai imobilului teren și construcție din mun. C.-N., str. B., nr. 9, jud. C., înscris în CF nr. 6307 C., nr. topo 6293. Numita N. R. a încheiat la data de (...), dată la care suferea de maladia A., o donație, nulă absolut pentru lipsa consimțământului, cu privire la imobilul menționat în favoarea numitei N. I. A. a încheiat ulterior un contract de vânzare cumpărare cu pârâții V. R., V. A.
Prin cererea depusă la data de (...), reclamantul a arătat că apreciază valoarea imobilului la 15.000 lei.
Prin extinderea de acțiune de la data de (...), reclamantul și-a extins acțiunea împotriva și S.ui Român, prin C. Local al mun. C.-N. și a solicitat ca, prin hotărârea pronunțată, instanța să îl oblige să le predea în deplină proprietate, posesie și folosință, întregului imobil în litigiu, întrucât acest pârât deține posesia imobilului, după cum rezultă din contractul de închiriere încheiat cu SC „Trei Rubine"; SRL.
Prin precizarea depusă la data de (...), reclamantul a arătat că solicită instanței local să îl oblige pe pârâtul S. Român prin C. Local al mun. C.-N. să îi predea în deplină proprietate, posesie și folosința cota de 4. din construcția edificată pe terenul din C.-N., str. Henry B., nr. 9, jud. C., înscrisă în CF nr. 6307 C., drept consecință a lipsei efectelor juridice a actului de donație.
Prin precizarea depusă la data de (...) reclamanții B. S. von N. și L. I. von N. au arătat că înțeleg să continue judecata în calitate de moștenitori ai reclamantului T. von N., la data de (...).
Cererea reconvențională și întâmpinarea
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse la dosar la data de (...), pârâții V. R. și Ana au solicitat respingerea în totalitate a acțiunii introductive de instanță; sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul din litigiu prin atribuirea în natură, cu sultă aferentă cotei reclamantului pârât reconvențional; intabularea în CF 6307 nr. topo. 6293, a dreptului de proprietate al pârâților asupra întregului imobil cu titlu de cumpărare și partaj. În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că sunt dobânditori de bună credință ai cotei de 2. parte din imobil prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 12449/(...) de la N. I. La data de (...), prin O. prefectului C. nr. 94, în baza Legii nr. 18/1991, pârâții au devenit proprietari tabulari și ai cotei de 2. parte din terenul aferent imobilului, înscris în CF 6307 C.. N.când nu s-a pus în discuție nelegalitatea trecerii imobilului în cotă parte la fosta cumpărătoare, prin prisma lipsei consimțământului antecesoarei, respectiv mama reclamantului. A. viciu de consimțământ trebuia valorificat în termenul general de prescripție.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de (...), reclamanții au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că se invocă o cauză de nulitate absolută. Excepția a fost respinsă la data de (...).
Starea de fapt
Imobilul care face obiectul cauzei, respectiv imobilul este situat în C.-
N., str. H. B., nr. 9, jud. C. și este înscris în CF 6307 C. sub nr. topografic
6293. O cotă de 2. (1/8) din acest imobil a aparținut până în anul 1989 numitei N. R., decedată la data de (...) în Suedia (f 8, 9).
În anul 1989, prin contractul autentificat sub nr. 1548/(...) la N. de S. C., numita N. R. a donat cota de 2. din imobilul care face obiectul prezentei cauze pârâtei N. I., efectuându-se înscrierea ulterioară în cartea funciară.
Ulterior, pârâta N. I. a vândut imobilul pârâților V. R. și V. Ana prin contractul autentificat de N. de stat C. sub nr. 12449/(...).
Reclamantul V. N. T. a fost fiul numitei N. R. R. V. N. B. S. și V. N. L. I. sunt fiul și respectiv soția reclamantului V. N. T., decedat în timpul procesului la data de (...) (f 183).
Prin dispoziția nr. 2704/(...) a Primarului M. C.-N., a fost restituită reclamantului N. T. cota de 2. (7/8) din imobilul care face obiectul prezentei cauze și un drept de folosință asupra unei suprafețe de teren de 425 mp
(dispoziția a fost emisă în baza sentinței civile nr. 7. a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...); împotriva acestei sentințe s-a exercitat apel, admis în parte prin D. nr. 7. a C. de apel C., care însă a fost modificată prin decizia nr. 7. a Î. C. de C. și J. în sensul respingerii apelului, fiind menținută, prin urmare, sentința civilă nr. 7. a T. C.).
În prezent, înscriși în CF ca proprietari ai imobilului sunt pârâții V. R. și V. Ana în cotă de 2. (1/8) și reclamantul T. V. N. în cotă de 2. (7/8).
Din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei de către expertul B.
G., rezultă că imobilul în cauză are o valoare de 1. de lei.
Din contractul de închiriere depus la dosarul cauzei, rezultă că, în prezent, imobilul se află în posesia S.ui Român prin C. local al M. C.-N.
Referitor la pârâții V. R. și V. Ana, instanța a reținut că aceștia sunt cumpărători de bună credință, întrucât buna credință se prezumă, iar, din probele administrate în cauză, nu rezultă că aceștia ar fi avut vreun motiv pentru care să se îndoiască de valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei N. I., de la care au cumpărat imobilul care face obiectul prezentei cauze.
Cererea reclamanților de anulare a contractului de donație pentru lipsa consimțământului a fost respinsă, deoarece, din coroborarea probelor depuse la dosarul cauzei, reiese că numita N. R. a avut discernământ la încheierea contractului de donație atacat.
A., referitor la starea de sănătate a numitei N. R. din probe a rezultat următoarele:
La data de (...) în Suedia s-a instituit tutoratul asupra numitei N. R. P. a fost înscrisă pentru spitalizare la data de (...), consemnându-se că pacienta suferă de A. stabilit la începutul anilor 1990 (f 77). În certificatul medical eliberat la data de (...) este consemnat faptul că numita N. R. suferă este senilă mintal. Din aceste acte medicale nu rezultă că pârâta ar fi suferit de vreo boală înainte de anul 1990, și nu rezultă concluzia că aceasta ar fi fost lipsită de discernământ la data încheierii contractului. Înscrisul intitulat
„declarație de expert"; al reclamantului N. T., este în mod evident lipsit de relevanță probatorie având în vedere că provine de la o persoană interesată în proces respectiv de la reclamant. N. declarațiile martorilor audiați în cauză nu permit tragerea unei astfel de concluzii. A., martorul L. Z. a declarat că numita N. R. avea momente de pierdere a cunoștinței precum și perioade de luciditate, iar martorul D. R. a declarat că în momentul în care a fost la notar împreună cu aceasta, numita N. R. avea un comportament normal și era conștientă. Martorul K. A. B. relatează doar despre momente izolate anterioare anului 1987 în care a apreciat că N. R. nu era lucidă. Starea de lipsă de discernământ nu poate fi considerată demonstrată nici prin declarația extrajudiciară a numitei N. M., aceasta nefiind administrată în condiții de contradictorialitate. A. este situația referitor la declarația medicului Szekely Laszlo, și, mai mult, aceasta nu se referă decât la perioada ulterioară anului 1990, contractul de donație fiind încheiat în
1989. În consecință instanța a reținut că nicio probă depusă la dosarul cauzei nu demonstrează lipsa de discernământ a numitei N. R. P. careoperează este aceea a prezenței discernământului acesteia în cazul numitei N. R., iar această prezumție se coroborează cu declarația martorului D. R., care a arătat că aceasta a avut discernământ în momentul încheierii contractului de donație. În consecință instanța a reținut că numita N. R. avea discernământ la data încheierii contractului de donație.
Pe de altă parte, reclamanta a solicitat anularea contractului pentru lipsa consimțământului numitei N. R. la încheierea contractului sub forma lipsei discernământului, or lipsa discernământului este o cauză de nulitate relativă a actului juridic, interesul protejat fiind nu unul general, ci unul particular, al persoanei al cărei discernământ a lipsit sau al moștenitorilor acesteia. În consecință, pentru lipsa discernământului numitei N. R., nu s-a putut constata nulitatea absolută a contractului. În speță, nu este posibilă nici calificarea solicitării de voință a reclamanților în sensul anulării contractului ca urmare a constatării nulității relative, întrucât respingerea excepției prescripției extinctive s-a bazat tocmai pe calificarea dată de reclamantă în sensul că a solicitat nulitatea absolută și nu nulitatea relativă a contractului, întrucât în cazul în care și-ar fi întemeiat acțiunea pe nulitatea relativă aceasta ar fi fost prescrisă.
Ca urmare a respingerii capătului de cerere privind nulitatea contractului de donație, instanța a respins și cererea de anulare a actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta N. I. pe de o parte, și pârâții V. Ana și V. R. pe de altă parte precum și capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare.
Cu privire la cererea reconvențională instanța a constatat că, în cartea funciară, sunt înscriși ca proprietari asupra imobilului în cauză reclamantul N. T. în cotă de 2. (7/8), moștenitorii acestuia fiind reclamanții V. N. B. S. și V. N. L. I. și dreptul de proprietate al pârâților V. Ana și V. R. în cotă de 2. (1/8).
Potrivit art. 728 din Codul civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. În consecință, instanța admite cererea de partajarea a imobilului.
Conform art. 673 ind. 9 din codul de procedură civilă „la formarea si atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, si de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea";.
Raportat la aceste criterii, instanța a constatat că singurul aplicabil în cauză este cel privitor la mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia. Având în vedere că reclamanții V. N. B. S. și V. N. L. I. au o cotă de proprietate de
7/8, mult mai mare decât pârâții V. Ana și V. R. de 1/8, instanța, în baza art. 673 ind. 10 alin. 1 și alin. 4, va atribui imobilul în întregime reclamanților (reclamantului în cotă de 3/4 și reclamantei în cotă de 1/4, conform Legii nr. 319/1944), cu obligarea acestora la plata unei sulte în favoarea pârâților. V. sultei a fost stabilită în funcție de cota de proprietate a acestora și de valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei.
În baza art. 20 și 24 din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților.
Cu privire la acțiunea în revendicare, instanța a constatat că acesta este întemeiată, întrucât, după cum s-a reținut, imobilul se află în posesia S.ui român prin C. local, care este un posesor neproprietar. În consecință, în baza art. 480 din Codul civil instanța l-a obligat pe pârâtul S. român săpredea imobilul construcție în deplină proprietate și posesie proprietarilor acestuia, respectiv reclamanților V. N. B. S. și V. N. L. I., cărora le-a fost atribuit imobilul prin prezenta hotărâre. Asupra terenului aferent aceștia nu au un drept de proprietate, ci un drept special de folosință, conform dispoziției de restituire nr. 2704/(...) a Primarului M. C.-N. Din acest punct de vedere se impune și precizarea că discuțiile referitoare la cetățenia reclaamntului V. N. T. și cetățenia reclamanților V. N. B. S. și V. N. L. I. sunt irelevante în cauză, întrucât nu se pune problema dobândirii în cauză a unui drept de proprietate al acestora asupra unui teren.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că acțiunea principală împotriva pârâților N. I., V. R. și V. Ana a fost respinsă, acțiunea principală împotriva S.ui Român prin C. local a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă în parte, în baza art. 276 din Codul de procedură civilă instanța a procedat la compensarea acestora.
Prin decizia civilă nr. 2./(...) a T. C., a fost admisă excepția nelegaleitimbrări privind apelul pârâților V. R. și V. Ana referitor la partaj.
A fost admis în parte apelul declarat de pârâții V. R. și V. Ana și pârâtul S. Român prin C. Local al M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
15939 din (...) pronunțată în dos. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată parțial, în sensul că a fost respinsă cererea precizată formulată împotriva pârâtului S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. și au fost obligați reclamanții să achite pârâților V. R. și V. Ana suma de 5967 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, constând în onorariu avocațial aferent întâmpinării la cererea principală și 1084 lei cheltuieli de judecată în prima instanță aferente cererii reconvenționale, compensând onorariile avocațiale.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată aferente apelului realizate de apelanții V. R. și V. Ana și intimații reclamanți.
R. au fost obligați să achite pârâtului S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. 2240,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele: Referitor la apelul formulat de către pârâții V. R. și Ana, tribunalul a constatat că cheltuielile de judecată efectuate de către aceste părți la fond însumează, conform notei de calcul depuse și a chitanțelor aferente 13.175 lei, reprezentând 11.934 lei onorariu avocațial, 1202 lei onorariu cuvenit expertului și 39 lei taxă timbru.
Conform precizărilor din cuprinsul motivelor de apel și reiterate în
ședința publică din (...), apelanții au solicitat, aferent respingerii cererii principale, cota de ½ din onorariul avocațial, reprezentând 5967 lei, cu care reprezentanta intimaților - reclamanți s-a declarat de acord, cu aceeași ocazie și cheltuielile de judecată aferente partajului.
În baza art. 276 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a reclamanților, aceștia au fost obligați să achite pârâților V. R. și Ana suma de 5967 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, constând în onorariu avocațial aferent întâmpinării la cererea principală și 1084 lei cheltuieli de judecată, tot în primă instanță, aferente cererii reconvenționale, având ca obiect partajul imobilului, reprezentând cota de 7/8 din întregul cheltuielilor privind acest petit, respectiv 1202 lei onorariu cuvenit expertului și 39 lei taxă timbru, raportat la cota deținută de către reclamanți din imobil și având în vedere faptul că partajul profită tuturor copărtașilor.
Având în vedere același principiu, menționat anterior, tribunalul a compensat onorariile avocațiale aferente cererii de partaj, respectivîntâmpinării la această cerere, reprezentanta reclamanților arătând că a fost stabilit un onorariu global pentru întreaga asistență juridică prestată.
Și cheltuielile de judecată aferente apelului promovat de pârâții V., respectiv aferente întâmpinării la acest apel ale reclamanților au fost compensate în temeiul art. 276 C.pr.civ., în contextul în care calea de atac a fost admisă doar în parte, recunoașterea parțială a cheltuielilor de judecată de către reprezentanta intimaților realizându-se doar la cuvântul pe fondul cauzei.
Referitor la apelul pârâtului S. Român prin C. Local al M. C.-N., tribunalul l-a admis, în ciuda nemotivării acestei căi de atac și a neexprimării poziției procesuale în fața primei instanțe de judecată, având în vedere dispozițiile art. 292 alin. 2 C. pr. civ, conform cărora, „în cazul în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.";
În literatura de specialitate, s-a arătat că sancțiunea decăderii prevăzută de art. 287 alin. 2 C. pr. civ. operează, însă se referă strict situația în care apelantul nu va mai putea invoca în apel motive noi care nu au fost avute în vedere în primă instanță.
A. este o consecință a efectului devolutiv al apelului, în sensul că nu este obligatoriu să se reitereze motivele de la fond, de fapt și de drept exprimate în acțiune, în întâmpinare sau cele avute în vedere de către prima instanță, însă este obligatoriu, sub sancțiunea decăderii, să fie formulate în condițiile arătate, motivele noi de apel care nu au fost avute în vedere în primă instanță.
În atare situație, tribunalul a constatat faptul că, inițial, reclamantul
și-a extins acțiunea față de S. Român prin C. Local al M. C.-N., solicitând obligarea de a preda în deplină proprietate, posesie și folosință întregul teren și construcție, deținut, precizând faptul că este necesară împrocesuarea acestui pârât, deoarece, în situația în care instanța va admite cererea de anulare a donației și a contractului subsecvent, această hotărâre ar fi lipsită de consecințe juridice, aceștia fiind în imposibilitate de a le preda imobilul obiect al litigiului.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea față de acest pârât, raportat la împrejurarea că, la data de (...), în baza prevederilor Legii
10/2001, a fost pus în posesie cu privire la întregul imobil litigios, mai puțin cota de 4. din construcție, sens în care a solicitat obligarea pârâtului să-i predea în deplină proprietate, posesie și folosință cota de 4. parte doar din construcție, drept consecință a lipsei efectelor juridice a actului de donație.
În ciuda acestei precizări și a faptului că cererea de constare a nulității actului de donație a fost respinsă, prima instanță a obligat acest pârât la predarea în deplină proprietate și posesie a imobilului construcție.
Drept urmare, apelul a fost apreciat întemeiat, hotărârea a fost modificată sub acest aspect al respingerii cererii formulate față de pârâtul S. Român prin C. Local al M. C.-N.
În baza art. 274 C. pr. civ., tribunalul, reținând culpa procesuală a reclamanților, care s-au opus admiterii apelului, i-a obligat să suporte cheltuieli de judecată în cuantum de 2240,5 lei reprezentând taxa de timbru aferentă.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs
reclamanții B. -S. V. N. și L. I . V. N., solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.- N. împotriva sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6
Cod proc.civ., întrucât C. Local al municipiului C.-N., deși a declarat apel, nu l-a motivat, dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod proc.civ. neputând fi aplicate în cauză pentru că nici în fața primei instanțe, acest pârât nu a avut o poziție procesuală pentru ca instanța de apel să poată avea în vedere cele invocate în fața primei instanțe, instanța de apel premiind, astfel, pasivitatea pârâtului apelant. Subzistă, astfel, și motivul de recurs privind greșit aplicare a legii prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât greșit a reținut instanța de apel că reclamanții au formulat petitul de revendicare în contradictoriu cu S. Român numai în subsidiarul petitului de constatare a nulității donației, întrucât, în motivarea precizării acestui capăt de cerere, au arătat în mod clar că imobilul a fost preluat în întregime de S. Român prin decizia nr. 365/(...) a Comitetului executiv al C.ui P.ular al județului C., iar, de atunci, se află în posesia acestuia. R. au fost puși în posesie cu privire la cota de 2. parte din construcție și pe întregul teren, prin protocolul încheiat la (...), însă diferența de 4. parte din construcție a rămas în posesia S.ui Român, în administrarea C.ui Local al municipiului C.-N., pârâții recunoscând în fața primei instanțe că nu au avut niciodată posesia acestui imobil.
Pârâtul intimat C. Local al municipiului C.-N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență,considerentele deciziei obiect al recursului.
Pârâții persoane fizice nu au depus întâmpinare, însă, prinreprezentantul prezent în fața instanței, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 3 04 pct. 6, 8 și 9 Cod proc. civ., ce constit uie temeiul său
în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
A., în ceea ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 6 și 9 Cod proc. civ., privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 292 alin. 1 Cod proc. civ. și acordarea de către instanța de apel a ceea ce nu s-a cerut, acesta nu este fondat, întrucât, în ceea ce privește apelul, nu există o dispoziție similară cu cea din art. 306 alin. 1 Cod proc. civ., privitoare la recurs, apelul neputând fi anulat pentru nemotivare.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 292 și 295 Cod proc. civ., apelul este o cale de atac devolutivă, ceea ce înseamnă că instanța se va pronunța asupra stării de fapt fără a fi limitată la probe. În ceea ce privește limitele devoluțiunii, instanța este ținută la motivele arătate în cererea de apel, în măsura în care apelul a fost motivat. Dacă apelul nu a fost motivat, instanța de apel trebuie să aibă în vedere cele invocate de apelant în fața primei instanțe, spune textul art. 292 alin. 2 Cod proc. civ. Atunci când este vorba de reclamant, o astfel de verificare a motivelor invocate în fața primei instanțe este simplă, pentru că motivele apar în cererea sa de chemare în judecată, care trebuie să întrunească condițiile prev. de art. 112 Cod proc. civ. În ceea ce-l privește pe pârât, acesta trebuie să depună întâmpinare, conform art. 118 alin. 1 Cod proc. civ., întâmpinare ce cuprinde poziția sa, conform dispozițiilor art. 115, însă sancțiunea nedepunerii întâmpinării este doar decăderea din dreptul de a invoca excepțiile relative. În situația în care pârâtul nu depune întâmpinare, evident, acesta nu-și exprimă poziția față decererea de chemare în judecată în fața primei instanțe. Dacă declară apel și nu-l motivează, cum este situația în speță, instanța de apel, tocmai având în vedere caracterul devolutiv al apelului, va aprecia starea de fapt din toate punctele de vedere, tocmai pentru că nu sunt fixate limitele devoluțiunii prin motivele de apel, putând avea în vedere orice împrejurare ce ar fi favorabilă pârâtului apelant. Este adevărat că, așa cum susțin reclamanții, aceasta pare a fi un premiu pentru pârâtul aflat în pasivitate, însă, pe de altă parte, acesta suportă riscul ca instanța să nu observe o împrejurare de natură să schimbe soluția adoptată prin hotărârea obiect al căii de atac.
În ceea ce privește greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, textul art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., se referă la actul juridic izvor de obligații ce poate constitui obiect al judecății și nu la cererea de chemare în judecată.
Dacă instanța de apel ar fi interpretat greșit solicitarea formulată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, în concret, prin precizarea și extinderea de acțiune, acest motiv s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct.
6 Cod proc. civ., pentru că o greșită înțelegere a cererii de chemare în judecată ar însemna ca instanța să se pronunțe pe altceva decât ceea ce a cerut partea.
Instanța de apel în mod corect a apreciat că petitul de revendicare formulat față de pârâtul din extinderea de acțiune este nefondat, întrucât, deși în motivarea acestei cereri, reclamantul inițial arată că S. Român, prin
C. Local al municipiului C.-N. are în posesie întregul imobil, pe care l-a și închiriat, concluzionează că este necesară chemarea în judecată a acestui pârât pentru că, în situația în care contractul de donație ar fi desființat pentru o cauză de nulitate, cu consecința desființării și a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, hotărârea ar fi lipsită de consecințe juridice, pentru că pârâții persoane fizice nu ar putea să predea imobilul obiect al litigiului.
În plus, reclamanții recunosc că pârâtul din extinderea de acțiune le-a predat în posesie o parte din imobil, indicând o cotă ideală, corespunzătoare cotei lor de proprietate, or posesia este o stare de fapt, care se referă la o porțiune determinată material din imobil, reclamanții neindicând existența unei porțiuni determinate material ce nu a fost predată și care s-ar afla încă în posesia pârâtului din extinderea de acțiune, putând constitui obiect al unei acțiuni în revendicare, în măsura în care, în urma partajului, așa cum s-a întâmplat în cauză, imobilul le-ar fi atribuit în întregime, reclamanții având obligația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, conform art. 112 pct. 3 Cod proc. civ., obiect ce se referă inclusiv la obiectul material.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea,
PENTRU A.E M.IVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. S. V. N. ȘI L. I. V. N. împotriva deciziei civile nr. 203 din 19 aprilie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: O.C. Tatu, A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 5291/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
